Migrația: aspecte psiho-socio-religioase

Liviu Oprea, Cristina Gavrilovici, Teodora Manea, Vasile Astărăstoae, „La drum cu
Hipocrate: migrația medicilor din România”, Ed. Polirom, 2013

„Prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată și proclamată de Adunarea Generală

ONU ca Rezoluția 217 A (III) din 10 decembrie 1948, libertatea de circulație este considerată ca
reprezentând unul dintre drepturile fundamentale ale omului. În articolul 13 al acestui document
se menționează că «fiecare persoană are dreptul să circule liber și să-și aleagă reședința în interiorul
unui stat» și că «fiecare persoană are dreptul să părăsească orice țară, inclusiv a sa proprie, și de a
reveni în țara sa»” (p. 11)

Termenul de migrație, în literatura de specialitate, înseamnă „deplasarea unor grupuri umane dintr-
o zonă în alta, ceea ce are ca efect îndepărtarea acestora de locuințele lor obișnuite. Persoanele
care îți părăsesc țara au un dublu statut: de «emigrant» față de țara de origine, respectiv de
«imigrant» față de țara de destinație” (p. 13)
Ea poate fi temporară sau permanentă.

Migrația poate fi:

- definitivă sau circulară
- internă sau internațională
- voluntară sau forțată
- legală sau ilegală
- spontană sau contractuală

Scopul cel mai întâlnit al migrației este acela al asigurării unui loc de muncă, iar un scop
întâlnit în ultimii ani în legătură cu migrația masivă în Europa, îl reprezintă conflictele sau
războaiele din zona Orientului (Siria, Irak, Pakistan ș.a.) și dorința de azil a cetățenilor din țările
respective.
- brain drain – „exod al creierelor”

1
- brain overflow – supraproducția de specialiști
- brain export – exportul de specialișit (intenționat)
- brain exchange (pierzi specialiști care emigrează, dar dobândești alți specialiști care imigrează în
țara ta)
(pp. 14-15)

Dpdv economic, statul pierde atunci când specialiștii migrează.

Spre exemplu, statul român cheltuie aproximativ 11.300 euro cu formarea unui student la
medicină. Având în vedere că până în anul 2013 erau plecați aproximativ 20.000 de medici, statul
român a pierdut peste 226 milioane de euro până la acel moment, prin lipsa unor politici de
motivare a medicilor ca să rămână în țară. (p. 40)

Dpdv social, pot exista și efecte pozitive ale migrației forței de muncă, amintind aici „formarea
unor legături cu diaspora, facilitarea schimburilor de experiență sau, în unele momente, chiar
asigurarea de locuri de muncă pentru unele categorii profesionale care nu pot fi absorbite de piața
internă” (p. 42) Printre cele negative se numără în primul rând schimbările de ordin demografic a
populației, îmbătrânirea ei, scăderea ratei natalității și a fertilității.

2
Martine Segalen, „Sociologia Familiei”, Ed. Polirom, 2011

„În Franța și în toată Europa a existat o mișcare de emigrare masivă, care a afectat cea mai mare
parte a comunităților rurale începând cu 1850. Aceasta permitea diminuarea presiunii demografice
care fusese înregistrată încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Migranții plecau spre diferite
bazine de angajare ce se dezvoltau în orașe sau în apropierea surselor de energie. Pe de o parte,
aceștia își lăsau familiile și rudele în locul de origine, iar pe de altă parte, erau determinați să-și
recreeze o familie în noul loc de viață” (p. 82)

„În marea lor majoritate, familiile de emigranți sunt familii de muncitori” (p. 249)

„O anchetă referitoare la un numeros eșantion reprezentativ, coordonată de Ministerul Educației

Naționale din Franța în 1989, a studiat performanțele și carierele școlare ale elevilor străini sau
proveniți din rândul imigranților; (...) 76,3 % dintre copiii francezi nu rămăseseră repetenți nici un
an, față de 54,3% în cazul copiilor străini sau cu părinți imigranți. Nașterea în străinătate sau un
început de școlaritate parțială în altă țară au o influență negativă, precum și numărul fraților,
problema apărând de la trei copiii în sus” (pp. 249-250)

„Reușita școlară este deci rezultatul mobilizării familiei, care, dacă în mediile care au o anumită
cultură vine de la sine, în cele care nu o dețin, aceasta este rodul unei investiții consistente” (p.
253)

„Mai multe anchete (Duru-Bellat, Van Zanten, 2006) au arătat că, în general, fetele sunt cele care
obțin rezultate mai bune la școală decât băieții, ceea ce le determină pe mame să prevadă pentru
fiicele lor o viață mai bună decât a fost a lor” (p. 253)

„Dificultățile pe care le întâmpină femeile pe piața muncii sunt mult ai mari în cazul femeilor de
imigranți. Pentru acestea, locurile de muncă apar în statistici ca fiind cele mai controlate, cu salarii
cele mai mici și vizând meseriile cele mai neatractive. Deși nu există meserii etnice (Wenden,
2003), totuși, mai mulți factori contribuie împreună la reducerea locurilor de muncă pentru

3
imigranți: segmentarea pieței de muncă, lipsa de echivalență a studiilor, discriminarea rasială” (p.
306)

„Atunci când protoindustria a fost măturată de criza economică accentuată care a făcut ravagii în
Europa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, rupturile sociale și familiale au fost
semnificative. Putem cita, printre alte exemple, pe cel al regiunii austriece Waldviertel unde, la
începutul secolului al XIX-lea, grupurile domestice torceau și țeseau la domiciliu. Odată cu
căderea dramatică a prețului produselor textile, după 1850, producția a fost transferată în fabrici,
la ora; depășirea stadiului protoindustrial a fost însoțită de o migrațiune masivă, în special spre
Viena. Cât despre satele de origine, acestea s-au reorientat spre activități exclusiv agricole
(Grandits, 2003)” (p. 87)

„În 1840, în Anglia victoriană, 14 960 dintre cei 240 000 de locuitori ai orașului Manchester
locuiau permanent în pivnițe; în Liverpool, aproape 20% din populație, majoritatea de origine
irlandeză, trăia în diferite moduri sub nivelul pământului (Navailles, 1983)” (p. 89)

4
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php?title=Migration_and_migrant_population_statistics/ro

Populația migrantă: în UE trăiesc aproape 22 de milioane de cetățeni din afara UE

La 1 ianuarie 2017, numărul persoanelor având cetățenia unei țări terțe și reședința într-un stat
membru al UE era de 21,6 milioane, reprezentând 4,2 % din populația UE-28. În plus, la 1 ianuarie
2017, 16,9 milioane de persoane care locuiau în unul dintre statele membre ale UE aveau cetățenia
unui alt stat membru al UE.

În ceea ce privește țara de origine, la 1 ianuarie 2017, 36,9 milioane de persoane născute în afara
UE-28 trăiau într-un stat membru al UE, în timp ce 20,4 milioane de persoane erau născute într-
un alt stat membru al UE decât cel în care își aveau reședința. Numai în Ungaria, Irlanda,
Luxemburg, Slovacia și Cipru numărul persoanelor născute în alte state membre ale UE era mai
mare decât numărul persoanelor născute în afara UE-28

Cea mai mare pondere a populației străine s-a înregistrat în Luxemburg, cea mai scăzută în
Polonia

http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20170629STO78632/migratia-in-
europa

Criza migrației
Criza actuală a migrației este cea mai gravă de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Numai
în 2015 și în 2016, peste 2,5 milioane de persoane au solicitat azil în UE, în timp ce peste 2.030
de persoane și-au pierdut viața în Marea Mediterană numai în primele șase luni ale anului 2017.
În 2015 și 2016, Frontex, agenția UE de supraveghere a frontierelor, a detectat peste 2,3 milioane
de treceri ilegale ale frontierei.