Sunteți pe pagina 1din 1

Țara ce a întrebuințat pentru prima dată în secolul 15 cuvântul „Finanțe" este Franța.

Finanțele au apărut ca urmare a accentuării diviziunii sociale a muncii și a condus la creșterea


productivității muncii. La creșterea producției și a dezvoltării până la un nivel al relației marfă-bani. În
aceste condiții s-a ivit necesitatea creării unor instanțe ce să apere proprietatea privată, să protejeze
interesele celor avuți etc. Știința financiară e de dată recentă. De abia în a II jumătate a secolului 18
se poate vorbi de o știință financiară în adevăratul sens al cuvantului. La scriitorii cei mai vechi găsim
atinse și cercetate unele probleme financiare însă izolat sau în legătură cu problemele de altă natură
fără să alcătuiască un sistem de științe financiare. Din cercetările istoriei financiare se poate vedea că
în veacul de mijloc veniturile ordinare ale monarhilor le alcătuiau domeniile și drepturile regaliene.
Așa se explică faptul că lucrările din acea perioadă nu sunt nici măcar încercări de sistematizări
financiare. De abia în secolul 16 începe știinta financiară să formeze obiectul unor preocupări mai
active. De la această dată se poate împărți istoria ideilor financiare în mai multe perioade și anume:
1. Perioada scriiturilor politici din sec 16-18. 2. Perioada cameraliștilor germani. 3. Perioada
fiziocntilor 4. perioada contemporana. Știința finanțelor are legaturi cu mai multe discipline ca
dreptul,
Nevoile și interesele publice se realizează de către stat, în principal (și uneori exclusiv)
prin bani. Într-adevăr, cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decât în bani.
Fără bani nu există nici finanțe publice.
Această caracteristică explică și preocuparea pentru etimologia cuvântului finanțe. După câte se
pare, noțiunea de finanțe provine de la cuvintele latinești fiare sau finis, care se traduc prin a
termina, a încheia un diferend, o acțiune judiciară în legatură cu plata unei sume de bani. De la
aceste cuvinte s-a format financia sau financia pecuniaria, adică plata în bani. Se crede că din
aceste cuvinte latinești s-a născut noțiunea finance folosită în Franța în secolele XV-XVI, care
avea mai multe înțelesuri și anume: sume de bani, resurse bănești, venit al statului, iar les
finances echivala cu gospodaria publică, patrimoniul statului.
Finanțele publice reprezintă forma băneasca a relațiilor economice, în procesul repartiției
produsului social și venitului național în cadrul îndeplinirii funcțiilor statului. Conținutul social,
economic și în special juridic al relațiilor financiare, funcțiile și importanța lor sunt câteva din
problemele fundamentale ale științei dreptului financiar.