Gestiune – CURS 1

Contabilitatea și sistemul informațional economic

Sistemul informațional economic reprezintă ansamblul de complexe obținute prin

prelucrarea datelor furnizate de anumite surse și care sunt necesare pentru organizarea,
condiționarea și desfășurarea activităților economice; un sistem este definit ca fiind un
ansamblu de: oameni, mașini, programe, procedee a cărui țel e de a furniza informația
necesară funcționării unei unități patrimoniale pentru luarea deciziilor pe toate treptele.

Activitățile economice-sociale și sistemul informațional se delimitează în timp și

spațiu:

- delimitarea în timp se referă la perioade de gestiune sau exemple economico-

financare;
- delimitarea în spațiu se face în cadrul unei verigi organizatorice ale unei economii
naturale numite unități patrimoniale;

Sistemul informațional economic e necesar în vederea cunoașterii de conducere a

unității patrimoniale, a stării de funcționare a unității pe care o conduce, modul de organizare
a riscurilor și sesizarea efectelor economice. Această cunoaștere se realizează prin informații
economice; informația economică e considerată ca și „materie primă”, cu ajutorul căreia
conducătorul unității patrimoniale lucrează și de care ține cont în formularea deciziilor de
dezvoltare.

Informația economică trebuie: preluată la timp, să fie cuprinzătoare, operativă,

accesibilă și obținută la un cost redus. De regulă, informația economică e obținută din exterior
(din programul economic, din bugetul de venituri și cheltuieli, din evidența prognozată, din
programul producției, marketing, din controlul gestionar, din instrucțiunile specifice, din
legile specifice), oferind posibilitatea cunoașterii fenomenului economic și acționarea
controlului și rezolvarea problemelor din interiorul entității.

Un loc important în informația economică îl deține informația contabilă (sursa

informației privitoare la patriomoniu și a rezultatelor obținute din fiecare entitate); informația
financiar-contabilă se obține prin diverse metode și procedee specifice contabilității și trebuie
să fie: reală, precisă, completă, operativă, reprezentând baza deciziilor economico-financiare
și de gestiune a fiecărui manager.

Informația contabilă referitoare la patrimoniul fiecărei societăți oferă informații despre

valorea imobilizărilor (construcții, echipamente, terenuri), stocurilor, mijloacelor bănești,
valoarea costurilor, valoarea veniturilor, valoarea creanțelor, valoarea datoriilor, valoarea
rezultatului (profit/pierdere). Informația contabilă poate fi calitativă (de identificare –
construcții, echipamente, terenuri, stocuri, mijloace bănești) și cantitativă (de stare a
elementelor patrimoniale și reprezintă cantitatea de materie primă, de disponibilități bănești,
costul de producție al unui produs față de costul de vânzare).
 Sistemul informațional contabil gestionează și oferă informații juridice și financiare
(relația cu terți – furnizori, creditori, clienți, salariați, bugetul asigurărilor sociale, justificarea
veniturilor și cheltuielilor) și informații de natură economică, aici informația referindu-se la
cunoașterea costurilor de fabricație, a nivelului de perfecționare, a nivelului profitului realizat
în urma realizării produsului pe piață, a factorilor ce au determinat anumite realizări în cursul
anului în vederea planificării producției viitoare; datele privind informațiile referitoare la
fenomenele economice consemnate în documente din momentul creării lor și până la stingere,
nasc un sistem informațional ce face legătura între sistemul decizional și cel operațional al
unui sistem de management.

De modul în care e organizat sistemul informațional contabil depinde și rezultatul și

calitatea informațiilor ce vor rezulta din el. Prin intermediul contabilității se formează circuite
economico-financiare ce iau naștere prin transferul de documente justificative de la gestionar
la cel care le prelucrează, rezultând informația de cunoaștere și gestionare a patrimoniului
necesară: gestionarilor, proprietarilor, acționarilor, aparatului administrativ-distal pentru
impozitarea corectă a rezultatelor financiare finale a activităților unei entități.

Prelucarea datelor reprezintă serii de operații finaciare logice de calcul asupra unui
fond de date operaționale. Operațiunile funcționale constau în consemnarea datelor în
documente și vehicularea lor după reguli, operații logice: sortarea, gruparea, aranajarea
datelor în funcție de aspectul calitativ al datelor.

Informațiile de calcul au în vedere operații de calcul, iar sistemul de calcul reprezintă

mijloacele materiale, tehnice folosite în procesul de: culgere, prelucrare, transmitere, folosire
și păstrare a informațiilor economice.

Procedeele reprezintă partea logică de prelucrare a datelor pentru obținerea

informațiilor economico-financiare, iar mijloacele tehnice reprezintă echipamente electronice
de calcul.