Predică

Evanghelia după Marcu

În numele...părinte binecuvintează ca să pot rosti cuvând de învățătură.

Dragi colegi,astăzi,as vrea să vorbim despre ce-a de a doua evanghelie a noului testament,si anume a sf
evanghelist Marcu.

Conținutul Evangheliei descrie desfasurarea activitatii Mantuitorului spre implinirea mesianitatii Sale, nu prin
cuvantari, ci prin minuni. Domnul Hristos este primit de popor, la inceput cu bucurie, apoi mesianismul Sau
spiritual dezamageste entuziasmul popular. Urmeaza, opozitia fariseilor, neînțelegerea mesajului său , apoi
jertfa Sa pe cruce. Biruinta prin inviere si proslavirea prin inaltare la cer incheie opera pamanteasca a Domnului
Hristos.

În evanghelia după Marcu,capitolul 11,versetul 11 ni se spune:

“ Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei
doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.”

Iisus Hristos,a venit pe pământ ca Dumnezeu întrupat,iar din iubirea sa de oameni,el s-a făcut om,si a viețuit ca un
om,deseori evangheliile înfățisându-l pe el cu diferite nevoi,întocmai ca ale noastre.

El a făcut aceasta ,deoarece a iubit atât de mult făptura sa,încât s-a făcut rob,si a trăit ca Dumnezeu în trup de
rob.Întocmai pentru aceasta,la a doua sa venire,Dumnezeu Tatăl ii lasă toată judecata Fiului,căci Fiul a trăit pe
pământ între oameni , si înțelege astfel foarte bine slăbiciunea umană.

Versetele de la 13 la 15 ale evangheliei ne spun :

“Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin,
n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.

Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.”

Iisus Hristos,nu a facut aceasta pentru că nu stia felul pomului,sau perioada în care acesta dădea rod,ci pentru a
le arăta ucenicilor puterea credinței.

În continuare,evanghelia ne spune următoarele :

Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce
cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a
răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.
Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate
neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum
să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate.

Dragi colegi,din aceste versete reiese faptul că,Dumnezeu nu face compromisuri.

În acea vreme,la fel ca si în zilele noastre,diferiți oameni voiau să transforme casa lui Dumnezeu într-un
loc pe care să îl poată exploata pentru câstig personal.Insă,Templul si biserica lui Dumnezeu sunt locuri
sfinte,destinate rugăciunii si vorbirii cu Dumnezeu.

Iisus Hristos subliniază aceasta prin atitudinea radicală pe care o are față de afacerile care aveau loc
atunci în templu.

Biserica lui Hristos,nu este o biserică a materiei,ci ea este mai degrabă o biserică care îl cheamă pe om
să intre în ea,pentru a-si îmbogății sufletul,ci nu haina.

Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.

Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.

Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci
va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

Dragi colegi,iată,deci că Hristos a umblat cu ucenicii lui,învățându-I la tot pasul despre împărăția lui
Dumnezeu,dar si despre puterea credinței.

Aflăm în acest pasaj puterea credinței care izvorăste din inimă,si puterea pe care si noi o putem dobândi prin
rugăciune

Credința,este o virtute pe care fiecare dintre noi trebuie să o dobândească,iar dovada credinței se arată în fapte.

Căci,spune si apostolul Iacov în epistola sa sobornicească : Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi
credinţa fără de fapte, moartă este. – Am incheiat citatul

Credința este dobândită doar prin rugăciune,ca apoi să fie înmulțită prin fapte bune către aproapele
nostru.Omul credincios este deci acela care si săvârseste faptele credinței.

Această evanghelie si învățăturile ei ,se reflectă si în vocația noastră,ca seminaristi.

În primul rând,aflăm din prima parte a evangheliei că noi nu suntem chemați la slujirea în preoție pentru
bani,fală,sau lucruri lumesti,ci pentru a slujii lui Hristos conform învățăturilor sale.
Din a doua parte a evangheliei,putem vedea prima virtute esențială a unui crestin,si anume credința.

Fără credința în grija lui Dumnezeu,nu vom putea răbda poverile vieții,nici ajuta pe aproapele
nostrum cum se cuvine,căci,dacă tu nu ai credință,si nu faci faptele credinței,cum vei putea îndemna
pe fratele tău,sau pe turma pe care o păstoresti să facă aceasta?

La fel cum atunci,Hristos i-a învățat pe apostoli puterea credinței,la fel ne învață astăzi si pe noi,prin
cuvântul lui scripturistic cum să dobândim credința,si cum să dobândim si noi virtuțiile vieții crestine.

În încheiere,as dori să închei cu următoarele cuvinte:

Să ştiţi, şi să credeţi că mica turmă a lui Hristos este de neînvins, ei nu are ce-i face nimeni, ea nu se
teme de nimic, fiindcă ştie şi păzeşte totdeauna marile cuvinte ale lui Hristos,după cum spune si
evanghelistul Matei,cap 16-18 «Voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui» amin.