De-a lungul secolelor, ideea unității naționale a fost mereu prezentă în conștiința

poporului nostru. Un rol important în promovarea ei l-a avut literatura și arta. Primele
manifestări scrise apar la mijlocul secolului al XVI-lea în literatura română veche, reprezentată
prin cărțile religioase. Cei care și-au adus o contribuție de seamă la trezirea conștiinței de neam
prin istoricele lor ,,Letopisețe...”, au fost cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin și Ion
Neculce. Au consolidat-o apoi corifeii Școlii Ardelene, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil
Micu și Ion Buduai Deleanu, care au contribuit prin întreaga lor activitate la ,,închegarea și la
înfiriparea neamului românesc într-o singură unitate etnică ”. Purtători de drapel pentru
Unire s-au dovedit reprezentanții literaturii pașoptiste, o epocă de avânt și de mari creații
artistice : Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Vasile Alecsandri, Andrei Mureșanu, Nicolae
Bălcescu, Cezar Boliac, Costache Negruzi, Dimitrie Bolintineanu, George Barițiu. De același
ideal au fost animați și scriitorii care au trăit evenimentul Marii Uniri, precum Octavian
Goga, Lucian Blaga, ori Liviu Rebreanu. Operele lor s-au dovedit a fi adevărate ,,arme” de
luptă. Intrarea României în primul război mondial (1916) a făcut ca mulți dintre scriitorii noștri
să se înroleze în armată ca simpli soldați : George Topârceanu luptă pe frontul de sud din
Dobrogea, este luat prizonier și pe baza celor trăite în război, va publica ,, Amintiri din luptele
de la Turtucaia ”.Pe același front se va afla și Octavian Goga, a cărui valoare este recunoscută
și în rândul armatei, drept pentru care i se recomandă să se retragă, pentru că scrisul său este
mai de folos țării. : ,,Câteva pagini scrise de dumneata echivalează cu cel puțin două divizii ”,
spune comandantul său. Se refugiază la Iași, unde, împreună cu Sadoveanu, Vlahuță și Lucian
Blaga editează ziarul ,,România”. Despre contribuția lui Goga la înfăptuirea unității naționale
a tuturor românilor vorbește presa acelei vremi în care publică numeroase articole și poezii,
făcându-se purtător de steag în bătălia pentru realizarea acestui vis, așa cum spun și versurile
sale : ,,Avem un vis neîmplinit/ Copil al suferinții./ De dragul lui au răposat/ Și moșii și părinții
” ( Noi ). Ca un ordin de chemare sună și versurile următoare : ,,Veniți, români ! Porniți-vă spre
munte,/ V-arată drumul morții din morminte/ Să nu uitați a veacurilor carte, /Veniți, veniți !
Căci adevăr zic vouă, / Ori vă mutați hotarul mai departe,/ Ori veți muri cu trupul frânt în două
! ” (Latinitatea din tranșee ). Volumul ,,Strigăte în pustiu ” cuprinde apeluri pentru eliberarea
românilor aflați sub stăpânire străină. Cuvintele lui se înfigeau adânc în sufletul cititorului : ,,
N-o să fie atâta încăpere în sufletul d-voastră, câtă durere vă aduc eu din Ardeal” sau ,,Viitorul
Ardealului e în ranița soldatului român” . O mare rezonanță o au și poeziile din volumul
,,Cântece fără țară ”. La împlinirea marelui vis al românilor, poetul exclamă cu entuziasm și
mare bucurie : ,,Te-am dărâmat hotar de-odinioară,/ Brâu împletit din lacrimi și din sânge,/
Veriga ta de foc nu ne mai strânge/ Și lanțul tău a încetat să doară” . Pe frontul din Transilvania
și apoi pe cel din Moldova s-a aflat și scriitorul Camil Petrescu, rămas cu urmări grave de auz
din cauza bombardamentelor. El este autorul romanului ,,Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război ” care evocă ororile celei dintâi conflagrații. În momentul când România a
intrat în război, Liviu Rebreanu avea o experiență militară, deoarece activase într-un regiment
al armatei austro-ungare. El a trăit drama războiului, dar mai ales, a fost marcat de situația
fratelui său Emil Rebreanu, care a încercat să dezerteze, dar a fost prins și spânzurat. Drama
fratelui său l-a determinat să scrie romanul ,,Pădurea spânzuraților”. Cel cea cântat toate vitejiile
neamului, de la Gelu al legendei și până la dorobanții din 77, moare fără a fi văzut cu ochii pe
aceia care au onorat din nou sfântul drapel al țării” , spune Nicolae Iorga despre George
Coșbuc. În sufletul lui s-au reflectat toate aspirațiile neamului nostru, el însuși numindu-se
,,Suflet în sufletul neamului meu ”. Ideea unității noastre naționale s-a reflectat și în domeniul
celorlalte arte. În pictură s-a afirmat Nicolae Grigorescu, care a realizat numeroase tablouri ce
oglindesc războiul pentru independența de stat a României : Atacul de la Smârdan, Grivița,
Dorobanțul și altele, fiind participant direct pe câmpul de luptă, iar Theodor Aman redă ,,Lupta
de la Călugăreni” în care, eroul este Mihai Viteazul și în ,,Atacul de noapte” Vlad Țepeș. ,,Hora
de la Aninoasa” a aceluiași autor este un veritabil simbol al unității și identității noastre. C.D.
Rosenthal pictează ,,România revoluționară”, iar D.Stoica ,,Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba
Iulia”. Cel care a cucerit universalitatea în domeniul sculpturii a fost Constantin Brâncuși,
realizatorul Ansamblului de la Târgu Jiu, dedicat soldaților români căzuți în primul război
mondial : Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana infinitului. Un simbol al virtuților neamului
nostru sunt numeroasele busturi și monumente ale personalităților istorice ridicate în mai toate
orașele țării. În domeniul muzicii, Ciprian Porumbescu se dovedește un unionist convins, un
militant al întregirii între aceleași hotare a spațiului limbii române. El este autorul ,,Baladei
române ”, a ,,Cântecului gintei latine ”, a ,,Imnului unirii ” și a cunoscutului cântec ,,Pe-al nostru
steag e scris unire ”, etc. Renumit în acest domeniu este și George Enescu, autorul ,,Rapsodiei
Române”. În arhitectură dăinuie din cele mai îndepărtate vremuri vestitele catedrale, biserici,
palate și mănăstiri ridicate cu atâta măiestrie de către arhitecții români. Nici cinematografia n-
a rămas mai prejos. Ne amintim cu drag de numeroasele filme istorice realizate de regizorul
Sergiu Nicolaescu. Arta fotografică a intrat în istorie prin cele trei fotografii realizate de
Samoilă Mârza în timpul desfășurării actului de unire de la Alba Iulia. Pe una dintre acestea
sunt identificați câțiva năsăudeni, purtători de drapel sau membri ai grupului aflați în prim plan
: dr. Titus Slăvoacă, dr.Pavel Gălan, gospodar Marcu Boca (primul portdrapel ), înv. Ieronim
Galeș (al doilea portdrapel ), primar Ambrozie Galeș, plt.Florea Ureche, pr. Iuliu Ceorceriu,
gospodar Constantin Gălan. Literatura și arta a fost și va rămâne în istoria acestui popor o
pagină de aur prin care cinstește marele eveniment înfăptuit la 1 Decembrie 1918.
 De-a lungul secolelor, ideea unității naționale a fost mereu prezentă în conștiința
poporului nostru. Un rol important în promovarea ei l-a avut și arta.
Ideea unității noastre naționale s-a reflectat și în pictură, domeniu în care s-a afirmat
Nicolae Grigorescu, care a realizat numeroase tablouri ce oglindesc războiul pentru
independența de stat a României : Atacul de la Smârdan, Grivița, Dorobanțul și altele, fiind
participant direct pe câmpul de luptă, iar Theodor Aman redă ,,Lupta de la Călugăreni” în care,
eroul este Mihai Viteazul și în ,,Atacul de noapte” Vlad Țepeș. ,,Hora de la Aninoasa” a
aceluiași autor este un veritabil simbol al unității și identității noastre. C.D. Rosenthal pictează
,,România revoluționară”, iar D.Stoica ,,Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia”.
Cel care a cucerit universalitatea în domeniul sculpturii a fost Constantin Brâncuși,
realizatorul Ansamblului de la Târgu Jiu, dedicat soldaților români căzuți în primul război
mondial : Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana infinitului. Un simbol al virtuților neamului
nostru sunt numeroasele busturi și monumente ale personalităților istorice ridicate în mai toate
orașele țării.
În domeniul muzicii, Ciprian Porumbescu se dovedește un unionist convins, un militant
al întregirii între aceleași hotare a spațiului limbii române. El este autorul ,,Baladei române ”, a
,,Cântecului gintei latine ”, a ,,Imnului unirii ” și a cunoscutului cântec ,,Pe-al nostru steag e
scris unire ”, etc. Renumit în acest domeniu este și George Enescu, autorul ,,Rapsodiei
Române”. În arhitectură dăinuie din cele mai îndepărtate vremuri vestitele catedrale, biserici,
palate și mănăstiri ridicate cu atâta măiestrie de către arhitecții români. Nici cinematografia n-
a rămas mai prejos. Ne amintim cu drag de numeroasele filme istorice realizate de regizorul
Sergiu Nicolaescu.
Arta fotografică a intrat în istorie prin cele trei fotografii realizate de Samoilă Mârza în
timpul desfășurării actului de unire de la Alba Iulia. Pe una dintre acestea sunt identificați câțiva
năsăudeni, purtători de drapel sau membri ai grupului aflați în prim plan : dr. Titus Slăvoacă,
dr.Pavel Gălan, gospodar Marcu Boca (primul portdrapel ), înv. Ieronim Galeș (al doilea
portdrapel), primar Ambrozie Galeș, plt.Florea Ureche, pr. Iuliu Ceorceriu, gospodar
Constantin Gălan. Literatura și arta a fost și va rămâne în istoria acestui popor o pagină de aur
prin care cinstește marele eveniment înfăptuit la 1 Decembrie 1918.

Ion Bărbulescu, 1917, Soldat citind o scrisoare în adăpost la Mărășești

Constantin Petrescu Dragoe, 1917, Scrisoare de pe front
Ion Stoica Dumitrescu, Scenă de luptă din Primul Război Mondial
Ion Stoica Dumitrescu, 1917, Ultimul atac al gornistului rănit
Ion Stoica Dumitrescu, 1917, Refugiul
Ion Stoica Dumitrescu, 1917, Izgonirea nemților
Nicolae Tonitza, Prizonier în lagăr
Ion Stoica dumitrescu, Scenă de luptă
 Titlu complet: În refugiu
 Tema: În spatele frontului
 Categoria: Artă Plastică
 Datare: 1917
 Țara: România
 Deținător: Muzeul Național de Istorie a României
 Nr. de inventar: 101.793
 Tipul: Pictură de șevalet
 Autor - Atelier: Ion Stoica-Dumitrescu
 Material: ulei pe pânză
 Dimensiuni: I = 43 cm.; L = 80 cm.;
 Autor fișă: Dana Crișan, Florin Georgescu

Descriere
Este reprezentată înaintând pe un drum o căruţă cu coviltir trasă de un cal și de
un ţăran ajutat de o femeie. În timpul ocupației sudului României de către armatele
Puterilor Centrale (1917), mulți români din lumea satelor au fost nevoiți să își
părăsească casele, refugiindu-se în teritoriul aflat sub controlul statului român.
 STOICA, D. (DUMITRESCU) Pictor N. 11 mai 1886, Zănoaga, Dolj - m. 20 dec. 1956,
Bucureşti. Şcoala Elementară de Meserii din Vişina (Olt), Şcoala de Arte Frumoase din
Bucureşti (1900-1905), Academia de Arte Frumoase din München (1909), unde l-a avut
profesor pe Angelo Ianco. A călătorit şi studiat în Italia şi Franţa. A fost ilustrator de carte la
Editura Cartea Românească (1920-1927), apoi pictor şi restaurator la Muzeul Militar din
Bucureşti. A participat la mai multe expoziţii: Sala Minerva din Bucureşti (1915), Arta română
la Iaşi (1918), Muzeul Războiului din Paris(1919), Cartea Românească (1926-1989), Sala
Universul (1946). A pictat compoziţii istorice, scene de război (contribuind la educarea
patriotică a maselor), peisaje, portrete, târguri, hanuri, obiceiuri, în timp de iarnă sau vară,
petreceri populare. Lucrările sale mai importante: Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în
Alba Iulia, Stejarul din Borzeşti, Cuza Vodă şi Moş Ion Roată, La han, Barbu Lăutaru, Luptele
de la Mărăşeşti.

Ion Stoica Dumitrescu

(1886, Zănoaga, Dolj – 1956, București)
Pictor recunoscut pentru contribuția sa discretă în ceea ce privește emanciparea poporului în
spiritul valorilor naţionale, Stoica Dumitrescu s-a remarcat în special prin lucrările cu
tematică profund istorică. Tablourile sale transmit vizual poveşti şi legende istorice care
definesc şi conturează, cu emfază, caracteristicile naţionale şi naţionaliste româneşti.

Școlit atât în ţară, cât şi în străinătate – și-a început studiile la Şcoala Elementară de
Meserii din Olt, a continuat pregătirea la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1900-1905),
apoi a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase din München până în 1909 – Dumitrescu a lucrat
foarte mult în Franţa şi în Italia.
În timpul vieţii, pictorul a participat la numeroase expoziţii personale și colective cu
tematică istorică (expune chiar şi la Paris, la Muzeul Războiului). În intervalul 1920-1927 se
remarcă ca ilustrator pentru editura Cartea Românească, fiind totodată restaurator şi pictor la
Muzeul Militar din Bucureşti.
ictorul Stoica Dumitrescu a fost unul dintre cei mai de seamă promotori ai valorilor
istorice naţionale, discursul său vizual sublimând mesajele naționaliste ale legendelor şi
poveştilor legate de trecutul țării. Lucrările lui Stoica Dumitrescu – Intrarea triumfală a lui
Mihai Viteazul în Alba Iulia, Stejarul din Borzeşti, Cuza Vodă şi Moş Ion Roată, La han, Barbu
Lăutaru sau Luptele de la Mărăşeşti – au contribuit, subtil, la conturarea unei identități
naționale.
Răzeşul se înscrie în această categorie de picturi istorice şi legendare inspirate, în mare
parte, din literatura unor scriitori naţionali – Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Petre Ispirescu.
Cu cerul senin al apusului în spate, înconjurat de un peisaj de basm, Răzeşul priveşte cu mândrie
în zare, aşezat drept în şa, pe cal. Atât personajul central, cât şi calul exprimă energie, vitalitate
şi victorie.