2.1. Determinarea și finanțarea nevoii de fond de rulment.

Echilibrul financiar

Sursele proprii de finanțare a activelor circulante se identifică sub forma unui excedent de
surse permanente față de activele imobilizate, adică fondul de rulment (FR). Fondul de rulment
reprezintă surplusul de surse permanente după finanțarea în întregime a activelor imobilizate nete,
surplus sau excedent utilizat pentru finanțarea ciclului de exploatare.
Fondul de rulment net reprezintă acea parte din capitalul permanent care depășește valoarea
imobilizărilor nete și poate fi afectată finanțării activelor circulante. Fondul de rulment se determină
cu relația:

FRN = Cp - Ain
Sau
FRN = ACc - Dts
Unde:
FRN = fondul de rulment net
Cp = capitaluri permanente
Ain = active imobilizate nete
ACc = active circulante corectate
Dts = datorii pe termen scurt

Fondul de rulment se poate găsi în una din următoarele trei situații: pozitiv, și atunci capitalul
permanent este mai mare decât activele imobilizate nete, așadar dispune de un excedent de resurse
permanente care va fi utilizat pentru finanțarea activelor circulante.
Negativ, rezultă capitalul permanent este mai mic decât activele imobilizate nete, așadar
sursele permanente sunt insuficiente să fie acoperită din datoriile pe termen scurt. Aici există riscul
de a realiza o non concordanță între lichiditatea activului și exigibilitatea pasivului.
FR = 0 și rezultă capitalul permanent este egal cu activul imobilizat net, adică activele imobilizate
nete sunt finanțate în întregime din sursele permanente, nedegajându-se nici un surplus de surse
permanente.
Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță sau de securitate pentru activitatea
financiară a întreprinderii. Fondul de rulment se poate împărți în fondul de rulment propriu și fondul
de rulment străin.
FRP = Cap. propriu – Ain, aceasta reprezentând excedentul de surse proprii ce rămân după
finanțarea în întregime a activelor imobilizate nete, excedent utilizat pentru finanțarea activelor
circulante, reprezintă cea mai ieftină sursă de finanțare.
FRS = FR – FRP, arată excedentul de datorii pe termen mediu și lung, utilizat pentru finanțarea
ciclului de exploatare. Nivelul fondului de rulment nu poate fi apreciat corect prin mărimea lui
absolută, deoarece nu este sugestivă valoarea absolută a fondului de rulment.
Pentru a avea o imagine mai clară a mărimii optime a fondului de rulment trebuie ținut cont
de anumite elemente. În primul rând trebuie să se țină cont de nevoia sau necesarul de fond de rulemnt
adică acea parte a activelor circulante care trebuie finanțată din fondul de rulment. Mărimea optima
a fondului de rulment poate fi apreciată numai în raport cu gradul în care fondul de rulment participă
la finanțarea nevoii de fond de rulment.
În aprecierea fondului de rulment trebuie să se ia în considerare raportul dintre gradul de
lichiditate al activelor și gradul de exigibilitate al pasivelor. Dacă gradul de lichiditate este mai mare
decât gradul de exigibilitate (încasările sunt mai rapide decât plățile) fondul de rulment este favorabil,
adică cu un volum mai mic de încasări putem echilibra raportul dintre lichiditate și exigibilitate. Aici
întâlnim trei situații:
O situație se referă la folosirea eificientă a activelor circulante, adică dacă creștem volumul de
producție prin folosirea eficientă a activelor circulante, respective reducerea costurilor sau a sumei
activelor circulante, are loc o creștere a rentabilității și ale rezultatelor economice ale întreprinderii
Dacă în utilizarea surselor permanente se constată o subutilizare a acestora se va degaja un fond de
rulment mai mare, însă poate fi afectată activitatea pe termen lung, adică pot apărea deficiențe, o
scădere a capitalului de producție, o scădere a randamentului, așadar o scădere a eficienței utilizării
acestora
Dacă se face o supra investire, adică se dezvoltă capitalul de producție, există riscul ca acestea să nu
fie utilizate corespunzător și asistăm astfel la o creștere în special a cheltuielilor fixe, care diminuează
eficiența și rentabilitatea activităților (cheltuielile fixe sunt formate din amortizări, o serie de cheltuieli
de întreținere, cheltuieli cu personalul care deservește aceste capitaluri de producție, energia,
combustibilul)
În aprecierea fondului de rulment trebuie să se țină seama de specificitatea și de natura activității
economice ce se desfășoară.

I.ACTIVE 59.725 1.1.Capital social 87.000

IMOBILIZATE
necorporale 1.075 1.2.Rezerve, rezultate, 18.115
fonduri proprii
corporale 40.810 I.CAPITALURI 105.12
PROPRII
financiare 17.840 2.1.Credite pe termen 18.700
mediu și lung
II.ACTIVE 140.975 II.CAPITALURI 123.815
CIRCULANTE PERMANENTE
Stocuri 78.540 3.1.Credite și datorii 76.885
pe termen scurt
Creanțe și valori 57.090 III.CAPITALURI 200.700
realizabile în termen TOTALE
scurt
Disponibilități bănești 5.345 TOTAL PASIV 200.700
TOTAL ACTIV 200.700

FRN = 123.815 – 59.725 = 64.090 lei

Sau
FRN = 140.975 – 76.885 = 64.090 lei

Managerul financiar este interesat să cunoască atât capitalul disponibil la un moment dat
(fondul de rulment) cât și capitalul necesar (necesarul de fond de rulment) pentru asigurarea
continuității activității societății comerciale.
Abaterea dintre utilizările (alocările) și resursele aferente ciclului operațiunilor curente (din
exploatare și din afara exploatării) constituie necesarul de fond de rulment (NFR), care exprimă
necesarul de capital destinat finanțării ciclului operațiunilor curente când abaterea este pozitivă și pe
care o numim NFR pozitiv sau un excedent de resurse numit NFR negative.
În vederea estimării capitalului necesar finanțării ciclului operațiunilor curente se exclud:
disponibilitățile bănești, investițiile financiare pe termen scurt, credintele bancare curente. Relațiile
de calcul utilizate în vederea determinării necesarului de fond de rulment (NFR) sunt:
Nevoia de fond de rulment = Active pe termen scurt - Pasive pe termen scurt,
care devine:
NFR = Stocuri + Creanţe - Datorii curente de exploatare
= 135.630 – 76.885 = 58.745
Nevoia de fond de rulment reflectă valoarea activelor pe termen scurt, indiferent de natura
stocurilor şi creanţelor, ce nu sunt finanţate din surse atrase pe termen scurt.
Nevoia de fond de rulment este pozitivă, ceea ce reflectă un deficit al surselor temporare, față de
nevoile de capitaluri circulante.

2.2. Calculul și interpretarea ratelor de gestiune

Unul dintre obiectivele majore ale managementului intreprinderii ar trebui sa fie gestiunea
rationala si eficienta a resurselor de care dispun, datorita caracterului limitat al acestora si pentru a se
asigura un nivel superior de eficienta si rentabilitate. In termeni generali, se poate afirma ca o gestiune
eficienta a resurselor se realizeaza atunci cand se obtin rezultatele scontate cu un volum cat mai
limitat de resurse. Cresterea nivelului de eficienta in gestiunea resurselor este echivalent cu obtinerea
aceluiasi rezultat cu un volum mai mic de resurse sau obtinerea unui rezultat mai mare cu acelasi
volum de resurse.
Exprimarea sintetica a modului de gestionare a resurselor se realizeaza cu ajutorul ratelor de
gestiune, care exprima de fapt viteza de rotatie a elementelor patrimoniale sau a surselor de
finantare. Viteza de rotatie masoara durata de transformare a activelor in lichiditati si durata de
reinnoire a datoriilor. Masurarea vitezei de rotatie se realizeaza cu ajutorul a doi indicatori:
 numarul de rotatii: arata de cate ori se roteste elementul de activ sau pasiv analizat prin cifra
de afaceri, intr-o perioada de gestiune. Cresterea numarului de rotatii inseamna cresterea
eficientei utilizarii elementului;
 durata in zile a unei rotatii: arata durata medie in care elementul analizat parcurge intreg ciclul
economic si revine in forma baneasca. Reducerea duratei medii in zile a unei rotatii inseamna
o scurtare a perioadei de imobilizare. Elementele de activ sau pasiv se recomanda a fi luate in
calcul la un nivel mediu.

Se va calcula:
 Rata imobilizărilor nete;
 Durata de rotație a activelor circulante;
 Durata de rotație a stocurilor;
 Durata de încasare a creanțelor;
 Durata de rotație a disponibilităților bănești;
 Durata de achitare a furnizorilor;
 Rotația activului total.

Conform formulelor de calcul:

RIn=Ca/In
RAc=(Ac/Ca) *360
RSt=(St/Ca) *360
RCr=(Cr/Ca) *360
RDb=(Db/Ca) *360
RFz=(Fz/Ca) *360
RAt=Ca/At

Indicatori
Formula 2017 UM

Cifra de afaceri Ca 321.725 lei

Imobilizări nete In 166.110 lei
Stocuri St 78.540 lei
Creanţe Cr 57.090 lei
Disponibilităţi băneşti Db 15.751 lei
Active circulante Ac 140.975 lei
Furnizori şi asimilate Fz 54.285 lei
Rotaţia imobilizărilor nete Ca/In 1.93 rotații
Durata de rotaţie a activelor circulante (Ac/Ca) x360 157.74 zile
Durata de rotaţie a stocurilor (St/Ca) x360 87.88 zile
Durata de încasare a creanţelor (Cr/Ca) x360 63.88 zile
Durata de rotaţie a disponibilităţilor băneşti (Db/Ca) x360 17.62 zile
Durata de achitare a furnizorilor (Fz/Ca) x360 60.74 zile
Rotaţia activului total Ca/At 1.6 rotații

Ratele de gestiune ofera informatii calitative privind elementele bilantului financiar care se
refera la comportamentul fiecarei componente pe parcursul exercitiului financiar. Acest comportament
este diferit in functie de natura elementului bilantier (activ sau pasiv) si se refera la lichiditatea
stocurilor si creantelor comerciale pe de o parte, respectiv la exigibilitatea datoriilor de exploatare pe
de alta parte
Masurarea vitezei de rotatie se realizeaza cu ajutorul a doi indicatori:
- numarul de rotatii – arata de cate ori se roteste elementul de activ sau pasiv luat in considerare prin
cifra de afaceri intr-o perioada de gestiune. Daca are loc cresterea acestui indicator atunci aceasta
inseamna sporirea eficientei utilizarii elementului
Nrot = Cifra de afaceri/element de activ sau pasiv
- durata in zile a unei rotatii- arata durata medie in care elementul analizat parcurge integul ciclul
economic si se reintoarce in forma initiala in intreprindere. Reducerea duratei unei rotatii inseamna o
recuperare mai rapida a elementului analizat sub forma baneasca.
D = (Element de activ sau pasiv/Cifra de afaceri) x Timp
Cifra de afaceri incorporeaza elementele valorice necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
fabricatie, reinnoirea stocurilor de materiale, a masinilor si utilajelor, pentru plata furnizorilor de
materiale si echipamente, plata salariilor, rambursarea creditelor cat si pentru acoperirea altor nevoi.
Astfel, fiecare element de activ sau pasiv va fi reinnoit intr-un interval de timp prin cifra de afaceri,
iar fiecare datorie va fi achitata intr-un anumit timp prin componenta vaorica a cifrei de afaceri. Timpul,
ca factor de influenta, se refera la perioada de gestiune pentru care se face analiza si se exprima in
numar de zile calendaristice ale perioadei (luna, trimestru, semestru, an).
Modificarea vitezei de rotatie poate avea urmatoarele efecte:
 accelerarea vitezei de rotatie se realizeaza cand are loc cresterea numarului de rotatii sau
diminuarea in zile a unei rotatii care are ca efect:
 reducerea necesarului absolut sau relativ de resurse pentru realizarea unui anumit nivel
al cifrei de afaceri
 obtinerea unui nivel al cifrei de afaceri mai mare la unconsum total de resurse
 cresterea masei profitului ca efect al sporirii cifrei de afaceri in masura in care cheltuielile
nu cresc intr-o masura mai mare ca si cresterea cifrei de afaceri
 incetinirea vitezei de rotatie cand are loc reducerea numarului de rotatii sau cresterea duratei
in zile a unei rotatii ce are ca efect:
 cresterea necesarului absolut sau relativ de resurse pentru atingerea unui anumit nivel al
cifrei de afaceri
 obtinerea unui nivel mai scazut al cifrei de afaceri la acelasi consum total de resurse
 reducerea masei profitului
Analiza ratelor de gestiune se face detaliat , astfel:
 ratele de gestiune a resurselor financiare
 ratele generale de gestiune a utilizarilor financiare
 ratele de gestiune a stocurilor
 rata de gestiune a creantelor
 rata de gestiune a datoriilor curente
 Analiza gestiunii resurselor se mai realizeaza pe doua mari directii:
 analiza ratelor de gestiune a activelor
 analiza ratelor de gestiune a pasivelor
1. Calculul și interpretarea indicatorilor echilibrului financiar

Rata autonomiei financiare = Capital propriu/Capital permanent

Rata de finanțare a stocurilor
Rata datoriilor
Rata capitalului propriu față de
activele imobilizate
Rata de rotație a obligațiilor
(Viteza de rotație în zile)
= (Capital permanent-Active
imobilizate)/Stocuri
= Datorii totale/Active totale
= Capital propriu/Active imobilizate
= Cifra de afaceri/Media datoriilor totale
= 360/Rata de rotație a obligațiilor)

Rata autonomiei financiare - rezultatul este cuprins între (0,1]. În condițiile economice actuale
este puțin probabil ca o firmă să aibă un rezultat de 1. Creditul este un element esențial în dezvoltarea
firmei. Deci, este probabil ca rezultatul să fie mai mic decat 1. Domeniul de activitate al firmei și
costul capitalului vor influența și ei rezultatul final, fiind greu de precizat valoarea recomandată față
de 1.
Rata de finațare a stocurilor - ne-am dori să fie mai mare sau egală cu 1. Aceasta ar însemna
că în finanțarea stocurilor s-ar putea folosi capital permanent fără să fie necesare alte datorii.
Rata datoriilor - rezultatul este cuprins între [0,1). În condițiile economice actuale este probabil ca
rezultatul să fie mai mare decât zero, fiind mulți factori care îl influențează, și greu de precizat distanța
recomandată față de 1.
Echilibrul financiar, pe baza bilanţului financiar care grupează posturile bilanţiere după
criteriul permanenţei, presupune finanţarea activului cu o duratǎ mai mare de un an din resurse cu
scadenţe de peste un an, iar finanţarea activelor sub un an din resurse scadenţe sub un an.
Un prim echilibru rezultǎ din confruntarea capitalurilor permanente cu necesarul permanent
din care rezultǎ fondul de rulment financiar net (FRF). Practic, fondul de rulment deţine o poziţie
strategicǎ în cadrul bilanţului financiar, asigurând legătura între partea de sus şi cea de jos a bilanţului.
Fondul de rulment financiar este un indicator al lichidităţii, şi aceasta pentru că un nivel
insuficient al său este un semn al riscului de plată, dar este şi un indicator al solvabilităţii, apreciat de
către creditori, pentru că reprezintă „o marjă de securitate pe care societatea trebuie să o constituie
pentru a face faţă asimetriei riscurilor utilizărilor şi datoriilor mai mici de un an”.
Indicatorul fondul de rulment este considerat „cel mai important indicator al echilibrului
financiar al întreprinderii, fiind rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe
termen scurt”, apreciază prof. Stancu Ion în Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderii.
Analiza şi gestiunea financiară.
Fondul de rulment a cunoscut o largă definire în literatura de specialitate, reflectând progresul
pe care l-a înregistrat concepţia cu privire la rolul analizei financiare.
Fondul de rulment poate fi calculat prin douǎ metode:
Metoda „vârfului” bilanţului este prima metodǎ de determinare a fondului de rulment
financiar, astfel:
FRF = Capitaluri permanente – Necesar permanent, adică:
FRF = Capitaluri permanente – Imobilizări nete >1 an
Această metoda pune în evidenţǎ echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment
reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor, pe care
întreprinderea o consacrǎ finanţării activelor circulante. Este partea din capitaluri cu grad de
exigibilitate slab, care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de
crescut. Aceastǎ metodǎ insistǎ asupra originii fondului de rulment, dând posibilitatea în acelaşi timp
de a se înţelege cauzele ce conduc la variaţia acestuia.
Fondul de rulment se poate determina ca diferenţă între sursele permanente şi alocările
permanente.
Astfel creşterea fondului de rulment financiar este determinatǎ de creşterea capitalurilor
permanente (emisiuni de noi obligaţiuni, de noi acţiuni, noi împrumuturi pe termen lung) şi de
reducerea imobilizărilor nete (vânzători de titluri, acţiuni de dezinvestire, etc). În acest mod creşte
marja de securitate a întreprinderii, o mare parte din activele circulante fiind finanţate din capitaluri
permanente.
Înregistrarea unui fond de rulment pozitiv nu reprezintă decât un semn aparent de stabilitate.
Se poate constata cǎ o întreprindere care înregistrează un echilibru aparent mai puţin stabil, poate face
faţa scadenţelor sale, dacǎ viteza de rotaţie a activelor sale circulante este mai mare decât datoriile pe
termen scurt, sau altfel spus se poate supravieţui şi în dezechilibru.
Atunci când valoarea fondului de rulment financiar este pozitivă, se consideră că societatea
şi-a asigurat echilibrul financiar, adică activul exigibil este superior datoriilor pe termen scurt, ceea
ce este echivalent cu faptul că resursele pe termen mediu şi lung au finanţat cel puţin utilizările stabile
(mai mari de un an).
Scăderea fondului de rulment este determinatǎ de scăderea capitalurilor permanente
(reducerea capitalurilor proprii, rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaţiuni) şi de
creşterea imobilizărilor nete (achiziţionarea unor active imobilizate).
În situaţia unui fond de rulment financiar staţionar, întreprinderea se aflǎ într-o perioadǎ de
stagnare, stagnare ce poate fi temporarǎ sau de duratǎ, având diferite cauze.
Cea de-a doua metodǎ de determinare a fondului de rulment financiar este metoda ”piciorului”
bilanţului, conform căreia fondul de rulment este:
FRF = Activ circulant net < 1 an – Datorii pe termen scurt < 1 an

Aceastǎ metodǎ pune în evidenţǎ afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat
din activul circulant. În aceastǎ situaţie, fondul de rulment financiar aratǎ surplusul activelor
circulante nete nefinanţate din datoriile temporare, evidenţiind excedentul de lichiditate potenţiala, ca
o marjǎ de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.
Un fond de rulment pozitiv constituie o marjǎ de securitate pentru exploatarea activităţii
întreprinderii, permiţându-i sǎ-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare
funcţionǎrii (stocuri minime, fond de casǎ minim), activul circulant fiind mai mare decât datoriile pe
termen scurt.
FRF > 0 determinat de Capitaluri permanente > Imobilizări nete
FRF > 0 determinat de Activ circulant net > Datorii sub un an

Însă, un fond de rulment financiar negativ constituie un semnal de alarmǎ pentru întreprindere
care va fi lipsitǎ de capitaluri permanente suficiente sǎ-i asigure finanţarea imobilizărilor, sau care
are active circulante mai mici decât datoriile scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita
astfel:
FRF<0 determinat de Activ circulant net<Datorii mai mici de un an
FRF < 0 determinat de Capitaluri permanente < Imobilizări nete,

Este o situaţie des întâlnită în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a stocurilor este
acceleratǎ şi existǎ credite - furnizori însemnate. Fondul de rulment al unei întreprinderi, după
aprecierile specialiştilor finanţişti trebuie sǎ reprezinte valoarea a unu până la trei luni cifra de afaceri,
iar ponderea capitalurilor împrumutate în interiorul capitalurilor permanente nu trebuie sǎ fie excesivǎ
în raport cu cea a capitalurilor proprii, aceasta situându-se sub 50% , de aceea se impune determinarea
fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin sau împrumutat (FRS). Fondul de
rulment propriu (FRp) exprimă excedentul de capitaluri proprii în raport cu imobilizările nete şi se
calculează după relaţia:
FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete

Acest indicator de echilibru financiar pune în evidenţǎ influenţa structurii de finanţare asupra
constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigurǎ prin capitalurile proprii, ceea ce
de fapt reflectǎ gradul de autonomie financiarǎ. În interiorul capitalurilor permanente, ponderea
capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie prea mare în raport cu cea a capitalurilor proprii, aceasta
trebuie să reprezinte cam 50%, de aceea se impune determinarea indicatorului fond de rulment propriu
şi a fondului de rulment străin sau împrumutat.
Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra constituirii
sale, adică măsura în care se asigură echilibrul financiar prin capitalurile proprii, ceea ce reflectă
gradul de autonomie financiară al întreprinderii. Aceasta exprimă excedentul de capitaluri proprii în
raport cu imobilizările nete. Rezultatul negativ exprimă fondul de rulment străin sau împrumutat,
adică gradul de îndatorare pe termen lung pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt, având un rol
important in asigurarea gradului de autonomie sau de libertate în luarea deciziilor de investire în
vederea dezvoltării societăţii. Aceasta se calculează după relaţia:

FRS = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete; sau: FRS = FRE – FRp

Valoarea informativǎ deosebitǎ a fondului de rulment de a realiza legătura între cele două pǎrţi
ale bilanţului financiar conduce la concluzia cǎ fondul de rulment reprezintă cel mai important
indicator al echilibrului financiar lichiditate – exigibilitate, fiind rezultatul arbitrajului între finanţarea
pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt.
Fondul de rulment net, ca sursă de finanţare a activelor circulante este diferenţa între
capitalurile permanente şi activele imobilizate.
Analiza fondului de rulment trebuie completatǎ cu studiul unui alt agregat important al
bilanţului şi anume necesarul de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment (NFR) desemnează nevoile financiare generate de executarea
unor operaţiuni respective care compun ciclul de exploatare curentǎ a întreprinderii al cărui total
trebuie acoperit cel puţin parţial de resursele stabile. Nevoia de fond de rulment reprezintă banii ce
trebuie viraţi în întreprindere pentru a asigura funcţionarea acesteia, după finanţarea imobilizărilor
care comparǎ cheltuieli ce se vor recupera la achitarea facturilor de către clienţi.
Necesarul de fond de rulment reprezintă rezultatul compensării operaţiilor de exploatare
nefinalizate încă din punct de vedere financiar sub forma încasărilor, respectiv a plăţilor. Astfel,
utilizările de exploatare (stocurile şi creanţele) reprezintă imobilizări temporare care se vor
materializa în încasări, dar până atunci trebuie acoperite din alte resurse. Resursele de exploatare
(datoriile faţă de furnizori şi alte datorii nefinanciare) se vor materializa în plăţi, dar până atunci ele
sunt nişte resurse atrase temporar, care acoperă nişte utilizări cu acelaşi caracter temporar.
Necesarul de fond de rulment este „expresia realizării echilibrului financiar dintre necesarul
şi resursele de capitaluri circulante (ale exploatării)”.
Nevoia de fond de rulment reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de
exploatare şi datoriile de exploatare.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde: stocurile (de materii prime, de
semifabricate, de produse finite) a căror valoare încorporează cheltuieli de fabricaţie; creanţe.
Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare, dar şi din afara exploatării)
care corespund decalajelor între încasări şi plăţi.
Formula de calcul a necesarului de fond de rulment este:
NFR = nevoi temporare (exclusiv active de trezorerie) - resurse temporare (exclusiv pasive de
trezorerie)

Altfel spus, relaţia de calcul a nevoii de fond de rulment este:

NFR = Necesitǎţi ciclice – Resurse ciclice, unde:
Necesităţile ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi
Resursele ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie
În aceste condiţii:
NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii de exploatare pe termen scurt)
sau:
NFR = (Stocuri+Creanţe–Clienţi)–(Furnizori+Obligaţii fiscale)

Indicatorul de echilibru financiar, nevoia de fond de rulment, poate fi pozitiv sau negativ.
Un necesar de fond de rulment pozitiv reprezintă un surplus de necesar temporar faţǎ de resursele
temporare ce pot fi imobilizate, fiind o situaţie normalǎ dacǎ acesta este consecinţa unor investiţii
privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.
 Un necesar de fond de rulment negativ aratǎ un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor
şi creanţelor, pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altǎ parte, în sensul
încetinirii
încasărilor şi accelerării plǎţilor. Deci, un necesar de fond de rulment negativ reflectǎ un surplus de
resurse temporare faţǎ de capitalurile circulante, necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele
temporare ce pot fi imobilizate. Este favorabilǎ aceastǎ situaţie dacǎ este consecinţa accelerării rotaţiei
activelor circulante, a urgentării încasărilor si încetinirii plǎţilor.
Acest indicator arată deci, echilibrul curent al întreprinderii, fiind mai instabil şi mai fluctuant
decât indicatorul fond de rulment. Nevoia de fond de rulment este dependentǎ de: volumul de
activitate (cifra de afaceri); durata de rotaţie a stocurilor; termenul de recuperare a creanţelor;
termenul de platǎ a furnizorilor, etc.
Creşterea necesarului de fond de rulment poate avea loc prin creşterea creanţelor faţă de clienţi
sau prin reducerea datoriilor către furnizori.
Reducerea necesarului de fond de rulment poate avea loc prin creşterea datoriilor către
furnizori sau reducerea stocurilor de materii prime şi produse finite.
Necesarul de fond de rulment poate fi structurat, la rândul său, în două părţi:
1. Necesarul în fond de rulment pentru exploatare (NFRE), apare ca urmare a faptului că cea mai
mare parte din posturile bilanţului vizează activitatea de exploatare a întreprinderii, iar mărimea
posturilor de stocuri, creanţe şi datorii de exploatare variază proporţional cu cifra de afaceri.
Necesarul în fond de rulment de exploatarese determonă ca diferenţă între activele de
exploatare şi pasivele de exploatare.
Depinzând de mărimea cifrei de afaceri, se poate spune deci, că necesarul de fond de rulment
din exploatare are un caracter sezonier.
Din aceste motive, interpretarea nevoii de fond de rulment trebuie făcută cu mare prudentă
ţinânduse
cont de caracterul sezonier al activităţii întreprinderilor pentru a se şti daca necesarul de fond de
rulment corespunde unui nivel maxim, minim sau mediu.
2. Necesarul în fond de rulment în afara exploatării (NFRAE) se calculează pe baza posturilor
de bilanţ care nu au legătură cu activitatea de exploatare. Se referă la alte creanţe diverse, valori
imobiliare de plasament şi datorii fiscale şi alte datorii şi sunt legate în general de activitatea
financiară sau excepţională.
 Necesarul de fond de rulment în afara exploatării este mai mic faţă de necesarul de fond de
rulment din exploatare şi corespunde acelor nevoi din afara ciclului de exploatere, care nu sunt
finanţate de resurse ciclile şi care trebuie acoperite din capitaluri permanente.
Relaţia de calcul este: NFRAE =Active diverse - Resurse diverse
sau:
NFRAE = Creanţe diverse din afara exploatării - Datorii diverse din afara exploatării

Nevoia de fond de rulment din afara exploatării nu depinde deci de mărimea cifrei de afaceri
şi nici de caracterul sezonier al activităţii, mărimea sa variind aleatoriu în funcţie de frecvenţa şi
importanţa operaţiilor în afara exploatării.
În privinţa echilibrului între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment se pot adopta
următoarele politici:
politica de prudenţă şi de întărire a autonomiei financiare în care în lipsa unui plasament rentabil,
trezoreria netă se poate regăsi în disponibilităţi băneşti în conturi şi în numerar în casierie; politica
ofensivă de creştere a producţiei; politica de echilibru care menţine fondul de rulment la nivelul nevoii
de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment este pozitiv în întreprinderile industriale, fiind un necesar net
de fond de rulment de exploatare care trebuie finanţat, şi este negativ la societăţile cu activitate de
distribuţie unde existǎ resurse nete de finanţare, resursele de exploatare fiind superioare necesarului
de finanţare.
Trezoreria netǎ (T.N) poate fi determinatǎ pornind de la egalitatea bilanţierǎ care conduce la
confruntarea fondului de rulment cu necesarul fondului de rulment.
FR–NFR = Disponibilităţi – Creanţe bancare de trezorerie = T.N.
Astfel trezoreria netǎ apare ca un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ,
rezultând din analiza pe orizontalǎ:
- a pǎrţii superioare: TN = FR – NFR
- a pǎrţii inferioare: TN = Disponibilităţi –Pasive de trezorerie;
sau: TN = T activǎ – T pasivǎ

Disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii, la care se adaugă

rambursările în orice moment (valori mobiliare de plasament) alcătuiesc trezoreria activǎ, în timp ce
trezoreria pasivǎ este reprezentatǎ de creditele bancare curente, soldurile creditoare de bănci şi
efectele scontate.
 Trezoreria netǎ rezultǎ din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul
imobilizat, precum şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt. O
creştere a trezoreriei nete se poate realiza fie prin creşterea fondului de rulment şi scăderea necesarului
de fond de rulment, fie prin scăderea creditelor bancare de trezorerie şi creşterea disponibilităţilor
băneşti.
Trezoreria netǎ determinatǎ prin cele două modele de calcul poate fi pozitivǎ, sau negativǎ,
astfel:
1. Trezoreria netă pozitivǎ indică un echilibru financiar la nivelul întreprinderii, fiind un
excedent de finanţare ce urmează a fi plasat eficient şi sigur pe piaţa monetară şi/sau financiară.
Trezoreria este pozitivǎ când: FR>NFR şi Disponibilităţi>Credite de trezorerie.

Dacǎ:
a. fondul de rulment este pozitiv şi necesarul de fond de rulment pozitiv, este cazul unui
necesar de fond de rulment finanţat din fondul de rulment, care degajǎ disponibilităţi ce pot ascunde
o subutilizare de capitaluri;
b. fondul de rulment este pozitiv şi necesarul de fond de rulment este negativ, atunci resursele
din activitatea de exploatare se adaugă la un excedent de resurse permanente pentru a degaja un
excedent mare de lichidităţi ce pot ascunde subutilizǎri de capitaluri;
c. un fond de rulment negativ şi un necesar de fond de rulment negativ evidenţiază faptul că
resursele din activitatea de exploatare acoperă un excedent de lichidităţi şi o parte a activului
imobilizat, o altǎ parte fiind finanţatǎ din datorii pe termen scurt, situaţie în care este necesarǎ
creşterea resurselor permanente.
2. Trezoreria netă negativă pune în evidenţă un echilibru financiar, un deficit monetar care a
fost acoperit prin angajarea de noi credite.
Trezoreria este negativǎ când: FR < NFR şi Disponibilităţile < Credite de trezorerie
Şi aici intervin trei situaţii.
a. necesarul de fond de rulment este finanţat parţial din fondul de rulment şi parţial din credite
bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile;
b. dacǎ fondul de rulment este negativ şi nevoia de fond de rulment este pozitivǎ, trebuie sǎ
se revadă structura finanţării, întrucât creditele bancare curente acoperă o parte din imobilizări;
c. dacǎ fondul de rulment este negativ şi nevoia de fond de rulment este negativǎ, este situaţia
în care resursele permanente acoperă o parte a activului imobilizat, restul fiind acoperit de datoriile
pe termen scurt, inclusiv credite bancare curente. De asemeni este necesarǎ revederea structurii
finanţării.
Creşterea trezoreriei de la un exerciţiu financiar la altul reprezintă Cash – flow-ul perioadei
(CF) şi se calculează după relaţia: CF = TNN- TNN-1

Cash-flow-ul poate fi pozitiv şi negativ. Un cash-flow pozitiv reprezintă o îmbogăţire a

activului real, o majorare a averii proprietarului, conducând la creşterea capacităţii de autofinanţare a
investiţiilor, în timp ce un cash-flow negative semnifică o diminuare a capacităţii de autofinanţare a
investiţiilor, o sărăcire a activului real şi o reducere a valorii proprietăţii.

2. Calculul și interpretarea indicatorilor de rentabilitate

Diagnosticul rentabilităţii întreprinderii detectează eventualele stări de dezechilibru financiar, în

scopul identificării originii şi cauzelor care le-au generat şi al stabilirii măsurilor de redresare.
Obiectivele diagnosticului financiar se referă la măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii
şi aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar, precum şi la evaluarea gradului de risc al
întreprinderii, respectiv riscul economic, financiar şi de faliment.
Realizarea diagnosticului financiar se face apelând la: - datele contabile oferite de conturile anuale
decizionale: bilanţ şi contul de profit şi pierdere şi la retratarea acestor date în vederea obţinerii
bilanţului financiar; - datele obţinute prin întocmirea situaţiei variaţiei capitalurilor proprii şi a
tabloului de trezorerie. Măsura rentabilităţii unei întreprinderi este dată de un sistem de rate
explicative de eficienţă, determinate ca raport între efectele economice şi financiare obţinute
(acumulare brută, profituri, dividende, etc) şi eforturile depuse pentru obţinerea lor (activul economic,
capitalurile investite, capitalurile proprii, etc.)

Rata rentabilității economice = Profit brut/Capital permanent

Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității resurselor
consumate
Punct critic al rentabilității
= Profit net/Capital propriu
= Profit net/Cheltuieli totale
= Cheltuieli fixe totale/[1-(Cheltuieli variabile
totale/Cheltuieli fixe totale + Cheltuieli variabile
 totale)]
Nivelul cifrei de afaceri aferent = (Cheltuieli fixe totale+Profit minim aferent
profitului minim unui
anumit volum al cifrei de afaceri)/(1-Ponderea
cheltuielilor variabile în cheltuieli totale)

 Rata rentabilităţii economice

RRe = Pbrut/Cperm

Unde:

Pbrut = Profitul brut

Cperm = Capital permanent

Această rată măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a
întreprinderii. Dacă rentabilitatea este raportul între un rezultat şi mijloacele puse în acţiune pentru
obţinerea acestuia, există mai multe posibilităţi pentru măsurarea acestui efect (rezultat). Distingem
astfel, rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară.
Rentabilitatea economică a capitalurilor investite ne apare ca o rentabilitate intrinsecă, ce nu
ţine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate). Este deci
independentă de politica de finanţare promovată de întreprindere. În funcţie de scopurile analizei se
calculează mai multe rate de rentabilitate economică, care au o valoare informativă ridicată prin
exprimarea lor în cifre relative, ceea ce le conferă o mare forţă de comparaţie şi evaluare. Condiţia
comparabilităţii este însă respectarea aceloraşi termene de raportare (nominali sau reali).
 Rata rentabilităţii financiare - Permite comparabilitatea profitabilității afacerii indiferent de
ramura în care se desfasoară activitatea, dezvăluind astfel, oportunitățile de investiții din punct
de vedere financiar. Un minim acceptabil al ratei rentabilităţii finaciare ar trebui să fie rata
dobânzii bancare.
RRfin = PNet/Cpr
Unde:
PNet = profitul net
Cpr = capitalul propriu al firmei

Această rată măsoară randamentul sau rentabilitatea capitalurilor proprii, deci plasamentul
financiar pe care l-au făcut acţionarii prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii. Rentabilitatea
financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende şi prin creşterea
rezervelor care sunt în fapt o creştere a averii acţionarilor. Relaţia de calcul a rentabilităţii financiare
este: Rfin. = Profitul net / Capitaluri proprii
Deşi este utilizată ca instrument de analiză financiară, trebuie luate în consideraţie
inconvenientele metodologice ale determinării profitului net. Se referă la modul de calcul al
amortizărilor şi provizioanelor, la cel al cheltuielilor deductibile, etc. Rentabilitatea financiară fiind
influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor este sensibilă la structura financiară, respectiv
la situaţia îndatorării întreprinderii.
Se doreşte ca rata financiară să fie mai mare decât rata medie a dobânzilor de pe piaţă pentru
a face atractive acţiunile întreprinderii şi pentru a creşte cursul lor bursier. Pentru acele întreprinderi
care cotează la bursă se calculează un indicator reprezentativ numit coeficientul de capitalizare
bursieră (PER), după relaţia:
PER = Cursul bursier al acţiunii / Profitul per acţiune

Acest indicator măsoară de câte ori sunt dispuşi investitorii să cumpere profitul per acţiune,
fiind un barometru în comparaţia întreprinderilor din aceeaşi ramură economică. Evident că
investitorii sunt interesaţi de acţiunile cu un coeficient de capitalizare bursieră cât mai mică.
Variaţia acestui coeficient constituie o bună evaluare asupra riscurilor întreprinderii în
funcţiune, determinate de riscul economic al ramurii din care face parte, de gradul de îndatorare cât
şi de variabilitatea profiturilor viitoare. Cursul bursier este deci o măsură externă de analiză a
performanţelor întreprinderii. Comparativ cu acest indicator se determină adesea ca indicator de
analiză financiară profitul per acţiune, expresia directă a profitabilităţii întreprinderii (EPS) şi se
calculează după relaţia: EPS = Profitul net/Numărul de acţiuni
 Rata rentabilităţii resurselor consumate - indicatorul ne dezvăluie cât profit ne poate aduce o
unitate monetară cheltuită.
RC = PNet/CT
RC = rata rentabilităţii resurselor consumate
CT = cheltuieli totale
  Punctul critic al rentabilităţii - arată la ce nivel al cifrei de afaceri firma își acoperă complet
costurile de exploatare fără a realiza însă profit. Construirea indicatorului se bazează pe
presupunerea că raportul dintre cheltuielile variabile și cheltuielile totale este o constantă.
CAM = CF/[1-(CV/CF+CV)]
CF = cheltuieli fixe
CAM= cifra de afaceri la punctul critic al rentabilităţii
CV = cheltuieli variabile
 Nivelul cifrei de afaceri aferent profitului minim
CAPM = (CF + PM)/(1-CV/CT)
PM = profit minim
CAPM = cifra de afaceri aferentă unui profit minim

4. Calculul și interpretarea indicatorilor de activitate

Indicatorii inclusi in acesta categorie releva eficienta cu care o societate isi utilizeaza activele.
a. Rotatia stocurilor = Costul vanzarilor / Stoc mediu (nr. de ori)
b. Durata de rotatie a stocurilor (Days Inventory Outstanding – DIO) = Stoc mediu / Costul
vanzarilor * 365 (nr. de zile)
c. Rotatia debitelor - clienti = Cifra de afaceri / Sold mediu clienti (nr. de ori)
d. Durata de rotatie a debitelor - clienti (Days Sales Outstanding – DSO) = Sold mediu clienti /
Cifra de afaceri * 365 (nr. de zile)
e. Rotatia creditelor - furnizor = Achizitii de bunuri / Sold mediu furnizori (nr. de ori)
f. Durata de rotatie a creditelor - furnizor (Days Payables Outstanding – DPO) = Sold mediu
furnizorilor / Achizitii de bunuri*365 (nr. de zile)
g. Rotatia activelor imobilizate (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active imobilizate
(365/Rotatia activelor imobilizate)
h. Rotatia activelor circulante (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Active circulante
(365/Rotatia activelor circulante)
i. Rotatia activului total (Viteza de rotatie in zile) = Cifra de afaceri / Activ total (365/Rotatia
activului total)