Sunteți pe pagina 1din 14

Cuprins

1.Decizia
1.1. Decizia este definită ca actul raţional de alegere a unei linii de
acţiune prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor ţinându-se cont
de resursele disponibile. A decide înseamnă a alege dintr-o mulţime
de variante posibile de acţiune, ţinând cont de anumite criterii, pe acea
care este considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea unor
obiective. Decizia este punctul central al activităţii de management,
întrucât ea se regăseşte în toate funcţiile acestuia.
1.1Tipuri de decizii:
Deciziile se pot clasifica in nenumarate categorii, acestea variind de la
situatie la situatie, insa acestea se pot individualiza in functie de
anumite criterii. Astfel, putem clasifica deciziile:
-după importanţa obiectivelor urmărite:
decizii strategice: vizează activitatea de ansamblu, problmele
majore ale firmei.
decizii tactice: se referă la activităţi practice, la problemele
simple derivate din obiectivele generale.
decizii curente: se referă la problemele curente.
-după frecvenţa elaborării lor:
decizii periodice: se iau la anumite intervale de timp
decizii neperiodice: nu sunt regulate
decizii unice: se iau în situaţii excepţionale
-după nivelul ierarhic la care se iau:
decizii la nivel superior: elaborate de conducere
decizii la nivel mediu, de secţii, ateliere
decizii la nivel inferior, de şef de echipă sau birou
-după gradul de cunoaştere a probabilităţii rezultatului:
decizii luate în situaţii de certitudine: atunci cand se cunoaste cu
exactitate rezultatele asociate fiecarei alternative
decizii luate în situaţiii de risc: lipsa cunoasterii informatiei
complete conduce la asemenea decizii
decizii luate în situaţii de incertitudine sunt determinate de lipsa
informaţiilor si a determinarii obiective a probabilităţilor cu privire la
eventualele rezultate
-după sfera de cuprindere a decidentului:
decizii individuale, luate de manager pe baza experienţei şi
competenţei sale
decizii colective, cu caracter startegic şi tactic, luate de
conducerea firmei
-după factorii care influenţează:
decizii anticipate
decizii imprevizibile
1.2Caracteristicile deciziei:
Decizia trebuie să aibă mai multe însuşiri:

 Decizia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, în concordanţă cu


cerinţele sistemului şi cu cerinţele economice.
 Decizia trebuie să fie luată de cei care au drepturi legale şi
atribuţii în acest sens. În cazul delegării trebuie să se ţină cont
de competenţele şi aptitudinile celor care primesc delegarea.
 Decizia trebuie să fie precisă, coordonată cu deciziile anterioare,
să nu permită alte interpretări.
 Decizia trebuie luată la timp, atunci când este nevoie.
 Deciza trebuie să aibă un enunţ corespunzător pentru că se
adresează categoriilor diferite de persoane şi trebuie să fie
înţeleasă de toţi cei cărora li se adresează.
1.3.Modelul unui proces de luare a deciziei

Etapele Fazele Elemente specifice ale fiecarei


procesului procesului etape
decizional decizional
I. Pregatirea A) Clarificarea  realitatea problemei
deciziei problemei ce face
obiectul deciziei  categoria de probleme in care
se incadreaza

 gradul de prioritate
B) Separarea  reglementarea problemei
problemei de
sarcina curenta
C) Determinarea  problema noua
gradului de
noutate al  problema de metoda
problemei
 problema de rutina
D) Precizarea in  definirea completa a
timp si spatiu si problemei
definirea
problemei

 redefinirea problemei (dupa


caz)
II. A) Analiza  culegerea si prelucrarea
Alegerea solutiei faptelor cu informatiilor
optime si luarea ajutorul
deciziei informatiilor si  elaborarea variantelor
elaborarea
variantelor  analiza faptelor pe baza
principiului argumentarii
selective
B) Alegerea  alegerea solutiei optime avand
solutiei optime si in vedere utilitatea alternativei,
luarea deciziei
factorul timp, riscuri
III. Aplicarea si A) Transmiterea  redactarea clara a deciziei
controlul deciziei
modului de  stabilirea sarcinilor si a
realizare a responsabilitatilor, cu
deciziei indeplinirea lor

 transmiterea deciziei
B) Transformarea  realizarea actiunilor pentru
deciziei in actiune atingerea obiectivului deciziei
C) Controlul  urmarirea indeplinirii
asupra modului prevederilor deciziei
de realizare a
deciziei  conexiune inversa

 corectarea deciziei (daca este


necesar)

Modul de realizare a procesului decizional depinde foarte mult


si de felul deciziilor.
Astfel, in cazul deciziilor programate, in care modul de
actiune este cunoscut dinainte se face o aplicare a etapelor procesului
decizional prin aprobare sau negare.
In cazul deciziilor semiprogramate, pe langa programele
existente se impun si o serie de procese de analiza, urmand o
combinare a elementelor existente.
Atunci cand avem de a face cu decizii strategice
neprogramate, procesul decizional se desfasoara in totalitate, pana la
cele mai mici detalii.
Procesul decizional se diferentiaza si dupa cum decizia este
unipersonala sau de grup.
La deciziile de grup apar probleme legate de evaluarea
utilitatii diferitelor variante (a nivelului calitativ a unora in raport cu
altele) trebuind ca alegerea sa se faca de o maniera care sa tina seama
de optiunea grupului si nu de anumite pareri ale membrilor grupului.

1.4. Decizia in procesul managerial:


- stabilirea obiectivelor derivate din plan, cum se realizeaza acestea,
cum trebuie realizate si ce trebuie pentru realizarea lor
- stabilirea rolului si locului fiecarui salariat sau a partii din respectiva
organizatie.
Astfel, managerul trebuie sa fie stapan pe situatia creata in urma
unei decizii, sa stie ce situatie s-ar putea ivi si ce anume trebuie sa
faca, ce sa adopte sau cand trebuie sa intervina.
Altfel spus, trebuie sa fie cu cel putin un pas inaintea oricarei
situatii ce s-ar putea ivi, in urma unui tratament decizional.
1.5. Procesul decizional
Elementele procesului decizional sunt:
Decidentul – individul sau mulţimea de indivizi care urmează
să aleagă varianta cea mai avantajoasă din mulţimea posibilă;
Alternativele – mulţimea variantelor decizionale.
Criteriile de decizie – puncte de vedere a decidentului în baza
cărora se stabilesc alternativele şi se selectează varianta optimă.
Stări ale naturii ( mediul ambiental)– sunt situaţii concrete care
fac ca fiecărei alternative să corespundă o anumită consecinţă
Obiectivele – consecinţele propuse care vor fi realizate.
Mulţimea consecinţelor – ansamblul rezultatelor potenţiale ce s-ar
obţine potrivit fiecărui criteriu şi fiecărei stări a condiţiilor prin
aplicarea variantelor decizionale.
Etapele procesului decizional:
- Definirea problemei – este una din cele mai importante
deoarece in functie de cum este definita problema ce se pune
si cum este perceputa se va ajunge la rezultatul dorit
- Identificarea factorilor critici – are legatura cu prima, factorii
critici rezultand din intrebarile formulate pentru definirea
problemei
- Elaborarea alternativelor posibile – se cauta toate solutiile
posibile care pot constitui rezolvari ale problemei
- Analiza alternativelor – prezentarea pentru fiecare alternativa
a avantajelor si dezavantajelor
- Selectarea celei mai bune alternative – aici intervine si
experienta managerului in alegerea celei mai bune alternative,
se testeaza solutia propusa, costul ei si simularea problemei
- Implementarea solutiei – propune formularea deciziei luate
de transmitere ei subordonatilor
- Stabilirea sistemului de control si evaluare – etapa ce ofera
informatii despre reactia sistemului

2.Procesul de planificare
Definitie: Procesul de planificare presupune proiectarea si
estimarea viitoarei evolutii a firmei, incluzând toate
activitatile care conduc la definirea obiectivelor si la
determinarea cursurilor de actiune adecvate care sa faca
posibila atingerea obiectivelor stabilite. Procesul de
planificare raspunde la întrebarile CE, CUM, si CÂND se va
realiza si CINE este responsabil.
2.1.Elementele planificarii: functia de planificare solicita
managerilor sa ia decizii în legatura cu urmatoarele elemente
fundamentale:
· obiectivele
· formularea actiunilor ce trebuie urmate- strategii
· resursele necesare
· implementarea
2.2 Tipuri de planificare
În cadrul organizaţiilor se pot identifica două tipuri de
planificare: planificarea strategică şi planificarea tactică.
Planificarea strategică este procesul prin care se
analizează şi se stabilesc misiunea organizaţiei, obiectivele şi
strategiile generale, respectiv se stabilesc şi alocările generale
de resurse. Scopul acestei planificări este acela de a face faţă
schimbărilor apărute în mediu, pentru ca organizaţia să fie cât
mai pregătită în confruntarea cu acestea
Planificarea tactică reprezintă procesul de detaliere, pe
termen scurt – maxim 1 an, a ceea ce trebuie realizat, de către
cine (ce părţi ale organizaţiei sunt implicate) şi cum se va
realiza.
Procesul include următoarele sarcini:
-dezvoltarea bugetelor anuale pentru fiecare departament
- alegerea celor mai potrivite tactici de a implementa
strategiile stabilite
- cuantificarea celor mai bune modalităţi de a realiza
activităţile cuprinse în planul strategic
Obiective urmărite:

- identificarea etapelor de planificare şi a caracteristicilor


acestora;

-înţelegerea organizaţiei ca un sistem deschis la factorii din


mediu;

- descrierea obiectivelor şi strategiilor de creştere intensivă,


respectiv extensivă;

-explicarea diferenţelor dintre tipurile de planuri şi a


avantajelor acestora.
Scopul acestui proces este de a implementa planificarea
strategică şi de regulă se regăseşte pe domeniile generale ale
unei organizaţii: producţie, marketing, resurse umane finanţe
etc. Planificarea tactică este conectată de planificarea
strategică la nivelul planurilor.
2.3. Etapele planificarii
Etapa 1. Fundamentarea – Determinarea locului unde
ne aflăm În cadrul acestei etape are loc o definire a
organizaţiei sau o reevaluare a poziţiei, strategiilor de acţiune
şi a filosofiei pe care a adoptat-o organizaţia în ultima
perioadă de timp. În mod evident şi esenţial, procesul de
definire a organizaţiei pleacă de la misiunea organizaţională,
respectiv raţiunea fundamentală pentru care există firma sau
pentru care activităţile sunt desfăşurate de organizaţie. În
general, misiunea descrie organizaţia din perspectiva
bunurilor şi serviciilor pe care le oferă, a pieţelor pe care
acţionează în prezent sau pe care intenţionează să pătrundă în
viitor sau a nevoilor clienţilor, pe care doreşte să le satisfacă,
astfel încât să reflecte elementele prin care se delimitează de
celelate organizaţii de acelaşi tip.
Definirea acestei misiuni însă nu are însemnătate dacă nu
îi stimulează şi motivează pe toţi membrii unei organizaţii să
gândească şi să acţioneze strategic. Pentru a pune în evidenţă
importanţa expunerii misiunii organizaţionale, amintim ceea
ce cunoscutul specialist în management, Peter Drucker, arăta:
„Numai o definire clară a misiunii organizaţionale face
obiectivele firmei posibile şi realiste”.
Etapa a 2-a. Analiza – Dezvoltarea premiselor privind
condiţiile viitoare şi formularea de obiective Aceasta
reprezintă etapa procesului de diagnosticare şi de analiză a
mediului extern şi intern al organizaţiei, în care se încearcă să
se răspundă la următoarele tipuri de întrebări:
Care sunt forţele mediului specific ce influenţează
concurenţa în domeniul de activitate al organizaţiei?
Care sunt obiectivele şi scopurile concurenţilor?
Care sunt implicaţiile strategiei concurenţilor?
Ce tendinţe la nivelul factorilor de macromediu se
manifestă mai intens pe piaţă?
Etapa a 3-a. Decizia – Construirea variantelor strategice şi
luarea deciziei cu privire la modalităţile de implementare a acestora
Etapa presupune enumerarea şi evaluarea cu grijă a acţiunilor posibile
care pot fi întreprinse, alegerea variantei cu cea mai mare
probabilitate de a atinge obiectivele, descrierea etapă cu etapă a ceea
ce trebuie făcut pentru a urma cursul de acţiune ales.
Bibliografie

http://www.rasfoiesc.com/business/management/Procesul-
decizional-si-etapele24.php
https://conspecte.com/Management/procesul-
decizional.html
https://www.scribd.com/doc/39161322/Decizia-Si-
Procesul-Decizional
http://www.stiucum.com/management/management-
strategic/Elaborarea-structurata-a-deciz85142.php
Material management-AA,ANUL 2015, Conf. dr. Adina
Letiţia NEGRUŞA