Etimologia conceptului de audit provine din latinescul audit, auditare si inseamna a

asculta si transmite mai departe. Englezii ii dau semnificatia de verificare, revizie contabila,
bilant.

In general, prin audit se intelege e 555f55f xaminarea profesionala a unei informatii in

vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu
(standard, norme) de calitate in vederea satisfacerii nevoii unor utilizatori de informatii.

Potrivit Standardelor internationale de audit, obiectivul unui angajament de audit al

situatiilor financiare este acela de a oferi posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire
la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in
conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara.

Auditul este cunoscut de la inceputurile secolului al XIII-lea, avand ca obiect, in special,

verificarea conturilor marilor organizatii administrative, fara a exista o data precisa sau o
localizare exacta intr-un anumit stat.

Municipalitatea orasului Pisa a solicitat ca auditarea socotelilor sa fie facuta de un

matematician si contabil renumit, Fibonaci, pe baza unui onorariu fix, iar municipalitatea
orasului Venetia a stabilit onorariile auditorilor sai in functie de numarul si importanta erorilor si
fraudelor descoperite de catre acestia.

In Franta se recomanda baronilor sa prezinte anual conturile domeniului pentru a fi

auditate si facute publice.

Literatura de specialitate delimiteaza mai multe etape in evolutia auditului, diferentiate in

functie de categoria sociala care ordona si dispunea efectuarea unor actiuni si activitati de audit
si ai carei componenti erau numiti ordonatori de audit.

Principalele etape in evolutia auditului au fost:

- pana la inceputul sec. al XVIII-lea – auditul era ordonat de regi, imparati,

biserica si stat cu un singur scop si anume acela de pedepsire a hotilor pentru infractiuni de
frauda, precum si prevenirea aparitiei si producerii unor astfel de fapte si protejarea
patrimoniului propriu al unei entitati sau organizatii. Auditorii erau numiti din randul preotilor si
primau calitatile morale ale acestora;
 - sec. XVIII – prima jumatate a sec. XIX – perioada caracterizata de
producerea unor schimbari profunde in randul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele
jurisdictionale si actionarii au luate locul vechilor clase sociale iar auditorii erau preferati si
selectati din randul celor mai buni contabili. Auditul si-a extins obiectivele asupra reprimarii
fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau si a cautarii solutiilor pentru pastrarea integritatii
patrimoniului statului sau al entitatilor publice si private;

- sfarsitul sec. al XIX – etapa in care s-a conturat relatia intre auditori si
auditati. Auditorii erau alesi din randul contabililor si al juristilor iar obiectivele acestora erau
acelea de atestare a realitatii situatiilor financiare in vederea identificarii si evitarii erorilor si a
fraudei;

- primele 4 decenii ale sec. XX – auditul a fost realizat de profesionisti

specializati in audit alaturi de contabili. Lucrarile si actiunile de audit erau comandate de catre
stat si actionari;

- perioada anilor 1940–1970 – se caracterizeaza prin largirea sferei auditului

si patrunderea acestuia in domeniul bancar, al patronatului si institutiilor financiare. Aceasta
largire a sferei auditului a fost determinata de dezvoltarea puternica a pietelor de capital ca
urmare a amplificarii comertului international. Executarea auditului era atributul auditorilor si a
specialistilor in contabilitate. Obiectivele auditului evolueaza catre o forma elevata de atestare a
sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. Datorita dezvoltarii profesiei contabile si a
influentelor asupra cadrului contabil conceptual, anglo-saxonic dezvolta activitatea de audit pe
continentul european;

- in perioada 1970-1990 – obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea

functionalitatii controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit.
Cei care ordonau efectuarea unor actiuni de audit erau statele, actionarii, bancile si firmele.
Auditorii sunt profesionisti de formatie economica sau juridica, in principal, avand rolul de
asigurare si consiliere a conducatorilor si managementului entitatilor publice sau private asupra
functionalitatii sistemului de control intern si a sinceritatii situatiilor financiare intocmite,
identificarea punctelor slabe si a erorilor, precum si elaborarea unor solutii si recomandari care
sa conduca la potentarea sistemelor de conducere si control intern, la corectarea erorilor si
prevenirea pagubelor;

- perioada anilor 1990 si pana in prezent – este marcata de profunde

clarificari si delimitari conceptuale. Auditul dobandeste un rol vital in consilierea si asigurarea
managementului entitatilor publice si private in ceea ce priveste gestionarea si administrarea
acestora. Este perioada in care conceptul guvernantei corporatiste este preluat de la americani si
introdus in viziunea de conducere, inclusiv a entitatilor publice. Se reuseste decantarea
conceptelor de control si audit fara ca sa se fi reusit in totalitate eliminarea unor confuzii. Au fost
imbunatatite standardele si normele profesionale ale auditului, au fost elaborate ghiduri
procedurale si coduri deontologice menite sa sustina si sa apere morala auditorului avand in
vedere ca persoana acestuia trebuie sa fie in afara oricarei banuieli, precum „sotia Cezarului”.

Auditul patrunde in domeniile asistentei manageriale, a evaluarii calitatii, precum si ale

identificarii solutiilor si parghiilor de crestere a performantelor sistemelor de conducere si
control intern. In prezent, auditul a intrat in etapa unei gestiuni a reactivitatii, adica in etapa in
care auditorii trec de la practica profesionistilor confruntati cu riscuri, la masurarea logica si
stiintifica a factorilor de risc. Auditorii au devenit specialisti in comunicare si in analiza riscului.
S-a realizat delimitarea clara intre auditul extern si auditul intern prin eliminarea interferentelor
si a suprapunerilor, concomitent cu stabilirea elementelor de complementaritate si a modului in
care colaborand pot determina o crestere a eficacitatii actiunilor lor.

Dacă ar fi să vorbim despre ziua de naştere a auditului în Republica Moldova am putea să

considerăm că această zi este 26 iunie 1991, cînd a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr.316 Cu
privire la organizarea serviciului de auditing în Republica Moldova.

-A fost aprobat regulamentul despre serviciul de auditing în Republica Moldova.

-A fost creată Camera de Auditing a RM.

-A fost creată prima societate de audit din RM SRL „Moldauditing” care activează şi în
prezent.

Prin Hotărîrea Guvernului nr.648 din 19.11.1991 a fost înregistrat Statutul Camerei de
Auditing din RM.

Prin această hotărîre, Camerei de Auditing i s-a delegat funcţiile principale privind
reglementarea activităţii de audit (certificare auditori, elaborarea politicilor de dezvoltare în
domeniul auditului etc.).

La acel moment, crearea Camerei de auditing a fost un pas înainte în dezvoltarea auditului
financiar în ţara noastră. Multe din funcţiile Camerei de auditing atribuite sunt actuale şi astăzi
ca organ de autoreglementare a activităţii de audit în Republica Moldova.

În anul 2006 a fost adoptată Legea cu privire la activitatea de audit nr.729-XIII din
15.02.1996.

O dată cu adoptarea acestei legi a fost desfiinţată Camera de auditing. După părea multor
auditori, această decizie a fost una greşită.
 Prin legea nouă se impune crearea Asociaţiei organizaţiilor de audit (cu funcţii restrînse).
Care, din păcate, n-a putut să devină o alternativă a Camerei de auditing.

Motivele:

1. Cadru legal neclar (au apărut mai multe Asociaţii, care pretindeau la funcţiile legale).

2. În lege nu era stipulată obligativitatea organizaţiilor de audit şi a auditorilor financiari de a

fi membri ai acestei Asociaţii.

3. Organele abilitate de stat n-au întreprins măsurile necesare (în situaţia creată) pentru a
modifica norma legală şi/sau pentru a organiza organizaţiile de audit într-o singură Asociaţie.

Din aceste motive, această normă legală foarte importantă pentru autoreglementarea activităţii
de audit n-a funcţionat pe parcursul întregii perioade de funcţionare a legii din anul 1996 (1996-
2007). Majoritatea companiilor de audit au activat în această perioadă în baza unor principii
interne de organizare a controlului calităţii lucrărilor de audit (bazate pe înţelegerea personală a
acestor activităţi), controlul extern al calităţii n-a fost organizat.

În anul 2000 au fost publicate Standardele Naţionale de Audit (intrate în vigoare pentru
perioadele începînd cu 01 ianuarie 2001). Aceste standarde au fost elaborate în baza ISA varianta
anilor 1998-1999. Înţelegerea şi implementarea acestor standarde, de asemenea, a fost lăsată pe
înţelegerea personală a fiecărui auditor (companie de audit).

În anul 2007 a fost adoptată Legea actuală privind activitatea de audit nr.61-XVI din
16.03.2007.

Prin legea nouă se impune că auditul obligatoriu se efectuează la entităţile de interes public.

În cazul efectuării auditului la entitatea de interes public, societăţile de audit prezintă anual
raportul de transparenţă a activităţii, care se plasează de Ministerul finanţelor pe pagina web.

Se instituie funcţii pentru Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit.

Neajunsuri:

1. Reglementarea, supravegherea, licenţierea activităţii de audit exclusiv este în competenţa

statului. Nu sunt resurse bugetare pentru a finanţa buna activitate a organelor de stat implicate în
reglementarea activităţii de audit.

2. Asociaţia auditorilor şi societăţilor de audit are împuterniciri mai mult de reprezentare a

intereselor membrilor săi decît de organ implicat în procesul de autoreglementare a activităţii de
audit financiar.

3. Norme neclare ce ţine de activitatea Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit (poate fi

una sau mai multe).

4. Norma legală nu prevede obligativitatea auditorilor şi societăţilor de audit să fie membri ai

Asociaţiei auditorilor şi societăţilor de audit.
 5. Componenţa Consiliului de Supraveghere a Activităţii de Audit exclusiv este compusă din
reprezentanţi ai statului.

Ce avem astăzi?

Republica Moldova tinde să adere la Uniunea Europeană, corespunzător, urmează ca legislaţia

în domeniul contabilităţii şi auditului să fie armonizată cu cea Europeană. Pe motiv că Legea
privind activitatea de audit nu funcţionează în plină măsură, tot mai mult se impune necesitatea
efectuării unor modificări în această lege, în special în fortificarea procesului de supraveghere
publică a profesiei, în organizarea unui controleficient al calităţii muncii auditorului.

Piaţa auditului în RM este destul de restrânsă. La moment există circa 260 auditori certificaţi.
Sunt înregistrate aproximativ 130 de companii de audit şi auditori individuali, care posedă
licenţă pentru a practica activitatea de audit. O bună parte din auditori şi companii de audit nu
efectuează misiuni de audit, deci sunt inactivi. Conform ultimelor modificări în Legea cu privire
la audit, auditul este obligatoriu la entităţi de interes public, care la moment sînt circa 60 de
companii. Practic auditul acestor companii este efectuat de companii Big4 şi până la 10 companii
de audit locale.

Controlul extern al calităţii lucrărilor de audit la moment nu funcţionează.

De ce nu funcţionează supravegherea publică în Moldova în plină măsură? Nu sunt bani

pentru a finanţa organele supravegherii publice, care la rândul său duce la lipsa specialiştilor în
domeniul controlului calităţii. La moment bugetul de stat este unica sursă de finanţare a
organelor abilitate.

Un alt motiv este lipsa implicării active a profesiei în elaborarea actelor normative privind
reglementarea activităţii de audit. Cei ce practică auditul sunt excluşi din procesul de formare a
politicilor în domeniul său de activitate.

La moment în Moldova sunt 3 asociaţii profesionale active ale contabililor şi auditorilor:

- Asociaţia Obştească “Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica

Moldova” (Asociaţia obştească ACAP RM),

- Asociaţia Obştească Asociaţia Auditorilor şi Societăţilor de Audit „AFAM” şi

- Asociaţia Auditorilor şi Consultanţilor în Management din Republica Moldova AO „Ecofin-

Consult”.

Atît auditorii certificaţi, cît şi firmele de audit nu sunt obligate prin lege să fie membri ai unei
organizaţii profesionale. Acesta este un neajuns al Legii privind activitatea de audit, care practic
a exclus organizaţiile profesionale din activitatea de autoreglementare a activităţii de audit şi de
monitorizare a calităţii muncii auditorilor.

De asemenea, lipseşte o conlucrare sănătoasă între asociaţiile profesionale din domeniul

contabilităţii şi auditului. Asociaţiile profesionale n-au evoluat considerabil şi nu au capacităţi
mari în sprijinul profesiei. Mulţi auditori nu sunt membri ai unei asociaţii profesionale.
 Companiile mari internaţionale de audit Big4 nu se implică activ în viaţa profesiei de audit din
ţară, luând în consideraţie că cea mai mare parte din piaţa auditului aparţine lor. Aceste companii
au o experienţă bogată de activitate, practici bune şi ar putea să contribuie la dezvoltarea
profesiei în ţara noastră.

Cum ar putea să fie soluţionată problema implicării profesiei în procesul de reglementare a

activităţii de audit? În primul rînd, prin lege să fie stabilită obligativitatea auditorilor certificaţi,
stagiarilor, companiilor de audit să fie membri ai organului profesional cu funcţii de
autoreglementare.

Cum vedem dezvoltarea auditului?

Pentru perfecţionarea sistemului de supraveghere publică a activităţii de audit să fie folosită

experienţa Slovaciei. Experienţa acestei ţări a fost analizată la masa rotundă din data de 21 mai
2010. Organul profesional al auditorilor din această ţară Camera auditorilor (SKAU) este deschis
pentru o conlucrarea sănătoasă cu noi pentru a folosi experienţa ţării lor în dezvoltarea profesiei.

Organele principale implicate în procesul de reglementare a activităţii de audit ar putea fi:

1. Consiliul de Supraveghere a activităţii de audit,

2. Organismul profesional de autoreglementare al auditorilor (în Slovacia – Camera

Auditorilor).

Consiliul de Supraveghere a activităţii de audit (in continuare CSAA) urmează să rămînă –

aceasta fiind o cerinţă a directivei europene. CSAA urmează să fie un organism destul de izolat
şi independent în luarea deciziilor, separat de Ministerul Finanţelor şi salariaţii lui să fie
remuneraţi adecvat. Sursele de finanţare a CSAA ar putea să vină de la:

1. Bugetul de stat,

2. Entităţile de interes public,

3. Banca Naţională a Moldovei,

4. Comisia Naţională a Pieţei Financiare,

5. Organismul profesional de autoreglementare.

Unele din funcţiile noi ale CSAA:

- Organ independent, persoană juridică,

- Are un organ executiv eficient,

- Supraveghează sistemul extern al controlului calităţii implementat de OPAA,

 - Bugetul se formează din alocaţii de la: Bugetul de stat, BNM, CNPF, entităţi de interes
public,

- Supraveghează activitatea organului profesional,

- Efectuează controlul extern al calităţii la companiile de audit, care efectuează auditul

rapoartelor financiare la entităţile de interes public (???),

- Unul din membri este reprezentantul organului profesional,

- Ţine registrul auditorilor şi companiilor de audit,

- Asigură accesul la profesie (organizează examenele de calificare pentru auditori),

- Prezintă anual Guvernului pînă la 30 iunie Raportul de activitate şi Raportul financiar etc.

Organul profesional de autoreglementare al auditorilor:

- Toţi auditorii şi companiile de audit sunt obligaţi prin lege să fie membri,

- Organizează pregătirea teoretică a stagiarilor, monitorizează pregătirea practică a acestora,

- Organizează şi monitorizează pregătirea profesională continuă a auditorilor,

- Organizează controlul extern al calităţii la companiile de audit,

- Asigură traducerea şi disponibilitatea în limbile vorbite în ţară a ISA, Codul etic etc.

Surse de finanţare:

- Cotizaţii fixe şi variabile anuale ale auditorilor şi companiilor de audit,

- Încasări de la acordarea serviciilor.

Funcţiile principale ale organismului profesional se concentrează asupra organizării şi

monitorizării procesului educaţional al auditorilor şi controlul calităţii lucrărilor de audit.

Să instituim o structură nouă a organismului profesional de autoreglementare a

auditorilor sau să o perfecţionăm pe cea existentă?

Este nevoie ca anume în acest segment să fie concentrată atenţia grupului de lucru, opiniei
publice, organelor abilitate de stat pentru a nu repeta greşelile comise în anul 1996, cînd a fost
primită prima lege privind activitatea de audit.
 În acest sens, la moment se simte o situaţie tensionată. Foarte puţine publicaţii în presă la
temă, toţi tac, menţin pauza. Se creează o impresie că acum, ca şi atunci problema se va rezolva
undeva în cabinete fără o discuţie publică sănătoasă.

Părerile auditorilor, în acest sens, sunt diferite, uneori diametral opuse. Se simte un
antagonism din partea unor organizaţii profesionale existente, neprimirea la tot ce se discută şi se
propune în afară de varianta proprie. În această situaţie, oricare decizie, în acest sens, nu va fi
acceptată de o parte de auditori, companii de audit.

Perioada de evoluţie a profesiei de audit în ţara noastră a fost plină de incertitudine, lăsată în
voia soartei. S-au adunat multe nemulţumiri, aşteptări nerealizate, neîncredere. De aceste
circumstanţe urmează de ţinut cont în viitor la elaborarea modificărilor legislative.

Este cert că propunerile în acest sens urmează să fie discutate la adunarea generală a
auditorilor şi să fie acceptate în condiţiile unui consens larg.

Problema cheie: este nevoie să fie creat un organ profesional puternic al auditorilor cu
funcţii de autoreglementare.

Se stabileşte un singur organism profesional de autoreglementare la care vor adera toţi

auditorii şi toate companiile de audit.

Aici avem oportunitatea să alegem din cîteva variante posibile: Se creează un organ
profesional nou de autoreglementare al auditorilor şi companiilor de audit (De exemplu, Camera
auditorilor din RM) sau aceste funcţii sunt transmise unui organism existent.

După părerea multor auditori, varianta creării unui organism nou va arunca dezvoltarea
profesiei cu 2-3 ani în urmă, deoarece crearea unui organ viabil şi funcţional nou necesită atît
eforturi mari, resurse, cît şi timp.

Din alt punct de vedere, crearea acestui organ va elimina conflictul dintre grupuri de auditori,
organizaţii profesionale care este în prezent. Dar această tensiune poate fi eliminată, în numele
dezvoltării profesiei, dacă se va dori de toate părţile.

Altă oportunitate este ca organul profesional să fie creat în baza unei asociaţii existente sau în
baza de fuziune a unor asociaţii existente.

Eventual alegerea să fie efectuată în baza evaluării activităţilor fiecărei dintre asociaţii, care ar
pretinde la aceste funcţii, experienţei acumulate, a gradului de încredere publică etc. Evident, că
în cazul cînd va fi selectată una dintre asociaţii, consiliul de conducere îşi va prezenta demisia
pentru a alege organele de conducere cu participarea noilor membri.

Pentru ca organul profesional să fie mai credibil în faţa publicului, inclusiv şi în faţa
Comunităţii Europene, el urmează să fie membru al Federaţiei Internaţionale a Contabililor
(IFAC). Pentru a primi statutul de membru cu drepturi depline IFAC pentru un organism nou se
va cere minimum 4-5 ani.

În Republica Moldova, în prezent există numai un organ profesional, care deţine statutul de
membru cu drepturi depline al IFAC.
 Procesul de supraveghere publică este un lucru firesc, care rezultă din funcţia principală a
profesiei şi anume de a servi interesului public. De aceea opunerea acestui proces înseamnă
pierderea încrederii în activitatea de audit.

Propun ca membrii grupului de lucru să se pronunţe pe marginea acestor şi altor probleme ce

ţin de dezvoltarea profesiei de audit în Republica Moldova. Acest material este o bază pentru a
iniţia discuţiile în cadrul grupului de lucru.