Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE.......................................................................................................................2
CAPITOLUL I ..........................................................................................................................2
NOTIUNI GENERALE PRIVIND SATISFACEREA NEVOILOR CLIENTILOR UNEI
UNITATI DE ALIMENTATIE PUBLICA...........................................................................2
NEVOILE CLIENTULUI SI MOBILURILE DE CUMPARARE............................................5
CLIENTII UNITATII DE ALIMENTATIE PUBLICA.............................................................5
CALITATI NECESARE PENTRU SATISFACEREA CLIENTILOR......................................7
VALOAREA PENTRU CLIENT................................................................................................8
GESTURILE MICI FAC DIFERENTA.....................................................................................10
SE CAUTA INEDITUL..............................................................................................................11
Administraţia publică a trecut, sau tinde tot mai mult să treacă, de la o abordare în care
asigurarea furnizării serviciilor publice nu mai este suficientă, tot mai important devenind modul
cum serviciile sunt furnizate. În acest context, pentru a ne da seama de eficacitatea şi eficienţa
programelor, proceselor şi oamenilor administraţiei publice trebuie efectuată măsurarea
performanţelor. Măsurarea performanţelor cuprinde stabilirea de obiective şi compararea
performanţelor realizate cu obiectivele, respectiv măsuri care trebuie luate în vederea atingerii
obiectivelor vizate. Scopul major este de a obţine rezultate mai bune pentru cetăţeni,
îmbunătăţirea proceselor de luare a deciziilor organizaţiilor publice şi întărirea responsabilităţii
faţă de beneficiari. Printre cele mai importante performanţe care sunt măsurate la această oră se
numără satisfacţia clientului (sau al consumatorului de bunuri sau servicii).
CAPITOLUL I
Pentru noţiunea de „satisfacţia clientului” s-au propus de-a lungul timpului mai multe definiţii.
Există mai multe aspecte în care acestea diferă:
1. Emoţie sau Răspuns cognitiv: Este greu de aflat în ce măsură în satisfacţia clientului intră
aspectul emoţional (mai puţin conştient) sau avem de a face cu un răspuns bazat pe anumite
cunoştinţe, pe o judecată de valoare;
2. Baza aprecierii: poate fi: experienţa, îndeplinirea sau nu a anumitor aşteptări, aspecte
surprinzătoare (plăcute sau nu), comparaţia cu alte produse sau servicii, etc.;
3. Momentul aprecierii: în timpul consumului sau după. Clienţii înşişi văd satisfacţia ca fiind:
1. un răspuns afectiv de o intensitate variabilă;
2. bazată pe o evaluare a produselor şi pe alte standarde de comparaţie;
3. efectuată în timpul cumpărării sau la variate momente de timp din timpul consumului şi
rezistând pentru o durată finită dar variabilă de timp.
Pentru scopurile celor care doresc să măsoare satisfacţia clientului, poate cea mai operaţională
definiţie este cea a lui Day: „răspunsul consumatorului într-o situaţie anume faţă de discrepanţa
dintre aşteptările iniţiale (sau alte norme de performanţă) şi performanţa reală a produsului, aşa
cum a fost evaluată după achiziţie” .
O definiţie mai generală a satisfacţiei clienţilor este aceia că „ satisfacţia clienţilor măsoară
gradul în care aşteptările clienţilor sunt îndeplinite” (Client satisfaction measure the extent to
which a client’s expectations are meet).
Începând de la articolul lui Richard N Cardozo prin care termenul a fost introdus, literatura din
domeniu s-a îndreptat în patru direcţii:
1. Legătura între satisfacţia clientului şi performanţa organizaţiei;
2. Determinanţii satisfacţiei;
3. Legătura satisfacţie-decizie de cumpărare-profitabilitate;
4. Legătura satisfacţie – comportamentul consumatorilor
În cazul administraţiei publice primele două abordări sunt cele mai importante. Sectorul public
nu poate fi privit la fel ca şi cel privat din mai multe puncte de vedere. Cel mai important este cel
al clientului. Astfel, clientul administraţiei publice poate fi:
1. Voluntar: cel care are posibilitatea să aleagă un serviciu, cum ar fi cei care aleg să folosească
transportul public faţă de cei care apelează la servicii private (taxiul, de exemplu) sau să îşi
asigure singuri acest serviciu (mers pe jos sau cu maşina personală);
2. Forţat: în cazul caracterului monopolist al unui serviciu.
Dacă se ia în considerare faptul că există servicii publice universale, care se adresează tuturor
cetăţenilor, respectiv servicii publice particularizate care sunt destinate unor anumite categorii de
cetăţeni, clienţii serviciilor publice pot fi împărţiţi în următoarele categorii:
A) Clienţi Direcţi
1. Clienţi voluntari - în această categorie intră tip de clienţi care au libertatea şi posibilitatea de a
alege sau nu un serviciu public. – sistemul de transport public, radioul şi televiziunea (în aceste
ultime două categorii, nu există, cel puţin în România libertatea de a nu plăti abonamentul);
2. Clienţii „îndreptăţiţi” – această categorie de clienţi (consumatori) cuprinde clienţii care le sunt
destinate exclusiv unele programe publice speciale, cum ar fi persoanele care beneficiază de
programele sociale de reabilitate a persoanelor cu handicap
3. Clienţii „forţaţi” sau „siliţi” – în această categorie intră persoanele silite să apeleze la un
anumit gen de serviciu datorită caracterului monopolist al serviciului, ca de exemplu firmele care
execută operaţiuni de import–export pot apela pentru plata taxelor vamale numai la sistemul
vamal, singura instituţie abilitată de a percepe taxele vamale.
B) Clienţi Indirecţi
1. Beneficiarii indirecţi – categoria de clienţi care au un beneficiu direct, respectiv pot fi
consideraţi clienţii direcţi ai persoanelor care folosesc serviciul public. (Această categorie de
clienţi nu poate fi considerată ca fiind clienţi direcţi sau beneficiari direcţi ai serviciului public)
In acesta categorie de clienţi se pot enumera casele de comerţ si industrie, firmele private de
asigurări, băncile si fondurile mutuale de dezvoltare.
2. Cetăţenii – cetăţeni pot fi consideraţi ca o categorie indirectă de clienţi ai serviciului public
dacă se ia în calcul faptul că multe dintre serviciile publice, pe lângă beneficiile generate
clienţilor direcţi, generează şi beneficii pentru întreaga populaţie. Cele mai elocvente exemple în
acest sens sunt serviciile de sănătate şi învăţământ unde pe lângă beneficiile directe pe care le
aduce anumitor categoriilor de clienţi ( bolnavi, elevi sau studenţi) aduce şi beneficii întregii
comunităţi sau populaţii.
Vorbind de satisfacţia clienţilor unei organizaţii publice din perspectiva definirii clienţilor,
trebuie avut în vedere două aspecte principale
Primul aspect se referă la faptul că definirea şi segmentarea clienţilor unei organizaţii publice pe
de o parte, iar pe de altă parte definirea tipului de servicii sau beneficii pe care acestea îl primesc,
constituie primul pas necesar pentru proiectarea unei cercetări sau monitorizări a satisfacţiei
clienţilor.
Al doilea aspect se referă la prea desele menţionări ale diferenţelor pe care pe comportă definiţia
noţiunii de clienţi din sfera privată şi din sfera administraţiei publice, ca motiv de a nu se
întreprinde nici o măsurătoare a satisfacţiei clienţilor.
Conceptul de „clienţi” aplicat pentru sectorul public comportă unele caracteristici distincte faţă
de sectorul privat.
În multe cazuri clienţii din sectorul public faţă de sectorul privat, nu neapărat cumpără serviciul
sau produsul, ei având ori dreptul, statutat de altfel prin lege, de a-l primi ori fiind siliţi să îl
primească sau să facă apel la acesta. De asemenea faţă de sectorul privat, în sectorul public
accesul şi eligibilitatea clienţilor la serviciile sau programele furnizate este determinat de o
mixtură de raţiuni sociale si politice.
Indiferent dacă avem de a face cu un client voluntar (caz în care satisfacţia clientului
influenţează direct însăşi existenţa respectivului serviciu) sau cu unul forţat, este important să
măsurăm satisfacţia clientului ca un indice de performanţă a organizaţiei publice
Multe ţări au încercat să măsoare satisfacţia clienţilor. Canada a construit începând cu 1998
sistemul Citizens First, în Marea Britanie există People’s Panel, în Statele Unite avem American
Customer Satisfaction Index.
Tipul de unitate de alimentatie publica ales, preparatele culinare si bauturile comandate depind
de nevoile fiziologice si de mobilurile de cumparare ale clientului.
Exista sase mari mobiluri de cumparare care pot genera nevoia de a prefera un anumit
tip de unitate de alimetatie publica. Aceste mobiluri de cumparare pot fi retinute in urmatoarele
forme: S.O.N.C.A.S. sau S.A.B.O.N.E., sintetizand initialele cuvintelor:
S ecuritate S ecuritate
O rgoliu A fectivitate
N outate B unastare
C onfort O rgoliu
A viditate N outate
S imaptie E conomie
Clientii unei unitati de alimentatie publica sunt persoane care cumpara serviciile oferite de acestea
în scopul satisfacerii în principal nevoii de hrana.
Calitatea serviciilor oferite si satisfactia personala este obiectivul fiecarui client . Satisfactia rezulta
din coincidenta dintre asteptarile clientilor în legatura cu serviciile prestate si realitatile constatate
în mod real în timpul consumului acestor servicii.
- calitatea dotarilor
- calitatea personalului.
- clientul exigent care manifesta cerinte ridicate în ceeace priveste calitatea serviciilor si se
informeaza atent în prealabil. Aprecierile acestui client vor fi cu atât mai severe cu cât serviciile
prestate nu va fi în conformitate cu satisfactiile promise. În fata unui asemenea client, ospatarul va
trebui sa faca dovada unui real profesionalism.
-clientul credul este persoana care apreciaza în primul rând bunele relatii pe care le stabileste cu
personalul unitatii. Un asemenea client trebuie tratat cu gentilete si curtoazie. pentru ca daca se va
simti lezat, (furat) el va replica puternic.
-Clientul in defensiva este clientul care nu are nevoie de un sfatuitor pentru a-si alege consumatia.
Vorbeste putin si nu doreste sa intre in relatie cu interlocutorul sau
Clientul cu reputatie este o persoana care inainte de a se decide sa frecventeze o anumita unitate de
alimentatie publica, va consulta un prospect / un ghid. In fata unei reclamatii emise, ospatarul trebuie
sa faca dovada unui real profesionalism.
Clientul avertizat este o persoana realista, foarte sensibila la calitatea produselor pe care le consuma,
la elementele de confort si la estetica unitatii. El cere mult de la personalul unitatii pentru ca el nu poate
sa-l disocieze de prestatia de serviciu pe care o doreste. Cu siguranta, este cel mai bun client.
Calitatea igienică
Aceasta asigură alimentului însuşirea de a nu fi nociv: absenţa toxinelor chimice (rezultate în
urma tratamentului) şi bacteriologice (lipsa microorganimelor periculoase). Pentru asigurarea
unui înalt grad de protecţie a consumatorului, în întreaga Uniune Europeană se urmăreşte
asigurarea igienei la nivelul tuturor etapelor circuitului tehnico-economic al alimentelor: locul
(de preparare, depozitare, vânzare), activităţile de vânzare volantă ( în pieţe, târguri, rulote,
aparate automate), mijloace de transport, echipamentul şi igiena persoanelor care le manipulează.
Calitatea organoleptică
Reprezintă aptitudinea unui aliment de a produce plăcere. Aceasta rezultă din senzaţii vizuale,
tactile, gustative, olfactive care diferă de la un individ la altul, în special în funcţie de obiceiurile
alimentare.
Calitatea în utilizare
Reprezintă uşurinţa utilizării unui aliment: în pregătire, conservare, preparare, ornare. Ea este
esenţiala în domeniul serviciilor de alimentaţie.
Siguranţa tipurilor de piaţă (temporare, pe termen lung) nu poate exista decât pentru produsele
clasate în conformitate cu normele admise de majoritatea operatorilor.
În România, pentru asigurarea completă a calităţii o serie de societăţi comerciale (Mc Donald`s ,
K.F.C , Pizza Hut, KFC) au elaborat standarde de firmă conform specificaţiilor şi standardelor
internaţionale, prin care şi-au propus timpi maximi de valabilitate a produselor comercializate şi
instrucţiuni tehnologice foarte severe privind modul de depozitare şi manipulare a materiilor
prime
VALOAREA PENTRU CLIENT
Clientii cumpara de la firmele care ofera cea mai inalta valoare, adica diferenta dintre
valoarea totala perceputa de clienti si costurile totale suportate de acestia.
Anumiti operatori de piata considera acest proces de achizitionare a unui produs ca fiind
prea rational. in mod evident, clientii sunt influentati de numeroase constrangeri si uneori fac
alegeri care ignora avantajele oferite de o anumita companie.
Satisfactia consumatorului
Consumatorii isi formeaza anumite opinii despre valoarea ofertelor de piata si iau
deciziile de achizitie in functie de aceste opinii. Satisfactia consumatorului depinde
de rezultatele utilizarii raportate la asteptarile sale. Daca performantele produsului nu corespund
asteptarilor, consumatorul va fi nemultumit. Daca aceste performante vor depasi
asteptarile, atunci clientul va fi foarte satisfacut sau de-a dreptul incantat.
Cum isi formeaza clientii asteptarile? Asteptarile se bazeaza pe experientele trecute,
pe opiniile prietenilor si ale colegilor, pe informatiile si promisiunile ofertantului si ale
concurentilor de pe piata respectiva. Operatorii trebuie sa fie foarte atenti la crearea
nivelului adecvat de asteptare. Dacaaceste asteptari vor avea un nivel foarte redus, ei vor
putea satisface pe cei care cumpara, dar pot esua in atragerea de noi cumparatori. in schimb,
daca asteptarile au un nivel foarte ridicat, clientii vor putea fi usor dezamagiti.
O serie de companii puternice, azi, ridica permanent asteptarile si sunt capabile sa-
si tinapromisiunile facute. Deviza lor este: "satisfactia totala a clientului'. Clientii foarte
satisfacuti sunt mult mai putin dispusi la schimbarea marcii. incantarea clientilor
creeaza o afinitate emotionala pentru un anumit produs sau serviciu, nu numai o
preferinta rationala, iar acest lucru sta la baza inaltei fidelitati a clientilor.
nemultumirile lor sunt minore, ca nu vor fi tratati cu respect sau ca firma va face prea putin
pentru a remedia problema. Decat sa se planga, ei prefera sa schimbe furnizorii.
Firmele responsabile sunt preocupate de analiza permanenta a satisfactiei clientului prin
intermediul studiilor pe care le fac. Ele trimit chestionare sau telefoneaza unui esantion din
clientii care au achizitionat recent produse, pentru a afla care sunt reactiile lor legate de
performantele lor. Se analizeaza si punctele de vedere ale cumparatorilor despre performantele
concurentilor.
SE CAUTA INEDITUL