Vega

105

octombrie 2006

Eugen Bălan & Zoltan Deak

 Editorial

Salut prieteni,

Sper că nu aţi fost şocaţi de noul look al publicaţiei noastre. Sau dacă aţi fost puţin surprinşi atunci a fost
vorba de ceva plăcut. Simt nevoia să vă explic puţin de ce am făcut această schimbare. În primul rând ea era
planificată de predecesorul meu, Adi Şonka, pentru numărul aniversar 100 dar nu a fost să fie. O altă cauză
ar fi dorinţa de a fi mai orientaţi spre formatul electronic decât spre formatele de tipar. Asta înseamnă că veţi
întâlni in interiorul revistei noastre link-uri interne, atât în Cuprins (titlurile paginilor/articolelor dar şi
numele autorilor) cât şi pe banda din dreapta. Afişarea pe monitoare va fi îmbunătăţită şi ca să vă convingeţi,
în Acrobat Reader, daţi comanda CTRL + L sau alegeţi din meniul View: Full Sreen. Pentru a răsfoi paginile
folosiţi butoanele Page Up şi Page Down, săgeţile ←↑↓→ sau link-urile interne. Cu această ocazie am încercat
să înlăturăm şi aspectul de document office, scris negru pe pagină albă ... Sper din toată inima că acei câţiva
care scoteau la imprimantă paginile revistei vor fi îngăduitori cu noi şi vor înţelege că se pot tipări în
continuare (A4) dar cu un consum sporit de cerneală.

Noutăţile nu sunt legate numai de aspect. Dorim un conţinut orientat spre observaţii, cea mai simplă formă
ar fi fotografiile/desenele care vor apărea în Galeria. Asta de la cei ce nu au timp şi/sau răbdare să ne
împărtăşească într-un articol împrejurările în care şi mijloacele cu care au obţinut rezultatele publicate. Cea
mai frumoasă imagine va apărea bineînţeles pe coperta revistei, datele tehnice ale fotografiei se vor găsi pe
pagina cu Cuprinsul, într-o casetă de pe banda din dreapta. Vom păstra rubricile şi sperăm să apară unele
noi. O veste nouă, mai puţin plăcută, este că vom apărea lunar. Vom reveni temporar la forma bilunară
numai dacă volumul de materiale de publicat va fi suficient de mare. Cred că aţi observat că revista noastră a
apărut mult mai rar şi principalul motiv este că nu am avut pentru publicare destule articole şi
fotografii/desene. De aceea reînoiesc rugămintea să ne trimiteţi materiale spre publicare indiferent de
mărimea lor. Nu are importanţă că se adresează novicilor în astronomie sau că este scrisă de un începător!
Este mai importantă calitatea conţinutului şi faptul că respectiva persoană este dispusă să comunice şi
celorlalţi astronomi sentimentele şi rezultatele sale. Publicăm orice material cu caracter astronomic,
îndeosebi fotografiile, indiferent că autorul este cunoscut sau nu, că face parte dintr-o asociaţie sau nu, că
este din Bucureşti sau din provincie, din ţară sau din străinătate, că este bătrîn sau tânăr, că este român sau
nu - într-un singur cuvânt: de la oricine!

Nu în ultimul rând vă rugăm să ne transmiteţi părerea voastră despre forma şi conţinutul publicaţiei noastre
căci dorim ca ea să ne exprime cât mai fidel pe noi, astronomii amatori.
Zoltan DEAK
redactor şef
 CUPRINS Vega no.105

Foto copertă:

M31 (And)
2 x 5 min.
1600 ISO
Canon
EOS 350D
SkyWatcher
130mm f/5

Eugen Bălan
&
Zoltan Deak

Galeria Alex Conu, Zoltan Deak

Redactori
Galeria Radu Gherase, Maximilian Teodorescu Adrian Şonka
Alin Ţolea
Sorin Hotea
Stele duble Lucian Curelaru
Redactor şef
Zoltan Deak
 Vega no.105

Cuprins

Galeria

M82 în Ursa Major

4 x 30 sec. la 1600 ISO
Canon EOS 350D pe Celestron C 9,25
Zoltan Deak, Astroclubul Bucureşti

Stele duble

1
Vega no.105

Cuprins

Galeria

Stele duble

2

Stelele duble
un domeniu aproape uitat
Deşi cărţile de popularizare a
astronomiei apărute la noi în ţară conţin
în general foarte multe lucruri interesante
şi utile pentru astronomia de amatori,
dacă veţi cauta informaţii despre stele
duble veţi descoperi că acesta e un
domeniu destul de puţin tratat de autorii
noştri, şi în mod sigur insuficient detaliat.
Poate veţi crede că este un subiect
neinteresant sau că în acest domeniu
astronomii amatori nu pot face observaţii
interesante sau utile din variate motive
printre care accesul la anumite
instrumente, aşa cum se întâmplã în
unele cazuri. Aşa am crezut şi eu iniţial ,
dar căutând mai multe informaţii pe
Internet am constatat că lucrurile nu stau
deloc aşa. Pe lângă faptul că observaţiile
nu sunt deloc monotone şi neinteresante
cum poate aţi crede la prima vedere, nu
există limitari foarte serioase în ceea ce
priveşte instrumentarul, cel puţin pentru
anumite tipuri de observaţii. Mai mult
decât atât există observaţii care sunt
accesibile chiar şi instrumentelor mici,
mulţi observatori de stele duble cunoscuţi
folosind lunete sau telescoape de
diametre care nu sunt mai mari decât
instrumentele pe care le aveţi acasă. Pe
lânga acest lucru există şi avantajul că, în
parte, observaţiile nu sunt atât de mult
influenţate de poluarea luminoasă,
facând ca cei care observă din locuri cu o
poluare medie sau chiar mare să poată
obţine rezultate bune. În ceea ce priveşte
utilitatea observaţiilor facute de amatori,
acest domeniu nu este cu nimic mai
prejos decât cel al stelelor variabile spre
exemplu. Aşa cum la variable exista stele
insuficient observate şi pentru care se
apeleazã la observaţiile facute de amatori
pentru a completa necesitatea de date, şi Ce sunt stelele duble ?
în domeniul stelelor duble există o cerere
mare pentru contribuţia amatorilor. Cel
Stelele duble se împart în doua mari
Vega no.105
mai cunoscut şi utilizat catalog de stele
categorii: stele a căror poziţie aparentă pe
duble, conţinând în prezent ceva peste
cer este foarte apropiată, deşi cei doi aştrii
100.000 de obiecte, este Washington
nu au nici o legatură fizică. Distanţa la
Double Star Catalog (pe scurt WDS). Este
care se află de noi unul şi celãlalt este
de asemenea şi cel mai complet catalog de
diferită, la fel cum se întâmplã şi cu stelele
stele duble şi este întreţinut de United
unei constelaţii de exemplu, dar proiecţia
States Naval Observatory (USNO). Printre
lor pe sfera cerească se face în poziţii
datele aflate în acest catalog sunt zeci de Cuprins
apropiate. Aceste stele se numesc stele
mii de stele duble care datorită
duble optic. Există însă şi stele duble care
observaţiilor insuficiente nu au orbite
pe lângã faptul că le vedem apropiate pe
calculate. Majoritatea acestora nu au mai
cer sunt apropiate şi ca distanţă, şi mai
fost observate de zeci de ani, sau chiar
mult ele formează sisteme ce gravitează pe
unele nu au mai fost observate din
orbite bine determinate în jurul unui
momentul în care au fost descoperite.
centru comun de masă. Acestea se mai
Motivaţia principala pentru care se
numesc şi stele duble fizic sau binare. Galeria
întâmplã acest lucru este simplă.
Mişcarea celor două stele dintr-un astfel
Numărul de obiecte este mare şi numărul
de sistem poate fi observată prin
de astronomi profesionişti care se ocupă
observarea poziţiei relative a celor doua
de acest domeniu este prea mic. Trebuie
stele una faţă de cealalta. Pe parcursul
menţionat aici şi faptul că stelele duble
anilor aceste poziţii se schimbă suficient
trebuie urmărite şi măsurate în mod
cât această schimbare să poată fi
repetat de-a lungul anilor pentru a li se
observată şi mãsuratã. Chiar mai mult, se
putea calcula orbitele. De asemenea este
poate face un calcul de orbite dacă există
bine de ştiut că există stele duble
suficiente observaţii împraştiate pe o
descoperite pe cale automată de sateliţii
perioadă suficient de lungă de timp încât
Stele duble
cu echipament astrometric cum ar fi
sa permită o determinare exactă a orbitei.
Hipparcos, stele care trebuie de asemenea
Perioadele în care o stea parcurge complet
urmărite în timp. Poate vă veţi gândi că
o orbită pot fi foarte variate, începând cu
dacă implicarea profesioniştilor nu
perioade de ordinul anilor şi ajungând
acoperã necesarul, importanţa acestor
pânã la perioade de mii sau zeci de mii de
observaţii este mică. Ei bine nicidecum,
ani. Dacă încercãm să reprezentăm grafic
determinarea orbitelor stelelor duble
mişcarea unei componente a unei stele
rãmâne deocamdată una din puţinele
duble în jurul celeilalte componente vom
metode de determinare a masei obiectelor
obţine o elipsă mai mult sau mai puţin
cosmice, acesta fiind unul din cele mai
turtită, care reprezintă o proiecţie a orbitei
importante motive pentru studierea
reale pe planul sferei cereşti.
stelelor duble, dar în mod sigur nu
Există bineînţeles şi astfel de sisteme
singurul. Voi prezenta în cele ce urmează
formate din trei , patru sau mai multe
câteva aspecte teoretice şi practice legate
stele, combinaţii care pot fi de asemenea
de observaţiile ce pot fi facute de amatori
doar coincidenţe de direcţie sau chiar
în acest domeniu, dar unele subiecte vor fi
stele legate fizic în sisteme complexe care
prezentate mai sumar urmând că ele sa fie
călătoresc împreunã în spaţiul galactic.
detaliate în alte articole viitoare.
3
 Ce observãm la o stea dublă?
Aşa cum am menţionat mai devreme o
stea dublă este formată din două
componente care se rotesc în jurul unui
centru comun de masă. Această mişcare
însã, se produce relativ încet, calculul
unei orbite necesitând de cele mai multe
ori măsurători facute de-a lungul a mai
multi ani.
Cele mai importante date care se
colectează relativ la stelele duble sunt
informaţiile de poziţie a unei componente
în raport cu cealaltă. Toate estimările sau
măsurătorile de acest fel ale unei stele
duble se fac relativ la componenta
principală din sistem, aceasta fiind prin
convenţie steaua mai strălucitoare. În
situatia în care cele două componente au
magnitudini foarte apropiate astfel încât
nu se poate determina care este
componenta mai strălucitoare tot prin
convenţie se consideră a fi componenta
principală steaua care este cea mai
apropiată de nord. Pentru o stea dublă se
determină în principal doi parametri:
distanţa unghiulară dintre cele două
componente , denumitã pe scurt şi
separare şi unghiul pe care îl face o linie
imaginară ce uneşte componentele cu
direcţia nordului, pe scurt numit unghi de
poziţie (se foloseşte în general
prescurtarea PA de la englezescul Position
Angle). De menţionat aici faptul că acest
unghi de poziţie se mãsoarã de la nord
către est, nordul reprezentând valoarea
zero. Trebuie avut în vedere aici faptul că
unele instrumente pot folosi dispozitive,
cum sunt de exemplu diagonalele, care
duc la o inversare în oglindă a câmpului.
În afara de aceşti doi parametrii se mai
noteazã diferenţa de magnitudine dintre
componente şi culorile componentelor.
Observaţiile pot fi simple estimaări ale
parametrilor de mai sus, sau chiar
măsurători precise ale acestora. În mod
evident prima varianta este cea mai
accesibilă dar şi cea mai imprecisă. Ea nu
necesită decât un instrument pe o
montură azimutală. Mãsurarea separării
şi a PA-ului însă necesită echipament
suplimentar şi în multe cazuri o montură
ecuatorială motorizată. Există de
asemenea mai multe metode de
mãsurare, fiecare dintre ele utilizând
echipament diferit începând cu oculare cu
reticul sau micrometrice şi pânã la
camere CCD. În general metodele diferă şi
din punct de vedere al preciziei
rezultatelor obţinute dar şi al
caracteristicilor obiectelor care pot fi
abordate prin aceste metode, fiecare
metodă având în general atât avantaje cât
şi dezavantaje. În principal cele mai
precise metode sunt cele CCD şi cele
micrometrice, având însã dezavantajul
necesitaţii unei investiţii suplimentare şi
considerabile în echipament.
Voi detalia mai jos însã doar
observaţiile estimative având în vedere că
sunt accesibile oricãrui posesor de
instrumente astronomice.
Estimarea separării unei duble se
poate face, în modul cel mai simplu,
estimând de câte ori este mai mică
distanţa dintre cele două stele în raport cu
câmpul ocularului prin care privim. În
general câmpul ocularului este cunoscut,
deci se poate calcula uşor separarea din
estimarea de mai sus. În caz contrar
câmpul ocularului se poate determina
măsurând timpul de traversare a unei
stele prin câmp deoarece cunoaştem
viteza cu care se deplasează o stea
oarecare pe bolta cerească. Pentru
obţinerea unor rezultate mai precise este
indicat să se foloseascã un ocular cu un
câmp cât mai apropiat de distanţa dintre
cele două componente. De exemplu este
mai usor să estimezi mai exact atunci
când perechea observată încape de 2-3 ori
în câmp decât atunci când ea încape de
10-15 ori în acel câmp, în primul caz fiind
posibilă chiar si estimarea de valori cu o
zecimală.
Vega no.105
Cuprins
Galeria
Figura 1 : Măsurarea PA-ului
într-un telescop fară diagonală
Estimarea PA-ului este poate puţin
mai complicată. În primul rând, dupa ce
am adus steaua în câmp, trebuie să
determinăm orientarea câmpului nostru,
deoarece aşa cum spuneam mai sus PA-ul
este unghiul pe care îl face componenta Stele duble
secundară relativ la cea principală cu
direcţia nordului. Determinarea orientării
câmpului se va face aşteptând , cu
motorul de urmarire oprit (dacă aveţi) , ca
steaua să se deplaseze în câmp.
Deplasarea se face pe linia est vest,
indicând deci clar această direcţie, iar
sensul evident către vest. Odată
determinată aceasta putem determina
nordul ţinând cont de faptul că se afla la
90 grade în raport cu vestul în direcţie
inversă rotaţiei acelor de ceasornic (fig. 1).
Aici însã trebuie să ţinem cont de faptul că
instrumentul pe care îl folosiţi poate avea
câmpul inversat în oglindă în cazul
utilizarii unei diagonale, caz în care
directia nordului este la 90 grade de la
vest în directia rotaţiei acelor de ceasornic
(fig. 2). În continuare ramâne doar să 4
privim cu atenţie obiectul, imaginându-ne
direcţiile determinate ale punctelor
cardinale şi sa încercãm să estimăm
unghiul pe care îl face o linie imaginară ce
ar unii cele doua componente cu linia
imaginară care uneşte componenta
principală cu direcţia nordului. Dacă nu
suntem siguri pe rezultat putem lãsa din
nou stelele să avanseze în câmp acest
lucru ajutându-ne să redeterminăm
direcţia vestului. De asemenea trebuie
ţinut cont de inversarea câmpului şi în
estimarea unghiului. Sensul în care se
mãsoarã acesta este de la nord către est,
nordul reprezentând 0, estul 90 grade şi
aşa mai departe. Este posibil ca la început
această evaluare să vi se pară dificilã, dar
cu ceva exerciţiu va deveni din ce în ce mai
uşor de facut. La fel se va întâmpla şi cu
estimarea diferenţei de magnitudine.
Eventual pentru o precizie mai bună
puteţi face mai multe evaluãri de
parametrii succesive după care faceţi o
medie a acestora.
Figura 2 : Măsurarea PA-ului
într-un telescop cu diagonală
Este indicat ca pentru antrenament
să observaţi iniţial un set de stele duble cu
aceste valori bine determinate atât pentru
a vă familiariza cu metoda cât şi pentru a
caştiga un mimim antrenament în
evaluările propriuzise. Voi propune la
sfarşitul articolului o listă de duble uşor
accesibile care pot fi utilizate şi în acest
scop.
În mod evident aceste estimari sunt
destul de imprecise, ele neputând fi
folosite în calcule de orbite, unde sunt
necesare măsurători facute cu o metoda
mai exactă, dar totusi ele pot fi utile
pentru a da o informaţie primară în cazul
confirmării unor duble care nu au fost
observate un timp îndelungat. Precizia
acestor estimări depinde evident foarte
mult atât de experienţa observatorului cât
şi de atenţia şi minuţiozitatea cu care sunt
făcute.
Trebuie să subliniez aici şi faptul că,
mişcarea componentelor stelelor duble în
timp, una în raport cu cealaltă, duce la o
variaţie în timp, mai rapidă sau mai lentă,
a PA-ului şi a separării. Această variaţie
nu va fi observată de pe o zi pe alta în
general dar poate fi considerabilă în
perioade de ordinul anilor şi uneori chiar
a lunilor, în functie de dimensiunile
orbitei obiectului observat. Din această
cauza trebuie să ţinem cont, atunci când
consultăm liste de stele duble, de epoca
pentru care au fost calculaţi cei doi
parametrii şi să avem în vedere că dacă
momentul observaţiei noastre este
îndepartat de acea perioadă putem
constata uneori diferenţe considerabile
faţă de datele din listă. În această situaţie
este necesar ca, dacă diferenţa e mare şi
dorim să ştim parametrii cu precizie
pentru momentul la care observăm, să
calculam cu ajutorul unor softuri cum au
evoluat cei doi parametrii. În mod evident
acest calcul se poate face doar pentru
stelele duble a cărei orbită este deja
determinată. De asemenea pentru o parte
din stele duble a cărei orbită este încă
provizoriu calculată putem să ne
asteptăm să obţinem doar rezultate
aproximative care pot uşor să difere de
realitate. O alternativă este sa consultăm
pe Internet catalogul WDS , unde vom Vega no.105
putea găsi data ultimelor masurători
asupra stelei respective şi valorile
actualizate ale PA-ului şi separării pentru
data respectivă. În general, pentru stelele
mai stralucitoare avem şanse mari sa
gasim date recente, deoarece acestea sunt
monitorizate periodic.
Există însă şi stele duble a căror Cuprins
mişcare este atât de lentă încât nu se
observă diferenţe notabile nici măcar de-a
lungul a mai mulţi ani. Aceste stele se
folosesc printre altele şi pentru calibrarea
instrumentelor de masurare.
Ce instrumente sunt Galeria
necesare pentru observarea stele
duble?
Până şi cu cele mai mici instrumente
se pot face observaţii la stele duble şi chiar
numărul de astfel de obiecte accesibile
instrumentelor mici este destul de mare.
Pe lângă faptul că există duble care pot fi
observate chiar şi cu ochiul liber de către Stele duble
cei cu o vedere bună, cum ar fi renumita
pereche Mizar-Alcor din Ursa Mare, există
şi liste de duble accesibile prin binoclu. În
general instrumentele sunt limitate în
astfel de observaţii de rezoluţie, deoarece
este necesară o
rezoluţie suficient
de fină pentru ca
c e l e d o u ă
componente ale
unei stele duble să
poată fi vazute
separat, în cazul
când componentele
s u n t f o a r t e Figura 3 : Separare la
apropiate. Această limita Rayleigh aşa
rezoluţie este direct cum poate fi văzută
proportională cu printr-o lunet lunetăă de
d i a m e t r u l , o 70mm la 140x 5
formulă simplă de calcul fiind criteriul lui
Rayleigh care în varianta lui simplificată
are forma : R = 140 / D, unde D este
diametrul în mm a obiectivului
instrumentului utilizat. Criteriul Rayleigh
arată care este distanţa unghiulară
minimă de separare dintre două stele albe
de aceeaşi magnitudine astfel ca într-un
instrument de diametrul D componentele
să se atingă formând o figură
asemanatoare semnului de infinit (fig. 3).
Rayleigh a considerat că aceasta este
situaţia de maximă apropiere în care se
poate decide că o stea este dubla sau nu.
Totuşi, ulterior Dawes, în urma unei serii
de observaţii făcute cu diverse
instrumente a conchis că o stea dublă
poate fi distinsa ca dublă şi dacă
separarea este considerabil mai mică şi
obiectul are forma unui oval mai mult sau
mai puţin alungit (fig. 4). Dawes a
determinat astfel empiric o formulă care
are următoarea formă R = 116/D. Precum
vedeţi criteriul
Rayleigh nu arată
care este separarea
minimă astfel încât
componentele unei
stele duble să fie
observate ca şi
complet separate,
adică să se zărească
Figura 4 : Separare la o cât de mică zonă
limita Dawes aşa cum neagră continuă
poate fi văzută printr-o între ele (fig. 5).
lunet
lunetăă de 70mm la Pentru a se calcula
140x care este diametrul
necesar pentru
separarea completă a unei duble cu
componentele egale lucrurile devin ceva
mai complicate şi depind de mai mulţi
factori. Se poate spune însă că stelele cu
separarea dublă sau mai mare în raport
cu separarea minimă obţinută din
criteriul lui Rayleigh vor fi în mod cert,
complet separate. Sub acestă valoare şi
până la valoarea obţinută din criteriu,
separarea completă poate să difere de la
stea la stea depinzând atât de
magnitudinea componentelor, cât şi de
caracteristici ale instrumentului folosit,
cum ar fi spre exemplu dimensiunea
obturaţiei în cazul reflectoarelor. Aşadar
urmând criteriul lui
Rayleigh putem
calcula spre
exemplu care este
separarea minimă
observabilă într-un
instrument dat. Să
luam ca exemplu o
lunetă cu obiectivul
de 70 mm. Conform Figura 5 : Separare
formulelor de mai complet
completă ă aşa cum
sus voi putea poate fi văzută printr-o
observa stele cu lunet
lunetăă de 70mm la
separare de pană la 140x
2 secunde de arc,
ba chiar voi putea observa că o stea e
dublă până la separari de aproximativ
1,65 secunde de arc conform formulei lui
Dawes, deşi în acest caz obiectul va fi de
fapt un oval mai mult sau mai puţin
alungit. Voi separa complet cel puţin
stelele care au separarea mai mare de 4
secunde de arc, şi posibil o parte din cele
care au separare între 4 şi 2 secunde de
arc. Trebuie însă subliniat aici faptul că
formula lui Rayleigh mai impune două
condiţii: aceea ca steaua să aibă
componentele albe şi aceea ca cele două
componente să fie egale sau foarte
apropiate ca magnitudine. Este bine de
ştiut că dacă culoarea influenţeaza mai
puţin separarea minimă, diferenţa de
magnitudine este un factor extrem de
important, dificultatea separarii unei
duble cu componente inegale crescând
proporţional şi considerabil cu diferenţa
de magnitudine dintre componente. O
explicaţie simplă pentru acest fapt este
următoarea : cu cât una dintre
componente este mai strălucitoare decât
cealalată, componenta mai slabă este mai
greu de observat deoarece strălucirea
principalei o acoperă.
Legat tot de instrumente mai trebuie Vega no.105
menţionat şi faptul că rezoluţia maximă a
unui instrument nu poate fi atinsă decât
dacă este folosită şi o putere
corespunzătoare, cu alte cuvinte chiar
dacă observăm o stea dublă care este
peste limita de separare a instrumentului,
este posibil să nu o putem separa dacă nu
folosim o putere suficient de mare Cuprins
deoarece deşi obiectivul instrumentului
nostru genereaza o imagine cu o rezolutie
suficientă, ocularul nu măreste suficient
imaginea obţinută pentru ca ochiul să
poată distinge cele mai mici detalii ale
acelei imagini. În general, observatorii de
duble folosesc puteri în jur de 1,5-2 D sau
chiar mai mari (unde D este diametrul Galeria
obiectivului instrumentului în mm) ,
adică pentru instrumentul din exemplul
nostru 105x-140x. De asemenea, un alt
lucru care trebuie menţionat este acela că
o condiţie importantă este ca
instrumentul pe care îl folosiţi să fie de
calitate bună pentru a putea atinge
limitele de rezolutie precizate mai sus. De
altfel, observarea stelelor duble este Stele duble
utilizată de unii amatori chiar pentru a
testa rezoluţia instrumentelor
astronomice. Nu trebuie uitat nici faptul
că şi colimarea instrumentului trebuie să
fie cât mai buna pentru a putea obţine
rezultatele scontate. Şi un ultim factor,
dar deloc de neglijat, este dat de condiţiile
atmosferice, despre care voi vorbi mai jos.
Cum mă afectează condiţiile
din locul meu de observaţii?
Ca în multe alte domenii ale astronomiei
calitatea cerului este de asemenea
importantă şi în observarea stelelor duble.
Totuşi există niste diferenţe importante care
trebuie menţionate. În observaţiile de stele
duble este extrem de importantă turbulenţa
sau “seeing”-ul cum mai este denumit. O 6
turbulenţă mai serioasă va îngreuna mult
separarea unei stele duble strânse sau o va
face chiar imposibilă deoarece imaginea
stelei în telescop, mai ales la puteri mari, va
fi într-o fierbere continuă şi ne va fi imposibil
să identificăm cele două componente.
Pe de altă parte la acest tip de observaţii
este mult mai puţin importantă poluarea
luminoasă, cel puţin atâta timp cât stelele
pe care le observăm nu sunt apropiate de
limita de magnitudine a instrumentului.
Mai mult chiar, se pot face observaţii şi cu
luna prezentă pe cer, tot în condiţiile în care
nu observam duble cu componente extrem
de slabe. Este drept că identificarea
obiectelor pe cer este îngreunata în astfel de
condiţii dar observaţiile sunt totuşi posibile
şi nu îşi pierd din valoare. Acest lucru face
ca observaţiile la stele duble să se poată face
şi din zone populate cu o poluare luminoasă
medie sau chiar mare.
Ce pot observa? Ce pot face cu
observaţiile mele?
Există o mare varietate de stele duble ce
pot fi observate chiar şi cu instrumente
modeste, varietatea constând în diverse
separari, diverse culori, diverse diferenţe de
magnitudini. Unele stele duble sunt chiar
extrem de spectaculoase datorită
contrastului de magnitudine sau, în cele
mai multe cazuri, datorită coloritului
componentelor. Există mulţi observatori
care observă şi desenează stele duble
urmărind doar aspectul deosebit al acestora
dat de combinaţia de culori a
componentelor. Deşi culorile reale ale
stelelor sunt oarecum limitate intr-o gamă
restransă de culori care contine albastru,
alb, galben, portocaliu, roşu, uneori la
stelele duble se observă şi culori cum ar fi
verdele sau movul, fapt care se datorează pe
deoparte unor fenomene de combinare a
culorilor componentelor dar şi a percepţiei
culorilor care poate să difere de la persoană
la persoană. Aici trebuie să menţionez că se
întamplă în mod frecvent ca persoane
diferite să atribuie culori uşor diferite
aceleiaşi stele duble. Motivul este acela că
percepţia culorilor, în special în condiţii
extreme de luminozitate scazută, poate fi
diferită. Se pare că femeile percep mai uşor
culorile stelelor decât bărbaţii, de asemenea
capacitatea de a percepe culori în astfel de
situaţii scade odată cu înaintarea în varstă,
în special în jurul vârstei de 50 de ani deşi
acest efect nu se manifestă în mod egal la
toate persoanele. De asemenea percepţia
culorilor în codiţiile de mai sus este
influenţată şi de alţi factori cum ar fi starea
de sănătate a observatorului sau chiar de
alimentaţie, lipsa unor vitamine sau excesul
lor putând avea efecte importante.
O parte din observatorii de stele duble
vor căuta poate, în afara plăcerii de a
observa , o finalitate mai concretă a acestor
observaţii. În acest sens există atât proiecte
observaţionale pentru amatori, cât şi liste de
stele duble publicate de către profesionişti
în care se asteaptă observaţii făcute de către
amatori. Din prima categorie, unul dintre
cele mai populare grupări de observatori,
care propune periodic proiecte
observaţionale este S33. Numele acestei
grupări este o prescurtare a denumirii
grupului (The Spirit of 33) denumire care îşi
are originea în primele proiecte
observaţionale ale acestui grup care
constau în liste cu 33 cele mai accesibile
stele duble dintr-o constelaţie anume. Chiar
şi acum grupul propune odată la doua luni
tot liste de 33 de stele duble spre observaţie,
proiectul curent fiind însa observarea
catalogului Struve. Grupul are şi o listă de
discuţii cu acelaşi nume pe yahoogroups,
unde se discută pe diverse subiecte legate de
acest domeniu dar şi unde se pot trimite
observaţii făcute la proiectul observaţional
curent. Observaţiile trimise aici pot fi
ulterior publicate pe site-ul S33. Un set de
observaţii trebuie să conţină date despre
locaţia observatorului, momentul
observaţiei, condiţiile atmosferice,
instrumentul folosit plus observaţiile
propriuzise care în general conţin estimari
sau masuratori de PA şi separare, estimari
de culoare, estimari ale diferenţei de
magnitudine. De altfel un formular de
observaţii poate fi găsit tot pe site-ul S33.
Sunt acceptate atât observaţiile vizuale cât
şi cele fotografice, masuratori dar şi simple
estimări.
În ceea ce priveşte cea de-a doua
categorie, cea de liste de stele în care se
Vega no.105
asteaptă observaţii din partea amatorilor,
United States Naval Observatory (USNO) are
publicate pe pagina WDS (Washington
Double Star Catalog) pe lângă catalogul
propriuzis, o listă de stele duble insuficient
observate denumite acolo “neglected double
stars”. Această listă este deja imparţită în 3
subliste astfel încât să fie oarecum Cuprins
categorisite dupa dificultatea de observare.
Spre exemplu prima şi cea mai accesibilă
listă conţine doar stele cu separări mai mari
de 3 secunde de arc şi mai strălucitoare de
magnitudinea 11, deci stele clar accesibile
unor instrumente mici şi mijlocii. În total
cele trei subliste conţin mai mult de
jumătate din catalogul WDS şi sunt stele Galeria
duble insuficient observate şi cu orbite încă
necalculate. De asemenea ele sunt împarţite
în doua mari categorii. Stele duble
neconfirmate (notate C) şi stele duble
neobservate de mult timp (notate cu N).
Atâta vreme cât cele din ultima categorie au
în general mai multe observaţii raportate
până acum dar insuficiente pentru a se
calcula orbitele, cele neconfirmate nu au
mai fost observate în cele mai multe cazuri
Stele duble
de la descoperirea lor fiind posibil ca ele
chiar sa nu mai fie gasite cu exactitate la
coordonatele indicate, datorită mişcarii
proprii, şi probabil având valori mult diferite
ale separării şi PA-ului decât cele indicate.
Trebuie menţionat aici faptul că dacă stelele
din a doua categorie nu au mai fost
observate în general în ultimii 20 de ani, cele
din prima pot atinge recorduri fabuloase care
depăşesc un secol. Ei bine, aici amatorii îşi pot
aduce o contribuţie observând stele din listele
“neglected” de la WDS, în special din categoria
celor neconfirmate dacă observaţiile sunt doar
estimative şi nu masuratori. Iata deci că şi în
acest domeniu, chiar şi cu instrumente modeste,
observaţii facute cu grija şi minutiozitate pot fi
utile profesioniştilor.
Lucian Curelaru
7