Sunteți pe pagina 1din 16

REFERINŢE

Aspecte de bază
1. sunt două elemente legate de referinţe întrun document tehnic:
sursele care au fost folosite pentru pregătirea documentului (articole din reviste de specialitate,
cărţi, articole) sunt citate în locuri corespunzătoare din text.
alte surse sunt citate la finele documentului, întro secţiune denumită Lista referinţelor, uneori
denumită doar referinţe. Ceva mai rar pentru un document de natură tehnică poate fi inclusă
Bibliografia, o listă de lucrări care au fost consultate, dar care nu sunt citate în text.
2. există două sisteme de referenţiere în documentele tehnice:
sistemul autordată, cunoscut ca sistemul Harvard
sistemul numeric.
3. Nu se recomandă folosirea sistemului de referenţiere folosit în articolele din domeniul artistic.
Disciplinele de tip vocaţional folosesc ibid. şi op.cit. spre a se referi la surse citate anterior. Acest
sistem nu este folosit în documentaţie tehnică, după cum nici notele de subsol nu sunt incluse.
4. Existând convenţii stricte în domeniu, evaluatorii şi referenţii se asteaptă ca ele să fie aplicate
întocmai.

Scop
 să facă cunoscute munca sau ideile altor cercetători aflate în corelaţie cu activitatea autorului.
Toate lucrările tehnice şi ştiinţifice trebuie plasat în contextul altor lucrări în domeniu. Cititorul
trebuie să ştie că autorul cunoaşte literatura publicată în domeniul respectiv şi îşi poate evalua
contribuţia în raport cu aceasta.
 permite cititorilor să găsească materialul sursă. Oricine trebuie să poată găsi o anume referinţă
dacă doreşte acest lucru. Aceasta înseamnă că citarea trebuie făcută în mod riguros, conform
convenţiilor în vigoare.
 evită plagiarismul.

Nemenţionarea surselor înseamnă plagiarism, adică furt intelectual. În lumea academică este
considerat un delict serios. Cei care nu menţionează sursele copiază munca altora, pretinzând că
este propria lor operă. Efectele sunt ostracizare, acţiuni în instanţă şi publicitate negativă. În cazul
studenţilor, aceştia sunt excluşi de la cursuri sau chiar suspendaţi din universitate.

Copierea unor blocuri de text. Plagiarismul include şi copierea unor blocuri de text. Mulţi
consideră că citarea o singură dată a unei surse este suficientă pentru a permite copierea unor
blocuri mari de text, chiar a unor capitole şi prezentarea lor nealterată sau doar cu modificarea ici
colo a câte unui cuvânt. Acest lucru nu este considerat acceptabil.
Este extrem de important ca tot ce se scrie despre ideile sau cercetările altcuiva să fie făcut de
autor cu propriile sale cuvintele, autorul documentului original fiind citat în mod corespunzător.
Dacă este necesar ca unele pasaje scurte să fie citate cuvânt cu cuvânt (ad literam), ceea ce
este foarte rar întâlnit în documentele tehnice, atunci trebuie folosite convenţiile pentru citare.

Când se folosesc referinţe?


1. când se citează material faptic luat din alte surse. Este cea mai des întâlnită formă de citare.
Prin surse se înţeleg materiale apărute de suport de hârtie: articole din reviste de specialitate şi
conferinţe, cărţi sau capitole din cărţi, teze de master sau doctorat, documente din laborator,
articole din reviste sau ziare, material publicitar al unei organizaţii, standarde şi specificaţii din
domeniul ingineresc, documente oficiale, cum sunt cele emise de Parlament sau ministere şi
rapoarte ale diverselor comisii oficiale.
Se citează şi resursele electronice de genul paginilor de web (www), ziarelor publicate pe
Internet, materialelor unor conferinţe, CDROMurilor şi bazelor de date.
Materialul vizual şi audio înregistrat pe casetele audio şi video, dar şi CDurile trebuie citate.

1
2. când se citează cuvând cu cuvânt din altă lucrare.

Listă de referinţe  Bibliografie

 lista de referinţe este o listă ce conţine toate sursele citate în textul unui document.
 o biliografie este lista tuturor lucrărilor care au fost consultate pe parcursul pregătirii
documentului, dar la care nu se face referire în text. Nu apare niciodată de sine stătătoare întrun
document tehnic, fiind o completare a listei de referinţe. Dacă se folosesc ambele, atunci o citare
nu trebuie să apară în ambele liste.
 reprezintă secţiunea finală a unui document, plasată exact înainte de anexe.

Sistemele de referenţiere

Sistemul Harvard Sistemul numeric


În textul documentului În textul documentului
Numele de familie al autorului şi data Fiecare citare din text primeşte un
publicării, plasate în paranteze. Ex. (Brown, număr unic, plasat fie în paranteze drepte, [5],
1999) sau ca superscript, 5. Fiecare referinţă primeşte
Dacă este necesar, pot fi incluse un număr strict conform ordinii în care apare în
numărul paginilor din carte. Ex: (Smith, 2000, text.
103–121) Dacă o referinţă trebuie citată de mai
multe ori în text, numărul sub care apare prima
dată se foloseşte de fiecare dată când se
repetă citarea.
Lista referinţelor Lista referinţelor
Listate în ordinea alfabetică a numelor Nu apar în ordine alfabetică. Este o
de familie a autorilor listă cu numere de la 1 la n, corespunzător
numărului unic care a fost asociat în text acelei
referinţe.

Alegerea sistemului de realizare a referinţelor


 revistele de specialitate specifică în mod clar sistemul care trebuie folosit
 dacă alegerea sistemului este la alegerea autorului documentului, trebuie cântărite avanatajele
şi dezavantajele fiecărui sistem.
 se utilizează fie un sistem, fie celălalt, în nici un caz un amestec al ambelor.

Sistemul Harvard

Avantaje Dezavantaje
Permite recunoaşterea tuturor surselor după Poate crea o ruptură în text, atunci când se
autor şi dată în contextul raportului, ceea ce folosesc prea multe citări întrun singur
este considerat un avantaj de cei familiari cu paragraf.
litaratura domeniului.
Oferă o listă alfabetică la finele documentului
Inserarea de citări suplimentare în text este
simplă.

Sistemul numeric
Avantaje Dezavantaje
Textul documentul nu este întrerupt de citări Cei familiarizaţi cu literatura nu vor recunoaşte
folosind cuvinte. lucrarea care este citată. Trebuie să folosească
în acest scop lista de referinţe plasată la
sfârşitul documentului.
Atunci când se reia citarea, este necesar Este dificil de adăugat o nouă referinţă şi de

2
numai un singur număr, evitând repetarea numerotat din nou toate celelalte care o
aceloraşi citări cu cuvinte urmează. Unele procesoare de cuvinte pot
ajuta.
Numerele nu dau nici un fel de informaţii
despre lucrare şi este uşor de uitat numărul
folosit anterior atunci când trebuie folosit mai
târziu în raport. Unele procesoare de cuvinte
pot ajuta.

Sistemul Harvard  Exemple:


1. numele de familie al autorului şi data plasate în paranteze.

2. numele autorului citat în text

3. referinţe plasate precis

4. lucrarea citată are 2 autori

5. lucrarea citată are mai mult de 2 autori: se scrie numele primului şi se adaugă „et al”

6. se citează mai multe surse în cadrul aceleiaşi paranteze. Separarea numelor se face
conform indicaţiilor editurii

3
7. două sau mai multe lucrări scrise în ani diferiţi de acelaşi autor

8. două sau mai multe lucrări scrise în acelaşi an, de acelaşi autor. Distincţia se face
folosind o literă mică la an, literă ce va apare şi în Lista referinţelor.

9. sunt mai multe lucrări de citat, dar autorul citează numai câteva lucrări, foarte
reprezentative.

10. citarea unui număr mare de referinţe conţinute întrun review

11. nu a fost consultată lucrarea originală, dar acesta apare citată în altă lucrare pe care
autorul a consultato: pot fi citate surse secundare cu condiţia să fie menţionate şi cele
primare. Pentru ambele trebuie incluse detaliile complete în Lista referinţelor.

12. diferiţi autori cu acelaşi nume, care au publicat în acelaşi an

13. atunci când data publicării este cunoscută numai cu aproximaţie se pune un mic c înainte
de dată

14. surse care nu au autorul menţionat: se folosesc primele cuvinte din titlu şi data, dacă este
cunoscută.

4
Comunicări personale
Acestea sunt informaţii primite de autor personal, în cadrul unei discuţii sau întro scrisoare,
email sau fax. Se citează numai în text în forma: iniţiale, nume de familie, pers. comm. Nu apar
în secţiunea de referinţe.
The sample was maintained at 25°C and pH 5.0 (D.J. Wilson, pers. comm.)
Dacă apar totuşi numeroase asemenea comunicări personale, pentru a le valida autenticitatea
este recomandabil să se realizeze o secţiune separată pentru acestea, după Lista referinţelor,
sub titlul Lista comunicărilor personale. Se vor include numele de familie şi iniţialele în ordine
alfabetică, precum şi locul de muncă al fiecărei persoane citate. Se mai poate adăuga
modalitatea de comunicare şi data.
1 Adams, B.A., Department of Physics, University of Technology, Middletown, by letter,
8/7/2001.
2 Wilson, D.J., Department of Environmental Science, University of Middletown, in
discussion, 5/7/2001.

Sistemul comunicărilor personale poate fi înlocuit cu menţionarea tuturor acestor pesoane în


secţiunea Mulţumiri.

Copierea şi adaptarea ilustraţiilor

1. sa folosit o copie identică a unei ilustraţii care a apărut întro altă lucrare

2. a fost redesenată o ilustraţie care a apărut întro altă lucrare

3. au fost adaptate datele sau figura apărută în altă lucrare şi au fost incorporate în tabele
sau figuri al autorului

5
SISTEMUL NUMERIC  exemple

Citarea referinţelor în text

Alcătuirea Listei de referinţe


1. scopul unei citări în Lista de referinţe este acela de a regăsi informaţia orginală atunci
când este cazul. Cititorul trebuie să poată găsi materialul pe care un autor îl citează în
lucrarea sa.
2. există mici variaţii de întocmire a listei, care depind de jurnal sau editură. Odată ce au
fost identificate cerinţele specifice, ele trebuie respectate foarte strict.
3. pentru majoritatea jurnalelor de specialitate există denumiri prescurtate sau abreviate. Se
recomandă folosirea acestora. O sursă foarte bună de informare în acest sens este
Periodical Title Abbreviations (1996), 10th Edition, Volumes 1–3, editată de L.G. Alkire şi
publicată de Gale ResearchCompany, Detroit, Michigan. În volumul 1 se poate face
căutare după abreviere, în volumul 2 după titlu.
4. se verifică dacă semnele de ortografie şi toate celelalte aspecte de editare sunt cele
specificate. Editarea referinţelor este plină de convenţii, iar evaluatorii şi recenzenţii
verifică foarte atent această secţiune.
5. reguli generale: există variaţii în ceea ce priveşte modul de înregistrare a diferitelor tipuri
de surse.

ARTICOLE DE REVISTE
 numele de familie şi iniţialele autorilor: numele urmat de iniţiale
 anul publicării în paranteze rotunde
 titlul articolului
 numele revistei de specialitate în formă abreviată
 numărul volumului revistei, de regulă cu caractere întărite, având în paranteze numărul
apariţiei, dacă este cazul
 paginile la care lucrarea începe şi la care se termină. Nu se citează exact pagina de la care sa
luat informaţia relevantă pentru studiul descris.
 Un singur autor

 Doi autori

6
 Mai mulţi autori

 Articole apărute în volumele de lucrări ale unor conferinţe: se procedează ca în cazul


unui articol dintro revistă, specificânduse numărul conferinţei, aria tematică, locul şi
data la care a avut loc.

 Articol netradus, în altă limbă decât engleză: se menţionează în paranteze limba.


Titlul poate rămâne în limba originală sau poate fi tradus.

CĂRŢI
 numele şi iniţialele autorului/autorilor sau editorului/editorilor: numele urmat de iniţiale. Pentru
editor se plasează ed. după iniţiale.
 anul publicării
 titlul cărţii, subliniat sau cu litere cursive, folosind cuvintele principale
 dacă există un subtitlu, se separă prin două puncte de titlul principal.
 titlul seriei, dacă este cazul
 numărul volumului sau numărul de volume, dacă este cazul
 editură
 loc de publicare
 numerelor paginilor de la care sa citat material, dacă este cazul.

 Unul sau mai mulţi autori

 Un volum dintro lucrare care are mai multe volume

 A doua ediţia sau mai nouă a unei cărţi

7
 Un capitol sau un articol dintro carte editată: capitolul este introdus între ghilimele,
numele cărţii este precedat de în.., numerele paginilor sunt precedate de pp

ALTE TIPURI DE RESURSE


Dacă autorul este specificat, restul trebuie descris cât mai amănunţit posibil, conform exemplelor
prezentate. În general ordinea este:
 titlul documentului
 data, când este cazul
 organizaţia care a produs documentul
 orice număr de identificare, cum ar fi cod de demarcaţie sau număr de contract
Pentru citare în text se recomandă folosirea unei denumiri abbreviate a documentul.

 Teze

 Proiecte de dizertaţie

 Material pentru cursuri

 Manual de laborator

 Articol de ziar

 Articol de revistă

8
 Raport tehnic

 Microfişă

 Documente legale sau guvernamentale: se începe cu numele departamentului,


comitetului sau comisiei care lea emis, urmate de numele preşedintelui organizaţiei.
Se include întotdeauna numele complet al documentului.

 Secţiune dintrun act al Parlamentului

 Raport al unei organizaţii profesionale

 Reglementări inginereşti

 Specificaţie sau standard

 Metodă standardizată de testare

 Proceduri operaționale standard

9
 Patent

 Hărţi

 Raport de consultanţă: se include numele firmei de consultanţă, numărul contractului,


pentru cine a fost pregătit raportul.

 Documente nedatate

 Fişă de produs (fără autor, fără dată)

 Articol pe CD; casetă audio sau video: se specifică dacă este vorba de o casetă sau
CD.

REFERINŢE ELECTRONICE
Convenţiile pentru citarea resurselor electronice de tipul paginilor www, bazelor de date,
emailurilor şi lucrărilor publicate ale unor conferinţe pe web sunt detaliat tratate în lucrarea:
Li, X. and Crane, N.B. (1996) Electronic Styles: a Handbook for Citing Electronic
Information. Information Today, Medford, NJ.
Aici sunt prezentate convenţiile de citare pentru următoarele tipuri de resurse:
1. liste de discuţii
2. USENET grupuri de ştiri
3. mail personal
4. documente oficiale ale guvernului

10
5. CDROM uri şi baze de date comerciale
6. siteuri FTP
7. siteuri Telnet
8. pagini www
9. material audiovizual
10. lucrări ale unor conferinţe şi simpozioane
11. transcrieri ale unor emisiuni radio/tv
12. teze şi dizertaţii
13. abstracturi.

În general citarea unei resurse electronice necesită următoarele informaţii:


 autor
 titlu
 data de realizare a materialului în paranteze rotunde
 [online]
 disponibil: urmat de URL
 data accesării sale de către persoana care face citarea în parateze drepte.

 Pagină www: dacă are autor, numele acestuia este primul element. Dacă nu, se
menţionează titlul paginii (cu caractere cursive), menţionânduse dacă este
homepage în paranteze drepte. În caz contrar, se omite. Apoi urmează data ultimei
actualizări sau data dreptului de autor (în paranteze rotunde), online (în paranteze
drepte), disponibilitatea, URL, data accesării sale de către persoane care face
citarea, în paranteze drepte.

 Un articol din lucrările unei conferinţe publicate online: an (în paranteze rotunde),
titlul articolului, în: titlul volumului de lucrări, online (în paranteze drepte), volum şi
număr, pagini sau lungime (dacă există), disponibilitatea, adresa/calea/fişerul, data
accesării sale de către persoane care face citarea, în paranteze drepte.

 Articol din revistă de specialitate publicată online

 Rezumate din baze de date: se include baza de date şi numărul de identificare al


citării.

11
 Volume ale unor manifestări ştiinţifice

 Articol de revistă

 email personal: având in vedere caracterul personal al acestor tipuri de comunicări,


ele sunt mai greu accesibile publicului larg, motiv pentru care majoritatea autorităţilor
sunt de părere că nu este cazul să apară în Lista referinţelor. Ele pot fi menţionate în
text drept comunicări personale sau în Lista comunicărilor personale.

 O listă de discuţii se tratează ca şi un email sau se introduce în Lista referinţelor,


având următoarele elemente: autor, dată (an, lună zi), subiect (al mesajului sau al
discuţiei), nume al listei de discuţii (cu litere cursive), online (în paranteze drepte),
adresă email: NUME LISTĂ DE DISCUŢII@adresă email, data de accesare (în
paranteze drepte).

Exemple de texte cu referinţe

A. sistemul autor  dată (Harvard)

12
13
Sistemul numeric

FOLOSIREA CITĂRII DIRECTE


Documentele tehnice conţin arareori citări folosind semnele citării. Dacă citatele sunt necesare,
ele vor fi scurte, de câteva cuvinte. Se recomandă evitarea citatelor lungi. În locul citării cuvânt cu
cuvânt, este recomandabil ca autorii să îşi dezvolte abilitatea de a reformula ideile altora cu
propriile cuvinte.

14
 Citare directă

 Mici schimbări legate de împărţirea unei fraze în propoziţii, sustituirea unui cuvânt cu
un sinonim al său, plasarea unei expresii care ajută la sublinierea mesajului atrag
după sine citarea în paranteze drepte.

 Anume părţi ale citatului, complet nerelevante pentru documenul în lucru, pot fi
eliminate, fapt semnalat prin folosirea a trei puncte. Este însă important ca sensul să
nu fie modificat faţă de documentul original.

REALIZAREA UNEI BIBLIOGRAFII


 Fiecare lucrare este editată conform regulilor valabile pentru Lista referinţelor.
 Se recomandă ordinea alfabetică a înregistrărilor
 Lista nu se numerotează
 Fiecare nouă prezintă indent.

Greşeli tipice
1. citarea unei referinţe în text şi neincluderea ei în Lista refereinţelor sau invers.
2. datele citării din text nu corespund cu cele din Lista refereinţelor.
Astfel de erori sunt considerate de mulţi evaluatori de neiertat.
3. în Lista refereinţelor apar:
a. inconsecvenţe de editare
b. utilizarea de abrevieri nestandardizate pentru jurnalele de specialitate
c. utilizarea unui număr insuficient de detalii, cum este în cazul cărţilor a editurii sau
a locului publicării.

15
4. plasarea iniţialelor numelui înaintea numelui de familie, corect Smith, A.N., nu A.N.
Smith.
5. referinţe inaccesibile
6. informaţii greşite referitoare la volum şi numărul paginii.

Întrebări de control
Referinţele sunt necesare atunci când:
 se citează material faptic din literatură
 se citează direct din altă lucrare
Trebuie decis dacă se întocmeşte o Listă de referinţe sau o Bibliografie. Lista de refereinţe este
cel mai adesea solicitată.
Există două sisteme de realizare a listei de referinţe, care au diferenţe minore de editare.
Sistemul autordată solicită înregistrarea sursele în ordine alfabetică. Sistemul numeric listează
elementele funcţie de numărul unic sub care sunt recunoscute în text.
Consecvenţa de editare este o cerinţă majoră a oricărui dintre cele două sisteme.
Pentru bibliografie se folosesc aceleaşi convenţii, listate în ordine alfabetică.
Apoi se verifică dacă:
 fiecare citare în text se află în Lista referinţelor şi invers
 data citării în text corespunde celei din referinţă completă
 toate referinţele sunt editate în acelaşi mod
 toate detaliile sunt necesare?

16