Sunteți pe pagina 1din 4

Metoda mea de creștere a reginelor

I. De ce ar trebui să ne creștem singuri reginele?


Orice apicultor știe cât de importante sunt reginele și își dorește ca un procent cât mai mare
dintre familiile sale să fie puternice, productive și să aibă anumite caracteristici dezirabile
(prolificitate, iernare bună, rezistență la boli, blândețe, instinct redus de roire, etc.). Din nefericire,
majoritatea apicultorilor au în stupină un procent destul de mic de familii puternice și productive,
iar adeseori auzim expresii de genul „ce bine ar fi dacă ar fi toate familiile ca asta!”
Problema e că foarte multi apicultori nu își cresc singuri reginele. Aceștia fie înmulțesc din
botci de roire, salvare sau, în cele mai fericite cazuri, din botci de schimbare liniștită, fie cumpără
regine.
Nu insist asupra avantajelor și dezavantajelor botcilor crescute în mod natural de albine.
Principala problemă e că nu apar când vrem noi. Putem forța creșterea lor, dar nici atunci nu avem
controlul. Unele metode sunt greoaie (forțarea roitului), barbare (schilodirea mătcilor pentru a
stimula schimbarea liniștită), sau duc la obținerea de regine de calitate îndoielnică și foarte
eterogenă (creșterea de salvare). Mai mult, sunt consumatoare de timp și albine și nu permit
creșterea unui număr mare și previzibil de mătci.
În cazul mătcilor cumpărate, problema e că sunt relativ scumpe (nu prea are rost are să
cheltuim bani pentru ceva ce putem face și singuri, mai ales în aceste vremuri când prețul mierii e
scăzut iar natura e tot mai capricioasă), nu sunt disponibile când vrem noi (e destul de dificil să
prinzi o programare la un crescător consacrat după salcâm, când vrem cu toții să facem roiuri),
adeseori sunt „crescute la normă” și împerecheate în condiții economice, în micronuclee cu puține
albine. Mai mult, pot fi un vector de transmitere a unor boli, iar cele crescute în nuclee mici pot fi
infestate cu nosema.
Valoarea unei mătci e dată de valoarea genetică și valoarea biologică. De obicei, crescătorii
oferă mătci cu o valoare genetică bună sau foarte bună, dar adeseori valoarea biologică este
scăzută, în special în cazul mătcilor crescute la începutul sezonului și împerecheate în
micronuclee.
De aceea, eu pledez pentru ca fiecare stupar să își crească singuri mătcile și să apeleze la
crescătorii de mătci pentru a aduce genetică de calitate în stupină, nu pentru a cumpăra mătci de
producție. Problema multor apicultori e că în literatura de specialitate găsesc de obicei metode
intensive de creștere a mătcilor, ce nu sunt potrivite pentru nevoile lor. Mai mult, unii „guru” ai
apiculturii fac tot posibilul să facă creșterea mătcilor să pară extrem de complicată. În aceste
condiții, voi încerca să schițez mai jos o metodă simplă și eficientă prin care se pot face botci și
mătci de calitate de către orice apicultor. Metoda e potrivită pentru cei ce fac creșteri la interval de
2-3 săptămâni și produc de la câteva zeci până la câteva sute de mătci pentru nevoile lor și ale unor
prieteni.

II. Obținerea botcilor:


Ziua 1 (de obicei o zi de miercuri sau joi, pentru a avea botci mature de 10 sau 11 zile de la
transvazare într-o zi de sâmbătă):
- când ajung de la serviciu, pe la ora 5, aleg o familie puternică cu multe rame de puiet care
va deveni starter (preferabil să nu aibă cat);
- pun lângă acestă familie o ladă de stup goală, preferabil cu fund antivarroa, cu urdinișul
închis;
- localizez rama pe care e matca și o mut cu tot cu matcă în lada goală;
- caut 3 rame cu polen și miere/nectar pe care le voi lăsa lada ce va deveni starter;
- mut restul ramelor în lada adusă, unde e deja rama cu matcă. Minim 4 din aceste rame,
mai exact minim 4 pe care este puiet larvar, le scutur înainte să le mut. Avem nevoie de această
albină tânăra pentru a hrăni viitoarele larve transvazate;
- stupul pe care am mutat matca și majoritatea ramelor îl restrâng cu o diafragmă
(preferabil din polistiren) și eventual îl împachetez pentru păstrarea căldurii (mai ales la început de
1
sezon când unele nopți sunt destul de reci, având grijă să rămână aer pentru a nu sufoca albinele ce
vor rămâne închise 24 de ore (pentru asta sunt foarte practici stupii cu fund antivarroa);
- stupul închis cu matcă îl mut la umbră, sub un pom, sau
într-un alt loc unde să nu fie afectat de arșiță sau de frigul nopților
de mai (după caz);
- pregătesc ramele și leațurile de creștere, pun botcile pe
suporți (botci de ceară sau de rășină de tip Nicot), mă asigur că
leaturile se fixează bine în ramele de creștere (dacă nu, presez în
capetele lor sau în adânciturile ramelor niște ceară care va fixa
leațurile) și că am la îndemână lanțeta de transvazare și o sursă de
lumină rece (preferabil o lampă de cap cu led);
- merg la familia donatoare, de unde urmează să transvazez
larvele, și caut o ramă cu ouă și larve. La granița dintre zona de
ouă și cea de larve se găsesc de obicei larve de câteva ore.
Acestea trebuie să fie transparente (înainte de prima năpârlire),
doar cu puțin mai lungi decât un ou, sa fie puțin încovoiate (cu
formă de banană, nu cele la care capetele se ating și sunt alb-
sidefii, netransparente, care sunt prea bătrâne). Culoarea
lăptișorului nu este un indicator potrivit pentru vârsta larvelor,
asa cum susțin unii, ci mărimea, forma, culoarea și localizarea
larvelor. Dacă e cules în natură (ori s-au făcut în zilele precedente
hrăniri de stimulare cu sirop/sirop invertit), dacă există multe doici
în familia donatoare și dacă acestea nu trebuie să hrănească un
număr mare de larve raportat la numărul de doici, micuțele larve vor
sta pe o picătură de lăptișor ușor albicios. Dacă nu, lăptișorul va fi
puțin și transparent (așa cum e în general când se sparge cuibul cu 4
zile înainte cu o ramă clădită și numărul de larve ecluzate în același
timp e mare);
- rama cu larve de o zi se periază de albine (nu se scutură) și se duce într-o încăpere sau un
loc umbros unde se va face transvazarea. Dacă e soare puternic sau vânt, rama se va înveli într-o
țesătură umezită (tifon, prosop, etc.) pentru a preveni uscarea larvelor;
- transvazarea se face cu diferite lanțete. Eu prefer pickerul chinezesc cu lamă retractabilă,
deoarece acesta permite transvazarea larvelor minuscule cu tot cu picătura de lăptișor pe care stau,
fără a le atinge. Cu alte lanțete, e dificilă transvazarea unor larve mici și transparente și din această
cauză am observat că multi ajung să transvazeze larve mai mari, albe, care au trecut de prima
năpârlire. Din nefericire, majoritatea pickingurilor chinezești au o lamelă prea dură. Recomand
cumpărarea lor de la magazine care au stocuri mari sau de la târgurile apicole unde avem
posibilitatea de a le încerca pe unghie pentru a vedea cat de ușor se îndoaie lamela. Dacă înainte de
utilizare le ținem puțin timp cu lamela de corn în apă călduță, acesta va deveni mai maleabilă. De
asemenea, dacă tragem lamela umezită cu salivă printre unghie și deget, îi putem da o ușoară
curbură pentru ca aceasta să se îndoaie în direcția potrivită. Mai nou, au apărut pickinguri cu
lamelă din silicon;
- după transvazare, ramele cu leaturile portbotci se duc în starter. Deoarece de la formarea
starterului a trecut deja ceva timp, vom găsi starterul plin cu albine aflate într-o stare specifică de
neliniște. Punem cu grijă ramele cu botci în cele două intervale dintre cele trei rame, având grijă să
nu strivim albinele și să evităm mișcările bruște;
- a doua zi scoatem din starter ramele cu botci și periem cu grijă albinele. Dacă totul a fost
făcut corect până acum, ar trebui să observăm că mai toate botcile sunt acceptate și în ele se află
mult lăptișor alb. La o startare de calitate, mai mult de jumătate din cupulă ar trebui să fie plină cu
lăptișor. De asemenea, crescătura de ceară ar trebui să fie în prelungirea cupulei, fără tendința de a
strâmta brusc botca. Dacă nu e asa, e bine să răsfrângem cu un bețișor crescătura de ceară,
franjurând-o;

2
- după trierea botcilor, mutam botcile startate în familii finisoare, cate 15-20 per familie.
Obișnuiesc să le pun pe 2 rame de creștere, lăsând capetele libere. Rama cu botci se pune între o
rama cu puiet larvar și una cu polen, sau intre rame cu puiet larvar pe fețele dinspre rama cu botci
(eu prefer ultima variantă). De obicei sunt bune familiile finisoare puternice și cu mătci mai
bătrâne. Unele familii finisează mai bine, altele mai rău. La prima creștere din an folosesc mai
multe familii finisoare și pun un număr mic de botci pentru a vedea care cresc mai bine. Dacă au
fost bine finisate, botcile trebuie să aibă lăptișor în botci în ziua a 6-a, iar la eclozare trebuie să
rămână în ele lăptișor neconsumat;
- putem proteja botcile încă din această etapă cu gratie hamemann, dar nu e obligatoriu.
Am observat că matca nu distruge botcile până prin a 7-a zi de la tranvazare. Dacă folosim gratia
hanemann, reducem oarecum riscul ca albinele să crească faguri printre botci. De asemenea,
reducem numărul de botci abandonate în această fază, însă oricum numărul lor e redus iar eu
prefer ca albinele să renunțe la câteva botci decât să crească botcile care nu sunt perfecte (fac ele
trierea pe care ar trebui oricum să o fac eu);
- dacă nu e cules în natură, trebuie să hrănim cu cantități mici de sirop 1/1. Ideal ar fi să nu
creștem mătci când condițiile nu sunt perfecte;
- în ziua a 6-a de la transvazare, fie mutam botcile într-un incubator, fie le grupăm și le
punem într-o familie între rame cu puiet căpăcit, care va juca rolul de incubator natural. Dacă e o
familie cu matcă, botcile trebuie protejate cu gratii hanemann. După această operațiune, până în
ziua a 10-a, nu umblăm la ele deoarece în unele etape ale metamorfozei sunt sensibile la șocuri;
- începând cu ziua a 10-a, putem folosi botcile la formarea de roiuri sau la nucleele de
împerechere;
- pentru prima populare a nucleelor eu folosesc mătci virgine eclozate în incubator. Este
important să fie puse bigudiuri la botci în ziua a 10-a sau a 11-a iar în bigudiuri sa fie pusă hrană
(o cantitate infimă de miere de salcâm). În lipsa hranei, mătcile mor la scurt timp după eclozare.
Dacă mătcile eclozează în bigudiuri în familii, chiar și orfane, adeseori albinele vor reuși să le
creeze răniri printre gratiile bigudiurilor. În lipsa incubatorului, recomand popularea nucleelor
exclusiv cu botci mature;
- deoarece incubatoarele speciale pentru mătci sunt
scumpe, recomand doritorilor să își confecționeze singuri un
incubator din PAL melaminat folosind modulul de la
incubatorul Puișor Exotic produs de S.C. Electro Admon
S.R.L. (acesta permite reglarea temperaturii la interval de 0,1
grade Celsius și afișează umiditatea relativă). Pe mine m-a
costat 160 de lei modulul (+18 lei transportul prin curier).
Cutia mi-a făcut-o un vecin care face mobilier de bucătărie din
PAL din resturi de material pentru suma de 50 de lei.
Accesoriile m-au mai costat încă vreo 40 de lei de la un
magazin de bricolaj (mâner, șine pentru sertare, 4 opritoare de
uși din cauciuc pe care le-am folosit pe post de picioare).
Incubatorul este practic, rata de eclozare e aproape de fiecare data de 100%, iar capacitatea e de 20
de leațuri de creștere a cate 13-15 botci cu tot cu bigudiuri fiecare. De asemenea, încap în el și
câteva zeci de cutiuțe din cehești de tip Foti pentru cei ce fac inseminare artificială folosind o
anumită metodă. Evident, incubatorul poate fi făcut și mai mic, dar este foarte practic să putem
pune leațurile întregi.
III. Împerecherea mătcilor:
- exista multe controverse despre nucleele de împerechere. Din experiența mea, cel mai
bun nucleu de împerechere e un roi bine populat făcut pe minim 3 rame. Cu cat un nucleu e mai
mare, cu atât mai bine. Un nucleu bun ar trebui să aibă minim 3 rame. Cel mai prost nucleu e cel
cu un singur făguraș, de tip EWK. Acesta a fost conceput pentru un scop specific (expedierea prin
poștă la stații de împerechere controlată, inspectarea de trântori prin pereții laterali din sticlă, etc.),
nu pentru obținerea de mătci de producție. Pentru calitatea unei mătci este foarte importantă
temperatura (mai ales în perioada de migrație a spermatozoizilor în spermatecă) și evitarea
3
infestării cu nosema. Dacă o mătcile nu sunt împerecheate în condiții optime, un procent mare din
ele vor fi înlocuite liniștit prematur;
- eu folosesc nuclee destul mari, cu cate 3 jumătăți de ramă 1/1 puse cate 4 într-o cutie și
despărțite cu pereți mobili ce se pot scoate. După unificarea a cate 2 sau a cate 4 compartimente,
unitățile biologice iernează fără probleme. În anul următor, ramele din nucleele iernate se folosesc
pentru constituirea de noi nuclee. De asemenea, mai folosesc și micronuclee cu o rama de 1/2
pliata în 3. Acestea sunt desființate după ce se termină sezonul de creștere a mătcilor;
- eu populez prima dată nucleele mici cu albine scuturate și cu o matcă eclozată. Pun în
toate nucleele apifonda. După populare, nucleele sunt ținute 3 zile la loc liniștit și întunecat.
Atenție, nu în pivniță, unde e prea frig! După 3 zile, le pun în stupină seara și le deschid urdinișele
după lăsarea întunericului. Deși nucleii sunt amplasați la 10-15 de metri de restul stupilor, nu am
probleme cu depopulările;
- ideal ar fi ca mătcile să fie luate din nuclee și înlocuite cu botci mature la interval de 3
săptămâni. De obicei, ele vor avea puiet căpăcit din ouăle depuse de ele și vor fi bine dezvoltate și
fermonizate. Aceste mătci sunt ușor acceptate în familiile sau roii unde urmează să fie introduse;
- de obicei, din rațiuni economice, crescătorii produc cate o serie de botci la interval de 2
săptămâni. De obicei, mătcile apucă să depună ouă, iar uneori exista și puiet larvar mic. În condiții
similare, procentul de acceptare a acestor mătci e inferior celui al mătcilor împerecheate la interval
de 3 săptămâni;
- cu cât trece mai puțin timp de la scoaterea mătcii din nucleu și introducerea ei în noua
unitate biologică, cu atât este mai bine;
- cu cât nucleul e mai mare, cu atât e mai bine pentru calitatea mătcilor obținute, dar
procentul de botci neacceptate (roase) e mai mare, introducerea de mătci virgine e mai dificilă,
marcarea și recoltarea mătcilor durează mai mult timp, etc. Nucleele mari sunt însă mai puțin
afectate de nosema și reușesc să își facă rezerve de polen și uneori de miere. În ele pot fi ținute
mătcile timp îndelungat;
- cu nucleele mici se lucrează mult mai ușor, sunt mai economice, dar calitatea mătcilor e
mai scăzută mai ales când vremea nu e favorabilă. Trebuie hrănite des, altfel există riscul să moară
de foame neavând rezerve proprii. E importat să se ia măsuri pentru prevenirea infestării cu
nosema. Mătcile trebuie recoltate la interval de maxim 6 săptămâni. Nu sunt potrivite pentru
păstrarea mătcilor timp îndelungat;
- nucleele mici, în special cele din polistiren, dacă sunt foarte bine populate, pot să roiască;
- pentru introducerea de mătci virgine, cea mai potrivită metodă e introducerea mătcii
virgine într-o botcă specială de plastic nicot la care un capăt e obturat cu o bucățică de ceară
încălzită și presată între degete;
- cea mai sigură metodă de introducere a unei mătci împerecheate e formarea unei unități
biologice cu minim 3 rame pe aceeași locație. La 1-2 ore de la formare, timp în care se lasă
urdinișul deschis, se poate introduce cușca de transport cu noua matcă. A doua zi se verifică
comportamentul albinelor pe de cutiuța de transport. Dacă albinele încearcă să hrănească matca și
se dau la o parte când dăm cu degetul pe cutiuță, putem deschide accesul la compartimentul cu
apifonda pentru ca ele să poată elibera matca. Dacă stau strânse în ghem pe cutiuță și nu se dau la
o parte când dăm cu degetul, atunci ele vor omorî matca dacă o eliberăm și au probabil trase botci
de salvare. Totuși, acestă metodă se bazează pe faptul că albinele bătrâne se întorc la stupii de
origine iar cele tinere acceptă cu ușurință matca, de aceea extrem de rar se întâmplă să nu fie
primită matca.
Probabil că principalul avantaj al creșterii de mătci e că vom fi mult mai dispuși să
înlocuim mătcile slabe sau cele bătrâne și prin urmare vom observa rapid că astfel va crește
productivitatea stupinei. Prin înlocuirea continuă a mătcilor care nu performează, vom avea mai
multe familii bune și mai puține familii slabe. Mai mult, activitatea de creștere a mătcilor e una
plăcută, educativă și, de ce nu, profitabilă.
Succes!

S-ar putea să vă placă și