Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Evolutia practicilor de audit în Marea Britanie a constituit baza aparitiei si dezvoltarii profesiei de
auditor in SUA. Americanii au fost primii care au inceput standartizarea practicilor de audit. Inca din
1917 Institutul American al Contabililor a editat un ghid profesional in care se prevedea ce anume
trebuie sa acopere o misiune de audit. Ghidul prevedea nu doar scopul auditului si procedurile ce
trebuiau urmate ci si proceduri specifice de examinare ale bilantului si contului de profit si pierderi.
Dupa anul 1930 obiectivul auditului treptat s-a schimbat de la detectarea si prevenirea fraudelor catre
certificarea situatiei economico-financiare a intreprinderii.
Un punct de cotitura radicala in evolutia profesiei de auditor l-a constituit decizia Bursei din
New-York de a impune incepind cu 1933 toate companiile listate la bursa sa-si prezinte situatiile
financiare certificate de catre un contabil independent, si sa anexeze raportul de audit intocmit de catre
un auditor independent.
2
d) competenţa profesională şi conştiinciozitatea – auditorul trebuie să fie conştiincios,
sîrguincios şi competent, trebuie să-şi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la un nivel care
ar oferi angajatorului posibilitatea de a beneficia de servicii profesionale competente şi de o bună
calitate, ţinînd cont de cerinţele legislaţiei şi activităţii practice;
e) confidenţialitatea – auditorul trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiei obţinute în
timpul prestării serviciilor profesionale şi să nu utilizeze sau să divulge informaţia respectivă fără o
permisiune corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care divulgarea este prevăzută de legislaţie;
f) comportamentul profesional – auditorul trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare
reputaţiei profesiei şi să evite orice comportament care ar putea discredita profesia;
g) respectarea standardelor profesionale – auditorul trebuie să presteze serviciile profesionale cu
respectarea cerinţelor standardelor profesionale.
Orice audit se realizează prin împărţirea situaţiilor financiare în segmente sau părţi componente
mai mici în scopul repartizării sarcinilor între membrii echipei de audit. Există mai multe metode de
segmentare a unui audit, dintre care:
Metoda conturilor - fiecare sold de cont se auditează ca un segment distins;
Metoda ciclurilor - tipurile sau categoriile de operaţii economice şi solduri de
conturi strîns corelate
În literatura de specialitate se precaută următoarele cicluri:
Ciclul vânzări-încasări;
Ciclul cumpărări-plăţi;
Ciclul salarii-personal;
Ciclul stocuri-depozitare;
Ciclul atragere-rambursare de capital.
3
către Camera de Licenţiere se eliberează licenţa de practicare a acestui gen. Licenţa se eliberează numai
persoanei juridice.
2) Auditul bancar – pentru practicarea acestui gen se susţine examen la Banca Naţionala
pentru obţinerea certificatului. Licenţa se eliberează de către Camera de Licenţiere.
3) Auditul companiilor de asigurare – pentru practicarea acestuia examenul se susţine la
Ministerul Finanţelor pentru obţinerea certificatului, licenţa – de către Camera de Licenţiere.
4) Auditul participanţilor profesionişti la piaţa hârtiilor de valoare – pentru practicarea
acestuia este necesar ca minim 3 persoane sa obţină certificat la Comisia Naţionala a Valorilor
Mobiliare in baza susţinerii unui examen. După obţinerea certificatelor Comisia eliberează si licenţa.
Bazele teoretice ale auditului în occident se limitează la examinarea următoarelor genuri de audit:
- operaţional – este controlul procedeelor si metodelor de funcţionare a unei organizaţii cu scopul
evaluării productivităţii si eficienţei. După finisarea acestui audit managerul întreprinderii verificate
primeşte recomandări referitoare la perfecţionarea operaţiunilor. Auditul operaţional poate fi efectuat de
auditori interni si externi. De fapt, are ca scop depistarea domeniilor riscante ale activităţii entităţii,
propunînd căi de înlăturare a riscurilor şi de îmbunătăţire a indicatorilor.
- de corespundere – determina daca la întreprindere se respecta acele proceduri sau reguli care au
fost prescrise personalului de către administraţie. Rezultatele acestui gen de obicei se anunţa uneia din
persoanele subdiviziunii controlate si nici de cum utilizatorilor externi.
- rapoartelor financiare – se efectuează pentru a constata daca rapoartele financiare corespund
criteriilor stabilite (de regula SNC sau SIRF).
Conform art. 7. Serviciile prestate de societatea de audit a Proiectului Legii cu privire la audit, în
afară de activitatea de audit, societatea de audit, auditorul – întreprinzător individual pot presta
următoarele servicii:
a. organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile;
b. asistenţa privind automatizarea evidenţei contabile;
c. expertiza contabilă;
d. planificarea fiscală, calculul plăţilor obligatorii la buget, întocmirea declaraţiilor fiscale;
e. analiza activităţii economico-financiare;
f. consultanţa şi deservirea informaţională privind problemele din domeniul legislaţiei
financiare şi fiscale;
g. publicarea materialelor metodice, recomandărilor privind evidenţa contabilă,
impozitarea, auditul;
h. evaluarea patrimoniului;
i. asistenţă juridică în problemele de activitate economico-financiară;
j. asistenţă în domeniul managementului;
k. asistenţă în administrare, reorganizare şi lichidare;
l. consultanţă în administrarea investiţiilor, analiza proiectelor investiţionale.
m. alte servicii care necesită cunoştinţe în domeniul contabilităţii, auditului sau disciplinelor
înrudite cu condiţia respectării principiilor independenţei şi a principiilor fundamentale a
activităţii de audit.
Pe lîngă activitatea de audit, unul şi acelaşi auditor nu poate să presteze în cadrul uneia şi aceiaşi
entităţi auditate, în decursul unei perioade de gestiune serviciile menţionate.
Dacă, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, prestarea unor servicii sînt supuse
licenţierii, societăţile de audit, auditorii-întreprinzători individuali nu sînt în drept să presteze aceste
servicii fără deţinerea licenţei respective.
Societatea de audit, auditorul-întreprinzător individual nu pot practica alte activităţi de
întreprinzător, decît activitatea de audit şi servicii conexe, activităţi ştiinţifice, didactice, de creaţie şi
serviciile permise legea dată, cu condiţia respectării principiului independenţei. (Activităţi incompatibile
cu activitatea de audit).
În literatura de specialitate serviciile de audit se divizează în 3 grupe:
1. auditul rapoartelor financiare – trebuie de ţinut cont că auditorul nu poate prezenta
asigurare absolută, precum că rapoartele financiare ale clientului sunt sută la sută corecte din mai multe
motive (nu se verifică 100% a tranzacţiilor înregistrate – se aplică testarea selectivă; fiecare auditor îşi
exprimă opinie proprie, bazată pe experienţa acumulată şi uneori poate fi subiectivă; de regulă sistemul
4
de control intern şi sistemul contabil al entităţii nu sunt perfecte, iar auditorul se bazează pe informaţia
furnizată de aceste sisteme).
2. servicii conexe – examinare limitată, proceduri convenite (un set de întrebări formulate
de client la care auditorul trebuie să acumuleze dovezi), nu se emite opinie de audit.
3. alte servicii – includ consultaţiile, serviciile juridice, evaluarea patrimoniului, întocmirea
declaraţiilor fiscale etc.
100-199 Introducere
S.N.A. 110 "Terminologia folosită în Standardele Naţionale de Audit"
S.N.A. 120 "Baze conceptuale ale Standardelor Naţionale de Audit"
200-299 Responsabilităţi
S.N.A. 200 "Obiectivul şi principiile generale ale unui audit al
rapoartelor financiare"
S.N.A. 210 "Condiţiile angajamentelor de audit"
S.N.A. 220 "Controlul calităţii lucrărilor de audit"
S.N.A. 230 "Documentaţia"
S.N.A. 240 "Frauda şi eroarea"
S.N.A. 250 "Luarea în considerare a cerinţelor actelor legislative şi normative la exercitarea
auditului
rapoartelor financiare"
S.N.A. 260 "Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile
de
conducerea agentului economic"
300-399 Planificarea
S.N.A. 300 "Planificarea"
S.N.A. 310 "Cunoaşterea business-ului"
S.N.A. 320 "Caracter semnificativ în audit"
5
S.N.A. 401 "Auditul în mediul sistemelor informaţionale computerizate"
S.N.A. 402 "Probleme de audit ce ţin de agenţii economici care utilizează serviciile
organizaţiilor de
deservire"
6
Naţionale de Contabilitate"
Standardele Naţionale de Audit şi Regulamentele privind pratica de audit se modifică şi
precizează în conformitate cu modificările introduse în Standardele Internaţionale de Audit şi
Regulamente.
Totodată, nomenclatorul SNA se completează pe măsura aprobării de către IFAC a noilor SIA.
7
Stagierea în activitatea de audit
În activitatea de audit, este stagiar persoana fizică care întruneşte următoarele condiţii:
a) are studii superioare în domeniul economico-financiar sau juridic;
b) corespunde, pe parcursul stagierii, cerinţelor Codului privind conduita profesională a
auditorilor şi contabililor;
c)este posesor al certificatului contabilului certificat;
d)este angajat al societăţii de audit sau al auditorului-întreprinzător individual pe tot
parcursul perioadei de stagiere, în conformitate cu cerinţele Codului muncii.
Examenul de calificare poate fi susţinut de cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini sau
apatrizii care întrunesc cerinţele prevăzute în lege.
Pentru susţinerea fiecărei discipline a examenului de calificare se percepe o taxă în mărimea
stabilită de Guvern. Sumele taxelor pentru examinare se varsă la un cont special, deschis la Trezoreria
de Stat.
8
Pentru obţinerea certificatului de calificare al auditorului bancar, al auditorului companiilor de
asigurare şi al auditorului participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, pretendenţii sînt în
drept să susţină examenele şi să primească certificatele de calificare menţionate numai după susţinerea
examenului şi primirea certificatului de calificare al contabilului expert.