ARTA MOLDOVEI MEDIEVALE DIN SECOLUL XVII-XVIII

Pe plan economic social şi politic în țările româneşti în sec XVII au fost zguduite de profunde crize a
orânduirii feudale. Transilvania a fost ocupată de Habsburgi pe când Moldova şi Ţara Românească au fost
asuprite de Poarta Otomană. În sfera culturală răspândirea tiparului şi marii cronicari contribuie la
cristalizarea conştiinţei unităţii de neam. Apar astfel de opere precum „Cazania” de Varlaam, „Psaltirea în
versuri” de Dosoftei, „Cronica” de Grigore Ureche ş.a..
Arta plastică din sec XVII se racordează la stilurile internaţionale postrenascentiste ca manierism, baroc
– păstrându-şi totodată structura şi forma tradiţională. Arta plastică poartă o notă de eclectism şovăielnic.
Fenomenul manierist în arta ţărilor româneşti are foarte puţin comun cu cel din Europa, iar barocul este
unul ortodox – „ortodox-postbizantin”1.
Arhitectura sec XVII
Sec XVII este marcat de avansarea arhitecturii şi decorului sculptural concomitent cu slăbirea
artelor bidimensionale. Barocul s-a afirmat cu precădere în arhitectură şi sculptură, dar este vorba nu de un
baroc al contrareformei occidentale ci de un barochism - în general un fenomen ce însoţeşte istoria culturii
în perioade de declin a valorilor ei spirituale majore, când lipsei de conţinut i se substituie gesticulaţia largă
emfatică, abuzul de ornamente ect. Laolaltă cu barochismul în arte sec XVII este prezent eclectismul
(amestec de stilistici gotic, bizantin, renascentist ect).
În Moldova în sec XVII se răspândește şi ia amploare barochismul în special în mediul monastic.
Boierimea şi voievozii întrerup tradiţia stefaniană dând naştere la noi forme pline de unicitate şi
originalitate. Ex: Bis. Dragomirna (sinteză de soluţii orientale, munteneşti, renascentiste cu tradiţia
moldovenească); Bis. mănăstirii Solcă; Bis. mănăstirii Bârnova. Sec XVII era populat de „oameni noi”
care au nevoie de strălucire, fast, sete de prestigiu. Domnitorul Moldovei Vasile Lupu domn pe care după
spusele lui Miron Costin „nu-l încăpea Moldova, ca pe un om cu hire înaltă şi împărătească mai mult ca
domnească”. Dorinţa de epatare a lui Vasile Lupu şi-a găsit expresia şi focalizarea în Bis. Trei Ierarhi din
Iaşi – decorată cu broderii de piatră, acoperite cu timpuri de suflu de aur şi lapis lazuri. Tot Vasile Lupu a
înălţat în Moldova Bis. mănăstirii Golia elementele de decor de aici nu mai sunt de inspiraţie orientală ca
la Bis. Trei Ierarhi ci au la origine motive a barocului occidental. După finisarea domniei lui Vasile Lupu
ritmul şi calitatea construcţiilor în Moldova s-a încetinit brusc, excepţie făcând Bis. mănăstirii Cetăţuia
din Iaşi.
Sculptura sec XVII
Sec XVII în Ţările Româneşti a fost un secol de afirmare a sculpturii ce s-a relevat în plastica
decorativă a faţadelor din Dragomirna, Trei Ierarhi şi Golia în Moldova.
Pictura sec XVII
Pictura din sec XVII nu s-a mai bucurat de avânturile pe care le-a cunoscut în timpul domniei lui
Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. În Transilvania odată cu atitudinea iconoclastă a reformei pictura religioasă
încetează, fără însă ca cea laică să se afirme.
În Moldova în pictura din sec XVII se cultivă un fel de manierism – fără suport major al ideilor, cu
accent pe decor şi ornament şi alte elemente nesemnificative. Ex: frescele din Dragomirna, Trei Ierarhi
ect. În Muntenia tot se atestă declinul picturii, se manifestă o stilistică postbizantină cu împrumuturi din
occident şi sau şcoala italiano-cretană. Ex: frescă din Hurez, Bis Filipeşti de Pădure ect
*

Trecerea definitivă de la medieval la modern va avea loc doar în sec XIX. Sec XVIII este o perioadă
de tranziție în care accentul de pe teocentrismul medieval spiritualist se deplasează treptat spre

1
Florea V. Istoria artei românești. Ed: Litera Internațional, Chișinău, 2008. pag. 217-218.

1
antropocentrismul raționalist. În domeniul artelor se observă o continuitate stilistică, astfel că tot ce se va
realiza în Țara Românească pe parcursul sec. XVIII, poartă amprenta stilul brâncovenesc din sec XVII.
Când vorbim despre declinul artei medievale avem în vedere doar arta religioasă ce răspunde de modul
de gândire și sensibilitatea omului medieval, pe când celelalte forme artistice laice se află dimpotrivă în
ascensiune2.
Arhitectura sec XVIII
Moldova - după Golia și Cetățuia nu se mai găsesc ctitori cu ambiții care să fixeze jaloane în istoria
arhitecturii moldovenești. Ceea ce caracterizează câteva construcții mai de seamă, cum sunt: Sf. Theodori,
Sf Gheorghe- Talpari, Sf. Dumitru-Balș, Curelari toate din Iași, este eclectismul. Unele dintre ele sunt
contaminate profund de moda muntenească, având arcade în acoladă, brâuri în torsadă, turnuri-clopotniță
deasupra pridvoarelor. În Moldova dintre Prut și Nistru s-au păstrat biserici marcate puternic de influența
barocului polono-ucrainean sau barocului în versiunea ucraineană așa zisa Mazepa cât și unele elemente
neoclasice. Exemplu: Mănăstirea Căpriana (fondată de Alexandru cel Bun la înc. sec XV; refăcută de
Ștefan cel Mare, de Petru Rareș și de Alexandru Lăpușneanu) a fost renovată oferindu-i un caracter baroc.
Mănăstirea Curchi reconstruită în 1775 în stilul Mazepa3ș.a. Sunt demne de menționat edificiile: Biserica
Sf. Dumitru din Orhei; Biserica mănăstirii Dobrușa; Biserica mănăstirii Hârbovăț; Biserica mănăstirii
Hârjauca; Biserica Adormirii Maicii Domnului din Căușeni; Biserica Sf. Împărați din Chișinău; Biserica
Buna Vestire din Chișinău ect.
Sculptura sec XVIII
S-a dezvoltat preponderent sculptura decorativă în relief în stil baroc ce avea menirea să decoreze
edificiile baroce. Un impact al barocului apusean în combinație cu motive de sorginte orientală marcată de
eclectism a suportat și sculptura din Moldova prezentă în portaluri, iconostase, tetrapoade și fântâni
decorative. Ex: 2 fântâni de la Spitalul Sf. Spiridon din Iași 1765, și 2 fântâni de la Bis. Golia din Iași 1766,
decorate cu: scoici, volute, pilaștri și medalioane sculptate în relief4.

Pictura secolul XVIII

Pictura religioasă, cea murală și icoanele continuă să monopolizeze ca-n trecut activitatea
zugravilor. Totuși sec 18 prezintă o perioadă de tranziție în care schemele și atitudinile tradiționale se
îmbină cu elementele proaspete de împrumut.
Moldova - este remarcabil Ansamblul de la Căușeni (aflat în a doua jum sec XVIII în cadrul
Raialei Tighina), porunca stăpânitorilor musulmani suna ”pereții bisericii să nu se înalțe mai sus decât zidul
împrejmuitor”. Astfel lăcașul cu Hramul Adormirii Maicii Domnului este foarte scund, intrat parțial în
pământ – construit și pictat între anii 1763-1766 de zugravii: Stancu Zugrav, Radu Zugrav, Voicu pietrar și
zugrav. Stilistic pictura ne trimite la tradiția muntenească și este tipică pentru pictura postbrâncovenească.
Scenele Fecioara Tronând, Întâmpinarea Domnului, Intrarea în Ierusalim ș.a. oferă compoziție clară
monumentală, și un colorit armonios și somptuos. Pictura Moldovenească din sec XVIII nu cunoaște nimic
asemănător ca valoare artistică, deoarece opera zugravilor moldoveni Anastase și Anania în mare parte ori
nu s-a păstrat ori nu oferă aceeași calitate și rafinament precum pictura din Căușeni. Lipsa picturii murale
de anvergură în Moldova a fost suplinită cu icoane. Icoanele poartă amprenta influențelor muntenești și mai
ales celor rusești ex: Tâmpla Bis Sf. Ilie (Suceava) 1708 de rușii Vasile și Chiril Ulanov.

2
Florea V. Istoria artei românești. Ed: Litera Internațional, Chișinău, 2008. pag. 276-278.
3
Florea V. Istoria artei românești. Ed: Litera Internațional, Chișinău, 2008. pag. 283.
4
Florea V. Istoria artei românești. Ed: Litera Internațional, Chișinău, 2008. pag. 301-302.