În 23 ianuarie 1960, Don Walsh și Jacques Piccard au coborât în Groapa Marianelor cu ajutorul unui

submersibil, la adâncimea de 10915 metri. A fost o misiune extrem de periculoasă, dar încheiată cu
succes.Groapa Marianelor se afla în Oceanul Pacific și ocupa o suprafața de 2500 de kilometri. Pentru
a evita producerea unor tragedii, s-a ales utilizarea unor roboţi în vederea studierii sinistrului loc. Au
fost descoperiți peşti care se hrănesc cu materie organică, dar rămâne întrebarea cum au reușit să se
adapteze la astfel de condiții.

Anul acesta, americanul Victor Vescov a repetat recordul din anul 1960, coborând la adâncimea de
10915 de metri. La bordul unui submarin capabil să reziste la uriașa presiune oceanică, Vescov a
explorat timp de patru ore abisul.El a descoperit patru noi specii de crustacee, asemănătoare cu
creveţii. Ca o picanterie, Vescov a mai descoperit o pungă de plastic și ambalaje de bomboane.

Presiunea în fundul abisului este de 108,6 Mpa, adică de 1100 de ori mai mare decât presiunea
atmosferică normală. Ca să poată trăi în acest abis, micile crustacee au formate în jurul
exoscheletului adevărate armuri care le ajuta să reziste la această uriașa presiune.

La presiuni extreme din abisuri, carbonatul de calciu care formează exoscheletul reacționează mult
mai ușor cu dioxidul de carbon și se dizolvă în apă, lăsând organismul acestor nevertebrate fără
protecția. Armură din aluminiu care le protejează corpul le face să poată să trăiască la adâncimi
foarte mari.Crustaceele capturate la adâncimi de peste 10000 de metri măsoară în jur de 3 cm. Ca să-
și poate realiza această armură, crustaceele folosesc compuşi pe bază de zahăr pentru a extrage ioni
de aluminiu din malul și nisipul de pe fundul marin, rămăşiţe de la plantele marine.

Până în prezent, aceste amfipode sunt singurele cunoscute care pot extrage aluminiul și mal și care s-
au adaptat la infernala viața din abisuri.