Inca din 1929 Camil Petresccu anunta ca vrea sa scrie un roman de evaluare a razboiului.

Va publica in
revistele vremii titluri precum “Romanul capitanului Andreescu”, “Proces verbal de dragoste si razboi”.
Romanul “Ultima noapte” este scris sub forma unei confesiuni a protagonistului Stefan Gheorghidiu, care
traieste doua experiente fundamentale: dragostea si razboiul. Naratiunea se realizeaza la pers 1, naratorul
este autodiegetic, dramatizat, necreditabil, focalizarea interva viziunea impreuna cu. Textul este structurat
in doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului dragostea si razboiul. Partea 1- consta in
rememorarea iubirii matrimoniale esuate intre Gheorghidiu si Ela. Partea 2-este un jurnal de campanie a lui
Gheorghidiu, care cuprinde experientele de pe front din timpul Primului Razboi Mondial. Romanul modern
de tip procustian promovat de Camil Petrescu impune un nou univers epic o alta perspectiva narativa, un
nou tip de personaj(intelectualul cu o constiinta lucida). In primavara anului 1916 Gheorghidiu se afla
concentrat pe Valea Prahovei. La popota ofiterilor, asista la o discutie despre fidelitatea in dragoste. Aceasta
discutie va declansa memoria afectiva a lui Gheorghidiu trezindu-I amintiri legate de cei doi ani de casnicie
cu Ela. Ultima noapte este un roman modern de tip subiectiv prin urmatoarele trasaturi:unicitatea
perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, naratiunea la pers 1, anticalofilism, autenticitatea definita
ca identificarea actiunii de creatie cu realizarea vietii, experienta directa, trairea intensa. Gheorghidiu
traieste doua experiente definitive pentru formarea lui ca om:suferinta purifica. In concluzie “
Ultima noapte este un roman psihologic modern avand drept caracteristici: Unicitatea perspectivei narative
timpul prezent si subiectiv, naratiunea la pers 1, anticalofilismul autenticitatea trairii.