01 Manual Response-Romana Web PDF

Manual de instruire RESPONSE
privind raportarea violenței de gen în

cadrul serviciilor medicale pentru femei
Manual de instruire pentru echipele medicale

JUST/2015/RDAP/AG/MULT/9746
Proiectul RESPONSE, 2017
Sugestie de citare: Johnson Medina, Dulf Diana, Sidor Alexandra. Manual de formare RESPONSE privind
raportarea violenței de gen în cadrul serviciilor medicale pentru femei; Proiectul RESPONSE, 2017.
Adaptarea pentru România a fost făcută de: Horga Ionela, Dulf Diana, Sidor Alexandra, Departamentul de
Sănătate Publică, Universitatea Babeș-Bolyai.
Membrii proiectului RESPONSE vor răspunde solicitărilor de reproducere sau traducere parțiale sau integrale
ale publicațiilor realizate în cadrul proiectului. Solicitările vor fi adresate instituției coordonatoare a proiectul,
Universitatea „Babeș-Bolyai”, care va pune la dispoziție ultimele informații privind eventualele modificări
ale textului, modelul de design, precum și traducerile deja existente ale manualului, disponibile în limbile
engleză, franceză, spaniolă, germană și română.
Mulțumiri:
Această publicație a fost realizată cu sprijinul financiar al programului Drepturi, Egalitate și Cetățenie (REC)
al Uniunii Europene, în cadrul grantului cu numărul: JUST/2015/RDAP/AG/MULT/9746. Conținutul acestei
publicații reprezintă responsabilitatea exclusivă a partenerilor proiectului RESPONSE și nu reflectă, sub
nicio formă, poziția Comisiei Europene. Autorii doresc să le mulțumească tuturor partenerilor din proiectul
RESPONSE care au contribuit cu feedback și evaluare specializată pentru dezvoltarea acestui manual.
2 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

CUPRINS
PROIECTUL RESPONSE 5
1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE VIOLENȚEI DE GEN 7
1.1 Forme ale violenței de gen 7

1.2 Prevalența violenței de gen 9
1.3 De ce reprezintă violența de gen o problemă de sănătate? 9
1.4 Impactul violenței de gen asupra copiilor 10
1.5 Rolul echipelor medicale în abordarea violenței de gen 10
2. IDENTIFICAREA VIOLEȚEI DE GEN ÎN CADRUL SERVICIILOR MEDICALE PENTRU FEMEI 12
2.1 Semne și simptome ale violenței de gen 13

2.2 Dificultăți în gestionarea violenței de gen 18
2.3 Înregistrarea și documentarea cazului de violență în cadrul serviciilor medicale pentru femei 21
3. COMPETENȚE DE COMUNICARE PENTRU ECHIPELE MEDICALE CARE 23

FOLOSESC INTERVIUL MOTIVAȚIONAL
3.1 Interviul motivațional: principii și dovezi 23

3.2 RULE: Principii de comunicare pentru personalul medical 25
3.3 Întreabă. Ascultă. Informează 26
4. PLANIFICAREA SIGURANȚEI DE CĂTRE ASISTENȚII SOCIALI PENTRU 29

PACIENTELE CARE RAPORTEAZĂ VIOLENȚA DE GEN
4.1 Înțelegerea riscului asociat violenței de gen 29

4.2 Realizarea unei evaluări a riscurilor 30
4.3 Sprijinirea pacientei în elaborarea unui plan de siguranță 30
5. SISTEME DE REFERIRE ȘI DE RAPORTARE 32
5.1 Concepte de bază și beneficii ale sistemelor de referire 32
6. MĂSURI RECOMANDATE. ABORDAREA MULTISECTORIALĂ PENTRU COMBATEREA VIOLENȚEI 35
6.1 Conștientizare și promovare la nivelul politicilor publice 36

6.2 Grupuri de protecție a victimelor 38
6.3 Model de colaborare propus în cadrul proiectului RESPONSE 40
7. EVALUARE 42
MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 3

ANEXELE MANUALULUI DE INSTRUIRE
Anexele conțin o serie de exerciții și studii de caz, inclusiv jocuri de rol, pentru a sprijini personalul
medical în exersarea comunicării cu pacientele expuse violenței de gen și în evaluarea semnelor
violenței de gen. Anexele oferă ocazia de a exersa următoarele aspecte: adresarea de întrebări
referitoare la violența de gen, validarea răspunsului, realizarea unei evaluări a riscurilor majore
și a siguranței și referirea către un specialist.
ANEXA 1. EXERCIȚII ȘI STUDII DE CAZ 49
1. Exercițiul interactiv: axa acordului/dezacordului 49

2. Exercițiul Roata medicală a puterii și a controlului 49
3. Exerciții bazate pe studii de caz 52
4 Exerciții care utilizează interviul motivațional 56
5. Fișă de lucru: indicatori de risc și planificarea siguranței 62
5.1 Fișă de lucru: Exemplu de formular de planificare a siguranței 63
6. Exercițiul pentru asistenții sociali: Ce puteți face atunci când... 65
ANEXA 2. INSTRUMENT DE REFERINȚĂ FUNDAMENTAL PENTRU PERSONALUL MEDICAL 66
ANEXA 3. INFORMAȚII DETALIATE PENTRU DESFĂȘURAREA INTERVIULUI MOTIVAȚIONAL 70
ANEXA 4. PREZENTARE POWERPOINT PENTRU GHIDAREA SESIUNILOR DE INSTRUIRE A 75

ECHIPELOR MEDICALE

PROIECTUL RESPONSE
Activitățile proiectului RESPONSE sunt implementate în cinci țări europene (Austria, Germania, Franța,
România (coordonatorul proiectului) și Spania) și urmăresc creșterea numărului de dezvăluiri ale cazurilor
de violență de gen în cadrul serviciilor medicale adresate femeilor. Scopul proiectului - de creștere a
numărului de referiri a victimelor violenței de gen către serviciile specializate în prevenția violenței de gen și
în planificarea siguranței – este îndeplinit prin instruirea echipelor medicale în adresarea violenței de gen.
În cele cinci țări partenere în proiect se desfășoară activități de întărire a capacității de acțiune, cu sprijinul
instructorilor specializați în violența de gen, a cercetătorilor și experților în politici din cadrul Universității din
Bristol, și din cadrul IRISi Interventions, Marea Britanie. Acești instructori, cercetători și experți evaluează
proiectul și susțin dezvoltarea activităților specifice sesiunilor de instruire adresate echipelor medicale.
Informații suplimentare despre proiect și despre instrumentele dezvoltate în adresarea violenței de gen sunt
disponibile pe site-ul proiectului RESPONSE: www.gbv-response.eu. Unul dintre principalele rezultate ale
proiectului este acest manual RESPONSE, care vizează sprijinirea instruirii personalului medical din cadrul
serviciilor medicale adresate femeilor (personal medical: medici, asistenți medicali, moașe) împreună cu
asistenții sociali (facilitatori pentru prevenirea și combaterea violenței de gen, lucrători sociali, psihologi)
în vederea gestionării violenței de gen în cadrul unităților medicale. Manualul este disponibil în cinci limbi
străine, respectiv în engleză, franceză, germană, română și spaniolă.
DE CE PROIECTUL SE ADRESEAZĂ PERSONALULUI MEDICAL CARE ÎȘI

DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN CADRUL SERVICIILOR MEDICALE PENTRU
FEMEI?
Responsabilitatea de a adresa violența de gen nu le revine doar unor grupuri izolate de specialiști. Este
nevoie de un parteneriat între mai multe profesii și sectoare pentru adresarea violenței de gen. În cadrul
acestui proiect și în cadrul acestui manual, serviciile medicale pentru femei se referă în special la clinicile de
obstetrică, ginecologie, serviciile care adresează sănătatea reproductivă, la personalul medical care lucrează
în aceste clinici și la unitățile medicale în care pacientele pot fi examinate, evaluate și primesc susținerea
necesară în tratarea problemelor medicale. Conform declarațiilor lor, victimele violenței de gen cred adesea că
personalul medical va adresa întrebări despre violența suferită și va identifica evenimentele violente, oferind
validare, asistență și referire ulterioară către servicii de asistență specializată. Astfel, personalul medical,
cuprinzând medici, asistente și moașe, se găsește în poziția unică de a sprijini această categorie vulnerabilă a
populației, de a oferi asistență medicală și suport emoțional și de a asigura o legătură între această categorie
vulnerabilă și serviciile de asistență specializată în violența de gen existente în comunitate. Violența de gen
prezintă consecințele asupra sănătății fizice și mintale ale victimelor mult după ce aceasta s-a încheiat. De
asemenea, calitatea vieții victimelor care nu primesc asistență specializată adecvată, se poate degrada. În
general, personalul medical nu beneficiază de instruire cu privire la violența de gen. Prin urmare, adeseori,
din păcate, personalul medical (1) nu sesizează semnele de violență la pacientele care trec prin astfel de
experiențe, (2) nu adresează întrebări despre abuz și, astfel, (3) nu reușesc să obțină un istoric complet al
problemei în cauză, înainte de a o trata. În primul rând, este esențial ca personalul medical să beneficieze de
instruire pentru a înțelege mai bine violența de gen, pentru a comunica mai bine cu pacientele, pentru a ști
cum să întrebe dacă sunt victimele violenței de gen, și pentru a înțelege cum să reacționeze în mod adecvat.
În al doilea rând, este important ca personalul medical să beneficieze de instruire pentru a cunoaște sistemul
local existent de referire către asistența specializată în violența de gen. Pentru adresarea violenței de gen, în
proiectul RESPONSE, propunem o abordare bazată pe colaborarea între mai multe instituții, dat fiind că nu
există un singur serviciu care să răspundă tuturor nevoilor victimelor expuse unui episod de violență de gen.

CUI SE ADRESEAZĂ MANUALUL DE INSTRUIRE RESPONSE?
Femeile care sunt expuse violenței de gen și care se adresează serviciilor medicale au nevoie de un răspuns
solidar și pozitiv, inclusiv de o eventuală identificare a semnelor violenței și de o referire ulterioară la un
specialist în violența de gen. Manualul vizează instruirea echipelor medicale, formate din personalul medical
și asistenții sociali care colaborează în cadrul serviciilor medicale pentru femei. Manualul include informații
care pot duce la îmbunătățirea competențelor echipelor medicale în oferirea unui răspuns exhaustiv, centrat
pe pacientă în adresarea violenței de gen. Personalul medical se referă la medici, asistenți medicali, moașe,
medici care efectuează vizite la domiciliu; în special, personalul medical care oferă servicii de ginecologie,
obstetrică și sănătatea reproductivă în cadrul clinicilor sau a spitalelor. Personalul medical din medicina de
familie care oferă servicii de îngrijire prenatală sau postnatală pot fi incluși în grupul care beneficiază de
instruire în adresarea violenței de gen, dar acest lucru este specific sistemului național de îngrijiri medicale.
În colaborare cu personalul medical, echipele medicale mai au în componență asistenți sociali (lucrători
sociali, psihologi), care au rolul de facilitatori pentru prevenirea și combaterea violenței de gen.
ÎN CALITATE DE FACILITATORI, ACEȘTIA:
yy Sunt specialiști care lucrează în domeniul violenței de gen

yy Au experiență și formare în sprijinirea victimelor
yy Pot realiza evaluări detaliate ale riscurilor
yy Pot asista victimele în realizarea unui plan de siguranță și în prezentarea opțiunilor pe care victimele le
au în ceea ce privește îngrijirea și deciziile ulterioare
yy Au legături strânse cu serviciile locale de asistență specializată și pot face referiri ulterioare către alte
servicii, în acord cu victima pe care o asistă
yy Au încrederea necesară și competențe pentru a-și desfășura activitatea în unități medicale, alături de
personalul medical
yy Colaborează cu direcțiile de asistență socială pentru a preveni eventualele repetări ale violenței

1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE VIOLENȚEI DE GEN
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței
domestice, cunoscută și sub numele de Convenția de la Istanbul1, este o convenție europeană inovatoare,
bazată pe înțelegerea faptului că violența împotriva femeilor este o formă de violență de gen și este îndreptată
împotriva femeilor din cauză că sunt femei.
Violența împotriva femeilor încalcă drepturile de bază ale omului, printre care dreptul la viață, dreptul
la libertate împotriva torturii sau dreptul de a nu fi supuse sau pedepsite prin tratamente inumane sau
degradante, dreptul la protecție egală în fața legii, dreptul la egalitate în familie sau dreptul la cele mai înalte
standarde de sănătate fizică și mintală1,2. Violența de gen împotriva femeilor și a fetelor este una dintre cele
mai răspândite forme de încălcare a drepturilor omului, având un impact semnificativ asupra sănătății fizice,
psihice, sexuale și asupra reproducerii. Violența de gen este o problemă structurală, adânc înrădăcinată
în raporturile inegale de putere dintre bărbați și femei și include toate formele de hărțuire sexuală și de
exploatare3.
1.1. FORME ALE VIOLENȚEI DE GEN
Violența de gen cuprinde mai multe forme de violență, inclusiv fizică, sexuală, psihologică și economică,
precum și controlul coercitiv. Este important ca personalul medical să înțeleagă și să recunoască întreaga
gamă de acte care pot reprezenta forme ale violenței de gen (vezi Tabelul 1)4.
TABELUL 1: FORME ALE VIOLENȚEI DE GEN5
VIOLENȚA Forță fizică care duce la leziuni corporale, dureri fizice sau dizabilitate fizică. Gravitatea
FIZICĂ leziunilor variază de la vătămări corporale minime provocate la nivel de țesut și oase rupte,
la leziuni permanente sau deces. Actele de violență fizică includ:
yy Pălmuirea, înghiontirea, împingerea, lovirea, bătaia, zgârieturile, strangularea,

mușcarea, îmbrâncirea, bruscarea, scuiparea, arderea, răsucirea unei părți a corpului,
forțarea ingerării unei substanțe nedorite
yy Utilizarea unor obiecte de uz casnic pentru a lovi sau a înjunghia o femeie, utilizarea
armelor (de exemplu, cuțite, arme de foc)
VIOLENȚA Orice act sexual sau formă de constrângere asupra unui act sexual, comentarii sexuale
SEXUALĂ sau avansuri nedorite, acte de traficare ori altfel de acte îndreptate împotriva sexualității
unei persoane, folosind coerciția, de către orice persoană, indiferent de relația acesteia
față de victimă, manifestată orice loc, inclusiv, dar fără a se limita la, locul de muncă sau
acasă6. Actele de violență sexuală includ:
1
Council of Europe, “Convention for the Prevention of Violence Against Women and Domestic Violence”, the Istanbul Convention,
(2011), and ratified in 2014, http://www.coe.int/en/web/istanbul-convention
2
Convention on the Elimination of all Forms of Discrimination Against Women. (1992).
3
UNFPA-WAVE, “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central
Asia”. (2014), p. 18.
4
Asia”. (2014), p. 20.
5
Asia”. (2014), p. 20.
6
World Health Organization (WHO), “World Report on Violence and Health”. (2002). p. 149.

yy Violul sau alte forme de agresiune sexuală
yy Avansurile sexuale nedorite sau hărțuirea sexuală (inclusiv solicitarea de sex în
schimbul avansării sau promovării la locul de muncă sau pentru a obține note mai
mari la școală)
yy Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale
yy Expunerea forțată la pornografie
yy Sarcina forțată, sterilizarea forțată, avortul forțat7
yy Căsătoria forțată, căsătoria timpurie/la minori
yy Mutilarea genitală feminină
yy Testele de virginitate
yy Incestul
VIOLENȚA
PSIHOLOGICĂ O acțiune sau un set de acțiuni care afectează direct integritatea psihologică a unei femei.
(VIOLENȚA Actele de violență psihologică includ:
EMOȚIONALĂ)
yy Amenințările cu violență împotriva unei femei sau a cuiva apropiat ei, prin cuvinte sau
acțiuni (ex. hărțuire sau afișarea armelor)
yy Hărțuirea și intimidarea la locul de muncă
yy Comentariile umilitoare și insultătoare
yy Izolarea și restricțiile asupra comunicării
yy Folosirea copiilor de către un partener violent ca mijloc de control sau rănire a femeii.
Aceste acțiuni constituie un act de violență atât împotriva copiilor cât și împotriva
femeilor.
VIOLENȚA Folosită pentru a refuza și a controla accesul femeii la resurse, inclusiv la timp, bani,
ECONOMICĂ transport, hrană sau îmbrăcăminte. Actele de violență economică includ:
yy Interzicerea unei femei să lucreze

yy Excluderea femeii din procesul de luare a deciziilor financiare în familie
yy Ascunderea deliberată a banilor sau a informațiilor cu privire la bani
yy Refuzul de a plăti facturi sau cheltuieli de întreținere pentru ea sau pentru copii
yy Distrugerea bunurilor deținute în comun
CONTROLUL Comportamentul coercitiv reprezintă:

COERCITIV
yy Un act sau un complex de acte de agresiune, amenințări, umilire și intimidare sau un
alt abuz utilizat pentru a-i face rău victimei, a o pedepsi sau a o speria
Comportamentul de control reprezintă:
yy O serie de acte menite să facă o persoană să se simtă supusă și/sau dependentă prin
izolarea acesteia de sursele de sprijin, prin exploatarea resurselor și a capacităților
acesteia în interes personal, prin privarea acesteia de mijloacele necesare
independenței, rezistenței și evadării și prin impunerea comportamentului de zi cu zi
7
(2011), and ratified in 2014, http://www.coe.int/en/web/istanbul-convention

1.2. PREVALENȚA VIOLENȚEI DE GEN
Raportul din 2013 al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)8 cu privire la violența împotriva femeilor și a
efectelor pe care le are violența din partea partenerului și violența sexuală din partea altor persoane decât
partenerul asupra sănătății femeilor arată că, în total, 35% dintre femeile din lumea întreagă au fost victimele
violenței fizice și/sau sexuale din partea partenerului sau a violenței sexuale din partea altor persoane decât
partenerul. Deși există multe alte tipuri de violență la care femeile pot fi expuse, acest procent reprezintă
deja o proporție mare din total de femei din lumea întreagă. Violența din partea partenerului este cea care
predomină. La scară mondială, aproape o treime (30%) dintre femeile care au avut o relație au fost victimele
violenței fizice și/sau sexuale din partea partenerului. În unele regiuni, 38% dintre femei au fost victimele
violenței din partea partenerului. La nivel global, 38% dintre crimele ale căror victime au fost femei au fost
comise de către parteneri, iar în Marea Britanie, proporția crește până la 56% în cazul crimelor.
1.3. DE CE REPREZINTĂ VIOLENȚA DE GEN O PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE?
Violența de gen este o încălcare a drepturilor omului, o problemă majoră de sănătate, cu consecințe
devastatoare asupra sănătății, cu costuri imense și provocări pentru serviciile medicale, la nivel internațional.
Aceasta se datorează faptului că violența de gen poate determina un cumul de probleme de sănătate și
reprezintă un factor de risc pentru numeroase afecțiuni imediate sau de lungă durată. Efectele asupra
sănătății se pot manifesta ca simptome fizice, leziuni, durere cronică, simptome neurologice, tulburări
gastrointestinale, probleme ginecologice și ca risc crescut de boli cardiovasculare. Violența de gen poate
cauza sarcini nedorite, probleme ginecologice, avort și infecții cu transmitere sexuală, inclusiv cu virusul
HIV9. Avortul spontan, nașterea de făt mort, nașterea prematură și greutatea redusă la naștere sunt alte
efecte posibile ale manifestării violenței de gen în timpul sarcinii10. Pacienta, victimă a violenței de gen, poate
manifesta depresie, intenție de autovătămare, poate manifesta sindromul stresului posttraumatic, anxietate,
insomnie, consum crescut de substanțe care creează dependență, și gânduri suicidale. Problemele de
sănătate mintală nu dispar neapărat odată cu încetarea violenței. Efectele violenței pot persista mult după
încetarea acesteia și cu cât violența este mai gravă, cu atât impactul asupra sănătății fizice și mintale este mai
mare. Mai puțin recunoscute sunt problemele dentare și neglijarea sănătății dinților (din cauza dentofobiei).
De asemenea, violența de gen poate debuta sau escalada în timpul sarcinii, consecința cea mai gravă fiind
moartea mamei sau a fătului. Mai puțin cunoscute sunt efectele unei sarcini nedorite și riscurile pentru
preșcolari. Serviciile medicale petrec mai mult timp, involuntar și indirect, gestionând impactul violenței
împotriva femeilor și a copiilor decât aproape oricare alte servicii și reprezintă adeseori primul punct de
contact pentru femeile care au fost expuse violenței de gen.
Serviciile medicale pot avea un rol esențial în răspunsul la violența de gen și în prevenirea acesteia prin
intervenția timpurie, prin tratament și oferirea de informații și prin referirea către serviciile de asistență
specializată. Astfel, personalul medical poate avea un rol aparte în sprijinirea victimelor violenței de gen
pentru obținerea asistenței de care au nevoie pentru combaterea violenței.
8
WHO, “Global and regional estimates of violence against women: prevalence and health effects of intimate partner
violence and non-partner sexual violence”. (2013), p. 2. Available at: http://www.who.int/reproductivehealth/publications/
violence/9789241564625/en/
9
Haddad L, Shotar A, Younger J, Alzyoud S, Bouhaidar CM, “Screening for domestic violence in Jordan: validation of an Arabic
version of a domestic violence against women questionnaire.” International Journal of Women’s Health. (2011), p. 79-86.
10
Halpern CT, Spriggs AL, Martin SL, Kupper LL, “Patterns of Intimate Partner Violence Victimization from Adolescence to Young
Adulthood in a Nationally Representative Sample”. Journal of Adolescent Health. (2009), p. 508-516.

1.4. IMPACTUL VIOLENȚEI DE GEN ASUPRA COPIILOR
Violența de gen reprezintă un indicator important al riscului pentru copii și tineri. Datele Departamentului
de Sănătate din Marea Britanie arată că aproape trei sferturi dintre copiii care beneficiază de un plan de
protecție a copilului trăiesc în familii unde există violență domestică11. În plus, copiii sunt martori la 75%
dintre cazurile de violență domestică12.
Răspunsul copiilor la trauma pe care o suferă când sunt martorii violenței de gen poate varia în funcție de mai
mulți factori, inclusiv, dar fără a se limita la vârstă, rasă, sex, stadiul de dezvoltare. Când copiii nu se simt în
siguranță în propria casă, pot exista nenumărate efecte negative, pe plan fizic, emoțional și comportamental.
Printre efectele negative se numără probleme de sănătate fizică, întârzieri în dezvoltare, anxietate, depresie,
agresivitate sau furie la adresa adulților și a altor copii sau tineri, tulburări de alimentație, performanță
școlară slabă, stimă de sine scăzută, comportamente dificile și coșmaruri. De asemenea, violența de gen
poate cauza, direct sau indirect, mortalitate infantilă. Copiii pot suferi abuzul direct sau indirect și pot fi, de
asemenea, martorii problemelor de sănătate pe care le manifestă părinții lor ca urmare a violenței de gen.
Dacă beneficiază de asistență, copiii pot înțelege ce se întâmplă și pot evita să fie marcați pentru totdeauna
de aceste experiențe.
1.5. ROLUL ECHIPELOR MEDICALE ÎN ABORDAREA VIOLENȚEI DE GEN

Numărul femeilor care destăinuie cazurile de violență este redus, având în vedere că, adeseori, este în joc
siguranța lor și că personalul medical nu este format în adresarea întrebărilor despre violență. Pentru a ajuta
victimele violenței de gen să-și împărtășească experiențele, este nevoie ca personalul medical să solicite activ
informații despre violența de gen, prin investigație clinică/screening13. În schimb, după ce cadrul medical
a solicitat informații despre violența de gen și a obținut o dezvăluire, este necesar să existe un plan de
siguranță și un plan pentru referirea victimei către serviciile de asistență specializată.
Astfel, serviciile de îngrijire medicală pentru femei disponibile în Europa continuă să fie o cale de acces
esențială, însă subutilizată, prin care victimele violenței de gen pot fi identificate și referite serviciilor de
asistență specializată. În plus, adeseori, personalul medical se află în contact cu victimele. Vizitele medicale
perinatale de rutină oferă ocazii cruciale pentru ca personalul medical să efectueze screening-ul, raportarea
și referirea femeilor care au fost victimele violenței de gen către serviciile de asistență specializată. Cu toate
acestea, personalul medical nu dispune de competențele necesare pentru identificarea și raportarea femeilor
însărcinate care suferă abuzuri. Proiectul RESPONSE urmărește să ofere sprijin în această privință și să ofere
echipelor medicale instrumentele necesare pentru a identifica violența de gen prin adresarea întrebărilor
specifice, pentru a asigura, la nevoie, referirea ulterioară și pentru a înregistra dezvăluirea violenței în dosarul
medical al pacientei, dacă este potrivită această acțiune de înregistrare. Este responsabilitatea personalului
medical să asigure instruirea și ghidarea echipelor medicale pentru a putea oferi asistență de primă linie cu
privire la violența de gen.
RESPONSE introduce un model de lucru bazat pe parteneriat, care presupune partajarea responsabilității
pentru asistarea și asigurarea celor mai bune îngrijiri medicale pentru pacientele care au fost expuse violenței
de gen. Personalul medical trebuie să identifice momentul optim pentru adresarea întrebărilor despre
11
Department of Health, Women’s Mental Health: into the Mainstream. London, Department of Health. (2002), p. 16. Available at:
http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/20111010181537/http://www.dh.gov.uk/prod_consum_dh/groups/dh_digitalassets/@
dh/@en/documents/digitalasset/dh_4075487.pdf
12
Royal College of Psychiatrists, Mental Health and Growing Up, 3rd edition: “Domestic Violence: Its effect on children”. Royal
College of Psychiatrists, (2004).
13
García-Moreno C, Hegarty K, Flavia A, d’Oliveira L, Koziol-MacLain J, Colombini M, Feder G, “The health-systems response to
violence against women”. Lancet. (2015), p. 1567-1579.

violența de gen, să cunoască modul în care să ofere un răspuns inițial și să realizeze evaluarea siguranței.
De asemenea este nevoie de un sistem fluent de referire către serviciile de asistență specializată în violența
de gen. Facilitatorii acestor servicii pot realiza o evaluare completă și pot decide fie să le ofere asistență
pacientelor, fie să le direcționeze către alte servicii de asistență pe care le consideră mai potrivite.
În cadrul proiectului RESPONSE, recomandăm ca asistentului social să aibă rolul de facilitator de servicii
de asistență specializată. Fiecare țară și unitate medicală parteneră în proiect va avea în echipa medicală
o persoană cu acest rol, care poate avea diverse titulaturi: de exemplu, facilitator, lucrător social, asistent
comunitar, asistent social.
CA ȘI FACILITATOR, ASISTENTUL SOCIAL AR TREBUI SĂ OFERE:

yy Un spațiu privat de întâlnire și discuții
yy Un interpret, dacă este cazul, care să nu facă parte din familia victimei
yy O abordare centrată pe victimă
yy Validarea experienței pacientei
yy Identificarea violenței de gen
yy Evaluarea riscurilor și planificarea siguranței
yy Monitorizarea atât a sănătății, cât și a aspectelor legate de violența de gen
yy Date clare de contact pentru pașii următori

2. IDENTIFICAREA VIOLENȚEI DE GEN ÎN CADRUL
SERVICIILOR MEDICALE PENTRU FEMEI
Facilitarea dezvăluirii violenței de gen reprezintă un punct de plecare important pentru orice intervenție
bazată pe îngrijirea medicală. Solicitarea de informații despre violența de gen, realizată într-un mod
profesionist și solidar, combate sentimentele de izolare, vină și rușine, sentimente pe care le pot avea
victimele violenței, și contribuie, totodată, la transmiterea mesajului că există servicii disponibile de suport și
că pacienta poate apela la aceste servicii dacă se simte pregătită14.
Personalul medical, indiferent de unitatea medicală în care lucrează, trebuie să știe să:
yy Adreseze întrebări despre violența de gen

yy Ofere un răspuns de validare și de înțelegere
yy Evalueze siguranța
yy Ofere o referire către un specialist pentru oferirea de sprijin
yy Înregistreze discuția în dosarul medical al pacientei
În unitățile medicale, există două abordări pentru facilitarea dezvăluirii violenței de gen: procedura de
screening universal și identificarea cazurilor15.
Procedura de screening Identificarea cazurilor: cunoscută și sub numele de

universal: cunoscută și sub investigație clinică, reprezintă intervievarea femeilor care se
numele de control de rutină, prezintă într-o unitate medicală pentru controlul medical,
reprezintă intervievarea de rutină pornind de la simptomele clinice, antecedente medicale
cu privire la violența de gen, a și, dacă este cazul, include și examinarea pacientei16.
tuturor femeilor care se prezintă Identificarea cazurilor se bazează pe considerații
într-o unitate medicală pentru clinice selective și atent alese, mai ales când
controlul medical. personalul medical este special instruit pentru a
oferi cea mai bună abordare și cea mai bună referire.
Proiectul RESPONSE respectă recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de a „îmbunătăți

capacitatea personalului medical de a răspunde adecvat celor care aleg să dezvăluie violența, care prezintă
semne și simptome asociate violenței sau care suferă de forme grave de abuz”17, utilizând, astfel, abordarea
identificării cazurilor.
Procedura de screening este considerată o practică bună în serviciile de obstetrică. Trebuie acordată atenție
pentru a asigura instruirea și eficacitatea tuturor cadrelor medicale în solicitarea de informații despre violența
de gen.
În unitățile medicale în care se promovează utilizarea procedurii de screening universal, este necesară o
14
Asia”. (2014), p. 66.
15
Asia”. (2014), p. 67.
16
Asia”. (2014), p. 67.
17
WHO, “Responding to Intimate Partner Violence and Sexual Violence Against Women: WHO Clinical and Policy Guidelines”.
(2013), p. 19.

precauție sporită din partea personalului medical care adresează întrebări despre violența de gen. Personalul
medical ar trebui să adreseze întrebări în mod delicat și activ, nu într-un mod mecanic și automat. Personalul
medical ar trebui să utilizate întrebări deschise și să utilizeze întrebări suplimentare pentru a asigura
claritatea. Femeile nu ar trebui niciodată întrebate despre violența de gen atunci când sunt însoțite de sau
se află în prezența unor membri ai familiei sau ai copiilor mai mari de 2 ani. Este necesară identificarea unei
modalități de a discuta cu femeia în particular și trebuie explicate clar aspectele legate de confidențialitate și
de situațiile în care confidențialitatea poate fi limitată; precum, cazul abuzului asupra copiilor sau al vătămării
unei alte persoane.
Femeile trebuie să simtă că, dacă vor dezvălui că sunt victime ale violenței de gen, acest lucru va fi luat în
serios și va fi gestionat cu delicatețe și într-un mod pozitiv, oferindu-li-se, totodată, ajutor. Există o frică
normală de a dezvălui și de a cere ajutor atunci când femeile sunt însărcinate sau au deja copii, de teamă că
ceilalți vor pune la îndoială capacitățile lor materne. Există și teama că vor fi separate de copii, că serviciile
de asistență socială se vor implica și că violența va escalada, în cazul în care agresorul află că a dezvăluit
violența. Femeile trebuie să beneficieze de asistență specializată pentru a împărtăși informații și pentru a
căuta ajutorul de care au nevoie. Fiecare țară va avea propriile limite pentru implicarea serviciilor legale în
cazurile de violență de gen în care sunt afectați copiii, nou-născuții și copiii nenăscuți.
2.1. SEMNE ȘI SIMPTOME ALE VIOLENȚEI DE GEN
Violența de gen poate afecta toate aspectele sănătății femeilor. Consecințele pe care violența de gen le
are asupra sănătății pot fi atât imediate și acute, cât și de durată și cronice. Consecințele negative asupra
sănătății pot dura mult timp după încetarea violenței18.
Raportul OMS din 201319 privind violența împotriva femeilor și efectele pe care le are asupra sănătății
violența din partea partenerului și violența sexuală din partea altor persoane decât partenerul, recunoaște
consecințele violenței asupra sănătății emoționale, fizice și reproductive ale femeii. Femeile care au fost
agresate fizic sau sexual de către partenerii lor au raportat rate mai ridicate ale unor probleme de sănătate
grave. Aceste femei prezintă un risc:
yy cu 16% mai mare să nască un copil cu greutate redusă la naștere

yy de două ori mai mare de a avorta
yy de două ori mai probabil de a suferi de depresie
yy în unele regiuni, de 1.5 ori mai mare de a contracta virusul HIV, comparativ cu femeile care nu au fost
victimele violenței din partea partenerului
Diagrama de pe următoarea pagină ilustrează impactul violenței domestice asupra stării de sănătate a femeii,
conform raportului OMS20.
18
UNFPA-WAVE, “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central Asia”
(2014), p. 39.
19
WHO, “Global and regional estimates of violence against women: prevalence and health effects of intimate partner violence and
non-partner sexual violence”. (2013), p. 2.
20
WHO, “Global and regional estimates of violence against women: prevalence and health effects of intimate partner violence and
non-partner sexual violence”. (2013), p. 8.

Figura 1. Parcursul și efectele violenței domestice asupra stării de sănătate a femeii
VIOLENȚA DOMESTICĂ
TRAUMĂ FIZICĂ TRAUMĂ PSIHOLOGICĂ / STRES TEAMĂ ȘI CONTROL

p
p p p p p
RĂNI / LEZIUNI PROBLEME CONTROL SEXUAL SOLICITAREA

DE SĂNĂTATE ȘI REPRODUCTIV DE ÎNGRIJIRI
- musculoschele- MINTALĂ LIMITAT MEDICALE
p
tală
- la nivelul țesu- - sindromul - lipsa contracepției - lipsa autonomiei
tului moale stresului - contacte sexuale - dificultăți în
- traume genitale posttraumatic neprotejate solicitarea de
- altele - depresie îngrijiri și de alte
- tulburări de servicii
alimentație
- ideație suicidală
p p p
CONSUM DE SĂNĂTATE PERINATALĂ/ SĂNĂTATE

p
SUBSTANȚE MATERNĂ SEXUALĂ ȘI

CARE CREEAZĂ REPRODUC-
DEPENDENȚĂ - greutate redusă la TIVĂ
naștere
- alcool - nașterea înainte de - sarcină
- alte droguri termen nedorită
- tutun - pierderea sarcinii - avort
- HIV
- alte infecții
p p cu transmitere
sexuală
BOLI TULBURĂRI - probleme
NETRANSMISIBILE SOMATOFORME ginecologice
- boli cardiovasculare - colon iritabil

- hipertensiune - durere cronică
- durere pelviană
cronică
p p p p p
DECES
DIZABILITATE
omucidere / sinucidere / altele

Valpied și Hegarty21 subliniază efectele violenței asupra sănătății în tabelul de mai jos. Tabelul cuprinde
impactul violenței de gen care se răsfrânge asupra tuturor aspectelor legate de sănătate. Secțiunea din
tabel referitoare la indicatorii situaționali recunoaște impactul extins al violenței de gen asupra vieții victimei,
asupra familiei și asupra serviciilor medicale locale.
TABELUL 2: INDICATORI AI VIOLENȚEI DOMESTICE
Fizici Ginecologici/ Psihosociali Situaționali

Reproductivi
yy Simptome yy Durere pelviană yy Anxietate yy Solicitări frecvente

gastrointestinale cronică yy Depresie de îngrijiri medicale
cronice yy Disfuncție sexuală yy Tulburări de și / sau spitalizări
yy Diaree cronică yy Sângerare vaginală alimentație frecvente
yy Durere abdominală (mai ales recidivele) yy Tulburări de panică yy Utilizare frecventă
cronică yy Infecții urinare sau yy Sindromul stresului de medicamente sau
yy Durere de spate renale frecvente posttraumatic medicație complexă
cronică yy Infecții cu yy Tulburări de somn yy Abuz asupra unui
yy Cefalee cronică transmitere sexuală yy Tulburări copil din familie
yy Alte dureri cronice, yy Sarcini nedorite/ somatoforme yy Amânarea solicitării
în special cele întreruperi de yy Consumul excesiv de tratament
inexplicabile sarcină repetate de alcool sau de alte yy Nerespectarea
yy Pierdere yy Avorturi spontane substanțe tratamentului și /
inexplicabilă a yy Îngrijire prenatală yy Ideație suicidală sau sau a programărilor
auzului tardivă tentative de suicid yy Explicații lipsite
yy Răni, mai ales la cap/ yy Greutate redusă la yy Autovătămare de consistență
gât sau în mai multe naștere cu privire la răni,
regiuni neplauzibile sau vagi
yy Vânătăi, în diferite yy Partener care
etape de vindecare intervine în timpul
yy Letargie consultațiilor sau
care este exagerat
de atent
yy Izolare socială
yy Despărțire recentă
sau divorț recent de
(fostul) partener
Tabel preluat din Valpied J, Kelsey H, “Intimate partner abuse: identifying, caring for and helping women in health care settings”. Women’s
Health. (2015), p. 54.
Valpied J, Hegarty K, “Intimate partner abuse: identifying, caring for and helping women in healthcare settings”. Women’s
21
Health. (2015), 11(1), p. 51-63.

SEMNE ȘI SIMPTOME SPECIFICE OBSTETRICII
Violența de gen reprezintă o cauză majoră a decesului matern și fetal. Printre factorii care ar trebui să ridice
semne de întrebare cu privire la expunerea femeilor însărcinate la violența de gen22, se numără:
yy Pacienta se programează târziu sau nu se prezintă la clinică.

yy Pacienta se prezintă cu probleme minore sau este internată în mod repetat.
yy Pacienta nu respectă tratamentul sau este externată pe proprie răspundere.
yy Pacienta suferă de depresie, anxietate sau autovătămare (nivelurile ridicate ale simptomelor depresiei
perinatale, anxietății și sindromului stresului posttraumatic sunt asociate în mod semnificativ cu
expunerea la violența domestică23).
yy Pacienta prezintă răni, mai ales în zona abdomenului, a sânilor, a coapselor interioare, a capului și a
gâtului. Ea poate încerca să convingă personalul medical că rănile nu sunt foarte grave.
yy Pacienta prezintă, adeseori, secreții vaginale, sângerări după copulație, infecții urinare sau durere
pelviană.
yy Pacienta suferă avorturi spontane repetate, nașteri inexplicabile cu feți morți sau travaliu înainte de
termen.
yy Creșterea intrauterină este restricționată sau greutatea la naștere este redusă.
yy Sarcina este neplanificată sau nedorită.
yy Pacienta solicită întreruperea sarcinii sau a făcut mai multe întreruperi de sarcină.
yy Este posibil ca pacienta să aibă probleme cu utilizarea de substanțe care creează dependență sau să fie
dependentă de fumat.
În plus, femeile care sunt victimele violenței de gen prezintă un risc sporit de complicații obstetrice, cum sunt
următoarele24:
yy Travaliu înainte de termen

yy Nașterea cu făt mort
yy Copil cu greutate redusă la naștere
yy Hemoragie înainte de naștere
yy Corioamniotită
Violența din timpul sarcinii reprezintă un pericol atât pentru mamă, cât și pentru copilul nenăscut. În studiul
Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (European Union Agency for Fundamental Rights
(FRA)) din 2014, au fost intervievate și femei însărcinate care au fost victimele violenței domestice. 20% dintre
victimele violenței din partea partenerului de la momentul respectiv și 42% dintre victimele violenței din
partea fostului partener au declarat că au suferit violență fizică sau sexuală și în timpul sarcinii25.
22
Lewis et al., “Why Mothers Die 2000-2002: The Sixth Report of the Confidential Enquiries into Maternal Deaths in the United
Kingdom”. (2004), available at: http://www.hqip.org.uk/assets/NCAPOP-Library/CMACE-Reports/33,2004-Why-Mothers-Die-2000-
2002-The-Sixth- Report-of-the-Con dential-Enquiries-into-Maternal-Deaths-in-the-UK.pdf.
23
Howard L M, Oram S, Galley H, Trevillion K, Feder G, “Domestic violence and perinatal mental disorders: a systematic review
and meta-analysis”. PLoS Med. (2013), 10: e1001452.
24
Bewley S, Welch, J, eds. “ABC of domestic and sexual violence”. John Wiley & Sons. (2014), p. 69-72.
25
FRA, “Violence against Women: An EU-wide survey”. Brussels, FRA. (2014), p. 46.

TABELUL 3: FEMEI CARE AU FOST ÎNSĂRCINATE ÎN TIMPUL RELAȚIEI CU UN PARTENER VIOLENT, CARE
AU SUFERIT SAU NU VIOLENȚĂ MANIFESTATĂ DIN PARTEA PARTENERULUI ÎN TIMPUL SARCINII (%)
Sarcina și violența
Partenerul a fost Partenerul nu a fost Niciun Total n

violent în timpul violent în timpul sarcinii răspuns (%)
sarcinii (%) (%) (%)
Partenerul
20 77 2 100 1.762
actual
Fostul
42 56 1 100 3.120
partener
Notă: Luate separat, sumele de la categoriile „Partenerul a fost violent în timpul sarcinii”, „Partenerul nu a fost violent în timpul
sarcinii” și „Niciun răspuns” pot fi să difere de totalul indicat în tabel cu + / - un punct procentual. Diferența se datorează
rotunjirii.
Sursă: Datele din sondajul FRA privind violența de gen împotriva femeilor sunt din 2012, raportul a fost publicat în 2014
Potrivit raportului de sinteză FRA 2014, „Personalul medical trebuie să fie conștient că femeile însărcinate sunt
vulnerabile la violență, pentru a putea gestiona în mod eficace situația”26. S-ar putea lua măsuri pentru a încuraja
personalul medical care oferă asistență prenatală să verifice în mod sistematic dacă există riscul de violență
la femeile care se prezintă la controale în cadrul serviciilor medicale pentru femei. Ar putea fi identificate
exemple de bune practici la nivelul statelor membre și al Uniunii Europene. RESPONSE încurajează
aceste măsuri și recomandă includerea unor astfel de măsuri în unitățile medicale în care se
implementează proiectul.
SEMNE ȘI SIMPTOME SPECIFICE DOMENIULUI GINECOLOGIC
Problemele medicale fizice cele mai substanțiale, mai de durată și mai grave de care suferă femeile care sunt
victimele violenței de gen sunt problemele ginecologice. Victimele violenței de gen prezintă un risc de trei
ori mai mare de a avea probleme ginecologice și cu cât combinația dintre violența fizică și sexuală este mai
accentuată, cu atât mai grave sunt și problemele de sănătate cu care se confruntă femeile27.
Femeile care au fost expuse violenței de gen lipsesc în mod repetat de la testele de frotiu cervical și prezintă
risc crescut de a manifesta28:
yy Tulburările menstruale Femeile care sunt

yy Durerile pelviene expuse la violența de
yy Durerile în timpul actului sexual gen prezintă un risc
yy Secrețiile vaginale de trei ori mai mare
yy Bolile inflamatorii pelviene de a avea probleme
yy Sângerarea după copulație ginecologice.
26
FRA, “Violence against Women: An EU-wide survey”. Brussels, FRA, (2014).
27
Campbell J et al., “Intimate Partner Violence and Physical Health Consequences”. Arch Intern Med. (2002, 162(10), p. 1157-1163
28
Bewley S, Welch J, eds., “ABC of domestic and sexual violence”. John Wiley & Sons. (2014), p. 69-72.

SEMNE ȘI SIMPTOME SPECIFICE SĂNĂTĂȚII SEXUALE29
Este posibil ca femeile tinere expuse la violența de gen să se prezinte la clinicile de sănătate sexuală, mai
degrabă decât la alte unități medicale. Lucrătorii sexuali care trec prin relații în care sunt abuzate se confruntă
în mod continuu cu riscul infecțiilor cu transmitere sexuală, cu violența și cu abuzul.
Femeile expuse la violența de gen se pot prezenta la serviciile de sănătate sexuală sau la serviciile medicale
pentru femei din diverse motive:
yy Secreții vaginale
yy În urma unui viol
yy După ce au fost forțate să întrețină relații sexuale cu alte persoane pentru câștigul financiar al partenerului
yy Cu o infecție cu transmitere sexuală pe care a contactat-o de la partener
yy Îngrijorare cu privire la virusul HIV
De asemenea, adeseori, femeilor afectate de violența de gen nu li se permite să își gestioneze propria
fertilitate. Coerciția reproducerii include comportamente la care recurge partenerul pentru a-și menține
puterea și controlul în relație, comportamente care influențează sănătatea reproducerii.
Este posibil ca agresorii să încerce să controleze utilizarea contracepției, fie forțând folosirea, fie, mai frecvent,
împiedicând utilizarea sau distrugând metoda de contracepție. Comparativ cu femeile care nu sunt expuse
la violența de gen, cele care au o relație în care suferă violență și abuzuri au o teamă mai mare de a rămâne
însărcinate și sunt mai predispuse la o sarcină nedorită. O pacientă care se prezintă la unitatea medicală
cerând în mod repetat o metodă contraceptivă sau contracepție de urgență ar trebui întrebată despre
relația sa și dacă este expusă violenței de gen. Ar trebui luată în discuție folosirea metodelor contraceptive
reversibile de lungă durată.
2.2. DIFICULTĂȚI ÎN GESTIONAREA VIOLENȚEI DE GEN
Personalul medical întâmpină bariere atunci când trebuie să adreseze întrebări și să asiste în mod eficace
femeile cu privire la violența de gen. Câteva dintre aceste bariere, cu care se confruntă atât pacientele, cât și
personalul medical, sunt rezumate mai jos:
BARIERE ÎNTÂLNITE DE PERSONALUL MEDICAL ÎN OFERIREA DE SERVICII EFICACE PENTRU VICTIMELE

VIOLENȚEI DE GEN30:
yy Cunoștințe insuficiente cu privire la cauzele, consecințele și dinamica violenței de gen.

yy Propriile atitudini și concepții greșite.
yy Experiențele personale legate de violența de gen.
yy Lipsa competențelor clinice pentru a răspunde la violența de gen și, drept consecință, reticența în
adresarea întrebări, din cauza nesiguranței cu privire la pașii următori.
yy Lipsa de informații cu privire la serviciile de suport existente.
yy Lipsa de timp pentru îngrijiri medicale, pentru prezentarea problemei și, cu atât mai mult, pentru
gestionarea dezvăluirilor ulterioare a violenței de gen
yy Lipsa protocoalelor interne referitoare la violența de gen, inclusiv în ceea ce privește formularea
întrebărilor, intervenția ulterioară și documentarea cazului.
yy Incertitudinea legată de regulile de confidențialitate sau de obligația legală privind raportarea.
yy Lipsa procedurilor standard, a politicilor și a protocoalelor pentru asigurarea unui răspuns din partea
personalului medical pentru victimele violenței de gen, în acord cu standardele de bună practică medicală.
29
medicină genito-urinară.
30
Asia”. (2014), p. 183.

yy Îngrijorarea cu privire la ceea ce se întâmplă după dezvăluire și faptul că personalul medical nu știe cu
cine ar putea vorbi sau cine altcineva s-ar putea implica, de exemplu, poliția.
BARIERE ÎNTÂLNITE DE VICTIME ÎN ACCESAREA SERVICIILOR MEDICALE PENTRU FEMEI ȘI ÎN

DEZVĂLUIREA VIOLENȚEI31:
yy Rușinea, vinovăția și sentimentul de a fi singura vinovată sau parțial responsabilă pentru violența suferită.
yy Teama de represalii din partea agresorului.
yy Teama de stigmatizare și de excludere socială de către propriile familii și de către comunitățile în care
trăiesc.
yy Teama de izolare socială și sentimentul că trebuie să îndure singure violența la care sunt expuse.
yy Încrederea în sine și stima de sine reduse.
yy Lipsa unor opțiuni sigure pentru copiii lor și teama de a pierde custodia acestora.
yy Frica de a atrage atenția asupra statutului de imigrant ilegal sau de a pierde statutul ca urmare a
despărțirii de un soț violent.
yy Lipsa unor opțiuni realiste (de exemplu: resurse financiare, locuință, loc de muncă sau siguranță).
yy Imposibilitatea de a avea o întâlnire în privat cu cadrul medical și de a vorbi doar cu acesta.
yy Îngrijorarea că s-ar putea confrunta cu neîncredere din cauza unui răspuns negativ primit anterior din
partea personalului medical.
BARIERE ADIȚIONALE ÎNTÂLNITE DE FEMEI DIN CAUZA PROBLEMELOR DE DIVERSITATE:
yy Lipsa accesului fizic la vreun centru medical pentru femeile care locuiesc în zone izolate.
yy Dificultăți lingvistice și culturale întâlnite de imigrante și de femeile aparținând minorităților etnice.
yy Frica de a atrage atenția asupra statutului de imigrant ilegal sau de a pierde statutul ca urmare a
despărțirii de un soț violent.
yy Îngrijorarea cu privire la asistența continuă, în cazul în care agresorul este persoana care are grijă de
femeie, dacă aceasta are o dizabilitate.
yy Stigmatizarea sau neîncrederea, dacă o femeie are o relație cu o persoană de același sex.
yy Evaluarea greșită a unor cadre medicale, potrivit căreia în unele culturi și comunități, violența de gen este
acceptată.
PENTRU A REDUCE O PARTE DINTRE ACESTE BARIERE, PERSONALUL MEDICAL AR TREBUI SĂ AIBĂ ÎN
VEDERE URMĂTOARELE:
yy Să-i explice femeii că nu este vinovată sau responsabilă pentru ceea ce se întâmplă și că nimeni nu
merită să fie tratat astfel. Să-i spună că nu trebuie să gestioneze singură problema și că există furnizori
de servicii specializate în susținerea femeilor care sunt expuse violenței în relație. Să-i ofere detalii
despre aceste organizații și servicii, precum și numărul de telefon prin care pot primi asistență telefonică.
Organizațiile care oferă servicii de asistență specializată oferă practic suport, incluzând asistență
emoțională și pot dispune de locuri în adăpost în cazul în care o femeie dorește să plece și nu are unde
sta. Aceste organizații pot oferi consiliere privind aspecte juridice și privind nevoile legate de locuință. Nu
este necesar ca o femeie să vrea să plece de acasă pentru a fi referită mai departe acestor organizații.
Uneori, stabilirea legăturii cu organizațiile sau vizita la acestea pentru asistență le asigură femeilor
sprijinul pe care îl caută sau familiaritatea necesară pentru a le convinge să plece data viitoare când sunt
expuse violenței.
yy Să ofere suport continuu și să mențină căile de comunicare deschise. Să întrebe femeia, în cadrul
următoarelor programări, cum merg lucrurile și dacă există ceva ce o îngrijorează și despre care ar dori
să vorbească. Dacă este posibil, să facă demersuri pentru a se ocupa de ea în continuare, pe durata
îngrijirilor medicale. Acest lucru va facilita asistența continuă și comunicarea. Personalul medical va putea,
de asemenea, să urmărească posibilele schimbări, de exemplu, situația în care violența se agravează.
31
UNFPA-WAVE, “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central Asia” (2014), p. 182.

Femeia trebuie să conducă procesul schimbării în ritmul său și să beneficieze de sprijin pentru a-și expune
opțiunile și alegerile (Capitolul 3 prezintă mai multe informații). Întregul personal din cadrul serviciilor medicale
pentru femei are responsabilitatea de a acționa în interesul femeii, dar nu poate decide în locul ei. Femeia
este singura persoană care știe ce este mai bun pentru ea și care deține toate informațiile despre situația
sa. Dacă o femeie hotărăște să rămână alături de partenerul ei violent, nu înseamnă că intervenția a eșuat.
Amintindu-ne faptul că intervenția noastră reprezintă doar o parte din proces, sperăm să diminuăm presiunea
care există asupra personalului medical și să evităm ca cineva să simtă că trebuie să rezolve situația imediat.
DACĂ FEMEIA FACE O DEZVĂLUIRE, IAR PARTENERUL EI O AȘTEAPTĂ LA IEȘIREA DIN SALĂ:
yy Nu discutați despre violență în profunzime. Partenerul ar putea deveni bănuitor și ar putea intra în sală
în mijlocul conversației.
yy Este mai sigur să limitați conversația, fără ca femeia să simtă că nu ați fi interesat(ă). Oferiți femeii
informații privind referirea ei către servicii de specialitate și stabiliți o nouă întâlnire pentru discuții mai
detaliate, într-un context mai sigur. Încercați să programați următoarea întâlnire într-un moment în care
partenerul nu poate veni.
yy Aflați cum puteți lua legătura cu ea în condiții de siguranță, pentru a discuta mai în detaliu, cu o altă
ocazie. Poate are un prieten sau o rudă de încredere care i-ar putea transmite un mesaj. Puteți stabili o
întâlnire acasă la ei dacă simte că este mai sigur așa32.
yy Asigurați-vă că femeia se simte bine înainte de a-l invita pe partener în sală. Femeile care sunt expuse
violenței domestice mărturisesc, adeseori, teama că partenerul va afla că au făcut o dezvăluire, devenind
și mai violent.
yy Ajutați-o să pregătească un răspuns în cazul în care partenerul o întreabă despre ceea ce s-a discutat în
timpul întrevederii confidențiale. Împreună, puteți inventa o poveste, făcând poate referire la o problemă
de sănătate mai veche. Important este ca femeia să se simtă în siguranță și pregătită să continue
întrevederea.
DACĂ FEMEIA FACE O DEZVĂLUIRE:
yy NU îi oferiți sfaturi directe și NU îi spuneți să părăsească agresorul.

yy NU îi spuneți să se apere sau să-l lovească, la rândul ei, pe agresor.
yy NU acționați fără consimțământul ei și NU vorbiți despre situația ei cu colegii dumneavoastră fără
permisiunea ei (cu excepția cazului în care aspecte legate de protecția copilului necesită consultarea
unui asistent social; și mai apoi puteți continua să-i oferiți informațiile de care are nevoie).
yy NU o întrebați de ce suportă situația sau ce a făcut pentru ca el s-o lovească.
yy NU banalizați abuzul și NU minimizați pericolul (neluând-o în serios sau spunându-i că nu ar trebui să
suporte situația).
yy NU așteptați rezultate imediate.
yy NU încercați să rezolvați problema femeii în locul ei.
yy NU îi spuneți agresorului că pacienta dumneavoastră a dezvăluit violența.
Pentru a pleca dintr-o relație violentă, este nevoie de planificare și de pregătire,

astfel încât femeia să fie în siguranță. Este posibil să expuneți femeia la riscul
continuării violenței dacă o constrângeți sau dacă faceți presiuni pentru a-l
părăsi pe partener înainte ca ea să fie pregătită.
32
Ținând cont de specificul unității medicale, a resurselor disponibile și a serviciilor existente.

2.3. ÎNREGISTRAREA ȘI DOCUMENTAREA CAZULUI DE VIOLENȚĂ ÎN CADRUL
SERVICIILOR MEDICALE PENTRU FEMEI
Documentarea reprezintă o parte esențială a celei mai bune practici medicale și a unei bune îngrijiri a
pacientului. Notițele și înregistrările trebuie să fie clare și precise, pentru a oferi întregului personal medical
implicat în îngrijirea unei femei o înțelegere imediată a ceea ce s-a întâmplat în timpul fiecărei consultații, în
ceea ce privește:
yy Istoricul EXEMPLE DE ÎNTREBĂRI PENTRU A SOLICITA

yy Cine a fost prezent INFORMAȚII:
yy Cine ce a spus
ff Pare dureros. Cum s-a întâmplat?
yy Constatări medicale atât negative, cât și pozitive
ff V-a rănit cineva? Vă rog spuneți-mi mai multe
yy Planurile de îngrijire medicală
despre ce s-a întâmplat.
yy Cum s-au gestionat îngrijorările și problemele
ff V-a amenințat cineva?
Când înregistrați aceste răspunsuri, nu uitați că aceste notițe vor fi de folos dacă, în viitor, este solicitată o
declarație sau este necesară furnizarea de probe către instanță.
TABELUL 4: COMPETENȚELE DE CARE ARE NEVOIE PERSONALUL MEDICAL ATUNCI CÂND DOCUMENTEAZĂ
CONSULTAȚIA UNEI VICTIME A ABUZULUI33
CE SĂ FACEȚI CE SĂ NU FACEȚI
Luați notițe în timpul consultației sau notați imediat după Nu amânați luarea notițelor până la sfârșitul turei.
terminarea consultației.
Scrieți clar și lizibil. Nu faceți un istoric detaliat. Rezumați-vă la fapte.
Rezumați-vă la fapte și fiți obiectiv. Nu adresați întrebări care sugerează răspunsul.
Explicați-i pacientei principiul confidențialității și limitele Nu fiți selectiv(ă) cu ceea ce notați. Înregistrați fiecare
acesteia, de exemplu, dacă se descoperă un risc la adresa detaliu care vi se oferă ca răspuns la întrebările
siguranței; explicați-i că tot ce vă spune ar putea fi dezvăluit dumneavoastră.
în instanță.
Concentrați-vă la ce s-a făcut, unde, când și de către cine. Nu folosiți abrevieri nevalidate și nu scrieți ilizibil. Veți
avea dificultăți sau altcineva va depune efort să înțeleagă
notițele, dacă acestea vor fi necesare pentru declarații
Înregistrați informații de la terțe persoane; de exemplu:
ulterioare sau în instanță.
„Mama pacientei mi-a spus că...”.
Înregistrați informația verbatim, „M-a pocnit peste față și a Nu judecați și nu adoptați o atitudine paternalistă.
început să-mi curgă sânge din nas”.
Înregistrați cine a fost prezent în momentul consultației.
Semnați toate notițele.
Treceți data pe toate notițele.
Redactați un plan clar de management și

de îngrijire a pacientei.
Tratați-vă pacienta cu grijă și cu delicatețe.
33
Bewley S, Welch, J, eds., “ABC of domestic and sexual violence”. John Wiley & Sons. (2014), p. 74-82; p. 87-90.

Dacă o pacientă a fost abuzată sau agresată sexual, poate fi referită către un centru specializat pentru o
examinare medico-legală, unde se va înregistra o anamneză detaliată și se va realiza o examinare a stării fizice.
Această examinare medico-legală este diferită de orice altă procedură de examinare existentă. De exemplu:
unitatea de primiri urgențe sau ginecologie/urologie are propria documentație și propria procedură de
înregistrare a agresiunii sexuale, iar ca și cadru medical ar trebui să vă familiarizați cu procedurile existente.
Atunci când se examinează rănile fizice ale unei paciente, urmăriți limbajul comun folosit în acest domeniu,
în ceea ce privește cuvintele utilizate, descrierile și documentarea cazului. Toate notițele trebuie să fie clare
pentru ca restul personalului medical să le poată înțelege mai târziu. Elementele-cheie ale celei mai bune
practici sunt enumerate mai jos34:
ff Înregistrați tot ce vedeți. Este posibil ca unele lucruri să nu aibă legătură cu agresiunea, iar această
decizie nu vă revine dumneavoastră.
ff Utilizați de fiecare dată descrierile medicale acceptate, de exemplu: abraziune.
ff Utilizați de fiecare dată nomenclatura anatomică, de exemplu: fosa iliacă stângă.
ff Utilizați schițe anatomice sau diagrame pentru a înregistra rănile.
ff Măsurați, marcați pe diagramă și descrieți rana, de exemplu: echimoză galbenă, rotundă, 2.8x2.8cm, 5
cm deasupra cotului, în regiunea posterioară a brațului drept.
ff Adeseori, după o agresiune sexuală nu există răni fizice, înregistrați absența rănilor.
ff Nu vă grăbiți.
Nu subestimați starea de șoc în care se află pacienta. S-ar putea să aibă nevoie și de asistență emoțională,
pe lângă îngrijirea rănilor fizice. Nu subestimați efectul pe care o astfel de consultație îl poate avea asupra
cadrului medical implicat în caz.
34
Bewley S, Welch, J, eds., “ABC of domestic and sexual violence.” John Wiley & Sons. (2014), p. 87-90.

3. COMPETENȚE DE COMUNICARE PENTRU
ECHIPELE MEDICALE CARE FOLOSESC
INTERVIUL MOTIVAȚIONAL
Personalul medical poate juca un rol activ în schimbarea comportamentală și socială cu privire la violența
de gen. Cadrele medicale pot ajuta victimele violenței de gen să-și dezvăluie propriile experiențele cu privire
la violența de gen, atunci când victimele se simt în largul lor. Stilul de comunicare utilizat în interacțiunea
cadru medical-pacient este esențial în susținerea victimelor violenței de gen și în facilitarea schimbării. Acest
capitol descrie Interviul Motivațional. Interviul motivațional este o tehnică de consiliere care se folosește
în practica psihoterapeutică și în numeroase studii clinice care analizează diferite probleme de sănătate
în care motivația și schimbările comportamentale sunt necesare. Capitolul prezintă principiile interviului
motivațional, competențele și tehnicile care pot fi utilizate de către personalul medical în timpul interacțiunii
cu pacientele pentru a consolida încrederea cadru medical-pacient și pentru a purta o discuție deschisă cu
acestea, într-un mod care să nu fie invaziv.
Interviul motivațional are o popularitate destul de mare în intervențiile de schimbare socială și

comportamentală. Cu toate acestea, interviul motivațional este relativ nou în domeniul violenței de gen.
Utilizarea unor elemente ale interviului motivațional în interacțiunea cu victimele violenței de gen poate fi
dificilă, dat fiind că cea mai mare parte a personalului medical nu este instruită să utilizeze această strategie
de comunicare. Cu toate acestea, personalul medical este mai familiarizat cu modelul stadiilor schimbării
(Engl., Stages of Change Model) – modelul explicativ pentru schimbarea motivațională și comportamentală
urmărită în tehnica interviului motivațional. Înaintea utilizării acestei tehnici de comunicare în conversația cu
pacientele, personalul medical trebuie să verifice de fiecare dată, împreună cu pacientele, stadiul la care se
află pacientele în privința expunerii și a parcursului lor cu privire la violența de gen.
Dezvăluirea violenței de gen este dificilă. Prin urmare, exceptând practicienii care au fost instruiți în
utilizarea interviului motivațional și în adresarea violenței de gen, este importantă utilizarea cu precauție a
competențelor și a tehnicilor specifice interviului motivațional.
3.1. INTERVIUL MOTIVAȚIONAL: PRINCIPII ȘI DOVEZI

Definiție. Interviul motivațional se definește ca fiind „un tip de ghidare bazată pe colaborare și centrată pe
persoană, cu scopul de a încuraja și de a întări motivația pentru schimbare”35. Această metodă de comunicare
orientată spre scop este utilizată pentru schimbare comportamentală și acționează prin dezvoltarea
motivației pentru schimbare intrinseci fiecărei persoane și prin întărirea angajamentului pentru schimbare36.
Inițial, interviul motivațional a fost utilizat de către psihologi în consilierea dependențelor, și parțial pentru
a fi utilizat în instruirea personalului medical specializat în medicină generală. Personalul medical poate
utiliza unele elemente în activitatea de zi cu zi pentru a le ajuta pe paciente să-și găsească motivația de a-și
schimba comportamentele în interesul sănătății personale37. Anumite principii ale interviului motivațional
pot fi utile în timpul consultațiilor la care participă pacienta și asistentul social (având rolul de facilitatorul
pentru prevenirea și combaterea violenței de gen), precum și în cadrul întâlnirilor grupurilor de protecție a
victimelor, la care participă personalul medical și asistenții sociali (conceptele privind Grupurile de Protecție
a Victimelor sunt detaliate în capitolul 6.2).
35
Miller WR, Rollnick S, “Ten things that motivational interviewing is not. Behavioural and cognitive psychotherapy”.
(2009), 37(02), p. 129-140.
36
Rollnick S, Miller WR, Butler CC, Aloia MS, “Motivational interviewing in health care: helping Pacientas change behaviour”. (2008),
p. 12.
37
Rollnick S, Miller WR, Butler CC, Aloia, MS, ”Motivational interviewing in health care: helping Pacientas change behaviour”.
(2008), p. 13.

Expunerea la violența de gen poate cauza dificultăți în stabilirea unei relații de încredere între victimele
violenței și personalul medical. Utilizând metodele de comunicare potrivite, prezentate în cadrul interviului
motivațional, personalul medical poate crește numărul referirilor legate de violența de gen în unitățile
medicale pentru femei.
Interviul motivațional poate fi utilizat pentru sprijinirea victimelor violenței de gen în inițierea și realizarea
următoarele activități38:
yy Gestionarea stării de sănătate

yy Căutarea și accesarea serviciilor specializate de suport
yy Inițierea unui plan de siguranță
yy Căutarea asistenței sociale
yy Reducerea abuzului de substanțe utilizat ca mecanism de copare (Engl., coping) cu situația în care se află
yy Obținerea și păstrarea unui loc de muncă
yy Îmbunătățirea auto eficacității
yy Ameliorarea problemelor de sănătate mintală asociate violenței de gen
Personalul medical din cadrul serviciilor medicale pentru femei poate utiliza
tehnicile specifice interviului motivațional pentru a crește numărul referirilor
către serviciile de asistență specializată. Indiferent dacă durata consultației este
de 10 minute – 30 de minute – 1 oră, echipele medicale pot utiliza tehnicile de
comunicare specifice interviului motivațional în cadrul consultațiilor stabilite cu
victimele.
Pentru utilizarea interviul motivațional nu este necesară petrecerea unui timp îndelungat cu pacienta. Durata
și desfășurarea consultațiilor nu sunt relevante pentru aplicarea tehnicilor specifice interviului motivațional.
De asemenea, personalul medical poate utiliza interviul motivațional ca instrument de comunicare pentru
a destinde atmosfera și pentru a crea un context în care victimele violenței de gen se simt în siguranță,
indiferent dacă intenția cadrului medical este de a spori numărul dezvăluirilor violenței de gen sau nu.
Cadrul interviului motivațional. Personalul medical utilizează interviul motivațional stabilind un parteneriat
cu pacientele, evocând motivele schimbării, subliniind autonomia pacientelor și manifestând compasiune
față de situația acestora . Interviul motivațional se o tehnică utilizată pentru paciente și nu asupra lor. Crearea
unei relații de colaborare prin folosirea tehnicii interviului motivațional, crește încrederea pacientelor în
personalul medical și determină implicarea lor în conversație.
38
Workgroup, I. P. V., “Programs and practice”. (2010), p. 92-102.
39
Miller, W. R., & Rollnick, S, “Motivational interviewing: Helping people change”. Guilford press, (2013), p. 25-36.

TABELUL 5: CE TREBUIE SĂ ȘTIE PERSONALUL MEDICAL PENTRU O MAI BUNĂ COMUNICARE CU
PACIENTELE
COLABORARE COMPASIUNE
yy Colaborați cu pacientele yy Încurajați pacientele să verbalizeze motivul schimbării

yy Tratați pacientele ca experți în rezolvarea propriilor yy Evitați prezentarea propriilor convingeri legate de
probleme motivul schimbării
yy Atribuiți priorități pentru ceea ce pacientele cunosc yy Evitați să convingeți pacientele în legătură cu necesitatea
despre ele însele schimbării
yy Explorați interesele, mai degrabă decât să convingeți yy Evitați să transmiteți pacientelor ce să facă și de ce
yy Evitați să vă comportați ca un expert în discutarea
problemelor pacientei
yy Evitați să considerați pacientele ca receptori pasivi
yy Evitați confruntarea pacientelor
yy Evitați să impuneți propriile păreri
EVOCARE ASISTENȚĂ ÎN VEDEREA AUTONOMIEI
yy Încurajați pacientele să verbalizeze motivul schimbării yy Responsabilizați pacientele pentru a face schimbarea
yy Evitați prezentarea propriilor convingeri legate de yy Responsabilizați pacientele pentru acțiunile lor
motivul schimbării yy Încurajați pacientele pentru a dezvolta strategii în
yy Evitați să convingeți pe paciente în legătură cu vederea schimbării
necesitatea schimbării
yy Evitați să transmiteți pacientelor ce să facă și de ce
3.2. RULE: PRINCIPII DE COMUNICARE PENTRU PERSONALUL MEDICAL
Utilizarea interviului motivațional se ghidează după patru principii, reunite sub acronimul RULE, în engleză
(rule = regulă)40:
yy Rezistați reflexului de a corecta (Resist the righting reflex),

yy Înțelegeți motivațiile pacientei dumneavoastră (Understand your Pacienta’s motivations),
yy Ascultați pacienta (Listen to your Pacienta),
yy Responsabilizați pacienta (Empower your Pacienta).
R REZISTAȚI REFLEXULUI DE A CORECTA
Personalul medical trebuie să reziste reflexului de a corecta sau de a proteja o pacientă, înainte ca
aceasta să solicite ajutor. Încercarea de a convinge victimele violenței de gen să-și denunțe sau să-și
părăsească partenerii violenți poate avea efectul contrar, victimele căutând să-și protejeze partenerii
și evitând solicitarea ajutorului. De asemenea, atunci când personalul medical încearcă să convingă
victimele violenței de gen, spunându-le „Cred că trebuie să faci ceva în această privință.” „Situația
pare gravă și ești în pericol!”, răspunsul firesc al victimelor violenței de gen este acela de a aduce un
contraargument precum „Sunt bine, lucrurile nu stau așa de rău.”
40
Rollnick S, Miller WR, Butler CC, Aloia MS, ”Motivational interviewing in health care: helping Pacientas change behaviour”.
(2008), p. 7-10.

U ÎNȚELEGEȚI MOTIVAȚIILE PACIENTEI
Când dorim să ajutăm o persoană să schimbe un comportament sau o situație, este important
să știm că schimbarea se produce datorită motivelor intrinseci persoanei în cauză și nu datorită
motivelor evidente nouă. În cazul victimelor violenței de gen, motivația schimbării trebuie să vină de la
paciente, nu de la personalul medical. Este recomandat ca personalul medical să evoce și să exploreze
motivațiile pacientelor pentru schimbare, în loc să susțină propriile motive pentru care consideră că
pacientele ar trebui să producă schimbări.
L ASCULTAȚI PACIENTA
Când ascultăm discursul schimbării („change talk”) pe care îl au pacientele și interacționăm cu

acestea, este important să utilizăm adresarea întrebărilor potrivite și să acceptăm perioadele lungi de
tăcere, precum și să exprimăm empatie. Manifestarea empatiei are loc în momentul în care reușiți să
vizualizați situația din perspectiva pacientei și să înțelegeți emoțiile pe care aceasta le manifestă.
E RESPONSABILIZAȚI PACIENTA
Pentru responsabilizarea pacientelor, este importantă atitudinea personalul medical în direcția

creditării pacientelor cu rolul de expert în realizarea schimbării comportamentale. Încurajarea auto
eficacității contribuie la procesul de responsabilizare.
3.3. ÎNTREABĂ. ASCULTĂ. INFORMEAZĂ
Adresarea întrebărilor potrivite
Adresați întrebări deschise Cum vă simțiți astăzi?

Despre ce ați vrea să vorbiți astăzi?
Cum merg lucrurile cu partenerul dumneavoastră?
Ce vă îngrijorează legat de relația dumneavoastră?
Ce v-ar plăcea să schimbați în relația dumneavoastră?
Ascultă. În timpul conversației cu pacientele, personalul medical ar trebui să petreacă 80% din timp ascultând
și 20% din timp vorbind. Atunci când ascultă, personalul medical trebuie să identifice ceea ce în interviul
motivațional se numește „discursul schimbării” („change talk”). Discursul schimbării, reprezintă limbajul pe
care-l folosesc pacientele atunci când exprimă dorința (desire), abilitatea (ability), raționamentul schimbării
(reason) și nevoia de schimbare (need for change). Totodată, pacientele pot vorbi despre angajamentul
pentru schimbare (commitment to change), activarea schimbării (activation for change) și luarea de măsuri
(taking steps). DARN-CAT este un acronim utilizat în limba engleză pentru reținerea limbajului pe care
personalul medical ar trebui să-l utilizeze în timpul conversațiilor cu pacientele.

Ascultarea discursului Dorință „Vreau să...”
schimbării „Mi-ar plăcea să...”
Discursul schimbării care „Îmi doresc...”
pregătește pacienta pentru
schimbare
Capacitate „Aș putea...”

„Pot...”
„Aș fi în stare să...”
Raționament „Vreau să fac acest lucru pentru că...”

„Ar fi poate mai bine dacă...”
Nevoie
„Ar trebui să...”
„Trebuie să...”
„Chiar ar trebui să...”
Discursul schimbării Angajament „O să...”

care pregătește pacienta ”Voi...”
pentru implementarea „Intenționez să...”
schimbării
Mobilizare
„Sunt gata să...”
„Sunt pregătită să...”
„Sunt dispusă să...”
Luarea de „Am făcut...”

măsuri „Am început să...”
Adaptare după Rollnick S, Miller WR, Butler CC, Aloia MS,

„Motivational interviewing in health care: helping Pacientas change behaviour.” (2008), p.33.
Deși poate părea simplu să asculți “discursul schimbării”, Thomas Gordon41 a prezentat 12 blocaje în
calea ascultării, pe care oamenii le folosesc cel mai adesea în conversații. Este extrem de important ca
personalul medical să evite aceste blocaje atunci când discută cu pacientele, deoarece utilizarea acestora
obstrucționează conversația și încurajează discursul neîntrerupt al pacientelor împotriva schimbării.
41
Miller WR, Rollnick S, “Motivational interviewing: Helping people change”. Guilford press. (2013), p. 65.

BLOCAJE ÎN CALEA COMUNICĂRII DINTRE PERSONALUL MEDICAL ȘI PACIENT
1. A da ordine, indicații sau comenzi

2. A atenționa sau a amenința
3. A da sfaturi, sugestii sau soluții
4. A convinge bazându-te pe logică, a argumenta sau a ține lecții moralizatoare
5. A ține morală, a ține predici sau a le spune pacientelor ce „ar trebui” să facă
6. A contrazice, a judecata, a critica sau a învinui
7. A fi de acord, a aproba sau a lăuda
8. A face de rușine, a ridiculiza sau a eticheta
9. A interpreta sau a analiza
10. A oferi asigurări, a simpatiza sau a consola
11. A interoga
12. A te retrage din conversație, a fi distras, a glumi sau a schimba subiectul
Informează. Personalul medical este obișnuit, în activitatea zilnică, să ofere pacienților informații. Atunci când
utilizează tehnicile interviului motivațional, informarea pacientelor constă într-un schimb de informații cu
acestea și nu în oferirea de informații pentru acestea. Este important ca personalul medical să evite orice
situație în care oferă informații fără a cere permisiunea pacientei sau fără ca pacienta să le solicite. De
asemenea, după schimbul de informații, este important ca personalul medical să solicite părerea pacientei
cu privire la ceea ce tocmai a fost împărtășit. Mai multe detalii despre informarea pacientelor sunt incluse îm
Anexa 3, Tabelul 1.
Competențe și tehnici pentru utilizarea interviului motivațional: OARS este un acronim în engleză util pentru
a ține minte cele patru comportamente esențiale pe care trebuie să le adopte personalul medical pentru
a determina verbalizarea de către paciente a discursului schimbării. Prin întrebări deschise (open-ended
questions), afirmații (affirmations), reflecții (reflections) și sumarizare/rezumare (summarising), personalul
medical își poate ghida pacientele de la o atitudine ambivalentă cu privire la schimbare spre planificarea
efectivă a schimbării și, în final, spre schimbarea comportamentelor. Aceste patru competențe trebuie
utilizate de către personalul medical în cadrul fiecărei conversații de tip interviu motivațional, chiar dacă
conversația durează câteva minute (Anexa 3, Tabelul 2). Pentru mai multe informații despre tehnicile de
comunicare care pot fi folosite în timpul conversației cu pacientele (Anexa 3, Tabelul 3).

4. PLANIFICAREA SIGURANȚEI DE CĂTRE
ASISTENȚII SOCIALI PENTRU PACIENTELE
CARE RAPORTEAZĂ VIOLENȚA DE GEN
Siguranța pacientelor care au fost victimele violenței de gen trebuie să se afle în centrul tuturor intervențiilor
care adresează violența de gen și sunt implementate în sectorul medical. Imediat după separarea de
agresor, riscul violenței fizice crește. Mai mult, majoritatea crimelor, a tentativelor de omor și a actelor grave
de violență se comit atunci când victima încearcă să părăsească agresorul violent42. Personalul medical joacă
un rol important în referirea victimei către un asistent social care are acces la servicii de asistență specializată
în violența de gen, servicii prin care victima va primi sprijin în evaluarea riscurilor și în planificarea siguranței.
În funcție de timpul avut la dispoziție, asistentul social va lucra îndeaproape cu serviciile specializate pentru
femei în dezvoltarea planului de evaluare și planificare a siguranței.
NU UITAȚI: RISCUL ESTE DINAMIC
Este posibil ca situația pacientei să difere de la o zi la alta și, prin urmare,

descrierea situației să difere în funcție de momentul consultației. Riscul pentru
pacientă poate fi mai mic sau mai mare de fiecare dată când consultați pacienta.
Prin urmare, în cadrul fiecărei consultații, adresați pacientei întrebări legate de
risc și de siguranță.
4.1. ÎNȚELEGEREA RISCULUI ASOCIAT VIOLENȚEI DE GEN
Factori de risc, (adaptare după Manualul UNFPA-WAVE43), luați în calcul:
yy Acte anterioare de violență asupra femeii, asupra copiilor sau asupra altor membri ai familiei, precum și
existența foștilor parteneri
yy Acte anterioare de violență în afara familiei
yy Existența în trecut sau în prezent a separării sau divorțului
yy Acte de violență comise de alți membri ai familiei pentru a controla victima
yy Posesia și/sau utilizarea de arme
yy Abuzul de alcool sau de droguri, deoarece poate elibera de inhibiții un agresor care deja recurge la
violență
yy Amenințările, deoarece în multe dintre cazurile de femei ucise de partenerii lor, au existat în mod
repetat amenințări cu moartea.
yy Gelozia și posesivitate excesivă
yy Conceptele și atitudinile exagerat de patriarhale
yy Persecuția și terorizarea psihologică (hărțuirea), inclusiv prin e-mail, în scris, pe rețelele de socializare
yy Pericolul pentru copii, inclusiv amenințările de a-i lua, de a-i răni, de a-i ucide
yy Nerespectarea ordinelor de protecție emise de instanțe judecătorești
Alte elemente care ar putea declanșa o escaladare bruscă a violenței cuprind schimbări în cadrul
relației, de exemplu, atunci când femeia se angajează, împotriva voinței partenerului, în căutarea
ajutorului sau în intentarea divorțului.
42
Asia”. (2014), p. 83.
43
Asia”. (2014), p. 83.

4.2. REALIZAREA UNEI EVALUĂRI A RISCURILOR
PERSONALUL MEDICAL (MEDICI, ASISTENȚI MEDICALI, MOAȘE)
Procesul de evaluare a riscurilor sprijină personalul medical în înțelegerea riscurilor imediate la care sunt
expuse pacientele lor. Nu este de așteptat ca personalul medical să realizeze o evaluare completă și detaliată
a riscurilor. Întrebările de mai jos sunt potrivite pentru a stabili dacă o pacientă este expusă unui risc ridicat
imediat.
ÎNTREBĂRI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR:
yy Vă simțiți în siguranță dacă mergeți acasă?

yy Ce vă e teamă că s-ar putea întâmpla?
yy V-a amenințat partenerul/agresorul?
yy Cum stau lucrurile în privința amenințărilor sau riscurilor pentru copii, nou-născuți sau copii nenăscuți?
În funcție de răspunsul la întrebări, personalul medical va ști ce fel de proceduri să urmeze: de a oferi îngrijiri
medicale de urgență și de a urmări procedura de referire existență în clinică sau direcționarea pacientei
către asistentul social.
ASISTENȚII SOCIALI
Asistenții sociali cu experiență și specializare în oferirea de asistență în cazul violenței de gen ar trebui să
realizeze o evaluare mai detaliată a riscurilor (facilitatori pentru prevenirea și combaterea violenței de gen,
lucrători sociali, psihologi). Fiecare organizație/localitate/țară va utiliza un formularul standard pe care îl are
în dotare pentru evaluarea riscurilor.
În Marea Britanie, Lista Indicatorilor de Risc (SafeLives Risk Indicator Checklist (RIC))44 dezvoltat de Safelives (Vieți
Sigure) este instrumentul cel mai utilizat pentru evaluarea riscurilor în cazul femeilor expuse la violența de
gen. Lista cuprinde o serie de întrebări adresate victimelor de către personalul medical, instruit în utilizarea
instrumentului de evaluare. Rezultatul final după evaluarea riscurilor ia în calcul și părerea profesională a
specialistului care realizează evaluarea. Este esențial ca persoana care adresează întrebările să fi beneficiat
de instruire adecvată și să înțeleagă dinamica violenței de gen. (Pentru descărcarea formularului, accesați
linkul menționat în nota de subsol 44).
4.3. SPRIJINIREA PACIENTEI ÎN ELABORAREA UNUI PLAN DE SIGURANȚĂ
Elaborarea unui plan de siguranță sprijină pacienta în planificarea acțiunilor utile în cazuri viitoare de
violență. Cu toate că riscul se schimbă în mod constant, în cazul violenței de gen, un plan de siguranță oferă
posibilitatea de a evalua diverse evenimente sau scenarii care includ manifestarea riscului la toate nivelurile.
ff Un plan de siguranță poate fi o resursă utilă și

ff Planul de siguranță este o activitate controlată de pacientă, pe care o poate îndeplini în afara
consultației. Pacienta poate lua planul de siguranță cu ea, dacă nu este în pericol făcând acest lucru.
ff Planul cuprinde măsurile care se iau în caz de urgență, liniile de asistență telefonică și sursele de
consiliere.
SafeLives Risk Indicator Checklist (RIC) available here:

44
http://www.safelives.org.uk/sites/default/files/resources/Dash%20for%20IDVAs%20FINAL.pdf

LISTĂ PENTRU ASISTENȚII SOCIALI CARE ELABOREAZĂ UN PLAN DE SIGURANȚĂ ÎMPREUNĂ CU O
VICTIMĂ A VIOLENȚEI DE GEN:
Un plan de siguranță poate acoperi diverse etape, iar asistentul social va avea timp să exploreze următoarele
elemente diferite împreună cu pacientele:
Siguranța în relație45. De avut în vedere:
yy Locurile care trebuie evitate atunci când se declanșează un abuz (cum ar fi bucătăria, unde există multe
posibile arme).
yy O posibilă ieșire din casă în cazul în care abuzul escaladează (cum ar fi o fereastră/ușă deschisă).
yy Persoane cărora să le ceară ajutor sau pe care să le înștiințeze legate de pericolul în care se află.
yy Să-i roage pe vecini sau pe prieteni să cheme poliția dacă aud ceva care ar sugera că femeia sau copiii
ei sunt în pericol.
yy Locuri unde să ascundă numere de telefon importante, cum sunt numerele liniilor de asistență
telefonică.
yy Cum să-i mențină pe copii în siguranță atunci când se declanșează un abuz.
yy Să-i învețe pe copii să-și ia măsuri de siguranță sau să ceară ajutor, eventual chemând poliția.
yy Să păstreze documentele personale importante într-un singur loc, pentru a putea fi luate dacă femeia
trebuie să plece imediat.
yy Să informeze pe cineva despre abuz, pentru ca acesta să fie înregistrat (important, de exemplu, în
cazurile care ajung în instanță sau pentru cererile de acordare a statutului de imigrant legal).
Plecarea în caz de urgență. De avut în vedere:
yy Pregătirea unui bagaj de urgență și ascunderea lui într-un loc sigur, în cazul în care femeia trebuie să
plece de urgență.
yy Stabilirea persoanelor pe care să le sune și a locurilor unde să meargă (cum ar fi un centru pentru
victimele violenței domestice).
yy Lucruri pe care să nu uite să le ia, inclusiv documentele și medicamentele copiilor, cheile sau o
fotografie a agresorului (utile ca documente în instanță).
yy Accesul la o carte de telefon/un carnet cu adrese.
yy Accesul la banii sau la cardurile de credit/debit pe care femeia le-a pus poate deoparte.
yy Planuri pentru transport.
yy Planuri pentru a lua haine, articole de toaletă și jucării pentru copii.
yy Luarea oricărei dovezi a abuzului, precum poze, notițe sau detalii despre martori.
Siguranța când se încheie o relație. De avut în vedere:
yy Datele de contact ale personalului medical care poate oferi consiliere sau sprijin vital.
yy Schimbarea numărului de telefon fix și mobil.
yy Rețelele de socializare și e-mailurile - să ia în calcul setările de siguranță pe rețelele de socializare și să
aibă grijă dacă postează ceva pe Facebook sau Instagram. Să schimbe adresa de e-mail.
yy Cum să-și păstreze secret locul unde se află, dacă a plecat de acasă (de exemplu, nedezvăluindu-l
prietenilor comuni).
yy Obținerea unui ordin împotriva molestării, sau a unui ordin de protecție.
yy Planuri pentru a le vorbi copiilor despre cât este de important să-și ia măsuri de siguranță.
yy Solicitarea ajutorului din partea angajatorului în privința siguranței, în timpul orelor de lucru.
45
Department of Health. “Responding to domestic abuse: A handbook for health professional”. UK, (2005).

5. SISTEME DE REFERIRE ȘI DE RAPORTARE
Cadrele medicale sunt de obicei primul punct de contact pentru victimele violenței de gen. Prin
urmare, acesta se află într-o poziție potrivită pentru a identifica violența de gen, pentru a oferi victimelor
îngrijire medicală și pentru a le referi spre alte servicii de asistență necesare. Acest lucru poate cuprinde
referirea către alte cadre medicale din aceeași unitate medicală sau din altă unitate medicală; de exemplu,
către specialiști în sănătatea mintală sau în boli transmisibile cum ar fi virusul HIV, precum și referirea către
alte servicii, de tipul adăposturilor sau al instituțiilor și organizațiilor care oferă consiliere psihosocială sau
juridică. Pe de altă parte, personalul medical poate primi, la rândul său, victime de gen feminin care sunt
trimise, de exemplu, de partea poliției, adăposturilor pentru femei sau alte cadre medical46.
Proiectul RESPONSE își propune să crească numărul referirilor/

Vizitele de rutină din raportărilor către serviciile specializate pentru victimele
timpul sarcinii oferă violenței de gen, în cadrul unităților medicale pentru femei,
o ocazie esențială utilizând o abordare bazată pe drepturi, orientată spre gen
pentru identificarea și spre victimă. Cadrul medical care furnizează servicii medicale
violenței de gen, pentru femei (medic, moașă și/sau asistenți) beneficiază de formare
pentru planificarea privind identificarea violenței de gen și colaborează îndeaproape cu
siguranței și pentru un asistent social, care acționează ca facilitator pentru prevenirea și
referirea victimelor combaterea violenței de gen. Dacă personalul medical lucrează într-o
din rândul femeilor clinică care are implementat un sistem de referire și cunoaște servicii
însărcinate, care specializate în adresarea violenței de gen, atunci poate ajuta victima
se confruntă cu prin contactarea serviciile de suport existente. Dacă nu există servicii
un risc ridicat în specializate în adresarea violenței de gen, rolul personalului medical,
această perioadă de împreună cu cel al asistentului social sau cu cel al facilitatorului, este
vulnerabilitate. de a încuraja stabilirea unor reglementări și a unui sistem de referire
pentru sprijinirea victimelor violenței de gen în cadrul unității lor
medicale.
5.1. CONCEPTE DE BAZĂ ȘI BENEFICII ALE SISTEMELOR DE REFERIRE
Unitățile medicale pentru femei oferă condițiile favorabile pentru realizarea de intervenții, de asistență și de
sisteme de referire în cazul violenței de gen. RESPONSE reprezintă o astfel de intervenție, oferind formare,
acțiuni de sensibilizare, identificarea pro-activă a victimelor violenței de gen și referirea către asistenții sociali
formați pentru asistarea femeilor47.
Toate activitățile trebuie realizate în cadrul unor parteneriate. RESPONSE reprezintă un bun exemplu în
acest sens, modelând parteneriatul dintre domeniul medical și cel social.
INSTRUIRE (FORMARE)
Pentru întregul personal medical, formarea continuă privind violența de gen ar trebui să fie obligatorie. În
cele ce urmează, sunt detaliate câteva elemente-cheie.
46
UNFPA-WAVE, “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central Asia”. (2014),
p. 87.
47
Bewley S, Welch, J, eds., “ABC of domestic and sexual violence”. John Wiley & Sons. (2014), p. 103-106.

Instruirea ar trebui să:
yy Fie desfășurată în cadrul unităților medicale și să implice tot personalul, inclusiv cel de la recepție și
personalul auxiliar;
yy Fie realizată în mod regulat pentru ca toți membrii temporari și membrii noi ai personalului medical să
beneficieze de această instruire;
yy Fie desfășurată la nivel de secție/clinică și să beneficieze de contribuția șefilor de secție și a șefilor de
echipă;
yy Fie realizată în parteneriat cu organizații specializate în violența de gen;
yy Fie utilizate studii de caz și jocuri de rol;
yy Ia în calcul mediul, rolurile și responsabilitățile personalului medical;
yy Aibă în vedere un chestionar de evaluare a cunoștințelor înainte de începerea instruirii, pentru adaptarea
mesajului la nevoile participanților;
yy Utilizeze tehnici de învățare centrate pe adult;
yy Țină cont de răspunsurile din chestionarele de evaluare a cunoștințelor după desfășurarea instruirii,
pentru adaptarea și schimbarea conținutului astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor participanților;
yy Fie legată de dezvoltarea profesională continuă, pentru a motiva participarea personalului medical.
Pe termen lung, este importantă demonstrarea eficacității instruirii, a intervenției timpurii și a

prevenției, cu scopul de a arăta o reducere a violenței de gen prin intermediul evaluării. Beneficiile
pentru serviciul medical ar trebui să cuprindă:
yy Reducerea repetării incidentelor și, prin urmare, scăderea vizitelor medicale repetate
yy Scăderea numărului de consultații
yy Scăderea numărului de rețete medicale
yy Apariția beneficiilor pe termen lung pentru sănătatea pacientelor
yy Creșterea calității vieții pacientelor
yy Scăderea costului pe termen lung, datorită serviciilor medicale mai bune oferite victimelor violenței de
gen
CREAREA UNOR SISTEME DE ÎNGRIJIRE
yy Identificați serviciile existente la nivel local

yy Ce sisteme/rețele există momentan – pot fi îmbunătățite și să ofere suport victimelor?
yy Personalul medical este deja în legătură cu serviciile locale de asistență specializată sau trebuie ca aceste
legături să fie create și sprijinite?
yy Dați exemple de proiecte de succes, de exemplu, MeMoSa în Olanda, MOZAIC în Marea Britanie48
Contribuția victimei – ascultați victimele și valorificați părerile și experiențele lor cu privire la servicii și la
îngrijirea medicală, pentru a contribui la practica medicală. Grupurile de suport al victimelor și grupurile
de implicare a pacientelor care se întâlnesc în mod regulat asigură o contribuție valoroasă a sistemelor de
îngrijire și de referire și o evaluare importantă a acestora.
Atunci când sunt introduse noi metode de lucru, este util să se ia în calcul provocările și oportunitățile pe
care le aduc49.
48
Mozaic Women’s Well Being Project. Available at: http://www.together-uk.org/southwark-wellbeing-hub/the-directory/16111/
mozaic- womens-well-project/
49
Bewley S, Welch, J, eds., “ABC of domestic and sexual violence”. John Wiley & Sons. (2014), p. 103-106.

TABELUL 6: PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN CREAREA UNOR SISTEME DE ÎNGRIJIRE ȘI DE REFERIRE
PROVOCĂRI OPORTUNITĂȚI
Convingerea personalului - Stabilirea de legături cu specialiștii locali în violența de gen, atât în sectorul
medical că violența de gen voluntar, cât și în cel statutar
reprezintă o problemă de - Legătura cu politicile publice, cu ghidurile de bune practici și legislația
sănătate națională
- Discutarea cazurilor de violență de gen în cadrul întâlnirilor medicale
- Realizarea unui sondaj anonim privind violența de gen în cadrul unității
medicale
Inițierea schimbării în practica - Inițierea rolului de lider medical interesat de domeniul violenței de gen
medicală - Stabilirea de legături cu responsabili din domenii conexe, asistență socială și
protecție a adultului și a copilului, care activează în cadrul sectorului medical
- Asigurarea că la nivelul clinicii/spitalului, departamentul de resurse umane
are o politică cu privire la personalul expus la violența de gen
- Afișarea unor postere și pliante privind violența de gen în spațiile publice, de
așteptare în cadrul clinicii/spitalului
Dezvoltarea unui program de - Colaborarea cu servicii specializate existente la nivel local și adaptarea
instruire a personalului medical formării la contextul medical existent
privind violența de gen, adaptat - Cooperarea cu personalul medical pentru facilitarea formării
la situați actuală
Motivarea personalului medical - Oferirea unui caracter obligatoriu instruirii pentru combaterea și prevenirea
pentru participarea la sesiunile violenței gen, stabilirea unei legături cu dezvoltarea profesională continuă și
de instruire includerea formării privind protecția adultului și a copilului
- Organizarea sesiunilor de instruire în momente oportune pentru echipele
medicale
Evaluarea și monitorizarea - Crearea de ghiduri clinice care să includă instrucțiuni despre modul în care
schimbării în practica medicală trebuie adresate întrebări despre violența de gen, ținând cont de importanța
siguranței victimei
- Oferirea unor detalii clare despre modul în care trebuie înregistrate și
documentate evenimentele de violența de gen
- Includerea unei scheme de codificare privind violența de gen în sistemul de
înregistrare/completare a fișei pacientului și realizarea unor evaluări regulate
- Stabilirea de sisteme de îngrijire clare în cadrul procesului de referire a
femeilor expuse violenței de gen
- Căutarea de finanțare pentru cercetarea în domeniul serviciilor medicale, în
colaborare cu cadrele universitare locale
Susținerea intervenției/ - Garantarea implicării responsabililor medicali și a personalului cu funcții

programului de instruire superioare și strategice în toate etapele de dezvoltare și implementare
- Păstrarea violenței de gen ca și interes pe agenda întâlnirilor medicale (de
exemplu, rapoartele de gardă)
- Garantarea unui program continuu de formare a personalului medical
privind violența de gen
- Împărtășirea și încurajarea bunei practici prin promovarea studiilor de caz și
evaluarea fișelor medicale ale pacientei
- Sprijinirea licitațiilor pentru angajarea de servicii de promovare ale acțiunilor
pentru prevenirea și combaterea violenței de gen

6. MĂSURI RECOMANDATE. ABORDAREA
MULTISECTORIALĂ PENTRU COMBATEREA
VIOLENȚEI
Problema violenței de gen trebuie diseminată în cadrul serviciilor de asistență medicală şi socială, inclusiv
la nivelul asistenței medicale primare şi de specialitate și în cadrul numeroaselor organizații şi instituții.
De asemenea, este importantă responsabilizarea organizațiilor de femei care oferă servicii de asistență
specializată. Există probabilitatea ca oricare dintre aceste grupuri să fie nevoite să îşi dezvolte propriul model
de referire şi răspuns în combaterea violenței; dar având o abordare multisectorială în combaterea violenței
va crește probabilitatea ca victimele să primească ajutorul de care au nevoie.
Un exemplu în acest sens este Modelul MARAC în Marea Britanie50. MARAC este o întâlnire de evaluare
a riscurilor violenței la care participă mai multe instituții. MARAC este o întâlnire locală organizată în mod
regulat, unde se analizează modalități de asistare a victimelor care se confruntă cu un risc ridicat de a fi ucise
sau de a suferi vătămări grave. În cadrul acestor întâlniri participă un specialist în prevenirea și combaterea
violenței de gen, reprezentanți ai poliţiei, ai serviciilor sociale pentru copii, reprezentanți din domeniul
sănătății şi ai altor agenţii relevante. Vorbesc despre victimă, despre familie și despre agresor și împărtășesc
informații. Întâlnirea este confidențială. Acești participanți elaborează împreună un plan de acțiune pentru
fiecare victimă. Aceștia lucrează mai bine atunci când toate persoanele implicate îşi înțeleg rolul şi procedurile
care trebuie urmate. Vezi nota de subsol 50, pentru accesarea formularului.
STANDARDE PENTRU SERVICIILE DE SPRIJIN ÎMPOTRIVA VIOLENȚEI DE GEN, ÎN CONFORMITATE CU

ARTICOLUL 18 DIN CONVENȚIA DE LA ISTANBUL51
Serviciile se bazează pe o înțelegere a violenței Serviciile au drept scop responsabilizarea și

de gen împotriva femeilor și se concentrează independența economică a femeilor victime ale
asupra drepturilor omului și asupra siguranței violenței.
victimelor.
Serviciile permit, după caz, amplasarea în același

Serviciile se bazează pe o abordare integrată, loc a serviciilor de protecție și asistență.
care ia în considerare relația dintre victime,
agresori, copii și mediul lor social extins.
Serviciile ar trebui să fie disponibile și să
răspundă nevoilor specifice ale populațiilor
Serviciile vizează evitarea victimizării secundare. vulnerabile, inclusiv ale copiilor victimei.
50
Safe Lives, Multi-Agency Risk Assessment Conferences (MARAC) Model, (2013), available here:
http://www.safelives.org.uk/sites/default/files/resources/MARAC%20FAQs%20General%20FINAL.pdf
51
UNFPA-WAVE, “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central Asia”. (2014),
p. 57.
52
Project IMPLEMENT, “EU Policy Recommendations and Legal Frameworks”. (2017), developed as part of WS3, available at:
http://gbv-implement-health.eu/

6.1. CONȘTIENTIZAREA ȘI PROMOVAREA LA NIVELUL POLITICILOR PUBLICE
Proiectele anterioare privind sensibilizarea și promovarea la nivelul politicilor, cum ar fi și Proiectul IMPLEMENT
- Recomandările de politică la nivelul UE și cadrul legal au dus la elaborarea de recomandări privind politica de
îmbunătățire a asistenței specializate pentru victimele violenței de gen în sistemele de sănătate din Europa, în
conformitate cu reglementările și recomandările existente, în special în conformitate cu Convenția Consiliului
Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice, cunoscută și
sub numele de Convenția de la Istanbul. Convenția menționează în articolul 15 - Formarea profesioniștilor53:
1. Părțile vor furniza sau consolida formarea adecvată a specialiștilor relevanți care se ocupă de victimele
sau făptuitorii oricăror acte de violență care intră sub incidența prezentei Convenții, privind prevenirea
și depistarea unor astfel de violențe, egalitatea între femei și bărbați, nevoile și drepturile victimelor,
precum și modul de prevenire a victimizării secundare.
2. Părțile încurajează ca formarea menționată la alineatul (1) să includă formarea printr-o cooperare
coordonată a mai multor instituții, pentru a permite o abordare completă și adecvată a referirilor în
cazurile de violență care intră în sfera de implementare a prezentei Convenții.
Pentru a crește colaborarea multisectorială, este necesar să se precizeze în politicile UE, naționale și/sau
instituționale, rolul personalului medical în prevenirea și combaterea violenței de gen și să se furnizeze o
listă a “specialiștilor relevanți” (de exemplu, cadrele medicale, medicii de familie, moașele, obstetricienii și
personalul din serviciile de urgență), care necesită formare în ceea ce privește identificarea și sprijinirea
victimelor violenței de gen.
TABELUL 7: STANDARDE PENTRU FORMAREA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL

15 DIN CONVENȚIA DE LA ISTANBUL54 ŞI RECOMANDĂRILE IMPLEMENT55
CREȘTEREA NUMĂRULUI DE CURSURI DE FORMARE

PENTRU PERSONALUL MEDICAL
La nivelul politicilor Promovarea unui cadru legislativ dedicat combaterii violenţei de gen, cu un
publice articol care să precizeze educația inițială și continuă pentru cadrele medicale
Național
care vin în contact cu potențiale victime.
Exemplu: Franța: Legea nr. 2014-873 din 4 august 2014 „Legea privind
egalitatea reală între bărbaţi şi femei” este o abordare multidimensională a
inegalităților dintre femei și bărbați, în special articolul 5156
53
(2011) and ratified in 2014, http://www.coe.int/en/web/istanbul-convention
54
UNFPA-WAVE “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central Asia”, (2014),
p. 57.
55
Project IMPLEMENT, “EU Policy Recommendations and Legal Frameworks”. (2017), developed as part of WS3, available at:
http://gbv-implement-health.eu/
56
French Law on GBV, Domestic Violence and its Consequences on Children, (2010) Loi 2010-769 du 9 juillet 2010 relative aux
violences faites spécifiquement aux femmes, aux violences au sein des couples et aux incidences de ces dernières sur les enfants

Crearea, implementarea şi monitorizarea unui plan de acţiune la nivel
naţional pentru combaterea violenţei de gen. Un astfel de plan trebuie să
includă un articol explicit care să permită sectorului sănătății și personalului
medical să includă raportarea/referirea cazurilor de violenţă de gen în cadrul
examinărilor medicale de rutină pentru a încuraja reacţii de prevenire a
violenței. Aceste activități ar trebui să fie susținute de o formare continuă
privind identificarea și sprijinirea victimelor violenţei de gen în unităţile
medicale.
La nivel instituțional Crearea unui consiliu interministerial care să coordoneze activităţile de

politică naţională pentru combaterea violenţei de gen prin intermediul
ministerelor relevante: sănătate, educaţie, cercetare, social şi justiţie. Acesta
este un mod esențial pentru susținerea implementării măsurilor și integrarea
prevenirii violenței în cadrul politicilor sociale, de sănătate și educaționale,
care promovează egalitatea de gen și egalitatea socială. Această Comisie ar
trebui să aibă un buget dedicat și ar fi responsabilă pentru implementarea
Planului Național de Acţiune împotriva Violenţei de Gen.
Un astfel de consiliu a fost creat în Franţa, „Misiunea interministerială pentru

protejarea femeilor victime ale violenţei şi pentru lupta împotriva traficului de
persoane (MIPROF)”57.
Național
La nivel educațional Formarea cadrelor medicale trebuie integrată într-un cadrul de lucru
susținut, în principal la nivel național. Formarea cadrelor medicale
depinde de capacitatea și resursele existente sau de dezvoltarea unora
noi:
1. Introducerea unor module de formare obligatorii în curricula

educaţională medicală/pentru asistenți medicali/pentru moașe şi a unor
întrebări referitoare la violenţa de gen în timpul examinărilor medicale;
2. Propunerea unor module specifice de formare în cursurile de educație
continuă care sunt obligatorii pentru medici/asistenți medicali/moașe;
3. Propunerea unui plan de formare pentru cadrele medicale și a unor
instrumente pedagogice (filme, broșuri etc.);
4. Aprobarea creditelor pentru formarea continuă pentru cursurile oferite
privind prevenirea și combaterea violenței de gen adresate cadrelor
medicale;
5. Existența unui număr de telefon național disponibil cadrelor medicale
pentru a căuta îndrumare atunci când intră în contact cu posibile victime
ale violenţei de gen;
6. Publicarea la intervale regulate a unor articole informative cu privire
la rolul cadrelor medicale în combaterea violenţei de gen în unităţile
medicale, în reviste sau jurnale profesionale, cu scopul de a creşte
gradul de conștientizare.
MIPROF, available here: http://www.familles-enfance-droitsdesfemmes.gouv.fr/dossiers/actions-dispositifs-interministeriels/

57
miprof-mission-interministerielle-pour-la-protection-des-femmes-victimes-de-violences

La nivelul politicilor Identificarea și referirea către serviciile specializate a victimelor violenţei de
publice gen trebuie să fie mandatate și stipulate explicit în politica și procedurile de
sănătate ale unităţii medicale, de exemplu în Regulamentul de organizare şi
funcţionare a spitalului.
La nivel instituțional Fiecare unitate medicală principală (de exemplu, spitale, clinici) poate fi
mobilizată pentru a stabili „Grupuri de protecţie a victimelor” sau
„Persoana de contact” pentru a facilita oferirea de suport victimelor
violenţei de gen în cadrul unităților medicale.
Serviciile medicale pentru femei
Exemplu: În Austria, o echipă de cadre medicale (obstetrică, serviciu de

urgență, moașe etc.) este chemată pentru orice victimă a violenţei de gen
posibilă, pentru a facilita sprijinirea victimelor în ceea ce privește referirea
către poliţie și servicii de asistență specializate, de exemplu către un
centru de intervenție sau adăposturi pentru femei (mai multe detalii în
secțiunea 6.2 de mai jos).
La nivel educațional Fiecare unitate medicală trebuie să utilizeze modele pentru a îmbunătăți
identificarea și referirea femeilor victime ale violenţei de gen către serviciile
de asistență specializată. Astfel de exemple cuprind:
yy Manualul de instruire IMPLEMENT, www.gbv-implement-health.

eu; sau Manualul de instruire RESPONSE pentru a susține instruirea
medicilor/asistenților medicali/moașelor din cadrul departamentului/
clinicii;
yy Instrumentul fundamental de referință pentru medici, rezidenți și
stagiari care poate fi consultat în activitatea clinică58;
yy Creșterea gradul de conștientizare cu privire la modul în care cadrele
medicale pot contribui la combaterea violenţei de gen în cadrul instituţiei
prin implementarea unor sesiuni de informare în cadrul unităţilor
medicale.
6.2. GRUPURI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR

La nivel local, ar fi ideal ca identificarea și referirea către serviciile specializate pentru asistența victimelor
violenței de gen să fie mandatate și stipulate explicit în politica și procedurile medicale ale unităţii medicale,
de exemplu în regulamentul de organizare şi funcționare a spitalului.
Dacă este obligatoriu, acest lucru va mobiliza fiecare unitate sanitară (de exemplu: spitale, clinici) pentru
a stabili „Grupuri de protecție a victimelor”. Această bună practică a fost stabilită în spitalele în care este
invitată o echipă de cadre medicale instruite (obstetrică, serviciu de urgență, moașe etc.) pentru potențiale
victime ale violenţei de gen, pentru a facilita sprijinirea victimelor în ceea ce privește referirea către poliţie și
servicii de asistență specializate, de exemplu un centru de intervenție sau adăposturi pentru femei.
58
Blank K, Rosslhumer, M, “IMPLEMENT Training Manual on gender-based violence for health professionals”. (2015), p. 62.

TABELUL 8: STUDIU DE CAZ DIN AUSTRIA: GRUPURI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR ÎN SISTEMUL MEDICAL
De la începutul anului 2011 există un mandat Rolul grupurilor de protecţie a victimelor:

legal59 în Austria de a oferi grupuri de protecție
a victimelor în sistemul medical. Potrivit legii, yy Victimele violenței de gen beneficiază de
sistemele de sănătate trebuie să aibă în sprijin extins și adecvat.
componență grupuri de protecție a victimelor yy Întregul personal clinic este invitat să
pentru copii, precum și pentru adulți. Una dintre participe la inițiative de formare și educație
componentele cheie este de a recunoaște privind violenţa de gen.
semnele timpurii ale violenței domestice și yy Intensificarea activității și a cooperării între
orice suspiciune de violență, pentru a consolida mai multe instituții din sectorul medical
conștientizarea personalului cu privire la şi grupurile de protecție a victimelor,
problema violenței domestice. adăposturile pentru femei, poliție și medicii
înregistrați.
Grupul ar trebui să aibă în componență cel puțin yy Resurse financiare și personale
doi specialiști pentru serviciul de urgență și reglementate pentru creșterea protecției
ginecologie, precum și alte asistente medicale și victimelor și susținerea dezvăluirii violenţei
un responsabil pentru tratamentul psihologic și de gen.
psihoterapeutic în spital.
Instituțiile medicale sunt mandatate să refere victimele violenţei domestice spre Grupul pentru
Protecția Victimelor. Grupurile sunt responsabile pentru depistarea precoce a violenței domestice și,
în special, pentru sensibilizarea diferiților specialiști din domeniul medical privind impactul și efectele
violenței domestice. Această lege a reprezentat o îmbunătățire importantă pentru sprijinirea victimelor
violenţei de gen care necesită sprijin în instituțiile medicale.
Cu acest cadru legal pentru sistemul de sănătate, Austria se aliniază „Convenției pentru prevenirea
violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”, Convenția de la Istanbul60 a Consiliului Europei
care prevede, în rezumat, la articolul 15 că:
yy Ar trebui să existe formare și educație pentru membrii grupurilor profesionale care lucrează cu
victimele și agresorii, pentru a preveni și detecta violența, pentru a promova egalitatea de gen și
nevoile și drepturile victimelor de a preveni victimizarea secundară;
yy Formarea ar trebui să fie adresată mai multor instituții și să sprijine parteneriatul între acestea
pentru a crea sisteme de îngrijire simple de la serviciile de sănătate către serviciile de asistență
specializată în violenţa de gen.
59
Austrian Federal Law for the implementation of victims of gender based violence in public health care systems, (2010),
Bundesgesetz über Krankenanstalten und Kuranstalten, BGBI. I Nr.61/2010/ KAKuG 2010
60
Council of Europe, “Convention for the Prevention of Violence Against Women and Domestic Violence”, the Istanbul
Convention, (2011) and ratified in 2014, http://www.coe.int/en/web/istanbul-convention, [Austria has ratified the Istanbul
Convention in 2013].

6.3. MODEL DE COLABORARE PROPUS ÎN CADRUL PROIECTULUI RESPONSE
Studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene privind violenţa împotriva femeilor61 a
arătat că printre respondentele care erau însărcinate în timpul relației cu partenerul și care au fost victimele
violenței în cadrul relației, 20% dintre victimele violenței din partea partenerului de la momentul respectiv
și 42% dintre victimele violenței din partea partenerului din trecut au declarat că au suferit violență fizică
sau sexuală și în timpul sarcinii. În plus, personalul medical a fost identificat ca fiind primul contact cu un
profesionist pentru victimele violenţei de gen; iar furnizorilor de servicii medicale erau specialiștii cei mai
frecvent contactați de către victime, dacă victimele decideau să facă o dezvăluire62. Proiectului RESPONSE
dorește sporirea cooperării interinstituțională şi multidisciplinară în serviciile de sănătate pentru femei, cu
scopul de a crește raportarea violenţei de gen în maternități în timpul controalelor de rutină din perioada
sarcinii. Prin urmare, Proiectul RESPONSE propune cel puțin implicarea unui grup de actori format din: o
instituție coordonatoare, o unitate medicală care oferă servicii medicale femeilor și o autoritate publică ca
și parteneri. Proiectul RESPONSE se axează pe furnizarea de asistență medicală pacientelor care ar putea
fi victime ale violenţei de gen. Modelul de colaborare propus a fost dezvoltat ca fiind centrat pe pacientă/
victimă, implicând diferiți actori, și este implementat în proiectul RESPONSE pentru a arăta cum cooperarea
între mai multe organizații poate schimba profund referirea victimelor violenţei de gen și raportarea cazurilor
de violență. Modelul caută să integreze identificarea și referirea violenţei de gen ca și activitate desfășurată
în cadrul serviciilor medicale pentru femei existente, cu asistență primită de la diferite organizații. Astfel, este
esențială stabilirea unor linii directoare pentru grupul de lucru care implică acțiuni instituționale multiple, așa
cum este modelul propus în această secțiune. Este important ca partenerii să63, 64:
ff Înțeleagă fenomenul violenței și ciclul violenței;

ff Recunoască manifestările provocate de traume;
ff Utilizeze instrumente care să-i ajute în identificarea screening violenței;
ff Monitorizeze evoluția pacientei;
ff Coopereze cu alți profesioniști și experți;
ff Distribuie resursele și obiectivele comune pe tema violenţei de gen;
ff Schimbe informații și să participe la activități cu privire la subiectul violenţei de gen.
61
FRA, “Violence against Women: An EU-wide survey”. Brussels, FRA. (2014), p. 46
62
FRA, “Violence against Women: An EU-wide survey”. Brussels, FRA. (2014), p. 20.
63
PRO TRAIN, “Improving Multi-Professional and Health Care Training in Europe – Building on Good Practice in Violence
Prevention, Health Care Sector, Training Programme”. (2007-2009), p. 3.
64
UNICEF, “Handbook for Coordinating Gender-based Violence Intervention in Humanitarian Settings”. (2010), p. 110.

- Servicii specializate pentru femei - Autoritate publică de sănătate locală/regională/
- Instituție educațională/de cercetare care națională
activează în domeniul violenţei de gen - Departamente guvernamentale
responsabile cu identificarea şi referirea
cazurilor de violență de gen
- Rețele/Grupuri de interes care au
autoritate în problema violenţei
ORGANIZAȚIA AUTORITATEA de gen
COORDONATOARE PUBLICĂ
SERVICII UNITĂȚI
SPECIALIZATE SANITARE
PENTRU PENTRU
- Adăposturi pentru femei FEMEI FEMEI
- Linii telefonice de ajutor - Centre medicale sau clinici
pentru femei care oferă îngrijire medicală
- Centre pentru femei preponderent femeilor
- Centre de asistență pentru femeile - Departamente în cadrul unor unități
abuzate sexual medicale mari
* Dacă instituția coordonatoare este Serviciul specializat pentru femei, modelul propus are trei piloni importanți. Mai mult decât atât, deoarece
cele mai multe unităţi medicale au resurse reduse, fiecare instituţie care doreşte să aplice acest model ar trebui să înceapă prin utilizarea a trei
piloni principali pentru a-și construi abordarea multisectorială.
„Cooperarea multisectorială de succes creşte probabilitatea ca femeile să

devină conştiente de serviciile care le stau la dispoziţie în comunitatea din care
fac parte, fapt care ajută la conștientizarea și sporirea șanselor ca femeile să
raporteze violența de gen”.
Cu cât va exista mai multă cooperare și formare specializată între sectorul sănătății, poliție, instanțele
judecătorești și organizațiile de femei cu atât va exista o mai mare probabilitate ca femeile să devină nu doar
mai conștiente de serviciile disponibile, dar și să fie mai încrezătoare în capacitățile acestor servicii de a le
satisface nevoile65, 66.
OPT ETAPE ALE DEZVOLTĂRII COOPERĂRII67:
ff Crearea unei filosofii comune de cooperare, alături de principii și scopuri: siguranța victimelor,
asumarea responsabilității de către agresor și evitarea învinovățirii victimei
ff Crearea procedurilor convenite: sensibilitate la experiențele victimei
ff Cazuri de monitorizare/urmărire pentru a asigura asumarea responsabilității de către specialiști:
clarificarea rolurilor fiecărui grup profesional
ff Coordonarea schimbului de informații între specialiști: dezvoltarea înțelegerii reciproce a regulilor de
confidențialitate și a informațiilor
ff Furnizarea de resurse și servicii pentru victime
ff Asigurarea aplicării de sancțiuni, restricții și servicii pentru agresori
ff Elaborarea de acțiuni de prevenire a violenței asupra copiilor și de dezvoltare a unor activități
terapeutice pentru experiențele traumatizante ale copiilor
ff Formarea continuă
65
FRA, “ Violence against Women: An EU-wide survey”. Brussels, FRA. (2014), p. 70.
66
Blank K, Rosslhumer, M, “IMPLEMENT Training Manual on gender-based violence for health professionals”. (2015), p. 38.
67
PRO TRAIN, “Improving Multi-Professional and Health Care Training in Europe – Building on Good Practice in Violence
Prevention, Health Care Sector, Training Programme”. (2007-2009), Module 5.

7. EVALUARE
Componenta de evaluare are un rol important în implementarea oricărei intervenții pentru susținerea
victimelor violenței de gen. Evaluarea impactului intervenției, în cazul nostru, evaluarea sesiunilor de instruire
a echipelor medicale, şi stabilirea dacă aceste sesiuni au determinat o schimbare sunt cruciale. De obicei,
o evaluare are două etape, prima etapă este evaluarea procesului (ce s-a făcut și cum) și a doua etapă
este evaluarea rezultatului (ce schimbare a determinat proiectul). Este importantă colectarea datelor
pentru fiecare etapă a evaluării. În mod ideal, ar trebui să comparați sesiunile de instruire pe care
le implementați într-o anumită unitate medicală (denumită clinică de intervenție), cu o unitate
medicală similară unde nu au loc instruiri sau formări (denumită în continuare clinică de control).
Indicatori de proces pentru sesiunile de instruire a echipelor medicale:
1. Formular de evaluare a sesiunii pentru a evalua feedbackul primit de la participanți (vezi paginile
următoare).
2. Chestionarul adresat personalului medical privind capacitatea de a acționa (a se vedea paginile
următoare) completat de către participanți înainte și după sesiunile de instruire, pentru a determina
schimbarea în clinica de intervenție.
Indicatori de performanță pentru sesiunile de instruire a echipelor medicale: 3 perioade de colectare a

datelor. În clinica de intervenție: indicatori de referință (cu 4 săptămâni înainte de sesiunea de instruire sau
la începutul sesiunii de instruire), la 4 săptămâni după desfășurarea sesiunii, și la 6 luni după desfășurarea
sesiunii:
a. Numărul total de paciente care s-au prezentat la clinică în ultimele 4 săptămâni

b. Numărul pacientelor care s-au prezentat la clinică și cu care s-a discutat despre violența de gen în
ultimele 4 săptămâni
c. Numărul pacientelor identificate ca fiind victime ale violenței de gen în ultimele 4 săptămâni
d. Evaluarea riscului completată pentru pacientele care au dezvăluit violența în ultimele 4 săptămâni
e. Numărul pacientelor cărora li s-au recomandat serviciile specializate pentru femei în ultimele 4
săptămâni
În clinica de control: indicatori de referință (cu 4 săptămâni înainte de sesiunea de instruire sau la începutul
sesiunii desfășurate în clinica pentru intervenție), la 4 săptămâni după desfășurarea sesiunii, și la 6 luni după
desfășurarea sesiunii în clinica de intervenție:
a. Numărul total de paciente care s-au prezentat la clinică în ultimele 4 săptămâni

b. Numărul pacientelor identificate ca fiind victime ale violenței de gen în ultimele 4 săptămâni
c. Numărul pacientelor cărora li s-au recomandat serviciile specializate pentru femei în ultimele 4
săptămâni
Pasul 1. Identificați clinicile, atât cele de intervenție, cât și cele de control. Aceste clinici pot fi: o
maternitate, o clinică de îngrijire prenatală, o secție de obstetrică și ginecologie, sau o unitate medicală
pentru sănătatea reproducerii. Clinicile ar trebui să fie similare în ceea ce privește numărul de paciente,
bugetul lunar și numărul de cadre medicale care lucrează în clinică.
Pasul 2. Colectați date de referință, indicatori din ambele clinici (clinica de intervenție și clinica de
control).
Pasul 3. Implementarea sesiunilor de instruire a cadrelor medicale în cadrul clinicii de intervenție. După
încheierea procesului de evaluare la 6 luni, se recomandă oferirea sesiunilor de instruire și personalului
medical care lucrează în clinica de control.
Pentru facilitarea componentei de evaluare, pe paginile următoare veți găsi: o listă de verificare, un formular
de evaluare a sesiunilor de instruire și un chestionar de evaluare completat de către participanți înainte şi
după sesiunile de instruire.

Lista de verificare RESPONSE pentru implementarea intervenției
Activitatea de evaluare √ = Realizat
1. Identificarea clinicii de intervenție: unitate medicală de obstetrică/

ginecologie/îngrijire prenatală/maternitate
2. Identificarea clinicii de control, similară ca nr. de paciente consultate zilnic,

nr. de cadre medicale
3. Indicatori de referință înainte de instruire/desfășurarea sesiunilor de

instruire, date colectate de la ambele clinici:
Clinica de intervenție: în ultimele 4 săptămâni:
Nr. total de paciente în clinică _____
Nr. de paciente cu care cadrul medical a discutat despre violență ______
Nr. de paciente identificate ca fiind victime ale violenței _______
Nr. de referiri ________; către cine/ce servicii au fost referite pacientele

___________________________________________________________________________
Nr. de evaluări a riscului și planificarea siguranței __________
Clinica de control: în ultimele 4 săptămâni:
Nr. total de paciente în clinică ______

__________________________________________________
4. Finalizarea sesiunilor de instruire a echipelor medicale: minim o sesiune

de instruire (4 ore), la care au participat minim 30 de cadre medicale
Data instruirii: __________
Durata instruirii: _________ (ore)
Nr. de participanți: __________ (minim 30)
Nr. de chestionare completate înainte de seminar: ________
Nr. de chestionare completate după seminar: ________

(vezi pagina 4-6 pentru chestionar)
Nr. de ore alocate întâlnirilor de monitorizare: _____ (minimum 3 ore)

5. La patru săptămâni după desfășurarea sesiunilor de instruire, date
colectate de la ambele clinici:
Clinica de intervenție: în ultimele 4 săptămâni
Nr. total de paciente în clinică _______
Nr. de paciente cu care cadrele medicale au discutat despre violenţă ___
Nr. de paciente identificate ca fiind victime ale violenţei _______
Nr. evaluări ale riscurilor _______; Nr. planificări pentru siguranță _______

__________________________________________________
Clinica de control: în ultimele 4 săptămâni
Nr. de paciente în clinică ______

__________________________________________________
6. La șase luni după desfășurarea sesiunilor de instruire, informațiile

colectate din ambele clinici:
Clinica de intervenție: în ultimele 6 luni
Nr. de paciente cu care cadrul medical a discutat despre violenţă ____
Nr. evaluări ale riscurilor _______; Nr. planificări pentru siguranță _______

__________________________________________________
Control clinic: în ultimele 6 luni

__________________________________________________

RESPONSE - Formular de evaluare a sesiunilor de instruire a echipelor medicale68
1. În general, cum ați evalua această sesiune de formare, pe o scară de la 1 la 10? _____
1 - deloc mulțumit 10 - foarte mulțumit
2. Vă rog să evaluați următoarele aspecte ale sesiunii de instruire
Da, în Într-o Nu, mai Deloc

totali- oarecare degrabă
tate măsură, da nu
Sesiunea de instruire a fost bine structurată.
A fost alocat timp suficient fiecărui modul.
Timpul pentru discuții a fost suficient.
Materialele și fișele de lucru au fost utile.
Sesiunea de instruire a fost relevantă.
Sesiunea de instruire va aduce beneficii muncii

mele.
Aș recomanda sesiunea de instruire altora.
3. Cum ați evalua performanța instructorilor?
Da, în Într-o Nu, mai Deloc

totali- oarecare degrabă
tate măsură, da nu
Consider că instructorii sunt bine informați.
Consider că instructorii au asigurat o bună

interacțiune și comunicare cu și între participanți.
Consider că instructorii au abilități bune de

prezentare.
Aș recomanda instructorii pentru cursuri

similare.
68
Adaptat din formularul folosit în proiectul IMPLEMENT: Blank K, Rosslhumer, M. “IMPLEMENT Training Manual on gender-based
violence for health professionals”. (2015). Disponibil online la: www.gbv-implement-health.eu.

4. Cum ați evalua organizarea în general/ logistica sesiunii de instruire?
Excelentă Bună Nu așa bună Slabă
Facilități de formare
Pauze de cafea, prânzuri
Locul de desfășurare
Comentarii sau sugestii pentru îmbunătățirea sesiunii de instruire?
Vă mulțumim pentru participarea la această evaluare!

RESPONSE - Chestionarul adresat personalului medical privind capacitatea de a acționa (aplicat
înainte şi după sesiunile de instruire)69
Colectarea feedback-ului și a comentariilor de la participanții acestei sesiuni de instruire este importantă.

Părerea dumneavoastră ne va ajuta să ne asigurăm că pregătirea pe care o oferim este potrivită nevoilor și
cerințelor dumneavoastră. Informațiile pe care le oferiți sunt confidențiale și nu trebuie să vă treceți numele
pe formular.
1. Care este profesia dumneavoastră? Vă rugăm bifați varianta care vi se potrivește.
Medic
Asistent medical
Moașă
Asistent social
Psiholog
Alta, vă rugăm specificați
2. Ați participat anterior la alte sesiuni de instruire privind violența de gen (violență
fizică, sexuală, psihologică sau economică asupra femeilor, inclusiv amenințări cu
astfel de fapte, coerciție sau privare arbitrară de libertate, indiferent dacă au avut
loc în viața publică sau în viața privată)?
Nu Nu ştiu Da Nr. total de ore estimat
3. Cât de pregătit(ă) vă simțiți să efectuați următoarele activități,

Bifați numărul care descrie cel mai bine cât de pregătit(ă) vă simțiți
1 = Nepregătit(ă); 2 = Puțin 3 = Moderat 4 = Destul de bine 5 = Bine

pregătit(ă); pregătit(ă); pregătit(ă); pregătit(ă);
3.1 Să adresați întrebări pacientelor dumneavoastră pentru a încuraja dezvăluirea

violenței de gen 1 2 3 4 5
3.2 Să reacționați corespunzător atunci când pacientele dumneavoastră dezvăluie

violența de gen 1 2 3 4 5
3.3 Să identificați semnele și simptomele asociate violenței de gen pe baza istoricului

pacientei și a examenului clinic 1 2 3 4 5
3.4 Să efectuați o evaluare a riscului pentru pacientele dumneavoastră
1 2 3 4 5
3.5 Să notați istoricul violenței și constatările în urma examenului clinic în dosarul

pacientei 1 2 3 4 5
3.6 Să realizați referirea adecvată pentru pacientele dumneavoastră
1 2 3 4 5
Adaptat din Physician Readiness to Manage Partner Violence Survey (PREMIS), Alpert E, Harris JM, Surprenant ZJ. “A tool for
69
measuring physician readiness to manage intimate partner violence”. Am J Prev Med. (2006); 30 (2), p. 173–180.

4. Câte situații de violență de gen estimați că ați identificat în ultimele 6 luni, la
pacientele noi? (ați preluat un caz acut, ați descoperit un abuz sau o pacientă a
dezvăluit o violență anterioară) Nr.: ______________.
5. Ce acțiuni ați întreprins, din cele de mai jos, atunci când ați identificat violența de
gen în ultimele 6 luni? (Bifați tot ce se aplică)
5.1 Referirea către un asistent social
întotdeauna deseori câteodată aproape niciodată niciodată
5.2 Referirea către serviciile specializate pentru prevenirea violenței
5.3 Referirea către un adăpost
5.4 Referirea către poliție
5.4 Anunțarea instanței/referirea către instanță (momentan nu este reglementată

această situație în România)
6. Comentarii pe care doriți să le împărtășiți:
Vă mulțumim că ați completat acest chestionar!

II. ANEXELE MANUALULUI DE INSTRUIRE
Anexa 1. Exerciţii şi studii de caz
1. EXERCIŢIUL INTERACTIV: AXA ACORDULUI/DEZACORDULUI70
În cadrul grupului, staţi în picioare şi ascultaţi următoarele afirmaţii, citite cu

voce tare de către instructori. O parte a sălii de curs reprezintă „Sunt de acord
în totalitate cu afirmaţia”, iar cealaltă parte a sălii de curs reprezintă „Nu sunt
deloc de acord cu afirmaţia”. Participanţii decid unde se poziţionează între
acordul şi dezacordul ferm în momentul în care afirmaţia este citită de formator.
Formatorul va cere apoi participanţilor să spună de ce s-au poziţionat în locul
respectiv, şi invită la discuţii după fiecare afirmaţie citită.
yy Ea l-a provocat - şi-a meritat-o/a cerut-o.

yy Sunt foarte mulți factori care trebuie luați în considerare înainte de a pune punct unei relații abuzive
sau de a pleca. Nu ajută să îi spuneți unei paciente că ar trebui „doar să plece”.
yy Aceste lucruri se întâmplă numai în familiile cu venituri mici.
yy Este din cauza copilăriei sale, el a crescut într-un mediu violent acasă.
yy Serviciile de sprijin pentru violența domestică ajută femeile care se confruntă cu violență și abuz în
familie să facă alegeri și să exploreze opțiuni. Nu sunt acolo pentru a salva oamenii.
yy Are o problemă în a se controla și/sau o face doar când e beat.
yy Există multe opțiuni pentru femeile care se confruntă cu violență și abuz în familie.
yy Femeile din unele comunități sunt pasive și se conformează culturii și religiei dominate de bărbați, cu
tradiții dure (care pot include bătăi, mutilare și ucidere).
yy Ar trebui să rămână (sau să plece) de dragul copiilor.
yy Nu are sens să încerci să ajuți, deoarece femeile se întorc întotdeauna la agresor.
2. EXERCIȚIUL ROATA MEDICALĂ A PUTERII ȘI A CONTROLULUI71
Grupul este împărţit în două. Roata medicală incompletă a puterii și controlului

este oferită unuia dintre grupuri și roata incompletă a susținerii este oferită
celuilalt grup. Fiecare grup trebuie să completeze roțile cât poate de bine pe baza
cunoștințelor sale.
Grupul care are roata puterii și a controlului trebuie să gândească felul în care răspunsul cadrului medical
poate susține agresorul, poate priva victima de autoritate, și poate împiedica victima să caute ajutor, etc.
Grupul trebuie să ofere exemple pentru a completa o parte din segmentele roții, cum ar fi dezvăluirea
informațiilor fără acord, sugerarea unei discuții cu partenerul abuziv/membrul familiei, etc. Grupul care
are roata susținerii trebuie să gândească felul în care răspunsul cadrului medical poate sprijini, ajuta și
încuraja victima să caute suport și asistență. Grupul trebuie să ofere exemple pentru a completa o parte din
segmentele roții, cum ar fi a asculta și a oferi validare, a referi pacienta, etc. Fiecare grup trebuie să ofere
feedback pentru o serie de segmente înainte de a preda versiunea completă a roților.
70
IRIS (Identification & Referral to Improve Safety) © University of Bristol, UK (2015).
71
IRIS (Identification & Referral to Improve Safety) © University of Bristol, UK (2015).
EXERCIȚII ȘI STUDII DE CAZ RESPONSE 49

PARTE A PROBLEMEI? ROATA MEDICALĂ A PUTERII ȘI A CONTROLULUI
Adaptat din Manualul IRIS
Încălcarea
confidențialității
Nicio reacție la
mărturisirea
violenței de Trivializarea
către pacientă violenței
PUTERE ȘI
CONTROL
Ignorarea nevoii Învinovățirea
de siguranță victimei
Nerespectarea
autonomiei
pacientei
SAU PARTE A SOLUȚIEI? FACILITATOR MEDICAL

Adaptat din Manualul IRIS
Respectarea
confidențialității
Promovarea accesului Recunoașterea și

la serviciile existente validarea experiențelor
în comunitate pacientei
FACILITATOR
Sprijin pentru Recunoașterea
planificarea siguranţei nedreptății
Respectarea
autonomiei
pacientei
50 EXERCIȚII ȘI STUDII DE CAZ RESPONSE

Roţile complete pot fi găsite mai jos. Unul dintre lucrurile pe care ele le-au demonstrat este cât de importante
sunt cuvintele pe care le folosim în conversația cu pacientele, deoarece acestea pot fie să ajute dezvăluirea,
fie să indice neintenționat o înțelegere cu agresorul. Prin urmare, putem face parte din problemă sau din
soluție.
ESCALADAREA PERICOLULUI. VICTIMĂ „CAPTIVĂ”
Consultarea pacientei în prezența familiei.

Încălcarea Împărtășirea cu alți colegi a problemelor
confidențialității discutate cu pacienta. Sesizarea poliției
fără consimțământul femeii.
Normalizarea violenței Trivializarea și minimalizarea violenței
Reacție inadecvată la mărturisirea abuzului Desconsiderarea pericolului. Aşteptarea toleranței

de către pacientă. Acceptarea intimidării ca din partea victimei având în vedere relaţia de lungă
fiind normală într-o relaţie. Convingerea că durată. Convingerea că abuzul sexual nu poate
pacienta a „invitat” agresorul să o agreseze. avea loc într-o căsătorie sau într-o relaţie de lungă
Convingerea că violența este rezultatul PUTERE durată.
nesupunerii la autoritatea patriarhală. ȘI CONTROL ÎN
DOMENIUL
MEDICAL
Ignorarea nevoii de siguranță Învinovățirea victimei
Eșec în a recunoaște nevoia victimei de Explorarea gesturilor victimei care ar fi putut

a fi în siguranță. Evitarea întrebărilor „Aţi provoca agresorul? Concentrarea pe victimă ca
fi în siguranță dacă aţi merge acasă?”, fiind problema: „De ce nu aţi plecat?”, „Aţi spus
„Cunoașteți un loc sigur unde să mergeți în nu?”, „Aţi ripostat?”
cazul în care situația escaladează?”
”Recomandarea” divorțului, a sedativelor, a

intrării într-un adăpost, a consilierii de cuplu, Nerespectarea
a apelării la instituțiile juridice. Pedepsirea autonomiei pacientei
pacientei dacă nu v-a urmat sfatul.
Toate conversațiile trebuie să aibă loc într-un

Respectarea context privat, fără prezența membrilor familiei.
confidențialității Acest lucru este esențial pentru construirea
încrederii şi menținerea în siguranță a victimei
Promovarea accesului la Recunoașterea și validarea

serviciile existente în comunitate experiențelor pacientei
Cunoașterea resurselor din comunitate. Ascultați şi credeți pacienta. Recunoașteți

Există o linie telefonică de sprijin sau un sentimentele şi spuneți-i că nu este
adăpost pentru femeile abuzate? singură. Multe femei trăiesc experiențe
similare.
FACILITATOR
ÎN DOMENIUL
MEDICAL
Recunoașterea nedreptăţii
Sprijin pentru planificarea siguranţei
Ce a încercat în trecut pentru a rămâne în Violenţa suferită nu este din cauza ei.
siguranţă? A funcţionat? Are un loc unde să Nimeni nu merită să fie sufere.
meargă în cazul în care e nevoită să plece?
Respectați dreptul pacientei de a lua

Respectarea
propriile decizii atunci când este pregătită.
Ea își cunoaște cel mai bine propria viaţă. autonomiei pacientei

3. EXERCIȚII BAZATE PE STUDII DE CAZ
Studiul de caz 1
Clinica pentru Sănătatea Reproducerii (Planning Familial). Alcătuiţi un grup

de 3 persoane cu următoarele roluri: o pacientă, un responsabil medical şi un
observator. Urmaţi instrucţiunile de pe foaia de hârtie pe care o primiţi, şi care
conţine detaliile rolului dumneavoastră.
Istoricul unei femei, victimă a violenţei de gen care se prezintă la clinica pentru sănătatea
reproducerii
34 de ani
yy Locuiește împreună cu partenerul său (de doi ani) și cu copilul în vârstă de un an

yy Se prezintă la consultație pentru consiliere privind contracepția
yy Partenerul dorește să facă sex fără prezervativ
yy El insistă că, dacă îl iubește, nu este nevoie să folosească prezervative și lui nu-i plac prezervativele
yy Partenerul a plesnit-o peste față în două situații
yy Simte că a fost vina ei pentru că a țipat şi l-a supărat - aceasta a fost soluția lui pentru a o calma
yy Ea este sigură că bebelușul dormea și nu a auzit nimic
yy Nu ar vrea să spună poliției, deoarece consideră că nu este necesar
yy Îi este frică să spună partenerului faptul că preferă să folosească prezervative
yy Nu cunoaște opțiunile pe care le are şi variantele de sprijin
yy Examinată de cadrul medical - opțiuni de servicii de sprijin existente în comunitate
yy Au fost discutate problemele legate de protecția copilului și referirea către serviciile sociale au fost
discutate
Joc de rol:
Introducere: Rezultatul acestui exercițiu nu sunt consultații perfecte pe care le puteți realiza ci aspectele pe
care le puteți învăța, într-un mediu sigur oferit. Prin urmare, inclusiv consultațiile „imperfecte” sunt valoroase
în procesul de învățare.
Accentul, în cadrul exercițiului, cade pe confortul simțit atât de către pacienta dumneavoastră cât și de către
dumneavoastră. Prin urmare, adresarea unei întrebări care trezește atât disconfortul dumneavoastră cât și
al pacientei, creează o experiență importantă de învățare.
Alcătuiți grupuri de câte trei persoane - și decideți cine este cadrul medical (de exemplu medicul/asistentul
medical/consilierul în sănătate), pacienta și observatorul.
Fiecare va primi o foaie de hârtie pe care scrie rolul, scenariul clinic și sarcina asupra căreia vă concentrați în
timpul jocului de rol.
Alocați câteva minute pentru citirea sarcinii de pe foaia de hârtie și apoi realizați jocul de rol timp de 5-10
minute, urmat de discuții la sfârșit de 5-10 minute (prima discuție în grupuri mici, apoi într-un grup mare).
Fiecare observator va lua notițe.

Membrii echipei nu știu care sunt sarcinile celorlalți.

Pentru observator:
Vă rugăm să luaţi notiţe pentru a putea răspunde la următoarele întrebări:
yy Cât timp petrece cadrul medical pentru a asculta/pentru a pune întrebări? Care sunt întrebările
specifice folosite pentru a discuta despre violenţa de gen?
yy Întrebările discutate sunt deschise sau închise?
yy Dintre culoarea roșie, portocalie și verde, ce culoare aţi atribui întrebărilor? Unde roșu simbolizează
întrebări care nu ar trebui adresate, portocaliu întrebări care au părţi bune şi pot fi adresate, iar verde
întrebări foarte bune despre violenţa de gen.
Pentru cadrul medical:
Sunteți un medic care consultă o pacientă într-o clinică pentru sănătatea reproducerii (planning familial),
clinică în care se fac consultaţii de rutină. Pacienta s-a adresat pentru sfaturi privind contracepţia. Folosiţi un
formular electronic şi o întrebaţi despre prezervative. Ea spune că partenerul ei nu-i permite să folosească
prezervative. Apoi, începeți să vă gândiți să întrebați despre violența domestică și despre abuzuri.
În timpul acestui joc de rol, vă rugăm să vă gândiți la:
yy Ce credeți că a funcționat bine?

yy Ce a funcționat mai puțin bine?
yy Ce aţi schimba în viitor?
Pentru pacientă:
Sunteți o femeie în vârstă de 34 de ani, cu un copil (în vârstă de 1 an).
Sunteţi împreună cu partenerul de doi ani. Vă iubiţi partenerul și vă prezentați la medic pentru consiliere
privind contracepția. Ați folosit prezervative de când s-a născut copilul, dar partenerul a devenit insistent că
dacă îl iubiți nu este nevoie să utilizați prezervative și, în plus, lui nu îi plac.
Au fost două ocazii când partenerul s-a supărat şi v-a lovit peste faţă. Simţiţi că a fost vina dumneavoastră
deoarece în ambele ocazii l-aţi supărat pentru că aţi ţipat. În ambele ocazii partenerul şi-a cerut foarte multe
scuze. Sunteți sigură că bebeluşul dumneavoastră dormea și nu a auzit nimic. Aţi decis că genul acesta de
lucruri se întâmplă uneori.
Nu aţi vorbit cu nimeni despre aceasta. În timpul acestui joc de rol, vă rugăm să vă gândiți la:
yy Cum v-aţi simțit?

yy Ce v-a făcut să vă simțiți confortabil?
yy Ce v-a făcut să vă simțiți inconfortabil?
Sursa: Instruirea ADViSE [Evaluarea violenţei domestice în unităţi medicale specializate în sănătatea sexuală]
(Assessing for Domestic Violence in Sexual Health Environments),
East London, UK, 2015

Studiul de caz 2
În grupuri mici, citiți următoarele studii de caz. Pentru fiecare studiu de caz și pentru fiecare femeie descrisă,
luați în considerare:
yy Impactul violenței asupra sănătății sale emoționale.

yy Impactul violenței asupra sănătății sale fizice.
yy Impactul violenței asupra sănătății sale sexuale.
yy Impactul violenței asupra relațiilor sale în afara familiei.
yy În plus, vă rugăm:
yy Identificați orice îngrijorări ați putea avea în legătură cu siguranța pacientei.

yy Identificați momentele în care victima a avut contact cu personalul medical, momente în care
ar fi putut primi sugestii/referiri către un asistent social.
yy Identificați ce întrebări i-aţi fi adresat astfel încât să deschideți conversația în legătură cu
violenţa domestică și ce sprijin i-ați fi oferit dacă, în cadrul clinicii, această femeie ar fi fost
pacienta dumneavoastră.
Exemplul 1
Alina este o femeie asiatică de 35 de ani. Ea este căsătorită, de 12 ani, cu Cosmin. Au trei copii, în vârstă de
zece, șase și doi ani. Alina a fost secretară, dar nu a mai lucrat de la nașterea primului copil. Cosmin este
programator IT. Alina a suferit abuzuri din partea lui Cosmin de-a lungul căsătoriei lor. El este un om dominant,
şi îi place să rezolve problemele familiei. Ca singurul susținător financiar al familiei, el a avut întotdeauna
controlul asupra finanțelor familiei, limitând suma de bani disponibilă pentru Alina pentru cumpărături de
uz casnic și pentru cele necesare copiilor. Alina a crezut mereu ca i-ar fi plăcut să se întoarcă la muncă, dar
acum nu are încredere în abilitățile ei. Această situaţie a fost agravată de atitudinea negativă a lui Cosmin față
de ea, spunând că nimeni nu ar mai angaja-o, din cauză că este inutilă și că oricum este treaba ei să rămână
acasă și să îngrijească copiii şi casa. Cosmin poate avea toane și are un comportament imprevizibil față de
Alina. Ea are o anxietate continuă în a-i face pe plac şi parcă tot timpul ar „călca pe coji de ouă” în prezenţa lui.
Cosmin o critică întotdeauna pe Alina şi nu îi place când ea iese în oraş, în afara cazurilor când duce şi aduce
copiii de la școală. Cosmin este solicitant din punct de vedere sexual.
Exemplul 2
Angela este însărcinată cu primul ei copil. Are 22 de ani și acum se află în luna a opta de sarcină. Ea locuieşte
de doi ani împreună cu partenerul ei, Mihai. Ei au rude şi câţiva prieteni în oraşul în care locuiesc. Angela
descrie relația lor ca fiind „nesigură, cu câteva certuri, dar întotdeauna ne împăcăm din nou”. De când Angela
a rămas însărcinată, Mihai a început să fie abuziv. Acest lucru a implicat două incidente majore de violență
fizică. Mihai a lovit-o pe Angela în abdomen când era gravidă în 22 de săptămâni, provocând sângerări
vaginale. Aseară a împins-o pe scări. Are vânătăi şi se simte amețită. Angela a ratat multe programări pentru
urmărirea sarcinii, deoarece lui Mihai nu-i place ca ea să participe la acele consulturi medicale. Angela este
foarte înspăimântată de ceea ce se va întâmpla în continuare și este îngrijorată cu privire la copilul ei nenăscut.
Exemplul 3
Diana are 39 de ani și este căsătorită, de 20 de ani, cu Călin. Ei au trei copii, în vârstă de 20, 18 și 15 ani. Diana
a suferit din cauza violenţei domestice pe tot parcursul căsniciei; a fost internată în spital de două ori din
cauza rănilor fizice. O dată a spus că renova apartamentul și a căzut de pe scară; şi-a rupt două coaste, şi-a
dislocat un umăr și a avut vânătăi extinse. Altă dată, Călin a lovit-o cu capul de un perete, cauzând pierderea
cunoştinţei. A fost internată în spital cu o leziune craniană. Anul trecut, a luat o supradoză de antidepresive,
pe care medicul de familie i le-a prescris pentru depresie. Acum a fost referită pentru a primi consiliere de la
o asistentă specializată în psihiatrie.

Exemplul 4
Caterina are 34 de ani și are trei copii în vârstă de 13, 10 și 3 ani. Este însărcinată. Partenerul ei, Ștefan, i-a spus
că nu mai pot avea copii și că trebuie să facă întrerupere de sarcină. El spune că, dacă nu face întrerupere
de sarcină, o va da afară din casă și va păstra copiii cu el. Caterina nu doreşte să facă avort. Este la prima
întâlnire cu moașa şi este supărată și epuizată. Nu a existat niciodată nicio violență fizică îndreptată împotriva
ei, dar Ștefan a spart o fereastră în casă, este abuziv verbal și o umilește pe Caterina în mod constant în fața
copiilor, a prietenilor și a familiei. Caterina spune că este în siguranță dacă merge acasă, deoarece Ștefan va
fi plecat astăzi până târziu; ea vrea să părăsească casa cu copiii și nu vrea să îl mai vadă pe Ștefan.

4. EXERCIȚII CARE UTILIZEAZĂ INTERVIUL MOTIVAȚIONAL72
Studiu de caz: Folosirea interviului motivațional în comunicarea cu pacienţii (versiunea 1, cu

explicații)
În perechi, citiți următorul dialog al unei discuţii între o femeie și moașa/ginecologul/medicul care efectuează
vizite la domiciliu. Evidențiați exemplele de bună practică folosite de cadrul medical. Luați în considerare
limbajul utilizat, modul în care cadrul medical adresează întrebări și modul în care gestionează și ghidează
discuția.
Ana cu moașa/ginecologul/medicul care efectuează vizite la domiciliu
Interviul motivaţional începe cu IMPLICAREA femeii în conversație. Cadrele medicale sunt sfătuite SĂ NU înceapă să vorbească despre
violență, fără a stabili mai întâi o relație de colaborare cu femeia. Pentru a stabili încrederea și colaborarea cu pacienta, cadrele medicale
pot adresa una sau două întrebări simple:
Cum vă simțiţi astăzi?

Cum au mers lucrurile în ultimul timp pentru dumneavoastră?
După ce au adresat una sau ambele întrebări, cadrele medicale ar trebui să reacţioneze la răspunsurile pacientei cu o reflecţie.
Cadru medical: Bună ziua, doamna Ana! Mulțumesc că aţi venit la consultaţie. Cum vă simțiţi astăzi?
Ana: Bună ziua! Mă simt bine.
Cadru medical: Mă bucur să aud asta. Se pare că lucrurile merg bine. (Reflecție)
Ana: Da, mulţumesc!
Înainte de a întreba despre violenţă, cadrul medical trebuie să CEARĂ PERMISIUNEA pacientei pentru a vorbi despre violenţă. Cadrele
medicale sunt sfătuite să NU înceapă discuţia despre violenţă fără a cere acordul femeii pentru această discuţie.
Cadru medical: Este foarte important ca toate pacientele care accesează serviciile noastre să aibă ocazia
să vorbească despre experiența lor în violența domestică, deoarece violența domestică este foarte frecventă
și se poate agrava în timpul sarcinii. Deci, ar fi bine pentru dumneavoastră dacă vom concentra conversația
puțin asupra violenței domestice? (Solicitarea permisiunii) Respectăm în permanență confidențialitatea a ceea
ce spuneți, singura excepție fiind dacă alegeți să spuneți că un copil a fost rănit.
Ana: Yes, it’s ok.
Cadru medical: Ar fi în regulă dacă aţi vorbi despre sentimentele dumneavoastră de frică, sau despre
experienţa unei violențe din partea cuiva apropiat? (Solicitarea permisiunii).
Ana: Ei bine, cred că Marius a fost presat la serviciu recent, iar situația devine puțin cam apăsătoare.
Cadru medical: Este posibil ca dumneavoastră să vă aflați într-o situație stresantă. Cum a fost comportamentul
lui acasă? (Reflecţia sentimentelor, continuarea discuţiei cu o întrebare deschisă, reorientarea discuţiei spre Ana)
Ana: Păi, am crezut că situaţia s-a rezolvat. După ce s-a născut Sara, Marius a început să devină agresiv și
m-a lovit de câteva ori. Nu s-a mai întâmplat de aproape un an și m-am gândit sincer că nu va mai fi aşa.
Dar săptămâna trecută s-a înfuriat pentru că mi-am petrecut ziua cu o prietenă și nu am apucat să termin
72
Studiul de caz a fost adaptat din Manualul de Instruire privind Abuzul Domestic pentru Medicii de Familie, HEVAN (2007).
Textul inițial a fost modificat pentru a integra competenţele Interviului Motivaţional detaliate în Capitolul 3.

mâncarea. M-a lovit în stomac. Am fost îngrozită.
Cadru medical: Ați trecut printr-o situație atât de dificilă săptămâna trecută. (Reflecție pentru exprimarea
empatiei) Nu exista nici o modalitate de a anticipa acest lucru, pentru că nu s-a întâmplat nimic în ultimul an.
V-a luat prin surprindere. (Afirmație pentru a normaliza reacția femeii și pentru a evita auto învinovățirea) Asta
este atât de înspăimântător. (Reflecție) Vreţi să povestiți ce s-a întâmplat după aceea? (Solicitarea permisiunii
și întrebare deschisă)
Ana: A plecat și am început să mă întreb dacă ar trebui să mă duc să stau cu mama mea. Trebuia să trec
oricum mai târziu să o iau pe Sara și mi-era frică de ceea ce putea face în continuare. Dar nu am rămas, iar
când s-a întors a fost foarte smerit. De atunci a fost mult mai bun ca și cum ceva din el a dispărut. Nu părea
că o să se mai întâmple nimic rău, aşa că nu am mai făcut nimic.
Cadru medical: Deși nu aprobați comportamentul său, deoarece știți că este periculos pentru
dumneavoastră și pentru Sara, ați decis să nu-l părăsiți. (Reflecție în ambele sensuri - pentru crește ambivalența
despre importanța de a face ceva în legătură cu situația) Faptul că el a fost atât de smerit v-a făcut să îi găsiţi
scuze și să lăsaţi lucrurile așa cum sunt. (Reflecție) Și ce simțiţi acum despre asta? (Întrebare deschisă)
Ana: Sunt foarte confuză. M-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic, dar acum mă întreb ce fac greșit de îl
provoc.
Cadru medical: Vă întrebați dacă este vina dumneavoastră dar NU dumneavoastră sunteţi vinovată în
această situație. Nimeni nu merită să fie lovit sau să trăiască cu frică. (Reflecție + Afirmație - Recunoașterea
sentimentului de învinovăţire, urmat de mesajul că nu este vina ei)
Ana: Dar îl iubesc cu adevărat şi obişnuiam să ne înţelegem atât de bine înainte. Mi-ar plăcea să mai fie aşa.
Cadru medical: Simțiți un conflict puternic în sinea dumneavoastră. Pe de o parte, vă simţiţi speriată și
aţi vrut să plecaţi, iar pe de altă parte, vreţi să rămâneţi sperând că lucrurile vor fi la fel cum erau înainte.
(Reflecție în ambele sensuri pentru a empatiza felul în care se simte Ana și pentru a recunoaște conflictul în care se
află - acest lucru o ajută pe Ana să-și ducă gândurile cu un pas mai departe)
Ana: Mă întreb dacă lucrurile mai pot fi ca înainte.
Cadru medical: Ați face orice pentru a face ca lucrurile să fie ca înainte, dar știți că acceptarea
comportamentului său nu este o opțiune pe termen lung. (Reflecție) Ce doriți să faceți în legătură cu această
situație? (Întrebare deschisă)
În acest moment, conversația dintre cadrul medical și femeie ar trebui să se concentreze asupra a ceea ce a făcut femeia până acum și a
ceea ce intenționează să facă în ceea ce privește situația. Discuția ar trebui să se concentreze asupra dorinței de acțiune a femeii, asupra
planurilor ei de abordare a situației și asupra situațiilor de risc care ar putea compromite planurile ei de rezolvare a situației. Cadrul
medical conduce conversația prin reflecții și întrebări deschise, fără să sfătuiască femeia. În unele cazuri, este necesară oferirea de
informații, deoarece unele femei se simt neajutorate. Oferirea de informații este permisă doar în două situații:
1. Dacă femeia cere ajutor

2. Dacă femeia se află în situația în care nu poate găsi soluții, cadrul medical cere permisiunea de a-i oferi informații
Cadru medical: Doriți să vă ofer câteva informații despre tipurile de servicii pe care le puteți accesa?
Ana: Da, ar fi bine de ştiut. Cred că da.

Cadru medical: Ei bine, uneori poate ajuta să vorbiţi despre felul în care vă simțiţi și avem un consilier
cu care vă puteţi întâlni, care poate petrece mai mult timp discutând cu dumneavoastră despre această
situație. Puteți colabora cu consilierul pentru a rezolva sentimentele de confuzie, iar acesta vă poate sprijini,
indiferent de ceea ce decideți să faceți. Apoi, dacă partenerul dumneavoastră devine din nou violent, există
mai multe opțiuni. Puteți suna întotdeauna la poliție pentru a primi ajutor în situația respectivă, deoarece știți
că este ilegal ca partenerul să vă lovească. (Informarea, responsabilizarea, consolidarea faptului că ea este cea
care decide)
Ana: Nu cred că i-aș putea face asta vreodată.
Cadru medical: Este o decizie dificilă și sperăm să nu fiți nevoită să faceți acest lucru (Reflecție). Dacă sunteți
în continuare interesată de alte servicii de asistență, există și serviciul local de asistenţă specializată pentru
cazurile de violenţă domestică, servicii pe care le puteți accesa în cazul în care vreți să vorbiți cu cineva la
telefon în orice moment sau dacă vreodată trebuie să plecați în grabă și aveți nevoie de un loc unde să
stați. Puteți să o/îl contactați chiar dacă nu vă gândiți să plecați imediat, doar pentru a crea o legătură cu
ea/el și pentru ca ea/el să vă ofere sprijin. Pe această hârtie sunt scrise câteva date de contact. Ar fi sigur
să luaţi hârtia aceasta cu dumneavoastră sau doriți să copiați datele de contact? (Furnizarea de informații,
preocuparea pentru siguranță)
Ana: O să le scriu codificat, pentru că nu vreau ca Marius să ştie că am vorbit despre asta.
Cadru medical: În acest moment, vă simțiți mai confortabil să le scrieți codificat. (Reflecție) Uneori este bine
să aveți lucruri pregătite în cazul în care trebuie să plecați în grabă, lucruri precum documente importante,
medicamente, jucării pentru Sara, sau alte lucruri. (Oferirea de informații pentru pregătirea pentru o criză și
plecarea)
Ana: Da, e o idee bună.
Cadru medical: De asemenea, doamna Ana, ar fi în regulă dacă am vorbi puțin despre Sara? (Concentrarea
conversației asupra copilului și solicitarea permisiunii)
Ana: Da, este în regulă.
Cadru medical: Credeţi că există riscul ca Marius să îi facă rău? A fost vreodată Sara prezentă când
Marius v-a lovit? (Întrebare clară și directă despre siguranța copilului)
Ana: Din fericire nu a fost în jur și nu a văzut ce s-a întâmplat. Sunt destul de sigură că nu i-ar face rău. Știți,
cred că aș vrea să-l văd pe consilier, pentru că nu-mi vine să cred că mi se întâmplă asta.
Cadru medical: Știm că, chiar dacă copilul nu este în aceeași încăpere cu d-voastră când actele de violență se
întâmplă, Sara poate fi afectată indirect de violență. Mai putem discuta de asta și la următoarea programare.
Doriți să utilizați telefonul pentru a stabili o întâlnire? (Ana dă din cap că da)
Doamna Ana, ar fi ok dacă notez ceea ce mi-aţi spus în fişa dumneavoastră medicală?
Ana: Nu vreau să mai ştie nimeni despre asta. Îmi este foarte ruşine. Nu vreau să notaţi.
Cadru medical: Nu doriţi ca cineva să ştie acum, dar ar putea fi important în viitor să existe o dovadă, mai
ales dacă vă hotărâţi vreodată să inițiați o acțiune în justiție sau să solicitați o locuință. Informaţiile despre
dumneavoastră sunt confidenţiale, nimeni nu poate avea acces la ele în afară de mine şi fără consimţământul
dumneavoastră. (Dacă femeia cere explicații suplimentare, cadrul medical trebuie să-i explice motivele înregistrării
și să o asigure de confidențialitate)

Ana: Înţeleg, atunci dacă nimeni nu o să afle despre asta şi dacă mă va putea ajuta, atunci poate că ar fi mai
bine să notaţi.
Cadrul medical (1) obține o descriere detaliată de la Ana despre ce s-a întâmplat săptămâna trecută, (2) notează incidentele anterioare pe
care Ana şi le amintește (3) şi o roagă pe Ana să verifice ce a scris și apoi să scrie data și să semneze.
Cadru medical: Acest lucru se întâmplă multor femei și nu este vina lor. (Afirmarea - normalizarea sentimentelor
femeii) Cel mai important este să aveți sprijinul de care aveți nevoie. Ori de câte ori aveţi nevoie, sunaţi-mă
sau veniţi să mă vedeţi.
Studiu de caz: Folosirea interviului motivaţional în comunicarea cu pacienţii

(versiunea 2 fără explicații)
În perechi, citiți următorul dialog al unei discuții între o femeie și moașa/ginecologul/medicul care efectuează
vizite la domiciliu. Evidențiați exemplele de bună practică folosite de cadrul medical. Luați în considerare
limbajul utilizat, modul în care cadrul medical adresează întrebări și modul în care gestionează și ghidează
discuția.
Ana cu moașa/ginecologul/medicul care efectuează vizite la domiciliu
Cadru medical: Bună ziua, doamna Ana! Mulţumesc că aţi venit la consultaţie. Cum vă simțiţi astăzi?
Ana: Bună ziua! Mă simt bine.
Cadru medical: Mă bucur să aud asta. Se pare că lucrurile merg bine.
Ana: Da, mulţumesc!
Cadru medical: Este foarte important ca toate pacientele care accesează serviciile noastre să aibă ocazia
să vorbească despre experiența lor în violența domestică, deoarece violența domestică este foarte frecventă
și se poate agrava în timpul sarcinii. Deci, ar fi bine pentru dumneavoastră dacă vom concentra conversația
puțin asupra violenței domestice? Respectăm în permanență confidențialitatea a ceea ce spuneți,
singura excepție fiind dacă alegeți să spuneți că un copil a fost rănit.
Cadru medical: Ar fi în regulă dacă aţi vorbi despre sentimentele dumneavoastră de frică, sau despre
experienţa unei violențe din partea cuiva apropiat?
Ana: Ei bine, cred că Marius a fost sub presiune la serviciu recent, dar situație devine puțin cam apăsătoare.
Cadru medical: Este posibil ca dumneavoastră să vă aflați într-o situație stresantă. Cum a fost
comportamentul lui acasă?
Ana: Păi, am crezut că situaţia s-a rezolvat. După ce s-a născut Sara, Marius a început să devină agresiv și
m-a lovit de câteva ori. Nu s-a mai întâmplat de aproape un an și m-am gândit sincer că nu va mai fi aşa.
Dar săptămâna trecută s-a înfuriat pentru că mi-am petrecut ziua cu o prietenă și nu am apucat să termin
mâncarea. M-a lovit în stomac. Am fost îngrozită.
Cadru medical: Ați trecut printr-o situație atât de dificilă săptămâna trecută. Nu exista nici o modalitate de
a anticipa acest lucru, pentru că nu s-a întâmplat nimic în ultimul an. V-a luat prin surprindere. Asta este atât
de înspăimântător. Vreţi să povestiți ce s-a întâmplat după aceea?

Ana: A plecat și am început să mă întreb dacă ar trebui să mă duc să stau cu mama mea. Trebuia să trec
oricum mai târziu să o iau pe Sara și mi-era frică de ceea ce putea face în continuare. Dar nu am rămas, iar
când s-a întors a fost foarte smerit. De atunci a fost mult mai bun ca și cum ceva din el a dispărut. Nu părea
că o să se mai întâmple nimic rău, aşa că nu am mai făcut nimic.
Cadru medical: Deși nu aprobați comportamentul său, deoarece știți că este periculos pentru dumneavoastră
și pentru Sara, ați decis să nu-l părăsiți. Faptul că el a fost atât de smerit v-a făcut să îi găsiţi scuze și să lăsaţi
lucrurile așa cum sunt. Și ce simțiţi acum despre asta?
Ana: Sunt foarte confuză. M-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic, dar acum mă întreb ce fac greșit de îl
provoc.
Cadru medical: Vă întrebați dacă este vina dumneavoastră dar NU dumneavoastră sunteţi vinovată în
această situație. Nimeni nu merită să fie lovit sau să trăiască în frică.
Ana: Dar îl iubesc cu adevărat şi obişnuiam să ne înţelegem atât de bine înainte. Mi-ar plăcea să mai fie aşa.
Cadru medical: Simțiți un conflict puternic în sinea dumneavoastră. Pe de o parte, vă simţiţi speriată și aţi
vrut să plecaţi, iar pe de altă parte, vreţi să rămâneţi sperând că lucrurile vor fi la fel cum erau înainte.
Ana: Mă întreb dacă lucrurile mai pot fi ca înainte.
Cadru medical: Ați face orice pentru a face ca lucrurile să fie ca înainte, dar știți că acceptarea
comportamentului său nu este o opțiune pe termen lung. Ce doriți să faceți în legătură cu această situație?
Ana: Nu spune nimic.
Cadru medical: Doriți să vă ofer câteva informații despre tipurile de ajutor pe care le puteți accesa?
Ana: Da, ar fi bine de ştiut. Cred că da.
Cadru medical: Ei bine, uneori poate ajuta să vorbiţi despre felul în care vă simțiţi și avem un consilier
cu care vă puteţi întâlni, care poate petrece mai mult timp discutând cu dumneavoastră. Puteți lucra cu
consilierul pentru a rezolva sentimentele de confuzie, iar acesta vă poate sprijini, indiferent de ceea ce
decideți să faceți. Apoi, dacă partenerul dumneavoastră devine din nou violent, există mai multe opțiuni.
Puteți suna întotdeauna la poliție pentru a primi ajutor în situația respectivă, deoarece știți că este ilegal ca
partenerul să vă lovească.
Ana: Nu cred că i-aș putea face asta vreodată.
Cadru medical: Este o decizie dificilă și sperăm să nu fiți nevoită să faceți acest lucru. Dacă sunteți în
continuare interesată de alte servicii de asistență, există și serviciul local de asistenţă specializată pentru
cazurile de violenţă domestică, servicii pe care le puteți accesa în cazul în care vreți să vorbiți cu cineva la
telefon în orice moment sau dacă vreodată trebuie să plecați în grabă și aveți nevoie de un loc unde să
stați. Puteți să îi contactați chiar dacă nu vă gândiți să plecați imediat, doar pentru a crea o legătură cu ei și
pentru ca ei să vă sprijine. Pe această hârtie sunt scrise câteva numere. Ar fi sigur să luaţi hârtia aceasta cu
dumneavoastră sau doriți să scrieţi numerele?
Ana: O să le scriu codificat, pentru că nu vreau ca Marius să ştie că am vorbit despre asta.
Cadru medical: În acest moment, vă simțiți mai confortabil să le scrieți codificat. Uneori este bine să
aveți lucruri pregătite în cazul în care trebuie să plecați în grabă, lucruri precum documente importante,

medicamente, jucării pentru Sara, sau alte lucruri.
Ana: Da, e o idee bună.
Cadru medical: De asemenea, doamna Ana, ar fi în regulă dacă am vorbi puțin despre Sara?
Cadru medical: Credeţi că există riscul ca Marius să îi facă rău? A fost vreodată prezentă Sara când Marius
v-a lovit?
Ana: Din fericire nu a fost în jur și nu a văzut ce s-a întâmplat. Sunt destul de sigură că nu i-ar face rău. Știți,
cred că aș dori să discut cu consilierul, pentru că nu-mi vine să cred că mi se întâmplă asta.
Cadru medical: Știm că, chiar dacă copilul nu este în aceeași încăpere cu d-voastră când actele de violență se
întâmplă, Sara poate fi afectată indirect de violență. Mai putem discuta de asta și la următoarea programare.
Doriți să utilizați telefonul pentru a stabili o întâlnire?
Doamna Ana, ar fi ok dacă notez ceea ce mi-aţi spus în fişa dumneavoastră medicală?
Ana: Nu vreau să mai ştie nimeni despre asta. Îmi este foarte ruşine. Nu vreau să notaţi.
Cadru medical: Nu doriţi ca cineva să ştie acum, dar ar putea fi important în viitor să existe o dovadă, mai
ales dacă vă hotărâţi vreodată să inițiați o acțiune în justiție sau să solicitați o locuință. Informaţiile despre
dumneavoastră sunt confidenţiale, nimeni nu poate avea acces la ele în afară de mine şi fără consimţământul
dumneavoastră.
Ana: Înţeleg, atunci dacă nimeni nu o să afle despre asta şi dacă mă va putea ajuta, atunci poate că ar fi mai
bine să notaţi.
Cadru medical: Acest lucru se întâmplă multor femei și nu este vina lor. Cel mai important este să aveți
sprijinul de care aveți nevoie. Ori de câte ori aveţi nevoie, sunaţi-mă sau veniţi să mă vedeţi.
*Studiul de caz a fost adaptat din Manualul de Instruire privind Abuzul Domestic pentru Medicii de Familie, HEVAN (2007). Textul
inițial a fost modificat pentru a integra competenţele Interviului Motivaţional detaliate în Capitolul 3.

5. FIŞĂ DE LUCRU: INDICATORI DE RISC ȘI PLANIFICAREA SIGURANȚEI73
Indicatori de risc
O listă de indicatori de risc comuni, cunoscută sub numele de “ENCOURAGE+” (Termenul original
în limba engleză este “SPECSS+”, adaptarea în limba română: „ENCOURAGE”)74
ff Separare – a plecat victima de curând/sau plănuiește să plece? Existența problemelor cu privire la

contactul copiilor cu agresorul
ff Sarcină – femeia este însărcinată în prezent sau a născut în ultimele şase săptămâni?
ff Escaladare – incidentele sunt mai violente sau mai frecvente?
ff Factori culturali/sensibilitate/izolare – există anumite probleme specifice?
ff Hărţuire – este pacienta hărţuită sau ameninţată de cineva, în special de fostul partener? (inclusiv
e-mailuri/mesaje)
ff Agresiune sexuală – a raportat orice act de agresiunea sexuală ca formă de violență?
ff Alţi factori de risc actuali
yy Ideație suicidală
yy Gânduri de omucidere
yy Amenință că va ucide pacienta sau alţi membri ai familiei
yy Este violent cu animalul de companie
yy Are acces la arme
yy Consumă alcool/droguri
yy Istoricul agresiunilor
Planul de siguranță
Un plan de siguranță poate avea diferite etape.
Siguranța în relație
yy Locuri care trebuie evitate atunci când se declanșează violența (cum ar fi bucătăria, unde există multe
arme posibile).
yy O posibilă ieșire din casă în cazul în care abuzul escaladează (precum o fereastră/ușă deschisă).
yy Persoane cărora să le ceară ajutor sau pe care să le înștiințeze că sunt în pericol.
yy Să-i roage pe vecini sau pe prieteni să sune la 112 dacă aud ceva care ar sugera că o femeie sau copiii
ei sunt în pericol.
yy Locuri unde să ascundă numere de telefon importante, cum sunt numerele liniilor de asistență
telefonică.
yy Cum să-i mențină pe copii în siguranță atunci când se declanșează un incident.
yy Să-i învețe pe copii să-și ia măsuri de siguranță sau să sune la poliție/la numărul de siguranţă.
yy Să păstreze documentele personale importante într-un singur loc, pentru a putea fi luate dacă va fi
nevoită să plece imediat.
yy Să informeze pe cineva despre violență, pentru ca aceasta să fie înregistrată (important, de exemplu, în
cazurile care ajung în instanță sau pentru cererile de acordarea a statutului de imigrant legal).
73
IRIS (Identification & Referral to Improve Safety) © University of Bristol, UK (2015). [Identificare şi referire pentru îmbunătăţirea
siguranţei]
74
Richards L. “Homicide prevention: findings from the multi-agency domestic violence homicide reviews”. The Journal of Homicide
and Major Investigation. (2004), p. 53–72.

Părăsirea casei în caz de urgență
yy Pregătirea unui bagaj de urgență și ascunderea lui într-un loc sigur, în cazul în care va fi nevoită să plece
de urgență.
yy Planificarea persoanelor pe care să le sune și a locurilor unde să meargă (cum ar fi un centru pentru
victimele violenței domestice).
yy Lucruri pe care să nu uite să le ia, inclusiv documentele și medicamentele copiilor, cheile sau o
fotografie a agresorului (utile ca documente în instanță).
yy Accesul la o carte de telefon/un carnet de adrese.
yy Accesul la banii sau la cardurile de credit/debit pe care le-a pus poate deoparte.
yy Planuri pentru transport.
yy Planuri pentru a lua haine, articole de toaletă și jucării pentru copii.
yy Să ia orice dovadă a abuzului, cum ar fi pozele, notițele sau detaliile de la martori.
Siguranța după încheierea unei relații abuzive
yy Detaliile de contact ale personalului medical care poate oferi consiliere sau sprijin medical.
yy Schimbarea numărului de telefon fix și mobil.
yy Cum să-și păstreze secret locul unde se află, dacă a plecat de acasă (de exemplu, nedezvăluindu-le
prietenilor comuni unde se află).
yy Obținerea unui ordin împotriva molestării, a unui ordin de excludere sau a unui ordin de restricție.
yy Planuri pentru a le vorbi copiilor despre cât este de important să-și ia măsuri de siguranță.
yy Să ceară ajutor angajatorului în privința siguranței, în timpul orelor de lucru.
5.1. FIŞĂ DE LUCRU: EXEMPLU DE FORMULAR DE PLANIFICARE A SIGURANȚEI75
Sugestii pentru creșterea siguranței - în relație
yy Voi avea numere importante de telefon la îndemână pentru copiii mei și pentru mine.
yy Le pot spune lui___________ și lui _____________ despre actele de violență și îi pot ruga să cheme poliția
dacă aud zgomote suspecte provenind din casa mea.
yy Dacă plec de acasă, pot să merg la (numiți patru locuri): ______________________________________________. /
______________________________________________. / ______________________________________________. / _______________
_____________________________.
yy Pot lăsa bani suplimentari, chei de la mașină, haine și copii ale documentelor la __________________________
_____________________________________.
yy Când voi pleca, voi lua _______________________________________ cu mine.
yy Pentru siguranță și independență, pot:
ff Să mă asigur că am întotdeauna credit la cartela de telefon.
ff Să mă asigur că am telefonul încărcat.
ff Să folosesc un buton de panică.
ff Să îmi deschid propriul cont de economii.
ff Să îmi modific traseul de la/la _________________________________________.
ff Să îmi repet planul de plecare cu o persoană care mă sprijină; și să îmi revizuiesc planul de
siguranță în ___________________________(data).
yy Odată ce încep actele de violență, care părți ale casei ar trebui să le evit?
yy De exemplu, baia (nicio ieșire), bucătăria (potențiale arme) ________________________________________________
_________.
75
siguranţei]

Sugestii pentru creșterea siguranței – odată ce relația s-a încheiat
yy Pot: schimba încuietorile; instala uși de metal/oțel, un sistem de securitate, detectoare de fum și un
sistem de iluminat exterior.
yy Îi voi informa pe _____________ și pe ________________ de faptul că partenerul meu nu mai locuiește cu mine
și îi voi ruga să cheme poliția dacă acesta este observat în apropierea casei mele sau a copiilor mei.
yy Le voi spune persoanelor care au grijă de copiii mei, numele celor care au permisiunea să vină după
copii. Persoanele cărora le este permis sunt: __________________, _________________ și ____________________.
yy Pot să le spun ______________________de la muncă de situația mea și să îi rog _________________ să îmi filtreze
apelurile primite.
yy Pot evita magazinele, băncile și ___________________pe care le frecventam când locuiam cu partenerul
abuziv. Pot să îmi schimb traseul de la / la _________________.
yy Dacă mă simt deprimată și simt că aș putea să mă întorc într-o posibilă situație abuzivă:
ff Pot să sun _____________________________________________ pentru ajutor.
ff Pot modifica traseul și / sau programul _________________ programările la servicii de
___________________ sau să particip la serviciul de ______________ ca o alternativă.
Numere importante de telefon:
yy Poliţie __________________________________________
yy Linii de asistență telefonică __________________________________________
yy Prieteni __________________________________________
yy Adăpost _________________________________________
Lista cu obiectele necesare, de luat la plecare:
yy Acte de identitate yy Actele de divorț

yy Certificate de naștere pentru mine și copiii mei yy Contractul de închiriere, actele de
yy Carduri medicale proprietate ale casei
yy Cartelă de telefon, telefon mobil yy Actele privind plata ipotecii / ratelor,
yy Bani, card de credit facturi curente neplătite
yy Chei – casă/mașină/birou yy Acte de asigurare
yy Cheile de la casa unui prieten sau a unei rude yy Lista cu numere de telefon utile
yy Medicamente yy Poze, bijuterii, obiecte care au o valoare
yy Carnetul de șofer sentimentală
yy Haine de schimb yy Jucăriile sau păturile preferate ale copiilor
yy Pașapoarte yy Orice dovadă de abuz, notițe, înregistrări,
jurnale, rapoarte de la poliție ale cazurilor
raportate anterior, numele și numerele
profesioniștilor care s-au ocupat de caz
În caz de urgenţă, sunaţi întotdeauna la poliţie.

6. EXERCIŢIU PENTRU ASISTENŢII SOCIALI - CE FACEŢI ATUNCI CÂND...76
În grup, explicaţi ce ar trebui să faceţi în situaţiile care urmează:
1. Femeia este de acord să vă întâlnească, dar nu vrea să vorbească când vă întâlniţi şi rămâne tăcută.
2. Femeia este furioasă și începe să strige la dumneavoastră.
3. Femeia vă spune că nimeni nu o poate ajuta, că nimic nu se schimbă și ea s-a săturat.
4. Femeia întreabă dacă puteţi vorbi cu soțul ei ca să-l convingeţi să vorbească cu medicul.
5. Femeia sosește la întâlnirea cu dumneavoastră, dar a băut foarte mult.
6. Femeia îşi aduce copiii de 4 și 6 ani la întâlnirea cu ea.
7. Femeia sosește și este însoțită de partenerul ei.
8. Femeia sună chiar înainte să vă întâlniți, spunând că totul este în regulă și că nu are nevoie să vă vadă
sau să vă vorbească din nou.
76
siguranţei]

ANEXA 2. CUM ADRESEAZĂ SISTEMUL MEDICAL
CAZURILE DE VIOLENȚĂ DE GEN
Este sigur să întrebăm despre violența de gen? ÎNCEPE AICI
DA
Vă aflați într-un spațiu privat și unde
nu mai are nimeni acces?
DA
Se află pacientul în prezența

DA partenerului, unui membru al familiei,
prieten sau copil cu vârsta peste 2 ani?
NU
Este disponibil un interpret Vorbește pacientul limba

NU
NU
profesionist? oficială a țării?
DA
DA
Se simte pacientul
NU ESTE SIGUR Este SIGUR
NU confortabil să fie de față DA
să întrebați să întrebați
un interpret?
Explicați termenii de Cu m să întrebați despre

confidențialitate violența de gen
Informațiile primite pot fi împărtășite, dacă:
yy Luați inițiativa și întrebați despre violență
yy Pacientul își dă consimțământul yy Explicați termenii de confidențialitate
yy Există o datorie legală de a raporta yy Stabiliți contact vizual și fiți atent la limbajul
informațiile (ex. hotărâre judecătorească) corpului
yy Este în interesul public (inclusiv protejarea yy Folosiți afirmații încurajatoare și evitați
copiilor) ascultarea pasivă
yy Exprimați grijă și considerație, fără a judeca
Nu veți informa partenerul despre discuțiile yy Subliniați faptul că violența de gen nu poate fi
cu privire la violența de gen. tolerată
yy Fiți răbdător și nu puneți presiune pe pacient să
dezvăluie
yy Subliniați faptul că există opțiuni și resurse
disponibile

RECOMANDARE
Numele persoanei care face recomandarea
Numele organizației care face recomandarea
Detaliile de contact ale persoanei care face recomandarea
Exemple de întrebări introductive
yy “Din experiența mea, știu că multe femei sunt expuse la violență fizică și abuz. Vi se întâmplă asta și
dumneavoastră?”
yy “Multe dintre pacientele pe care le tratez se confruntă cu violența în familie și abuz. Poate fi înfricoșător
și multe femei se simt incomfortabil să vorbească despre asta. V-ați confruntat vreodată cu abuz sau
situații de violență în familie?”
Exemple de întrebări directe
yy “Sunt îngrijorat/ă de faptul că simptomele dumneavoastră ar putea fi cauzate de cineva care vă rănește.
V-a rănit cineva în ultima vreme?“
yy “Din experiența noastră, știm că pacienții pot avea o astfel de leziune ca urmare a unui atac fizic. Vi s-a
întâmplat acest lucru?”
yy “V-a umilit sau amenințat partenerul/fostul partener sau un alt membru adult a familiei?”
yy “Vă este frică de partenerul dumneavoastră, fostul partener sau un alt membru adult al familiei?”
yy “A încercat vreodată partenerul dumneavoastră să vă restricționeze libertatea sau să vă oprească din a
face lucruri care sunt importante pentru dumneavoastră?”
Securitatea în sistemul medical
yy Personalul medical este informat despre cum ar trebui să se procedeze în cazuri grave de violență,
inclusiv despre cum să întrebe o femeie dacă este expusă la violență de gen acasă sau în alt mediul
privat
yy Există planuri de siguranță pentru angajați
yy Informațiile despre prevenire și sprijinul victimelor sunt disponibile și finale
yy Personalul medical este instruit cu privire la nivelul de discreție în distribuirea informațiilor și nu se va
da niciodată informații agresorului – se asigură confidențialitatea
yy Existența unui sistem de referire
Sursa: Project IMPLEMENT, Blank K, Rosslhumer M, “IMPLEMENT Manual de instruire a cadrelor medicale în adresarea
violenței de gen”. (2015), disponibil la: www.gbv-implement-health.eu

CUM ADRESEAZĂ SISTEMUL MEDICAL CAZURILE DE
VIOLENȚĂ DE GEN
MIJLOACE DE ÎNGRIJIRE PENTRU VIOLENȚA DE GEN
Identificare Există simptome clinice ale violenței

NU
A fost dezvăluit un caz de violența de sau preocupări cu privire la
gen de către victimă? posibilitatea unui caz de violență?
DA
DA
Acordați asistență de primă

linia imediată yy Oferiți informații cu privire la serviciile
disponibile
yy Asigurați-vă că orice yy Nu puneți presiune pe victimă să
consultație este desfășurată dezvăluie
într-o încăpere privată yy Oferiți informații despre impactul
yy Asigurați confidențialitatea violenței în familie asupra sănătății și
pacientei și explicați-i limitele asupra copiilor
acestei confidențialități yy Programați consultații pentru
yy Nu judecați. Încurajați urmărirea evoluției victimei
pacienta și validați ceea ce
spune
yy Oferiți sprijinul și grija
necesară; răspundeți Dacă există copii care sunt expuși la
preocupărilor pacientei dar violența în familie acasă, ar trebui oferite
încercați să nu fiți intrusivi intervenții psihoterapeutice, inclusiv
yy Ajutați pacienta să se sesiuni de terapie în care mama este
informeze despre resursele prezentă, dar și sesiuni la care să participe
disponibile, inclusiv serviciile doar copiii.
legale și alte servicii
yy Ajutați pacienta să crească
nivelul de siguranță pentru
ea
Facilitatorul pentru prevenirea și
combaterea violenței
yy Pacientelor care au dezvăluit violența

în familie ar trebui să li se ofere un
program de suport structurat și
facilitarea sprijinului pentru prevenirea
și combaterea violenței
yy Oferiți imediat recomandări către
adăposturi de femei în situația unor
cazuri grave de violență sau cazuri în
care lipsește siguranța
yy Pacientelor însărcinate, victime ale
violenței, ar trebui să li se ofere
sesiuni de consiliere și sprijin pe o
durată scurtă și medie, inclusiv om
Faceți referire la serviciile și sprijinul componentă de siguranță oferită de
adecvat pentru această situație un profesionist care este instruit, în
situația în care acest lucru este posibil
în cadrul sistemului medical.

CE TREBUIE SĂ INCLUDĂ DOCUMENTAREA?
yy Informații demografice (ex. nume, vârstă, sex, numărul de copii)

yy Obțineți consimțământul informat al pacientei
yy Istoric (ex. istoric medical și ginecologic)
yy Descrierea abuzului sau a violenței
yy Rezultatele examinării fizice (dacă este cazul)
yy Analize medicale și rezultatele acestora (dacă este cazul)
yy Plan de acțiune/siguranță
yy Înregistrarea recomandărilor sau a victimelor care au refuzat recomandări
SEMNALE DE ALARMĂ ASOCIATE CU VIOLENȚA DE GEN (ÎN FAMILIE)
yy Simptome de depresie, anxietate, stres postraumatic, tulburări de somn

yy Gânduri suicidale sau auto-vătămare
yy Abuz de alcool sau alte substanțe
yy Simptome gastro-intestinale cronice inexplicabile
yy Simptome inexplicabile la nivelul organelor reproducătoare, inclusiv durere, disfuncționalități sexuale
yy Rezultate adverse a sistemului reproducător, inclusiv multiple sarcini nedorite și/sau avorturi, îngrijiri
medicale întârziate ale sarcinii, rezultate adverse ale sarcinii
yy Simptome genito-urinare inexplicabile, inclusiv urinare frecventă sau infecție la rinichi
yy Sângerări vaginale repetate și boli cu transmitere sexuală
yy Durere cronică inexplicabilă
yy Leziuni traumatice, în special dacă sunt repetate și au o explicație vagă sau neplauzibilă
yy Probleme cu sistemul nervos central, de exemplu dureri de cap, probleme cognitive, pierderea auzului
yy Consultații repetate fără niciun diagnostic clar
yy Partener/ soț sau alt adult intrusiv, care însoțește pacienta la consultație
Sursa: Project IMPLEMENT, Blank K, Rosslhumer M, “IMPLEMENT Manual de instruire a cadrelor medicale în adresarea
violenței de gen”. (2015), disponibil la: www.gbv-implement-health.eu

ANEXA 3. INFORMAȚII DETALIATE PENTRU
DESFĂŞURAREA INTERVIULUI MOTIVAŢIONAL
TABELUL 1. SUGESTII PENTRU SCHIMBUL DE INFORMAȚII
INFORMARE - VERIFICARE - INFORMARE (ÎN ENGLEZĂ CHUNK–CHECK–CHUNK)
Atunci când se folosește strategia Informare - Verificare - Informare, cadrul medical

furnizează o cantitate semnificativă de informații, verifică dacă pacienta a înţeles,
oferă o altă parte a informațiilor și așa mai departe. Această strategie este utilă
atunci când practicienii trebuie să furnizeze un volum mare de informații și să
angajeze pacienta în același timp în discuție. Verificarea dacă pacienta a înţeles
discuția, nu se face utilizând o întrebare închisă, cum ar fi „Aţi înţeles?” ci solicitând
pacientei să reflecteze la modul în care o parte din informație se aplică în situația
ei. Verificarea dacă pacienta înțelege informațiile și dacă informațiile sunt utile
pentru ea transformă procesul de informare într-o conversație.
OBŢINE - OFERĂ - OBŢINE (ÎN ENGLEZĂ ELICIT-PROVIDE-ELICIT)
Strategia Obţine - Oferă - Obţine este folosită pentru a obţine de la paciente

informaţii despre ce trebuie să știe, ce vor să știe și ce reprezintă noile informații
pentru ele. Această strategie implică, pe lângă informare, adresarea de întrebări și
ascultarea.
Primul pas în această strategie implică adresarea unei întrebări deschise care să
le ajute să se concentreze asupra procesului de schimb de informații. Cadrele
medicale pot să-și întrebe pacientele despre ce este important pentru ele
să cunoască - “„Ce ați vrea cel mai mult să știți despre ...?” - sau, să-și întrebe
pacientele ce știu deja despre subiect – „Ce știți deja despre ...?”.
Al doilea pas implică furnizarea de informații într-un mod adecvat. Puteți cere
permisiunea de a face schimb de informații, pur și simplu întrebând „V-ar plăcea să
vă spun despre. . . ?“
Al treilea pas implică adresarea unei alte întrebări deschise pentru a obţine
răspunsul pacientei la informațiile pe care tocmai le-ați împărtășit. Puteți întreba
pacientele: „Ce înţelegeţi prin asta?”, „Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră?”
sau „Ce mai vreţi să ştiţi?”.
TABELUL 2. INTERVIUL MOTIVAȚIONAL: COMPETENȚE ŞI TEHNICI

COMPETENŢE OARS (ÎNTREBĂRI DESCHISE, AFIRMAŢII, REFLECȚII, SUMARIZARE/REZUMARE)
ÎNTREBĂRI DESCHISE (OPEN-ENDED QUESTIONS)
Pacienții nu pot răspunde la întrebări deschise cu un răspuns limitat, cum ar fi „Da”,

„Nu”, „Poate”. Întrebările deschise ajută cadrele medicale să exploreze nevoile,
preocupările și motivația pacientelor.
„Ce vă îngrijorează cel mai mult?”

„Cum vă pot ajuta azi?”
„Ce a funcţionat în trecut într-o situaţie asemănătoare?”
„Ce vă motivează cel mai mult să vă schimbaţi?”

AFIRMAŢII
Un cadru medical foloseşte afirmații făcând declarații de apreciere pentru

pacient(ă) și pentru punctele sale forte. Afirmațiile sunt declarații pozitive, se
concentrează pe prezența unui atribut și nu pe absența acestuia și iau forma unor
expresii clare de înțelegere și apreciere. Afirmațiile nu sunt complimente, deoarece
complimentele implică judecăți evaluative. Pacientele pot reacționa negativ dacă
sunt judecate. Utilizați următoarele strategii atunci când faceți afirmații:
(1) Concentraţi-vă mai degrabă pe comportamente specifice decât pe atitudini,
decizii și obiective,
(2) Nu folosiți pronumele personal „Eu”,
(3) Folosiţi descrieri, nu evaluări,
(4) Referiţi-vă mai degrabă la zone fără probleme decât la zone problematice,
(5) Atribuiţi calități interesante pacientelor.
De exemplu, pentru o femeie care evită să raporteze violenţa de gen din cauza fricii de a fi separată de copiii
ei, cadrul medical ar putea afirma: „Vă iubiţi profund copiii și sunteţi dispusă să treceţi prin situații dificile, doar
pentru a fi cu ei”.
Pentru o femeie care ia în considerare raportarea abuzului, cadrul medical ar putea afirma „Sunteţi determinată
să vă faceți viața mai bună”.
REFLECŢIILE
Reflectarea a ceea ce spun pacienții este cea mai provocatoare abilitate. Pentru a
dobândi această competență cadrul medical trebuie să asculte cu atenție pacienții
şi să reflecte ceea ce au spus, folosind propriile cuvinte. Prin folosirea reflecţiei,
cadrele medicale arată că ascultă și încearcă să înțeleagă situațiile pacientelor și să
le ofere posibilitatea de a-și auzi gândurile, sentimentele și comportamentele.
Reflecție simplă (repetați ceea ce a spus pacienta - evitați să utilizați cuvinte identice)
Pacienta: „Nu ştiu ce să fac.”

Cadrul medical: „Simţiţi că nu puteţi face nimic în această situaţie.”
Reflecţie în ambele sensuri (folosiţi cuvintele pacientei şi exprimaţi ambivalenţa pacientri despre
situaţie)
Pacienta: „Nu ştiu ce să fac, dar nu mai pot continua aşa.”

Cadrul medical: „Pe de o parte, vă simțiţi ca și cum aţi fi prinsă și nu puteţi vedea o soluție pentru situația
dumneavoastră, dar pe de altă parte, știţi că e timpul să faceţi ceva, pentru că nu este viața pe care doriţi să o
trăiţi”.
Reflecţie amplificată (reformularea cuvintelor pacientei într-o manieră exagerată)
Pacienta: „Nu ştiu ce să fac.”

Cadrul medical: „Sunteţi înspăimântată de gândul că nu veţi găsi niciodată o cale să ieșiţi din asta”.

SUMARIZAREA/REZUMAREA
Sumarizarea (rezumarea) este o implementare specială a ascultării reflexive. Prin rezumare,

cadrul medical face mai mult decât să redea pacientelor ceea ce tocmai au relatat. Când
rezumă, medicul trebuie să selecteze din conversație acele elemente care le ajută pe
paciente să avanseze în motivația lor de schimbare, expunând în același timp aceste
idei într-o manieră succintă, dar cuprinzătoare. În cele din urmă, rezumarea trebuie să
comunice pacientei mesajul „Am acordat atenție la ceea ce ați spus și vă înțeleg și vă
apreciez” și, în același timp, să obţineţi de la pacientă discursul schimbării.
Sumarizarea colectivă: „Haideţi să recapitulăm despre ce am vorbit până acum”.

Sumarizarea cu legătură: „Cu câteva momente în urmă ați spus că doriți să vorbiți despre ...... Poate acum
putem vorbi despre ... “.
Sumarizarea de tranziţie: „Aşadar, veți face o programare astăzi înainte de a pleca și vom vorbi din nou în
curând”.
Tabelul 3. IQ-LEDGE-C
I RIGLA IMPORTANŢEI ȘI A ÎNCREDERII
Rigla importanţei (măsurarea importanței) și a încrederii evaluează importanța și

încrederea pacientei pentru a face o schimbare. Un set de trei întrebări (o întrebare
principală și două întrebări suplimentare) trebuie adresate într-o ordine specifică atât
pentru importanță, cât și pentru încredere.
Importanţa
Întrebarea 1: „Cât de important este acum pentru dumneavoastră să ...? Pe o scară de la 0
la 10, unde 0 înseamnă deloc și 10 înseamnă foarte important, ce număr ați alege?”
Întrebări suplimentare
Întrebarea 2: Întrebați de ce au ales numărul dat și nu un număr mai mic: „Cum de aţi ales
un 5 și nu un număr mai mic, de exemplu 3?”
Întrebarea 3: Întrebați ce ar trebui să se întâmple pentru a mări numărul cu un punct sau
două: „Ce ar însemna să ajungeţi de la 5 la 7?”
Încrederea
Întrebarea 1: „Cât de încrezătoare sunteți că puteți face această schimbare, dacă
v-ați hotărât? Pe o scară de la 0 la 10, unde 0 înseamnă deloc și 10 înseamnă foarte
încrezătoare, cât de sigură sunteți că puteți face această schimbare? “
Întrebarea 2: Întrebați de ce au ales numărul dat și nu un număr mai mic: „Cum de aţi ales
un 5 și nu un număr mai mic?”
Întrebarea 3: Întrebați ce ar trebui să se întâmple pentru a mări numărul cu un punct sau
două: „Ce ar însemna să ajungeţi de la 5 la 7?”
Q SITUAŢII EXTREME
Întrebați despre scenariile cele mai bune și cele mai rele, pentru a obține informații
suplimentare:
În cel mai rău caz: „Care este cel mai rău lucru care s-ar întâmpla dacă nu schimbați
acest comportament/continuați să...?”
În cel mai bun caz: „Care este cel mai bun lucru care s-ar întâmpla dacă schimbați acest
comportament/încetaţi să...?”

L PRIVIND ÎN URMĂ – PRIVIND ÎNAINTE
Întrebați despre situaţia dinaintea apariţiei situaţiei actuale și întrebați cum vede
viitorul:
Privind în urmă
„În ce fel au fost lucrurile mai bune în trecut?”
„Ce evenimente trecute vă puteți aminti din perioada când lucrurile erau diferite?”
Privind înainte
„Ce s-ar putea întâmpla dacă lucrurile continuă așa cum sunt?”
„Ce s-ar întâmpla dacă ați reuși să faceți schimbările dorite?”
„Cum vă vedeți în viitor/peste cinci ani?”
E ÎNTREBĂRI EVOCATOARE
Folosind întrebări deschise despre dorința, abilitatea, motivele și necesitatea de

schimbare:
Dorință: „Ce aţi vrea să se întâmple?”

Abilitate: „Care sunt punctele forte ale dumneavoastră?/Ce puteţi face pentru asta?”
Motivare: „Ce vă motivează cel mai mult să vă schimbaţi?”
Nevoie: „Cât de important este acum pentru dumneavoastră să...?”
D BALANŢA DECIZIONALĂ
Întrebaţi pacienta despre avantajele schimbării și dezavantajele lipsei schimbării
Important! Evitați să întrebaţi despre dezavantajele schimbării şi avantajele

lipsei schimbării, deoarece aceste întrebări vor determina discuții susținute și vor
determina discursul împotriva schimbării.
Avantajele schimbării: „Care sunt avantajele dacă solicitați ajutor/raportați violența/

schimbaţi...?”
Dezavantajele lipsei unei schimbări: “Care sunt dezavantajele de a nu căuta ajutor/

de a nu raporta violența/de a nu schimba ...?”
G EXPLORAREA OBIECTIVELOR ŞI A VALORILOR
Cadrele medicale explorează împreună cu pacientele obiectivele pe care le au și

modul în care schimbarea comportamentului (de exemplu, raportarea violenței,
căutarea ajutorului, renunțarea la alcool, căutarea unui sprijin social) se încadrează
în obiectivele stabilite. Mai mult, cadrele medicale pot explora modul în care lipsa
schimbării comportamentului ar împiedica pacientele să-și atingă obiectivele și
valorile stabilite.
Cadrele medicale pot întreba următoarele:

„Ce așteptaţi de la viața dumneavoastră?”
„Care este cel mai important lucru pentru dumneavoastră?”
„Ce doriţi să obţineţi în viaţă?”
„Ce valori sunt importante pentru dumneavoastră?”

„Cum se potrivește comportamentul dumneavoastră actual în sistemul
dumneavoastră de valori?”
„Cum intră în conflict situația actuală cu sistemul dumneavoastră de valori?”
Important! De obicei, pacientele își selectează obiectivele și valorile dintr-o listă de

obiective și valori pe care cadrul medical le afișează sau le citește.
E ELABORAREA
Folosirea întrebărilor deschise pentru a explora motivația și angajamentul

pacientelor pentru schimbare. Cadrele medicale pot cere exemple specifice,
clarificări, pentru descrierea ultimei situații în care a avut loc violența de gen.
„Puteți să-mi dați un exemplu specific de ...?”

„Ce îmi puteți spune mai multe despre ...?”
„Ce altceva?”
„Cum vedeți concretizarea acestei schimbări?”
C PSIHOLOGIA INVERSĂ
Folosind această strategie de „psihologie inversă”, cadrele medicale prezintă de

fapt pacientelor partea negativă a ambivalenței lor despre schimbare și, astfel,
reflectă discuțiile lor susținute. Această strategie îi permite pacientei să gândească
și să simtă cealaltă parte.
„Nu contează costurile, este important să nu renunțaţi”.

„Situația dumneavoastră cu partenerul nu este ceva despre care doriţi să discutăm
împreună”.
„Ar trebui să încheiem acest subiect, deoarece nu sunteți deloc interesată să faceți
o schimbare”.
Important! Această strategie ar trebui utilizată numai cu pacientele foarte

rezistente și ar trebui să fie ultima strategie pe care personalul medical o
folosește, după ce toate celelalte strategii pentru abordarea ambivalenței
pacientei cu privire la schimbare au eșuat.

ANEXA 4. PREZENTARE POWERPOINT PENTRU
GHIDAREA SESIUNILOR DE INSTRUIRE A
ECHIPELOR MEDICALE

PUBLICAŢII DE INTERES
Blank K, Rosslhumer, M. IMPLEMENT Training Manual, “Specialized support for victims of violence
in health care systems across Europe” (2015), http://gbv-implement-health.eu/implement_train_
EN_201606_hires.pdf
Bewley S, Welch, J. eds. “ABC of domestic and sexual violence.” John Wiley & Sons, (2014)
Fundamental Rights Agency (FRA) “Violence against Women: An EU-Wide Survey” (2014), http://www.
health-genderviolence.org
IRIS, Identification and Referral to Improve Safety, Training Materials, University of Bristol (2017), http://
www.irisdomesticviolence.org.uk/iris/
MINT. Motivational Interviewing Training New Trainers Manual (2014).

http://www.motivationalinterviewing.org
PRO TRAIN Project “Improving Multi-Professional and Health Care Training in Europe - Building on Good
Practice in Violence Prevention” (2007-2009),
www.pro-train.uni-osnabrueck.de/index.php/TrainingProgram/HomePage
Rollnick S, Miller WR, Butler CC, Aloia MS. “Motivational interviewing in health care: helping pacients
change behaviour”. (2008)
UNFPA-WAVE Training Manual “Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in

Eastern Europe and Central Asia” (2014),
http://eeca.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/WAVE-UNFPA-Report-EN.pdf
UNICEF “Handbook for Coordinating Gender-based Violence Intervention in Humanitarian Settings” (2010),
https://www.unicef.org/protection/files/GBV_Handbook_Long_Version.pdf
World Health Organization (WHO) “Responding to Intimate Partner Violence and Sexual Violence
against Women: WHO Clinical and Policy Guidelines” (2013), http://www.who.int/reproductivehealth/
publications/violence/9789241548595/en/
World Health Organization (WHO) “Health Care for Women Subjected to Intimate Partner Violence or
Sexual Violence” — A Clinical Handbook. Geneva (CH), (2014).
http://www.who.int/reproductivehealth/publications/violence/vaw-clinical-handbook/en/
Women against Violence Europe (WAVE) “WAVE Report 2014” (2014),

http://fileserver.wave-network.org/researchreports/COUNTRY_REPORT_2014.pdf

MESAJE CHEIE
„Reacţia medicului în cazul femeilor care pot fi izolate și înfricoșate ca urmare a experienței lor
este critică pentru bunăstarea lor viitoare ... reacția inițială a persoanei căreia îi vor dezvălui și
monitorizarea în cadrul și în afara serviciilor medicale pot avea un impact profund asupra vieții,
sănătății și bunăstării lor.” (Departamentul de Sănătate , Marea Britanie)
„Sunt convins acum că violența împotriva femeilor și copiilor reprezintă o problemă majoră de
sănătate publică, cu consecințe pe termen lung asupra femeilor și asupra familiilor acestora.”
(Citat care aparține unui cadru medical după participarea la seminarul de formare)
„Mi-am recuperat încet libertatea și sunt atât de fericită că pot să iau propriile decizii,
planificându-mi propria viață. Acest lucru nu este doar pentru mine, ci pentru copiii mei și
pentru alte femei ca mine.” (Pacientă, în urma referirii de la medicul specialist către serviciile
specializate în violenţa de gen)

01 Manual Response-Romana Web PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01 Manual Response-Romana Web PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de instruire RESPONSE

privind raportarea violenței de gen în

Manual de instruire pentru echipele medicale

2 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE VIOLENȚEI DE GEN 7

1.1 Forme ale violenței de gen 7

2. IDENTIFICAREA VIOLEȚEI DE GEN ÎN CADRUL SERVICIILOR MEDICALE PENTRU FEMEI 12

2.1 Semne și simptome ale violenței de gen 13

3. COMPETENȚE DE COMUNICARE PENTRU ECHIPELE MEDICALE CARE 23

3.1 Interviul motivațional: principii și dovezi 23

4. PLANIFICAREA SIGURANȚEI DE CĂTRE ASISTENȚII SOCIALI PENTRU 29

4.1 Înțelegerea riscului asociat violenței de gen 29

5. SISTEME DE REFERIRE ȘI DE RAPORTARE 32

5.1 Concepte de bază și beneficii ale sistemelor de referire 32

6. MĂSURI RECOMANDATE. ABORDAREA MULTISECTORIALĂ PENTRU COMBATEREA VIOLENȚEI 35

6.1 Conștientizare și promovare la nivelul politicilor publice 36

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 3

ANEXA 1. EXERCIȚII ȘI STUDII DE CAZ 49

1. Exercițiul interactiv: axa acordului/dezacordului 49

ANEXA 2. INSTRUMENT DE REFERINȚĂ FUNDAMENTAL PENTRU PERSONALUL MEDICAL 66

ANEXA 3. INFORMAȚII DETALIATE PENTRU DESFĂȘURAREA INTERVIULUI MOTIVAȚIONAL 70

ANEXA 4. PREZENTARE POWERPOINT PENTRU GHIDAREA SESIUNILOR DE INSTRUIRE A 75

4 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

DE CE PROIECTUL SE ADRESEAZĂ PERSONALULUI MEDICAL CARE ÎȘI

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 5

ÎN CALITATE DE FACILITATORI, ACEȘTIA:

yy Sunt specialiști care lucrează în domeniul violenței de gen

6 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

1.1. FORME ALE VIOLENȚEI DE GEN

TABELUL 1: FORME ALE VIOLENȚEI DE GEN5

yy Pălmuirea, înghiontirea, împingerea, lovirea, bătaia, zgârieturile, strangularea,

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 7

yy Interzicerea unei femei să lucreze

CONTROLUL Comportamentul coercitiv reprezintă:

Comportamentul de control reprezintă:

8 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

1.3. DE CE REPREZINTĂ VIOLENȚA DE GEN O PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE?

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 9

1.5. ROLUL ECHIPELOR MEDICALE ÎN ABORDAREA VIOLENȚEI DE GEN

10 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

CA ȘI FACILITATOR, ASISTENTUL SOCIAL AR TREBUI SĂ OFERE:

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 11

yy Adreseze întrebări despre violența de gen

Procedura de screening Identificarea cazurilor: cunoscută și sub numele de

Proiectul RESPONSE respectă recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de a „îmbunătăți

12 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

2.1. SEMNE ȘI SIMPTOME ALE VIOLENȚEI DE GEN

yy cu 16% mai mare să nască un copil cu greutate redusă la naștere

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 13

TRAUMĂ FIZICĂ TRAUMĂ PSIHOLOGICĂ / STRES TEAMĂ ȘI CONTROL

RĂNI / LEZIUNI PROBLEME CONTROL SEXUAL SOLICITAREA

CONSUM DE SĂNĂTATE PERINATALĂ/ SĂNĂTATE

SUBSTANȚE MATERNĂ SEXUALĂ ȘI

- boli cardiovasculare - colon iritabil

14 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE

TABELUL 2: INDICATORI AI VIOLENȚEI DOMESTICE

Fizici Ginecologici/ Psihosociali Situaționali

yy Simptome yy Durere pelviană yy Anxietate yy Solicitări frecvente

Health. (2015), 11(1), p. 51-63.

MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE 15

yy Pacienta se programează târziu sau nu se prezintă la clinică.

yy Travaliu înainte de termen

16 MANUAL DE INSTRUIRE RESPONSE