Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a X-a
Sistemul excretor
Sistemul excretor este o veritabilă maşină pentru epurarea corpului. El extrage deşeurile
din sânge şi le elimină în urină. Această operaţie se efectuează în rinichi. Urina se scurge apoi
prin două canale, ureterele, pâna la vezică. Odata plină, aceasta evacuează lichidul printr-un
canal numit uretră.
Rinichii, în forma de boabe de fasole, sunt situaţi sub plămâni. Rinichiul drept ocupă o
poziţiemai joasă, el este comprimat de ficat. Fiecare rinichi măsoară aproximativ 12 centimetri şi
câte 150g. Sângele „uzat” soseşte prin vasele mari. Interiorul rinichilor se împarte în trei părţi:
cortexul, medulara şi bazinetul. Cortexul, deschis la culoare şi granulat, înconjoară medulara.
Acest strat superficial are ca funcţie esenţiala formarea urinei, datorită prezentei a milioane de
unităti filtrare, care se numesc nefroni.
Fiecare nefron este prevăzut cu un glomerul, un soi de mic pachet de capilare care
sintetizează urina primară, pornind de la sânge. O structură, numită tub contort al nefronului,
reabsoarbe apa, sarea şi glucoza prezente în urină. Primele deşeuri trec într-un tub în formă de U,
care recuperează apa şi sărurile din lichidul filtrat în glomerul. Deşeurile sunt apoi canalizate şi
concentrate de un canal colector care se prelungeşte în medulară, partea centrală a rinichiului
unde se întind structuri albicioase, piramidele lui Malpighi. Canalele şi partea inferioară a
piramidelor se terminăîn cavitatea internă a rinichiului. Aceasta este prevazută cu un tub în formă
de pâlnie, bazinetul, care este legat de ureter. Peretii bazinetului sunt tapetaţi cu ţesut muscular
neted, care se contracta, facilitând expulzarea urinei.
Sângele care iese din rinichi este curăţat, filtrat de toate toxinele metabolice cum ar fi
ureea. Plămâni şi pielea iau, de asemenea parte la eliminarea substanţelor în exces. Dar toxinele,
deşeurile azotate şi reziduurile medicamentelor sunt evacuate exclusiv de rinichi. Aceste organe
controlează şi conţinutul apei, de săruri şi de elemente, precum fosfatul sau calciul. Ele
expulzează în urină elementele în exces şi le retrimit în sânge pe cele de care organismul are
nevoie. Datorită acţiunii lor de filtrare şi purificare, rinichii participă la echilibrul mediului intern
şi constituie unul dintre stâlpii homeostazei.
Ureterele, uretra şi vezica constituie celelalte elemente ale sistemului urinar. Ureterele
sunt două tuburi musculare foarte fine care transportă urina din rinichi spre vezică. Ele se închid
automat când vezica e plină, astfel ca lichidul, încărcat de deşeuri, să nu reflueze spre rinichi.
Situată în partea inferioară a abdomenului, vezica are pereţii musculari extensibili. Acest organ
este un fel de sac recuperator al urinei. În formă de pară atunci când este goală, ea poate conţine
pâna la 500ml. Atunci când vezica este plină. Îşi varsă urina în uretră, care o evacuează în
exterior. Datorită contracţiilor sfincterului, alcătuit din inele musculare şi care o înconjoara la
ieşire, uretra poate controla fluxul urinar.