Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eseu Despre Fericire
Eseu Despre Fericire
La Aristotel, fericirea este activitate rationala, demna de dorit in sine. Ideea aceasta mi
se pare cea mai apropiata de conceptia mea.
John Stuart Mill conchide ca fericirea este armonia cantitatii si calitatii placerilor, iar
Kant o spune sofisticat si complicat (ca toata opera lui!) ca fericirea este o speranta
irealizabila pentru oameni, acestia putand fi insa “demni de fericire” prin
autodeterminare rationala.
La Sf. Augustin , ideea de fericire este strans legata de Dumnezeu. El a descris fericirea
ca evadare din timp, ca dobandire a “bunului permanent”. Singura cale de salvare din
efemeritatea lucrurilor sensibile este de a-L avea pe Dumnezeu prin credinta. Totodata,
filosoful se apleaca asupra sufletului, pentru ca ipsum esse (fiinta insasi) salasluieste in
inter intimo meo (in interioritatea mea). Si aici subscriu.
Daca-ar fi sa-l amintesc pe Cioran si sa-i prezint parerile, mi-ar trebui un intreg eseu.
La el, nefericirea este doar o posibilitate de percepere a existentei. Daca in relatia cu
Nietzsche ne apare ca un titan infrant, Cioran pare mai apropiat de Heidegger, fara a
avea solemnitatea impresionanta a acestuia.
In fine…poate cel mai convingator a fost Sofocle conform caruia fericirea este un
sentiment, o emotie constienta…”Este fericit cel ce stie ca e fericit!”
Psihologii, insa, mai pragmatici si mai intelegatori, in cercetarile lor au adunat niste
ingrediente uitate care ar putea parfuma in mod special visul nostru de fericire.
Dupa cum subliniaza psihologul american Robert Misrahi, autorul cartii 100 de cuvinte
pentru a-ti construi fericirea, “esential este sa ajungem la sentimentul ca viata noastra
are un sens axat cu preponderenta pe bucurie. Fericirea inseamna implinirea de sine,
accesul la acordul cu tine insuti si la bucuria de-a exista, adica placerea de a trai si a te fi
nascut pe aceasta lume.”
Profesorul meu, Aurel Romila, a fost mai concret in explicatii. El este de parere ca
pentru a fi fericit, in structura sa psihologica trebuie sa se intrepatrunda si sa stea in
echilibru patru factori: cunoasterea, afectivitatea, inteligenta si vointa. Premisa fericirii
consta in normalitate si in armonia componentelor fundamentale, pe care le-am amintit.
In plus, nimeni nu va reusi sa devina fericit construindu-si fericirea pe nefericirea
altora.
Obligata prin profesie sa fiu foarte atenta la oameni, am remarcat ca exista persoane
care joaca bine rolul de fericiti, arborand o mina fericita, ei spun ca totul e super in
permanenta. Nu sunt de condamnat. Nimeni nu vrea sa fie prins in flagrant delict de
depresie sau de nefericire, pentru ca astazi, nefericirea inseamna infrangere. Inseamna
ca nu esti la inaltimea propriei tale vieti si ca nu poti sa porti pe umeri libertatea al carei
titular pretinzi ca esti.
Acasa la mine sunt cel mai fericita. In universul meu, care poarta amprenta
personalitatii mele, execut o adevarata ritualistica a fericirii. Ascult UB40 pentru a
scapa mai usor de rutina gesturilor, rasfoiesc revistele mele preferate, ma bucur de
soarele care-mi inunda camera in timp ce-mi beau cafeaua (neaparat Illy!), ma bucur de
succesele copilului meu, de cuvintele dintr-o carte, de nazdravaniile catelusului Snoopy
(Beagle autentic!), de tihna unei zile de duminica.
Sunt fericita cand citesc e-mailurile de la prietenele mele, cand scriu cu stiloul pretentios
daruit de sora mea, cand ajut si cand ma intalnesc cu fostele colege de facultate, asa ca
fetele.
Stiu sa-mi costruiesc fericirea din intamplari mici si pot sa-i ajut si pe altii sa o faca!