TRAHEOSTOMIA. ISTORIC, INDICAŢII, TIPURI, COMPLICAŢII.

Alexandru Sandul, Mihail Maniuc, Andrei Panfil, Maria Tanurcova

Catedra ORL a USMF ,,N.Testemiţanu”

Summary
Tracheostomy. History, indications, types, complications
This paper proposes a familiarization with the defining, history, indications and types of
tracheostomies likewise the advantages, disadvantages and complications of this procedure.
The west literature presents a wide and successful application of the tracheostomy which is
widespread in the majority of medical institutions.
Key words – traheostomy.
Rezumat
Lucrarea data prezintă o familiarizare cu definirea, istoricul, indicaţiile şi tipurile de
traheostomii, avantaje, dezavantaje, beneficii şi complicaţii în practicarea acestei metode. Datele
din literatura occidentală indică o aplicare pe larg şi cu succes a acesteia, cu o răspîndire amplă
în majoritatea instituţiilor curative.
Cuvinte cheie – traheostomia.

Actualitatea temei
Din cauza ctreşterii traumatismelor craniocerebrale, a traumelor cervicale, morbiditatea
crescută a patologiilor tumorale la nivel cranio-cervical, traheostomia se aplică tot mai pe larg.
Avînd în consideraţie cele expuse, ne-am propus sa facem un sumar orientat spre traheostomie.
Definiţie - traheostomia prezintă incizarea peretelui anterior al traheei, cu introducerea
ulterioară în orificiul format al unei canule sau formarea stomei permanente. Se efectuiază
pentru asigurarea respiraţiei şi pentru efectuarea diferitor manipulaţii endotraheale si
edobronhiale de diagnostic sau tratament.
Obiectivele lucrării
Familiarizarea cu bazele, indicaţiile şi tipurile de traheostomii, avantaje, dezavantaje,
beneficii şi complicaţii în practicarea acestei metode.
Materiale şi metode
Studiile au fost efectuate în baza literaturii disponibile, tratatelor editate referitor la
patologia studiată, cît şi a materialelor oferite de seviciul Internet – MedLine, date din clinica
ORL a SCM Sf. Treime şi clinica pediatrică E. Coţaga. Cuvinte chee – traheostomy.
Rezultate şi discuţii
Istoria traheostomiei dateaza de acum 3000 ani. În timpurile antice descrierea
traheostomiei se întîlneşete în lucrarile medicilor romani şi arabi în perioada 1546-1825.
Raspîndirea larga a difteriei şi mortalitatea mare cauzată de complicaţiile difteriei şi anume
dereglarea respiraţiei libere ale căilor aeriene superioare în Europa în sec. VIII, a fost motivul
răspîndirii masive a traheostomiilor.
În 1909, Chevalier Jackson, a standartizat indicaţiile pentru traheostomie, tehnica şi setul
de instrumente necesare pentru operaţie, a modificat canula traheostomica.
În 1932 Wilson şi Galloway au lărgit gama de indicaţii pentru traheostomie
- la bolnavii cu dereglari bulbare
- la bolnavii cu traumatisme a cutiei toracice
- în traumatismul craniocerebral
- în supradozarea cu barbiturate
O dezvoltare mai intensă a traheostomiei a fost în anii 1952-1953, în timpul epidemiei de
poliomielită din Scandinavia, aplicata pentru ventilaţia artificiala indelungata.
În timpul actual, traheostomia prezinta o intervenţie pe larg aplicată în secţiile de
reanimare.
Pentru pacient traheostomia are părţi negative şi positive.

  248
 Avantajul este:
1.- scaderea efortului respirator în comparaţie cu ventilarea naso şi orofaringeală, prin
micşorarea obstacolelor de trecere a aerului.
2.- tuburile traheostomice sînt mai comfortabile decît cele endotraheale, deoarece necesită o
sedare a pacientului mai slabă, iar pacienţii au posibilitatea de a vorbi şi se alimenta.
Dezavantajul constă în:
1.- aerul inspirat ocoleşte căile aeriene superioare şi nu este purificat, umectat şi incălzit pînă la
pătrunderea în trahee şi plamîni. În rezultat are loc iritarea şi uscarea epiteliului
traheobronşic, cu secreţia adundentă de mucus cauzată la fel şi de răspunsul organismului
uman la corpii straini – tubul de ventilare.
2.- odata cu mărirea cantităţii de mucus, are loc şi scăderea vîscozităţii acesteia ceea ce poate
provoca obstruarea căilor respiratorii sau a tubului traheostomic. La fel se dereglează
clearance-ul muco-ciliar,cauzat de imposibilitatea mişcării ascendente a mucusului din cauza
tubului traheostomic şi metaplazierea epiteliului ciliat ca rezultat al aerului inspirat uscat.
Indicaţii
1.Obsturcţia mecanică a căilor aeriene superioare
2.Protecţia arborelui traheobronşic la pacienţii cu risc de aspiraţie
3.Stopul respirator, insuficienţa respiratorie
4.Intervenţii chirurgicale complicate la nivelul capului şi gîtului, cînd e necesara ventilarea
artificiala indelungata.
1- Cauze ale obstrucţiei mecanice ale căilor aeriene superioare:
Congenitale – chisturi laringian şi valecular, anomalii traheo-esofagiale, hemangioma
laringelui.
Infecţioase – epiglotita, laringotraheobronşita, difteria sau angina Ludwig.
Tumorale – tumori ale laringelui, limbii, faringelui, părţii superioare a traheii însoţite de
stridor.
Pareza coardelor vocale ca complicaţie a tireoidectomiei şi intervenţii la nivelul esofagului.
Corpuri straine inghiţite sau aspirate ce cauzează stridor.
2- Traheostomia trebue efectuată cînd este un risc crescut de aspiraţie a salivei sau conţinutului
stomacal.Tubul traheostomic asigură un acces liber către trahee şi bronhii pentru aspirarea
eliminărilor.
Aceasta se referă la:
- patologii neurologice (scleroză difuză, miastenia gravis, pareză bulbară, sindr. Guiilan-
Barre)
- comă (cînd indicii scalei Glasgow sunt mai mici de 8, sunt abolite reflexele de apărare şi
apare riscul aspiraţiei)
- traumatisme (fracturi grave ale scheletului facial, însoţite de aspiraţia sîngelui din căile
aeriene superioare)
3- Aici se includ pacienţii cu:
- patologii pulmonare ( acutizarea bronşitei cronice, emfizem, forme grave de astm,
pneumonie masivă)
- patologii neurologice ( scleroza difuză, patologia neuronilor motorii)
4- Pentru prevenirea aspiraţiei, apariţia complicaţiilor arborelui traheobronşic, pentru asigurarea
unei ventilaţii îndelungate postoperatorii.
Beneficiile traheostomiei
- avantajul tuburilor traheobronhial faţă de tubul laringotraheal
- securitatea crescuta în cazul necesitării transportării pacientului
- sedare minima faţa de cea pentru tubul laringotraheal
- posibilitatea alimentarii orale
- toaleta bucala mai accesibilă
- posibilitatea contactului pacientului cu mediul înconjurător

  249
 Tipurile traheostomiei.
Traheostomia chirurgicală. Etape.
- anestezie locala sol. Lidocaini 1%
- incizie verticala de 6 cm de la cartilajul tiroid, sau orizontală la nivelul inelelor 2-3 ale
traheii
- dilatarea plăgii pe linie mediana cu incizarea istmului glandei tiroide
- la vizualizarea peretelui anterior al traheii se introduce în trahee sol. Dicaina 2% - 0,5ml
- incizia:
- traheostomia superioară între inelele 2-3
- traheostomia medie între inelele 3-4
- traheostomia inferioară între inelele 4-5
- în orificiul format se introduce tubul traheostomic
- suturarea mărginilor plăgii tegumentare la marginile plăgii în trahee
Traheostomia dilataţională percutană. Etape.
Se efectuiază în condiţii de intubare sub controlul bronhoscopului.
- puncţia peretelui anterior al traheei în punctual cu 1-1,5 cm superior de incizura jugulară
cu vizualizarea vîrfului de ac sub cotrolul bronhoscopului în lumenul traheii
- etapa dilataţionala prin folosirea unui set de dilatatoare sau a unui dilatator special – Bloe
Rhino Cook, care se introduce treptat pîna la nivelul 38 Fr,
- instalarea tubului traheostomic sub controlul bronhoscopului prin tubul de intubaţie
Complicaţii
- Intraoperatorii ( primele 24 ore)
- Postoperatorii precoce (ziua 1-14)
- Postoperatorii tardive (după ziua a 14-a)
1.- hemoragie
- traumatizarea traheii şi laringelui în timpul operaţiei
- traumatizarea structurilor paratraheale
- embolie gazoasă
- stop cardiac, apnoe
2.- emfizem subcutan
- pneumotorax, pneumomediastinum
- obturaţia tubului traheostomic
- dislocarea tubului
- infectarea plăgii
- hemoragie secundară
- dereglarea actului de deglutiţie
3.– fistula traheoesofagială
- decanulare complictă
- fistula traheocutanată
- stenoză laringotraheală
Concluzie
Studierea materialului oferit de literatura străina, relevă o prioritae crescută oferită
traheostomiei în comparaţie cu multitudinea de metode ce pot asigurara o respiraţie libera a
căilor aeriene superioare, prin avantajele ce le oferă faţă de pacientul care a suportat o
traheostomie, şi prin rata redusă a complicaţiilor faţă de alte metode. Practicarea acestei metode
are o scară tot mai largă, şi prezintă una din metodele de elecţie în cazurile de urgenţă însoţite de
traumatisme şi patologii ale căilor aeriene superioare.
Bibliografie
1. Bradley PJ. Management of the obstructed airway and tracheostomy. In: Hibbert J (ed.).
Laryngology and Head & Neck Surgery. In: Kerr AG, Booth JB (eds). Scott-Brown’s
Otolaryngology, 6th edn. Oxford: Butterworth-Heinemann, 1997; 5(7): 1–20.

  250
2. Eavey RD. The history of tracheotomy. In: Myers EN, Johnson JT,Murry T (eds).
Tracheotomy Airway Management, Communication, and Swallowing. San Diego: Singular
Publishing Group, 1998; Chapter 1: 1–8.
3. Howard DJ. Emergency and elective airway procedures: Tracheostomy, cricothyroidotomy
and their variants. In: McGregor IA, Howard DJ (eds). Rob & Smith’s Operative Surgery
Head and Neck, Part 1, 4th edn. Oxford: Butterworth-Heinemann, 1992; 1: 27–44.
4. Pritchard AP,Mallet J. Tracheostomy Care. The Royal Marsden Manual of Clinical & Nursing
Procedures, 3rd edn. London: Blackwell Scientific Publications, 1994.
5. Flanagan K, Miller R, Laws-Chapman C. Bedside Evaluation of Swallowing, Eating and
Drinking. In: Laws-Chapman C, Rushmer F, Miller R, Flanagan K, Prigmore S, Chabane C.
Guidelines for the Care of Patients with Tracheostomy Tubes. St George’s Healthcare NHS
Trust, London, August 2000; 41.
6. Dikeman KJ, Kazandjian MS. Communication & Swallowing Management of
Tracheostomized and Ventilator-Dependant Adults. San Diego: Singular Publishing Group,
1996.
7. Nash M. Swallowing problems in the tracheostomized patient. Otolaryng Clin N Am1988;
21(4): 701–709.
8. Gross RG, Dettlebach MA, Zajac DJ, Eibling DE. Measure of Subglottic Air Pressure During
Swallowing in a Patient with Tracheostomy. Paper presented at the convention of the
American Academy of Otolaryngology-Head and Neck Surgery. Sep 1992, San Diego.
9. Hoffman LA. Timing of tracheostomy: What is the best approach? Resp Care 1994; 39: 378–
385.
10. Johnson JT. Alternatives to tracheotomy. In: Myers EN, Johnson JT, Murry T (eds).
Tracheotomy Airway Management, Communication, and Swallowing. San Diego: Singular
Publishing Group, 1998; Chapter 1: 1–8.
11. Alexander RH, Proctor HJ. ATLS, Advanced Trauma Life Support Course for Physicians,
(Student Manual) 5th edn. American College of Surgeons, Chicago, 1993; 54–55, 69–73.

ANALIZA PROPORŢIILOR FEŢEI LA PACIENTUL INTERESAT DE RINOPLASTIE

Ghenadie Sandul, Tatiana Ursu, Rodica Rusnac
Catedra Otorinolaringologie USMF “Nicolae Testemiţanu”

Summary
The analisis of proportions of the patient’s face for rinoplasty
Obligatory condition of correct performance of rinoplasty and achievements of the
predicted remote results is the precise knowledge of proportions of the person's face, and also
correct representation of harmony of an external nose with other parts and zones of the pacient.
Rezumat
Condiţia obligatorie de efectuare corectă a rinoplastiei şi obţinerea rezultatelor prevazute la
distanţă, este cunoaşterea exactă a proporţiilor feţei şi de-asemenea prezentarea corectă a
proporţionalităţii nasului extern cu alte porţiuni şi zone ale feţei.

Actualitatea temei
Feţele atrăgătoare, precum şi alte sectoare ale corpului omenesc, au proporţii generale şi
corelaţii bine determinate ale părţilor sale. Pentru elaborarea unui plan optimal de tratament a
pacientului interesat de rinoplastie, aceste proporţii trebuie să fie minuţios examinate. În
disproporţii pronunţate şi dereglări semnificative ale raporturilor părţilor feţei, corectarea
acestora poate fi asigurată numai cu ajutorul intervenţiilor ortognatice si chiar craniofaciale
voluminoase. Comunicarea despre aceasta, ca regulă, este un fapt neaşteptat de pacient. Toate
aceste particularităţi trebuie discutate cu pacientul şi luate în consideraţie la elaborarea planului

  251