Sunteți pe pagina 1din 1

Câteva clarificări despre psihoterapie:

~ Psihoterapia este întâlnirea cu tine însuţi, cu tot ce eşti şi ai disponibilitatea să aduci la


suprafaţă, să explorezi şi să exprimi; psihoterapeutul îţi va pune întrebări pe care poate tu nu
ştii să ţi le pui şi te va ghida în a te vedea din ce în ce mai de aproape pe tine însuţi cu orice
parte nevăzută, neatinsă, nemărturisită sau chiar de neconceput până acum.

~ Psihoterapia NU îţi poate oferi soluţii minune, "peste noapte", sfaturi sau direcţii, venite din
afara ta. Pentru că nu funcţionează aşa. Pentru că nu adultul are nevoie de terapie, ci părţi din
tine ce poartă răni străvechi, unele cicatrizate contorsionat, altele cu puroi sub coajă, părţi din
tine aşa timpurii încât poate nici n-au învăţat să zică, ştiu doar să simtă. Şi când simt ele,
restul părţilor, inclusiv adultul, dispar. Iar după ce treci prin aceste emoţii, învăţând, uşor-uşor
să le deţii, alinând tot ce doare, ca prin magie, adultul din tine vede ce are de făcut.

~ Psihoterapia vindecă în măsura în care îi dai voie, în măsura în care îţi asumi procesul, cu
tot ce implică el; ca-n orice relaţie, e nevoie să dai timp, spaţiu şi atenţia ta, e nevoie să fii
consecvent şi să alegi întâlnirea cu tine în felul ăsta. Iar asta implică o frecvenţă asumată a
întâlnirilor, cu o zi şi o oră a ta, de care să ţii cont în programarea celorlalte activităţi.

~ Psihoterapia înseamnă mai mult decât tehnici, strategii şi ghidaj din partea terapeutului, da,
sunt de ajutor şi ele dar ca backup al stării de prezenţă a celor doi, atât terapeut, cât şi client.
Pentru că, ceea ce are potenţial vindecător este, în primul rând, contactul securizant, relaţia
terapeutică, ea funcţionând, în primul rând, ca un creuzet pentru a scoate la iveală tot ce
doare, tot ce nu a putut altfel fi atins şi văzut, tot ce te face să iei decizii repetitive în viaţa ta,
disfincţionale, care te duc în acelaşi loc, la aceeaşi durere, agonie, furie sau groază, resimţite
organic în carnea sufletului. Apoi, relaţia terapeutică poate avea rol de model funcţional,
sănătos, de relaţie cu o altă persoană, dat fiind că, majoritatea celor care aleg terapia, au avut
şi au parte de relaţii nesatisfăcătoare, unde nu s-au simţit întâlniţi şi nu li s-au onorat nevoile.

~ Psihoterapie (şi dragoste) cu sila nu se face. Nimeni pe lumea asta nu te poate obliga să stai
cu tine în felul ăsta, să-ţi priveşti de aproape tristeţile, fricile, mecanismele de apărare,
blocajele. Nimeni pe lumea asta nu te poate obliga să vrei ceva, să vrei să schimbi ceva la
tine. Pentru că, asta înseamnă psihoterapie: să vrei să te cunoşti şi să te schimbi. Iar dacă te
afli într-un proces terapeutic pentru un motiv exterior, de tipul să schimbi ceva la partener,
sau să lucrezi la tine pentru că altfel partenerul te va părăsi, uită-te cu sinceritate înăuntrul tău
şi observă dacă psihoterapia funcţionează.

~ Psihoterapia nu înseamnă că altcineva va lua decizii pentru tine sau că-ţi va ghici gândurile,
nevoile şi că-ţi va alina "emoţiile negative". Psihoterapia înseamnă că vei începe să iei tu
însuţi decizii pentru tine, că-ţi vei conştientiza şi comunica, din ce în ce mai bine, nevoile şi
că vei învăţa să stai cu emoţiile tale, oricât de disconfortante ar fi, să le asculţi mesajele şi să
le dai voie să treacă prin tine.

Cu disponibilitate şi curiozitate,

Arina A.
Psihoterapeut