Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucrare
pe tema “ Resursele atrase ale Băncii Comerciale”

Deliu Marina
Grupa FB 1504

Conducătorul ştiinţific
Bumbac Daniela
lector universitar

Chişinău, 2017
0
 CUPRINS

CAPITOLUL I RESURSELE ATRASE ALE BĂNCII COMERCIALE

1.1 Conceptul cu privire la resurse atrase și clasificarea acestora în cadrul băncii comerciale
1.2 Resursele depozitare. Tipuri și caracteristici lor
1.3 Resursele nedepozitare ale băncii comerciale

CONCLUZIE

1
 CAPITOLUL I RESURSELE ATRASE ALE BĂNCII COMERCIALE

1.1 Conceptul cu privire la resurse atrase și clasificarea acestora în cadrul băncii

comerciale

Resursele atrase sunt cunoscute în literatura de specialitate ca fiind capitalul de împrumut,

adică fondurile pe care populaţia le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la
termen. Acestea constituie principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii.
Încercarea de a creşte cât mai mult volumul acestor depozite este principala activitate de atragere de
resurse.
Băncile care tind la o dezvoltare rapidă, prin creşterea depozitelor bancare, trebuie să ia în considerare
factorii esenţiali în creşterea depozitelor, factori care pot fi controlaţi (efectul de promovare, serviciile oferite,
dobânzile bonificate) şi factori care nu pot fi controlaţi (de natură economică). Toate băncile au posibilitatea
să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu
posibilităţile privind plasamentele profitabile şi oportunităţile de investiţii, precum şi de situaţia economică a
ţării.
Pentru atragerea de depozite, băncile au început să facă apel la servicii de marketing de dezvoltare a
produselor bancare, precum şi prin bonificarea unor dobânzi atrăgătoare în funcţie de natura depozitelor şi prin
oferta agresivă de certificate de depozit de economii.
Până la constituirea Fondului de Garantare a depozitelor în sistemul bancar, nu toate băncile erau agreate
de clienţi, însă odată cu crearea Fondului, deponenţii s-au văzut nevoiţi să-şi diminueze economiile în limita
plafonului garantat, depunând practic la orice bancă. Plafonul mic de garantare a dus la o disperare a
economiilor în sistemul bancar, a mărit numărul de operaţiuni şi a limitat concurenţa în sistemul bancar,
reducând şi şansele băncilor de a promova afaceri mari.
În funcţie de caracteristici, resursele atrase se pot clasifica în:
 resurse depozit;
 resurse nondepozit.

1.2 Resursele depozitare. Tipuri și caracteristici lor

2
 Resursele depozitare - sunt acele resurse pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Operaţiunile de
acceptare de depozite sunt principala categorie de operaţiuni prin care societăţile bancare îşi atrag resursele
necesare desfăşurării activităţii de intermediere pe piaţă.

Prin depozit se înţelege o sumă de bani încredinţată în următoarele condiţii:

 să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă şi orice alte facilităţi, la cerere sau la un termen
convenit de către deponent cu depozitarul;
 să nu se refere la transmiterea proprietăţii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanţii.
Aşadar, cele două părţi ale contractului (convenţiei) de depozit sunt deponentul pe de o parte şi depozitarul,
respectiv banca, pe de altă parte.
Principalele categorii de depozite utilizate sunt:
Contul curent în lei - se adresează clienţilor băncii, peroanelor fizice şi juridice sau entităţi fără personalitate
juridică rezidente înregistrate în R.Moldova.
Caracteristici principale:

 clientul semnează cu banca o convenţie (contract) în vederea derulării operaţiunilor în contul de

disponibilităţi;
 prin contul curent se poate efectua operaţiuni de alimentare în numerar sau prin virament;
 eliberare de sume în numerar la cererea şi în favoarea deponentului; operaţiuni de plăţi prin virament în
limita soldului disponibil;
 pentru disponibilităţile existente în cont, deponentul primeşte dobânda fixă sau variabilă, în funcţie de
clauzele înscrise în convenţie;
 a deschiderea contului curent, deponentul trebuie să depună o sumă minimă stabilită cu banca şi să
achite un comision al cărui nivel diferă de la o bancă la alta, fiind prevăzut în „Termene şi condiţii”, pe
care fiecare societate bancară este obligată să le afişeze şi să le pună la dispoziţia clienţilor.

Documentele necesare deschiderii contului curent sunt, după caz: formularul (cererea) de deschidere a
contului curent, specimenele de semnături autorizate, copia actelor de înfiinţare a societăţilor (respectiv copia
actului de identitate pentru persoanele fizice).
Ca urmare, la deschiderea de conturi bancare, cât şi cu ocazia efectuării operaţiunilor dispuse prin aceste
conturi, titularii trebuie să prezinte băncii următoarele documente:
1. actul de identitate;
2. după caz, declaraţia privind beneficiarul real al sumei, şi informaţii privind sursa (provenienţa)
fondurilor.

3
Contul curent în valută - se adresează clienţilor băncii, persoanele fizice şi juridice sau entităţi fără
personalitate juridică rezidente înregistrate în R.Moldova.
Caracteristici principale:

 persoanele fizice şi juridice pot deschide la bănci conturi în valută numai pentru valutele cotate de
Banca Naţională (EURO, dolar american,lira sterlină, francul elveţian, dolarul canadian, dolarul
australian, coroana norvegiană, coroana daneză, coroana suedeză, yenul japonez, forintul ungar, zlotul
polonez, coroana cehă, lira egipteană);
 clientul semnează cu banca o convenţie (contract) de cont curent în valută.

Operaţiunile care pot fi efectuate prin contul curent în valută privesc:

 depunerea de numerar sau depuneri prin virament,
 operaţiuni de încasări şi plăţi comerciale şi necomerciale în valută,
 retrageri de numerar în valută la cererea şi pe numele titularului pentru cheltuieli mărunte
(deplasări în străinătate) etc.

Documentele necesare deschiderii contului curent în valută cuprind:

1. cererea de deschidere a contului curent în valută, copia actelor de înfiinţare a societăţii respective,
2. copia actului de identitate în cazul persoanelor fizice,
3. lista specimenelor de semnături, precum şi declaraţia privind beneficiarul real al fondurilor şi
informaţii privind sursa fondurilor.
Potrivit reglementărilor în vigoare, conturile curente în lei şi în valută nu pot avea decât în mod cu totul
excepţional solduri debitoare, ele fiind conturi de disponibilităţi, iar plăţile din aceste conturi pot fi admise
numai în limita disponibilului existent.

Contul de depozit la termen în lei - se adresează clienţilor persoanelor fizice şi juridice ori entităţilor fără
personalitate juridică.
Condiţiile ce trebuie să fie respectate sunt :
 semnarea unei convenţii de depozit cu banca prin care se stabilesc: suma, dobânda fixă sau variabilă,
scadenţa şi persoanele autorizate / împuternicite să efectueze operaţiuni;
 existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen, care diferă de la o bancă la alta;
 retragerea sumelor se face după expirarea scadenţei, în caz contrar clientul putând beneficia numai de
dobânda la vedere pe perioada de existenţă efectivă a depozitului;
 termenele uzuale de constituire a depozitelor în lei sunt de: 1, 3, 6, 9, 12 şi 18 luni;

4
 plata (bonificarea) dobânzii se poate face lunar sau la scadenţa depozitului, într-un cont separat de unde
poate fi retrasă de titularul contului, sau poate fi capitalizată, în sensul că, titularul depozitului poate opta
pentru constituirea, la scadenţă, a unui nou depozit la o sumă care include depozitul iniţial şi dobânda
aferentă;
 retragerea depozitului şi a dobânzii aferente se efectuează, de regulă, la unitatea bancară la care a fost
constituit.

Contul de depozit la termen de valută - se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice ori entităţi
fără personalitate juridică.
Condiţiile ce trebuie respectate sunt :
 semnarea unei convenţii (contract) de depozit cu banca, prin care se stabilesc suma, dobânda,
scadenţele, persoanele autorizate / împuternicite să efectueze operaţiunea;
 existenţa unei sume minime pentru constituirea de depozite în valută, care diferă de la o bancă la
alta pe cele două categorii de clienţi (persoane fizice, juridice);
 retragerea sumei se poate face numai după expirarea scadenţei, în caz contrar, titularul va
beneficia de dobânda la vedere pe perioada efectivă de existenţă a depozitului;
 termenele uzuale de constituire a depozitelor în valută sunt de: 3, 6, 12, 18 luni, dar băncile pot
accepta în cazul unor sume importante şi alte termene de constituire;
 retragerea dobânzii se poate efectua la scadenţă, din contul separat în care a fost bonificată, sau
poate fi capitalizată prin constituirea unui nou depozit care include şi dobânda bonificată anterior.

Certificatul de depozit - reprezintă un titlu de credit pe termen emis de bancă, care atestă depunerea unei
sume de bani pe baza căreia, la scadenţă, se poate încasa atât suma depusă, cât şi dobânda aferentă.
Condiţii:
 se adresează persoanelor fizice şi juridice care pot obţine certificate de depozit contra unor sume de bani
reprezentând valoarea nominală a acestora;
 cupiura diferă de la o societate bancară la alta,
 termenele uzuale sunt de 3 şi 6 luni, sau chiar un an;
 dobânda este fixă şi se înscrie pe certificat la data cumpărării lui;
 certificatele de depozit pot fi nominale, prin înscrierea pe acesta şi pe cotor a datelor de identificare ale
cumpărătorului; cu parolă prin înscrierea pe cotor a unei parole alese de cumpărător, formată din cel mult 3
cuvinte, ca element de identificare, pe baza căreia la scadenţă împreună cu certificatul de depozit de poate
răscumpăra valoarea acestuia;
 plata dobânzii se face la scadenţă. În cazul răscumpărării înainte de scadenţă, dobânda se bonifică
diferenţiat: până la 30 de zile de la data cumpărării banca nu bonifică dobânda, iar peste 30 de zile dobânda
bonificată este jumătate din cea înscrisă prin certificat cu ocazia cumpărării.
5
Certificatul de depozit cu discont - se adresează persoanelor fizice şi juridice ori entităţilor fără personalitate
juridică rezidente sau înregistrate în Republica Moldova.
Certificatul de depozit cu discont este un instrument bancar ce oferă posibilitatea cumpărătorului să intre în
posesia unui astfel de titlu plătind o sumă mai mică decât valoarea lui nominală care se va încasa la scadenţă.
Diferenţa între suma de cumpărare şi valoarea nominală a certificatului de depozit cu discont o reprezintă
tocmai „dobânda” care este „avansată” de bancă încă din momentul cumpărării.
Condiţii:
 certificatele de depozit cu discont sunt emise de bănci atât în moneda naţională, cât şi în valută;
 scadenţa: până la 12 luni;
 cumpărarea: în fiecare zi perioada de la emitere până la scadenţă;
 răscumpărarea: în oricare zi de la cumpărare până la scadenţă, banca bonificând o dobândă
corespunzătoare de la cumpărare şi până la data răscumpărării. Ca urmare, deţinătorul unui astfel
de titlu care doreşte să-l răscumpere înainte de scadenţă nu mai este „penalizat” prin plata unei
dobânzi la vedere, aşa cum se întâmplă în cazul depozitewlor la termen, ci, banca oferă dobânda
la termen aferentă perioadei cât a fost deţinut efectiv certificatul;
 dobânda este variabilă, certificatele de depozit cu discont fiind cotate zilnic de banca emitentă;
 oferă posibilitatea deţinătorilor avizaţi de a efectua speculaţii licite pe baza acestui instrument,
prin urmărirea cotaţiilor zilnice ale băncilor şi achiziţionarea când dobânda este cât mai mare
(cotaţie joasă) şi răscumpărarea când dobânda este mai mică (cotaţie înaltă).

Certificatul de depozit escrow - este un cont de depozit temporar, deschis în vederea păstrării / depozitării
unor sume de bani în lei sau valută până la încheierea unui contract, livrarea unor mărfuri sau îndeplinirea unor
condiţii specificate într-un contract / angajament încheiat între două părţi. În cadrul acestei operaţiuni, banca
îndeplineşte rolul de agent de escrow, iar deponentul sumelor este titularul depozitului.

Condiţii:
 deschiderea contului de depozit escrow se efectuează în baza cererii deponentului;
 contractul de depozit escrow se încheie între bancă, pe de o parte şi partenerii contractului de
vânzare – cumpărare sau angajamentului încheiat, pe de altă parte;
 contractul de depozit escrow cuprinde modul de funcţionare a contului de depozit, drepturile şi
obligaţiile părţilor care au încheiat contractul de vânzare – cumpărare, precum şi obligaţiile exprese ale
băncii în calitate de agent escrow;
 eliberarea de către bancă a sumelor din contul escrow se va efectua în baza certificării îndeplinirii
condiţiilor convenite de către părţile semnatare ale acordului încheiat, conform instrucţiunilor comune ale
acestora;

6
 pentru disponibilităţile existente în contul escrow, banca bonifică dobânda la vedere care se
cuvine titularului depozitului, respectiv persoanei care a constituit depozitul escrow;
 în cazul neîndeplinirii clauzelor la termenele şi în condiţiile prevăzute în contractul încheiat,
sumele depozitate în contule escrow vor fi restituite depozitarului împreună cu dobânzile bonificate pe
perioada existenţei depozitului.
Depozitele bancare constituite de clientelă reprezintă o modalitate de atragere a disponibilităţilor
băneşti ale persoanelor fizice şi juridice.

Depunerile agenţilor economici pot fi clasificate, în funcţie de durata de timp pentru care sunt făcute
şi de destinaţia lor în:
 depozite la vedere;
 depozite la termen;
 depozite colaterale;
 depozite pe certificate de depozit;
 depozite pe carnete şi librete de economii.

Depozitele colaterale se constituie în vederea garantării unor obligaţii contractuale, şi anume:

 deschiderea de acreditive;
 emiterea de scrisori de garanţie;
 ordine de plată cu scadenţă;
 cec-uri certificate;
 garanţii ale gestionarilor.

Depozite de economii
Băncile au introdus sistemul de depozit de economii pentru a face faţă concurenţei caselor de
economii, ca şi pentru a orienta către anumite forme de plasament economiile persoanelor fizice.
Sistemul de depozit de economii cunoaşte o mare varietate de forme: librete de economii, economii
pentru locuinţă şi economii pentru plasament industrial.
Livretele de economii oferă un serviciu de casierie restrâns, care nu permite şi eliberarea de cec-uri,
ci doar retragerea de numerar sau efectuarea de viramente din/în alt cont aparţinând aceluiaşi titular.
Operaţiunile sunt înscrise în libretul eliberat titularului.
Calculul dobânzilor la conturile pe libret se bazează pe următorul mecanism:
2 pentru sumele depuse, dobânda curge din prima zi a chenzinei consecutivă datei depunerii;
2pentru sumele retrase, dobânda încetează să curgă în ultima zi a chenzinei care a precedat
data retragerii.
7
 Depozitele de economii pentru construirea sau cumpărarea unei locuinţe se bazează pe acelaşi
mecanism ca şi creditele accesibile după un termen. O perioadă de economisire într-un depozit bancar
este urmată de acordarea unui credit, a cărui sursă îl constituie tocmai depozitele de economii. Acest
instrument de economisire a fost creat cu scopul de a dirija economiile populaţiei sore construcţia de locuinţe.
Datorită intervenţiei statului, avantajele considerabile acordate celor care utilizează acest instrument sunt
acompaniate de unele exigenţe.
Depozitele de economii pentru dezvoltarea industriei sunt menite să afecteze aceste resurse finanţării
întreprinderilor industriale. Dobânzile bancare cuvenite depunătorilor beneficiază de un regim fiscal de
favoare. Depozitele sunt la vedere şi depunerile pot fi efectuate oricând.

Împrumuturi de la Banca Naţională

Împrumutul de licitaţie se acordă pe o durată de 15 zile, fiind garantat cu titluri de stat şi alte
titluri acceptate de Banca Naţională . Împrumutul de licitaţie se acordă în cadrul unui plafon maxim
pe întregul sistem bancar şi pe o durată fixă. La licitaţie pot participa toate societăţile bancare, iar
dobânda se stabileşte competitiv în cadrul şedinţei de licitaţie. Creditul este acordat societăţilor
bancare câştigătoare ale şedinţei de licitaţie.
Împrumutul structural reprezintă o formă de refinanţare prin care o bancă este autorizată de banca
centrală să prevaleze succesiv sume dintr-un cont deschis la banca centrală până la un anumit nivel şi
într-un interval de timp prestabilit. Garantarea unui asemenea credit se face cu efecte de comerţ şi
alte hârtii de valoare acceptate de Banca Naţională a României.
Împrumutul lombard reprezintă o formă de refinanţare cu totul specială acordată peste noapte
băncilor pentru a-şi asigura plăţile zilnice şi este reprezentat de soldul debitor înregistrat la închiderea
în contul curent al unei bănci deschis la banca centrală, fiind transferat automat în contul de credit
lombard.
Împrumuturile acordate între bănci pot fi clasificate astfel:
 împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la bănci;
 împrumuturi la termen primite de la bănci;
 împrumuturi financiare primite de la bănci;
 datorii ataşate.

Titlurile care fac obiectul operaţiunilor bancare pot fi:

 valori mobiliare emise în ţară şi străinătate;
 titluri de piaţă interbancare;
 alte titluri negociabile.

Acţiunile sunt titluri de valoare care atestă dreptul de proprietate a deţinătorului asupra unei părţi din
capitalul firmei emitente. Ele sunt purtătoare de venituri variabile sub formă de dividende.
8
 Obligaţiunile sunt titluri de valoare emise, de regulă, de stat pentru acoperirea deficitului bugetar. Ele
sunt purtătoare de venituri fixe sub formă de dobânzi.
Obligaţiunile pot îmbrăca mai multe variante:
1. obligaţiuni ordinare, a căror răscumpărare se realizează la o dată stabilită şi la o valoare de
cumpărare egală cu valoarea de emisie şi valoarea nominală;
2. obligaţiuni de primă emisie, care generează obţinerea de valoare suplimentară în momentul cumpărării,
deoarece valoarea de emisie este mai mică decât valoarea nominală. Răscumpărarea la scadenţă se face
la valoarea nominală.
3. obligaţiuni cu primă de rambursare, care generează obţinerea de venituri suplimentare în momentul
răscumpărării. Valoarea de răscumpărare este mai mare decât valoarea de emisie. Valoarea de emisie
este egală cu valoarea nominală.
4. obligaţiuni cu primă de emisie şi rambursare, care generează obţinerea de venituri suplimentare în
momentul cumpărării şi răscumpărării. Valoarea de emisie este mai mică decât valoarea nominală, iar
valoarea de răscumpărare este mai mare decât valoarea de emisie.

1.3 Resursele nedepozitare ale băncii comerciale

Resursele nondepozitare - sunt acele resurse pe care banca le poate procura în situaţii dificile (de exemplu
lipsa de lichidităţi).
Împrumuturi şi alte facultăţi pe care Banca Centrală le pune la dispoziţia băncilor comerciale în calitatea sa de
„împrumutător de ultimă instanţă”.
Metodele, procedurile şi mecanismele prin care Banca Centrală reglementează şi supraveghează piaţa
monetară interbancară au evoluat pe parcursul perioadei postdecembriste, odată cu evoluţia de ansamblu a
sistemului bancar şi a economiei, de la cea de comandă la economia de piaţă funcţională recomandată recent
R.Moldova de UE. Pentru a obţine lichidităţi pe termenele scurte şi foarte scurte de timp, băncile comerciale
pot apela la facilitatea de creditare – credit lombard – acordată de Banca Naţională a Moldovei, pe baza unei
cereri scrise, care va cuprinde cel puţin următoarele elemente:
– elementele de identificare a băncii comerciale;
– suma solicitată;
– tipul şi valoarea garanţiilor.

Creditul lombard se acordă practic pe 24 de ore (overnight). Nivelul ratei dobânzii pentru creditul lombard
cunoscută şi ca rata lombard este stabilit de Banca Naţională în funcţie de obiectivele politicii monetare din
perioada respectivă, fiind, de regulă, nivelul maxim al dobânzii practicate în sistemul bancar. Banca Naţională
a Moldovei poate modifica rata dobânzii la creditele lombard în orice moment.

9
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, acordarea creditului lombard este condiţionată de colateralizarea
acestuia cu active eligibile pentru garantare.
Valoarea garanţiilor aduse de banca comercială care solicită un credit lombard trebuie să acopere în proporţie
de 100% valoarea creditului şi a dobânzii aferente şi trebuie constituite înainte de acordarea creditului.
Deşi este o facilitate de creditare oferită permanent de Banca Centrală băncilor comerciale, în anumite
situaţii Banca Naţională poate limita sau suspenda accesul băncilor pe creditul lombard.

Cumpărături reversibile (REPO) de active eligibile pentru tranzacţionare (pensiuni) – tranzacţii în cadrul
cărora Banca Naţională cumpără de la băncile comerciale interesate active eligibile pentru tranzacţionare, cu
angajamentul ferm al băncilor comerciale de a-şi răscumpăra respectivele active la o dată ulterioară stabilită de
comun acord şi la un preţ stabilit la data încheierii tranzacţiei. Şi în acest caz, activele eligibile pentru
tranzacţionare trebuie să îndeplinească condiţiile arătate la activele eligibile pentru garantare prezentate la
creditul lombard. Aceste active eligibile sunt titlurile de stat sau alte active stabilite de Banca Centrală.
Prin operaţiunile de piaţă monetară REPO şi livrare contra plată, nu se modifică în sensul creşterii sau
diminuării bilanţurile societăţilor bancare, ci se schimbă doar structura, prin cedarea temporară sau definitivă a
unor active (titluri de stat) cu scadenţă în perioada următoare, contra lichidităţii imediate. Pe lângă asigurarea
de lichidităţi imediate, aceste operaţiuni pot duce – dacă sunt bine făcute şi la câştiguri din diferenţa de marjă
de dobândă.
Toate operaţiunile de piaţă monetară, atât pasiv cât şi activ se desfăşoară astfel:
● prin licitaţie pe baze multilaterale competitive;
● prin proceduri bilaterale în cazul operaţiunilor de cumpărări / vânzări de active eligibile pentru
tranzacţionare „livrare contra plată”.

I. împrumuturile de pe piaţa interbancară de la alte bănci sunt scumpe, de regulă băncile apelează la
ele când sunt în criză de lichidităţi.
La alegerea resurselor atrase managementul bancar trebuie să ţină cont de:
● costul resursei (dobânda bonificată de bancă);
● cheltuielile suplimentare privind asigurarea resursei;
● contribuţia resursei la menţinerea lichidităţii băncii;
● sensibilitatea resursei la fluctuaţiile ratei dobânzi.
II. împrumuturi pe piaţa euro-dolarilor – această piaţă are centrul la Londra, pe această piaţă se fac
împrumuturi de obicei pînă la 1 an, iar rata dobânzii se stabilește în dependenţă de rata pe piaţa
interbancară (LIBOR);
III. emisiuni de hârtii de valoare (certificate bancare, cambii, obligaţiuni);
IV. rescontarea cambiilor (scontarea cambiei este operațiunea prin care clientul vinde cambia unei bănci,
reescontarea cambiei este operațiunea prin banca comercială vinde cambia băncii centrale).

10
 CONCLUZIE

Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale băncii. Păstrarea
disponibilităţilor băneşti ale clienţilor reprezintă funcţia primordială a băncilor, caracterizată printr-o relaţie
specială dintre persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi bănci, pe de altă parte.
Respectiva relaţie prevede că persoana cedează unele atribuţii de administrare a averii sale sau încredinţează
efectuarea operaţiunilor legate de gestiunea disponibilităţilor monetare băncii, păstrându-şi dreptul de
dispoziţie asupra sumelor aflate la păstrare în banca comercială.
Pe de o parte, din atribuţia ce şi-a asumat-o de a păstra disponibilităţile clienţilor, băncile au cheltuieli
importante la achitarea dobânzilor bonificate şi alte cheltuieli administrative, pe de altă parte, băncile
acumulează un sold minim permanent de mijloace băneşti, ce pot fi folosite în procesul creditării, investiţiilor
de către bănci.

Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi numărul lor continuă să crească.
Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor de a satisface cerinţele clienţilor şi de a atrage economiile lor
în conturile băncii.
Ponderea cea mai mare a resurselor atrase o alcătuiesc mijloacele acumulate în conturile de depozit. în
majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele modalităţi:
a) timpul depozitării până la momentul retragerii resurselor;
b) categoria deponenţilor;
c) categoria valutei în care se deschide contul de depozit;
d) modul de calcul şi de achitare a dobânzii.
Din moment ce mijloacele atrase sunt folosite ca sursă principală pentru acordarea de credite, băncile
comerciale respectă în permanenţă următoarele principii: termenul, lichiditatea, riscul nerambursării,
profitabilitatea.Creşterea volumului de depozite la băncile comerciale duce în mod direct la dezvoltarea
economiei naţionale, deoarece disponibilităţile din circulaţie prin intermediul băncilor comerciale se plasează
în ramurile care necesită finanţare.

11