© 2005, Editura „Neutrino”

OVIDIU BĂDESCU Titlul: Teorie împotriva involuţiei

Autor: Ovidiu Bădescu
I.S.B.N. 973-87223-0-6

Nu pot începe această broşură fără a aduce "mulţumiri" celor două

clase unde predau şi pentru care am realizat această broşură. Elevii
acestor clase sunt, în ordinea alfabetică a claselor şi respectiv a
elevilor:
TEORIE – ÎMPOTRIVA clasa IX E: BEREŞ Dariana, BOGHICI Anamaria, CECIU
Andra, CERBU Andreea, CHIŞ Sorin, COPOCEAN Roxana,
INVOLUŢIEI GAGIU Marius, GHICAN Silvia, GULEA Iulia, HUMENIUC
Gabriel, MINDA Adina, OPRIŞAN Alexandra, PASESNSKI
Alina, PETROVICI Ana Maria, POP Silviu, POPA Bogdan,
POPESCU Iulia, PRIBOI Cristina, PUŞCAŞU Mihaela ,
ROŞIAN Gheorghe, STOICOVICI Olivera Ana Maria, ŞOREGA
Karla, TRUŞCĂ Dariana, TURCUŞ Ioan, VÂLVOI Bogdan,
VELESCU Diana, VIERIU Oana, VLĂDUŢU Andreea,
CLASA A IX-A ZOLLER Raul (zis şi Bocşa)
clasa IX F: BARA Tibor, BĂJĂU Andrada, BOGDAN Carina,
BRIE Sian, BURILEANU Adela, BURIMAN Ruxandra,
CREŢEANU Paul, DALEA Cristina, DETEŞAN Andra,
DETEŞAN Oana, DUMITRU Ionela, GĂINĂ Ana, IUHASZ
Daniel, LĂZĂROI Silvia, LIBER Larisa, MARCU Mara,
MOLDOVAN Alexandra, POPOVICI Doru, REZ Ovidiu,
RUGINĂ Andra, SALAI Ana-Maria, SIMION Boris, STÂNGU
Bogdan, SUIUGAN Alexandru, SURU Andreea, ŞERBAN
Bogdan, ŞERBAN Vlad

© 2005, Editura „Neutrino”

Toate drepturile rezervate
Tel/ fax: 0255-224411
Mobil: 0724224400
Editura „Neutrino” E-mail: editura_neutrino@email.ro
Reşiţa, 2005
2
 Capitolul I Obs3:Daca in interiorul sumei este suma (respectiv la produs e
Mulţimi. Mulţimea numerelor reale produs),se distribuie suma (respectiv produsul).
n n n

1) Formule utile : a 2 − b 2 = ( a − b )( a + b )
Exp ∑ (k 2 + k 3 ) = ∑ k 3 + ∑ k 2
k =1 k =1 k =1
n n n n
( a − b ) = a 2 − 2ab + b2 ( a + b ) = a 2 + 2ab + b2 ∏ k 5 = ∏ (k 3 ⋅ k 2 ) = ∏ k 3 ⋅ ∏ k 2
2 2

k =1 k =1 k =1 k =1
( a − b) = a3 − b3 − 3ab( a − b) ( a + b) = a3 + b3 + 3ab( a + b)
3 3
2
Exp2.: Calculaţi suma S = 1 + 32 + ... + (2n −1) 2

a3 − b3 = ( a − b) ( a2 + ab + b2 ) a3 + b3 = ( a + b) ( a2 − ab + b2 ) n n
Soluţie: S = ∑ (2k −1) = ∑ (4k 2 − 4k + 1) =
2

a n − b n = ( a − b ) ( a n −1 + a n − 2b.... + b n −1 ) k =1 k =1

a n + b n = ( a + b ) ( a n −1 − a n − 2b + .... + b n −1 ) ,doar pentru n impar n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)

n n n
∑ 4 k − ∑ 4 k +∑ 1 = 4 ⋅
2

6
− 4⋅
2
+n=
k =1 k =1 k =1
a12 + a22 + ...an2 = ( a1 + a2 + ...an ) − 2 ( a1 a2 + a1 a3 + ...an −1an )
2
4n 2 − 1
= n⋅
a 3 + b3 + c3 − 3abc = ( a + b + c ) ( a 2 + b 2 + c 2 − ab − bc − ac ) 3
Definiţia factorialului n! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ n şi 0! = 1
(
a 3 + b3 + c3 − 3abc = ( a + b + c ) ( a − b ) + ( b − c ) + ( c − a ) ⋅
2 2
) 12
2
3)Mulţime, cardinalul unei mulţimi
mulţime - colecţie de obiecte
+ b + c − 3abc = ( a + b + c ) ( ( a + b + c ) − 3 ( ab + bc + ac ) )
2
a3 3 3
cardinalul unei mulţimi – numărul de elemente din acea mulţime,
se notează card A
a 3 + b3 + c 3 = ( a + b + c ) − 3 ( a + b )( b + c )( c + a )
3
Obs.1: există mulţimi finite- au un număr finit de elemente
2)Semnul suma ∑ si semnul produs ∏, definiţia factorialului mulţimi infinite – au o infinitate de elemente
n n
Obs.2: card ( A ∪ B ∪ C ) = card A + card B + card C −
exp: ∑ k = 1 + 2 + ... + n ∏k 2
= 12 ⋅ 22 ⋅ ... ⋅ n 2
k =1 k =1 −card ( A ∩ B ) − card ( B ∩ C ) − card ( A ∩ C ) + card ( A ∩ B ∩ C )
n n
n(n + 1)
Obs1: ∑1 = n
k =1
∑k =
k =1 2
4) determinarea unei mulţimi – se fac diagramele şi se pun
elementele din condiţiile din ipoteză sau se determină folosind
n(n + 1)(2n + 1)
2 condiţia dată în enunţ
n n
⎡ n(n + 1) ⎤
∑k2 = 6
∑ k3 = ⎢
⎣ 2 ⎥⎦
5) apartenenţă, mulţimea vidă
k =1 k =1 6) submulţime, incluziune
Obs2:Constantele ies in fata sumei (respectiv produsului, insa la 7)Definiţia produsului cartezian a 2 mulţimi
produs la puterea n) A × B={ ( x, y ) x ∈ A si y ∈ B}
n n n n

∑ 3k
k =1
2
= 3∑ k 2
k =1
∏ 3k
k =1
2
= 3n ∏ k 2
k =1
Reprezentarea geometrica a produsului cartezian a 2 multimi
a) A si B multimi de numere {...} ⇒ A × B format din puncte
b) A interval, B={...} ⇒ A × B formata din segmente paralele cu Ox
3 4
c)A={...}, B interval A × B formata din segmente paralele cu Oy 12)Notaţii pentru mulţimi de numere, relaţii între aceste
d)A interval, B interval ⇒ A × B este formata din dreptunghiuri mulţimi: N, Z, Q,R,R+ ,R+* , etc.
7) Părţile unei mulţimi P ( A ) = {M M ⊂ A} Exp : N ∩ Z = N ; Z ∪ Q = Q
Obs.: card ( P ( A ) ) = 2cardA , deci numărul submulţimilor unei 13)Proprietatile operatiilor în caz general
“*” este lege internă pe mulţimea M: ∀x, y ∈ M ⇒ x * y ∈ M
mulţimi cu n elemente este 2n “*” asociativa : ∀x, y, z ∈ M ⇒ x ∗ ( y ∗ z ) = ( x ∗ y ) ∗ z
Obs 2: ∅ este submulţime a oricărei mulţimi, deci ∅∈ P( A) “*”comutativa: ∀x, y ∈ M ⇒ x ∗ y = y ∗ x
8) Proprietăţi ale relaţiei de incluziune: reflexivitate, “*” are element neutru: ∃e ∈ M a.i. ∀x ∈ M ⇒ x ∗ e = e ∗ x = x
antisimetrie, tranzitivitate x este simetrizabil: pentru x ∈ M, ∃x' ∈ M astfel încât
9) Operaţii elementare cu mulţimi
x ∗ x' = x'∗ x = e oricare ar fi elementul x
a)reuniunea: A ∪ B={ x x ∈ A sau x ∈ B} 14) Proprietăţi ale operaţiilor pe R
b)intersectia: A ∩ B={ x x ∈ A si x ∈ B} a) adunarea este: comutativa , asociativa , element neutru (e=0) si
c)diferenta: A\ B={ x x ∈ A si x ∉ B } ∀ element simetrizabil (x’= -x)
d)diferenta simetrica :A Δ B=(A\B) ∪ (B\A) b)înmulţirea este: comutativa , asociativa , element neutru (e=1) si
Obs.: Mulţimi disjuncte sunt mulţimi care verifică A ∩ B = ∅ ⎛ 1 ⎞
∀ element e simetrizabil ⎜ x' = , x ≠ 0 ⎟ ;
Obs. :complementara unei multimi(doar pentru A ⊂ E) ⎝ x ⎠
CE A={ x ∈ E x ∉ A}=E\A c) scăderea şi împărţirea: nu au nici o proprietate
Obs 2. :E\A exista intotdeauna,insa CE A doar daca A ⊂ E d)înmulţirea este distributiva faţă de adunare şi de scădere
10)Functia caracteristica: fie A multime şi E este multimea e) relaţia " ≤ " este reflexivă, antisimetrică, tranzitivă
⎧1, x ∈ A f) Inegalităţile se pot aduna întotdeauna, însă ele se pot înmulţi doar
totala ⇒ ϕ A ( x )= ⎨ dacă toţi termenii sunt pozitivi
⎩0, x ∉ A a <b ⎫
Proprietati: a) ϕφ = 0; ϕ E = 1 a < b⎫ ⎪
⎬ ⇒ a + c < b + d , însă c < d ⎬⇒ a⋅c < b⋅d
b) ϕ A∪ B = ϕ A + ϕ B − ϕ A ⋅ ϕ B c) ϕ A∩ B = ϕ A ⋅ ϕ B c < d⎭
a, b, c, d > 0 ⎪⎭
d) ϕ A ⋅ ϕ A = ϕ A e) ϕ A − B = ϕ A − ϕ A ⋅ ϕ B g) Înmulţirea cu un număr pozitiv păstrează sensul inegalităţii
f) ϕ C E A = 1 − ϕ A g) ϕ AΔB = ϕ A + ϕ B − 2ϕ Aϕ B a < b⎫
⎬⇒ a⋅c < b⋅c
Observatie: Formulele se pot deduce si ajuta la demonstrarea c > 0⎭
egalitatii a 2 multimi 13)Fracţiile zecimale sunt:
C E (A ∩ B) = C E A ∪ C E B⎫ a) finite – au un număr finit de zecimale
11)Legile lui de Morgan ⎬ b) infinite – au o infinitate de zecimale
C E (A ∪ B) = C E A ∩ C E B⎭
Cele infinte se reîmpart în neperiodice-nu se repetă zecimalele
distributivitatea reuniunii şi a intersecţiei
periodice-se repetă zecimalele
a) A ∩ (B ∪ C)=(A ∩ B) ∪ (A ∩ C)
b)A ∪ (B ∩ C)=(A ∪ B) ∩ (A ∪ C)
5 6
Cele periodice se împart în : 21) Proprietati ale modulului: a ) a ≥ 0 : a = 0 ⇔ a = 0;
Periodice simple-nu apar cifre între virgulă şi perioadă
Periodice mixte-apar cifre între virgulă şi perioadă b) a < 2 ⇔ a ∈ (−2;2); a > 2 ⇔ a ∈ (−∞;−2) ∪ (2; ∞)
14)Transformări de fracţii periodice- la numărător se scrie tot a < −2 ⇔ a ∈ ∅ a > −2 ⇔ a ∈ R
numărul din care se scade partea până la perioadă, iar la numitor se
a a
pun atâtea cifre de 9 câte are perioada şi atâţia de 0 câte cifre sunt c) a − b ≤ a ± b ≤ a + b ; d ) a ⋅ b = a ⋅ b şi = ;
între virgulă şi perioadă b b
123456−123 Exp.: 2 x −1 ≤ 3 ⇔ 2 x −1 ∈ (−3;3) ⇔ 2 x ∈ (−2; 4) ⇔ x ∈ (−1; 2)
Exp 1,23(456) = ⎯⎯→ mixta
99900 Definiţia minimului şi a maximului a două numere utilizând
123 − 1 modulul
1, (23) = ⎯⎯→ simpla
99 a +b− a −b a +b+ a −b
⎧a ⎫ min(a, b) = şi max(a, b) =
15) Q = ⎨ ; a, b∈Z, b ≠ 0⎬∪{Fractii ce se pot scrie cu numar finit de zecimale} 2 2
⎩b ⎭ 22)Parte întreagă -întregul mai mic sau egal decât numărul nostru,
Exp. a=2,1234567891011... ∉ Q se noteaza [x] (şi este întregul din stânga numărului)
b = 2,1232323... = 2,1(23) ∈ Q Parte fracţionară :se noteaza { x} , { x} = x − [ x ]
16) Număr iraţional – fracţie zecimală infinită şi neperiodică Obs.: { x} ∈ [ 0;1)
Obs :R\Q – este mulţimea numerelor iraţionale
17) Metode de a arăta că un număr e iraţional Exp.: [ 2,3] = 2 şi [−2,3] = −3
Exemplu: 3 ∉ Q , 0,1010010001... ∉ Q 23)Proprietati pentru parte intreaga si fractionara:
18)Compararea numerelor reale: a )[ x] = x d.d. x ∈ Z ; b){x} = 0 d.d. x ∈ Z ;
metoda I:se face axa , se situeaza numerele; c)[m + x] = m + [ x], ∀m ∈ Z ; d ){m + x} = {x}, ∀m ∈ Z ;
metoda II:se aduc la acelasi numitor sau aceeiaşi cantitate sub e)[ x] ≤ x < [ x] + 1; f ) x − 1 < [ x] ≤ x;
radical; 24) Identitatea lui Hermite
metoda III:se compara in ordine toate zecimalele; ⎡ 1⎤ ⎡ n − 1⎤
[ x] + ⎢ x + ⎥ + ... + ⎢ x + = [ nx ]
19)Aproximarea numerelor real Exp: a=12,345
⎣ n⎦ ⎣ n ⎥⎦
Aproximarea prin lipsa: 12; 12,3 ; 12,34 ;12,345
25) Intervale de numere reale, operaţii cu aceste intervale
Aproximarea prin adaos:13 ; 12,4 ; 12,35 ;12,346 b

Eroare absoluta : Δ a = a − a , unde a este aproximarea lui a; 26) Definiţia radicalului de ordin superior x = x şi toate
a b a

operaţiile cu radicali se reduc la operaţii cu puteri

⎧ x, x > 0
27)Formula radicalilor dubli (compusi):
20) Modulul unui numar real: x = ⎪⎨0, x = 0 ⎯
⎯→ dă semnul
⎪− x, x < 0 A + A2 − B A − A2 − B
⎩ A± B = ±
2 2
plus numarului, exprimă distanţa de la număr până la origine
Obs:Se utilizeaza doar daca A − B este patrat perfect
2

7 8
27) Condiţii pentru radicali de ordin superior 30)Conjugat, tipuri de conjugat:-conjugatul unei expresii-
2 k f ( x) = g ( x) Conditii: expresie cu care daca inmultim expresia initiala, dispare radicalul
Numar Conjugat Rezultat
⎧ f ( x) ≥ 0 ⇒ x ∈ I 1 a
⎨ ⇒ x ∈ I1 ∩ I 2 = I c a a
⎩ g ( x) ≥ 0 ⇒ x ∈ I 2 ab
a b b
2 k +1 f ( x ) = g ( x ) Conditii: x ∈ R
a− b a+ b a −b
1 ⎡ 1 ⎞ a2 − b
Exp1.: 6
2x +1 Condiţii: 2 x + 1 ≥ 0 ⇒ x ≥ − ⇒ x ∈ ⎢ − ; ∞ ⎟ a+ b a− b
2 ⎣ 2 ⎠ a+b
3
a +3 b 3
a 2 − 3 ab + 3 b 2
Exp. 2: 5
2x +1 Condiţii: x ∈ R
3
a −3 b 3
a 2 + 3 ab + 3 b 2 a −b
28)Proprietati ale puterilor: a )a 0 = 1, a ≠ 0; b)0 a = 0, a ≠ 0 a 2 − a3 b + 3 b 2 a+3 b a3 + b
1 ax
c)a − x = ; d )a x ⋅ a y = a x + y e) = a x− y
ax ay 31)Inegalitati evidente:
x a b a b
⎛a⎞ ax a) Daca a·b >0 → + ≥2 b) Daca a·b<0 → + ≤−2
f ) ( a x ) = a x⋅ y
y
g) ( a ⋅ b) = ax ⋅ bx
x
h) ⎜ ⎟ = x b a b a
⎝b⎠ b
( x + y)
2
d ')a ∈ (0;1) ⇒ x > y c) x ⋅ y ≤ d) x 2 + y 2 + z 2 ≥ xy + yz + zx
i )a < a ⇒
x y
4
d '')a ∈ (1, ∞) ⇒ x < y
e) 3 ⋅ ( xy + yx + zx ) ≤ ( x + y + z ) ≤ 3 ⋅ ( x 2 + y 2 + z 2 )
2

⎧ e ')a ∈ R \{−1;0;1} ⇒ x = y 32)Inegaliatea mediilor (valabila pentru numere pozitive):

j )a x = a y ⇒ ⎨
⎩e '')a ∈ {−1;0;1} ⎯⎯ → se discută pe cazuri min(ak ) ≤ mh ≤ mg ≤ ma ≤ m p ≤ max(ak ) unde
Obs: nu ∃ 0 0
n n

29)Proprietati ale radicalilor:

mh = n
1
armonică mg = n
∏ ak geometrică

a)2 k x 2 k = x b) 2 k +1 x 2 k +1 = x
∑a k =1

k =1 k

n
x n
∑a
2k
x
∑ ak
2
n ⋅m
c) n m
x= n⋅m
x d) x =
n
x m
e) 2 k = si k
y 2k y ma = k =1
aritmetică m p = k =1 pătratică
n n
2k xy = 2 k x ⋅ 2 k y Obs1:Egalitate are loc d.d.toate numerele sunt egale
f ) x 2 k = y 2 k ⇒ x = y sau x = ± y şi x 2 k +1 = y 2 k +1 ⇒ x = y Obs2:Cea mai des folosita este a1 + ... + an ≥ n ⋅ n a1 ⋅...⋅ an

9 10
33)Inegalitatea lui Cauchy-Buniakovsky-Schwarz: Capitolul II
(a1b1 + a2b2 + ... + anbn ) 2 ≤ (a12 + ... + an 2 ) ⋅ (b12 + ... + bn 2 ) Elemente de logica matematica
2
⎛ n ⎞ n n
⇔ ⎜ ∑ ai bi ⎟ ≤ ∑ ai ⋅ ∑ bi
2 2
1) Enunţ, propoziţie, predicat
⎝ i =1 ⎠ i =1 i =1 Enunţ-alăturare de simboluri, de semen matematice, de simboluri
a a a Propoziţie-un enunţ despre care putem spune ca e adevarat sau fals
Obs1: Egalitatea are loc d.d. 1 = 2 = ... = n
b1 b2 bn Predicat-un enunţ ce depinde de variablie şi care pentru diferite
Obs.2 : Se deduce identitatea lui Titu Andreescu (care se poate valori ale variabilelor devine propoziţie
2)Valoare de adevăr, tabele de adevar:
( x + y + z)
2
x2 y2 z2
generaliza) + + ≥ p q ┐p p ∨ q p ∧ q p→q p↔q
α β χ α +β +χ 1 1 0 1 1 1 1
Exp: ( x + y + z ) ≤ 3(x + y + z 2 )
2 2 2
1 0 0 1 0 0 0
34)Inegaliatea lui Minkovsky: 0 1 1 1 0 1 0
2 2 2 2 0 0 1 0 0 1 1
(a1 − b1 ) 2 + ... + (a n − bn ) 2 ≤ a1 + ... + a n + b1 + ... + b2
n n n Obs. : numărul liniilor din tabel este egal cu 2n , unde n este
∑ (a ∑a ∑b
2
⇔ i − bi ) ≤ 2
i + i numărul propoziţiilor care apar
i =1 i =1 i =1 Obs. ┐p “non p“ se completează invers decat la p
a1 a 2 a p ∨ q “p sau q” disjunctie e adevarata cand sau p sau q e
Obs1:Egalitatea are loc d.d. = = ... = n
b1 b2 bn adevarata :
p ∧ q “p si q“ conjunctie e adevarata cand si p si q e adevarata:
Exp: x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 2 + x 2 + y 2 ≥ 2 p → q “p implica q” implicatie e falsa cand din adevarat se
35)Inegaliatea lui Cebîşev obtine fals:
Dacă ak , bk sunt 2 şiruri la fel ordonate atunci p ↔ q “p echivalent cu q” e adevarata cand si p si q au aceeasi
n n n valoare de adevar:
∑ a ⋅∑ b
k =1
k
k =1
k ≤ n ⋅ ∑ ( ak ⋅ bk ) , iar dacă ak , bk sunt 2 şiruri invers
k =1
3) tautologie -propozitie identic adevarata
antilogie -propozitie identic falsa
n n n
ordonate atunci ∑ a ⋅∑ b
k =1
k
k =1
k ≥ n ⋅ ∑ ( ak ⋅ bk )
k =1
4)predicate –enunturi ce depind de variabile si care, pentru diferite
valori ale variabilelor ,devin propozitii
Obs. Egalitatea are loc doar dacă a1 = a2 = ... = an sau dacă 5)cuantificatorul existential : ∃x a.i
b1 = b2 = ... = bn cuantificatorul universal: ∀x => ...
Obs: cuantificatorii pot comuta doar daca sunt de acelasi tip:
∃x∃y ↔ ∃y∃x, ∀x∀y ↔ ∀y∀x , dar ∃x∀y ↔ ∀y∃x este falsa

11 12
6)reguli de negatie:
┐ (∃xp( x) ) ≡ ∀x ┐p(x) şi ┐ (∀xp( x) ) ≡ ∃x ┐p(x)
7)legatura intre operatii logice elementare si operatii cu
multimi:
Daca : p : x ∈ A ⇒ ┐ p : x ∉ A =>complemenara se obtine prin
negatie
Daca : p : x ∈ A; q : x ∈ B ⇒ p ∨ q : x ∈ A sau x ∈ B => reuniunea:
A ∪ B = {x | x ∈ A sau x ∈ B}
Analog: A ∩ B = {x | x ∈ A si x ∈ B} , A ⊂ B ↔ ∀x ∈ A → x ∈ B
şi A = B ↔ ∀x ∈ A ↔ x ∈ B
8) Tipuri de teoreme :
a)teorema directa : I => C b)teoreme reciproca: C => I
c)teorema contrara: ¬ C => ¬ I d)teorema a reciprocei: ¬ I=> ¬ C
Echivalenţa ( I → C ) ⇔ ( ¬C → ¬I )
Se arata (cu tabele) ca : (I => C) ↔ (┐C =>┐I ) si
(C => I ) ↔ ( ¬ I => ¬ C) asadar de multe ori in loc sa aratam
I=>C, aratam ca : ¬ C => ¬ I
9)Conditii necesare, suficiente
a)conditie necesara: pentru ca x=2 e necesar ca: x 2 = 4 , pentru
ca x 2 = 4 nu e necesar ca x=2
b)conditie suficienta : pentru ca : x 2 = 4 e suficient ca x=2, pentru
ca x=2 nu e suficient ca x 2 = 4
c)conditie necesara si suficienta: pentru ca: x 3 = 8, x ∈ R e
necesar si suficient ca x=2.
Obs.1: notam CNS pentru ca ….sau …<=> …..sau….d.d…..
Obs.2: orice echivalenta are 2 sensuri: => si <=
10)Metoda reducerii la absurd :
E1)se presupune C falsa(concluzia);
E2)se foloseste I(ipoteza) si proprietati generale si se obtine
contradictie=>presupunerea facuta e falsa=>q.e.d.
11) Regula sumei, regula produsului, principiul lui Dirichlet
Regula sumei: Dacă un obiect E se poate alege în m moduri şi alt
obiect F în m moduri, alegerea lui E sau F se face în ( m + n ) moduri
13
Regula produsului: Dacă un obiect E se poate alege în m moduri şi
dacă după fiecare astfel de alegere, un alt obiect F în se poate alege
în m moduri, alegerea perechii ( E , F ) se face în ( m ⋅ n ) moduri
Principiul lui Dirichlet:Dacă în n cutii sunt ( n + 1) bile, atunci în
cel puţin o cutie sunt cel puţin 2 bile
12)Constructia lui P(k+1) daca stim P(k):
E1)inlocuim pe k cu k+1 in P(k)
E2)Comparam P(k) cu P(k+1) in functie de :primul element ,
ultimul
element,regula sirului;
E3)Adunam ,scadem,inmultim,impartim pe P(k) astfel incat sa
porneasca tot de unde porneste P(k+1) si sa se opreasca unde se
opreste P(k+1);
13)Metoda inductiei matematice:
-se refera la proprietatile unor numere naturale (de obicei atunci
cand se observa regula si rezultatul;insa apar ……..
E1)P(prima valoare posibila)-adevarata
E2)Presupunem P(k) adevarat =>(?) P(k+1) adevarat, unde :
P(k):…
P(k+1):…
E3)Se porneste cu P(k) adevarat ,se construieste P(k+1),se arata ca
e adevarata=>P(n) adevarat, ∀n ∈ N
Obs.:Atunci cand avem egalitati,mai poate fi folosită metoda 2 :
“Vreau sa arat ca P(k+1) adevarată, echivalent cu…… echivalentă
cu P(k) adevarată, relatia din proprietatea generala.”
Insa atunci cand pornim cu P(k+1),este obligatoriu sa folosim
“echivalenta” caci eu nu vreau din P(k+1) sa obtin ceva adevarat ,si
il citesc invers ,din …=>P(k+1) adevarat.
Obs .:Există inducţia cu pasul p ∈ N şi are etapele
I. Se arată că primele p valori posibile sunt adevărateII. Pp. că
P ( k ) , P ( k − 1) ,..., P ( k − p + 1) adev şi arătăm că P ( k + 1) este adev
14
14)Egalitati demonstrate prin inductie: E3)se aduce M d la acelasi numitor ,egalam termenii liberi ,
I ) P(prima valoare posibila) adevarata
coeficientii lui k ,ai lui k 2 ,etc=>sistem;
II) Presupunem P(k) adevarata (?)=>P(k+1) adevarata,
E4)Gasim coeficientii,gasim descompunerea, apoi dam valori lui
unde P(k):…
k=1,k=2,.....Se aduna => S=…
P(k+1):….
Obs. In partea dreapta se reduc unii termeni
Metoda I: Stim P(k)adevarata =>…adevarata apoi adun, scad,
E5) Se demonstreaza suma prin inductie
inmultesc sau impart astfel incat sa obtin M s ( P{k + 1)) = ... Se Obs. Daca vrem inductie, se rescrie suma de termen general sub
arata … M d ( P (k + 1)) prin calcule. formă desfasurata pentru a ne fi mai simplu.
Metoda II: Vreau sa arat P(k+1) adevarata,echivalent cu …. 18) Calculul unor sume date prin termen general
adevarata, echivalent cu…..,echivalent cu…adevarata E1) Se descompune termenul general in functie de 2 termeni
Deoarece s-au folosit relatii echivalente =>P(k+1) adevarata=>P(n) consecutivi sau il aducem la o forma mai simpla
adevarata ∀n ∈ N E2) Dam valori lui k, reducem => S= ….
15)Inegalitati demonstrate prin inductie E3) Aratam prin inductie rezultatul gasit
I)P(prima valoare posibila) adevarata. Obs. Uneori folosim formule cunoscute si redistribuim suma
II)Presupunem ca P(k) adevarata =>(?)P(k+1) adevarata ,unde : 19)Identitatea lui Botez Catalan
P(k):… 1 1 1 1 1 1
1 − + − ... − = + + ... +
P(k+1):… 2 3 2n n + 1 n + 2 2n
Stim P(k) adevarata=> apoi adun, scad, inmultesc sau impart astfel
incat sa obtin M s ( P{k + 1)) = ... ….. adevarata Capitolul III
⇒ M s ( P{k + 1)) ≥≤ .. Şiruri de numere reale
E suficient sa aratam ca…> < M d ( P(k + 1)) ......
16)Divizibilitate demonstrata prin inductie 1)Moduri de definire a unui şir:
I)P(prima valoare posibila) adevarata a)printr-o regulă de calcul;
II)Presupunem P(k)adevarata=>(?)P(k+1) adevarata, unde: Exp: an = 2n + 1
P(k):… b)relaţie de recurenţă (se dă un termen în funcţie de cei precedenţi);
P(k+1):… Ex: x0 = 2; xn +1 = 3 + xn sau
Stiu P(k) adevarata. ⇒ .......e divzibil cu α ⇒ ∃c ∈ Za.i..... = α ⋅ c
x0 = 1; x1 = 5; xn + 2 = 2 xn + xn +1 + 7;
=>scoatem cea mai mare putere a lui k in functie de c, o inlocuim
in P(k+1) => P(k+1) adevarata =>P(n) adevarata, ∀n ∈ N Obs: ∃ recurenţe de ordinul 1, ordin 2, de ordin 3 etc.
17)Calculul unor sume prin metoda coeficientilor 2) Şir mărginit: ∃ m, M ∈ a.î. m ≤ xn ≤ M .
nedeterminati: Obs: ∃ şiruri mărginite, inferior dar nemărginite superior, sau
E1)se scrie suma ca suma de termen general; invers.
E2)se descompune termenul general in fractii simple de numitori Şir nemărginit – este nemărginit la cel puţin un capăt
cunoscuti si numaratori necunoscutele A,B,C,etc.

15 16
3) Şir monoton: xn m ↑: xn +1 ≥ xn, ∀n ∈ ; 9) Verificarea dacă un şir e suma unei progresii aritmetice:
E1) a1 = S1 ; E2) a2 = S 2 − S1 ;
xn m ↓: xn +1 ≤ xn, ∀n ∈ ;
E3)Notăm r1 = a2 − a1 ; E4) Calculăm
xn s ↑: xn +1 > xn , ∀n ∈ ;
an = S n − S n −1 ;
xn s ↓: xn +1 < xn, ∀n ∈ ;
E5)Din an găsim an +1 , apoi calculăm an +1 − an = r2
Obs: monotonia se inţelege exact ca la funcţii, xn m ↑ dacă atunci Daca r1 = r2 ⇒ an este progresie aritmetică;
când creşte indicele, creşte şi valoarea şirului şi m ↓ dacă atunci Daca r1 ≠ r2 ⇒ an nu este progresie aritmetică.
cand creşte indicele scade valoarea şirului.
10) Definiţia progresiei geometrice: bn progresie geometrică
Obs2: metoda practică de arătare a monotoniei
se compară diferenţa an +1 − an cu 0 , iar dacă ştim că are doar ⇔ ∃q ≠ 0 a.î. bn = bn −1 ⋅ q.
a 11) ) Metode de a demonstra că bn este progresie geometrică
termeni pozitivi putem compara şi n +1 cu 1.
an met 1: bn −1 ⋅ bn +1 = bn2 , ∀n ∈ ;
4) Definiţia progresiei aritmetice an - progresie aritmetică b
met 2:E1) calculăm 2 = q1
⇔ ∃r ∈ a.î. an +1 = an + r . b1
5) Metode de a demosntra că an este progresie aritmetică b
E2) calculăm n +1 = q2
met 1: an −1 + an +1 = 2an , ∀n ∈ ; bn
met 2: E1) calculăm a2 − a1 = r1 E3) dacă q1 = q2 , ∀n ∈ N atunci bn este progresie aritmetică, iar
E2) calculăm an +1 − an = r2 dacă q1 ≠ q2 atunci bn nu este progresie aritmetică
E3) dacă r1 = r2 , ∀n ∈ N atunci an este progresie aritmetică, iar dacă 12) Deducerea termenului general al unei progresii geometrice:
bn = b1 ⋅ q n −1.
r1 ≠ r2 atunci an nu este progresie aritmetică
13) Proprietate specifică a termenilor
6) Deducerea termenului general al unei progresii aritmetice:
Dacă bn este progresie geometrică atunci
an = a1 + ( n − 1) ⋅ r.
b1 ⋅ bn = b2 ⋅ bn −1 = b3 ⋅ bn − 2 = ...bp ⋅ bn − p +1
7)Deducerea sumei primilor n termeni ai unei progresii
14) Deducerea sumei primilor n termeni ai unei progr
aritmetice: S n = 1 n
( a + a ) ⋅ n = ⎡⎣ 2a1 + ( n − 1) ⋅ r ⎤⎦ ⋅ n ⎧ b1 ( q n − 1)
2 2 ⎪ ; dacă q ≠ 1
8) Proprietate specifică a termenilor unei progresii aritmetice geometrice: S n = ⎨ q − 1
⎪
Daca an progresie aritmetica atunci avem ⎩ S n = b1 ⋅ n; dacă q = 1
a1 + an = a2 + an−1 = ... = ap + an− p+1
Obs: reciproc nu este adevărat.

17 18
15) Verificarea dacă un şir este suma unei progresii geometrice P ( n ) : an < an +1 sau an > an +1 in funcţie de E1);
folosim:E1) b1 = S1 ; E2) b2 = S 2 − S1 ; E3) Se demonstrează prin inducţie, preferabil folosind:
E3) Notăm q1 = 2 ;
b
E4) Calculăm bn = S n − S n −1 ; „Presupunem P ( k + 1) adevărat ⇔ ... ⇔ adevărat” şi exprimăm
b1 şirul cu relaţia de recurenţă.
b Obs: pentru a arăta că un şir nu este monoton, calculăm caţiva
E5) Din bn găsim bn +1 , apoi calculăm n +1 = q2
bn termeni si arătam x1 < x2 > x3 ; x1 > x2 < x3 sau orice altă
Dacă q1 = q2 ⇒ bn este progresie geometrică; combinaţie.
Dacă q1 ≠ q2 ⇒ bn nu este progresie geometrică. 17) Demonstrarea mărginirii unui şir:
met 1: se dau valori, se intuiesc capetele, se arată că
16) Calcularea sumelor triunghiulare
xn ∈ [α ; β ] prin calcul;
S n = 1 + 2 ⋅ a + 3 ⋅ a 2 + ... + n ⋅ a n −1
met 2: se foloseşte inducţia matematică (la şiruri recurente);
E1) Se scrie suma sub formă triunghiulară
E1) Din monotonie ⇒ an < a1 sau an > a1 , deci avem un capăt;
S n = 1 + a + a 2 + ... + a n −1 +
E2) Celălalt capăt este posibila limită a şirului.
a + a 2 + ... + a n −1 + Se redactează „posibila limită finită a şirului este l astfel încât:
a 2 + ... + a n −1 + l = ... , de unde obţinem l = ... ”;
Obs.: Dacă obţinem o contradicţie atunci limita şirului este ±∞ ,
..................................... +
căci orice şir monoton are limită, iar faptul că limita este ∞ sau
+ a n −1 −∞ deducem din monotonie
E2) fiecare rând e de fapt sumă de progresie geometrică E3) Arătăm prin inducţie propoziţia
1 ⋅ ( a n − 1) a ⋅ ( a n −1 − 1) a n −1 ⋅ ( a − 1) P ( n ) : an < l sau an > l , folosind „Presupunem
Sn = + + .... + =
a −1 a −1 a −1 P ( k + 1) adevărat ⇔ ... ⇔ adevărat” şi exprimând şirul cu relaţia
şi vom obţine 1 ⋅ ( a n − 1) de recurenţa.
n ⋅ a − (1 + a + a + ... + a ) ⋅ −
n
n 2 n −1 n a Obs: dacă nu ştim monotonia şirului, calculăm primele valori,
= a −1
a −1 a −1 observăm monotonia şi arătăm prin inducţie mărginirea cu primul
17) Demonstrarea monotoniei unui şir: termen al şirului. Dacă s-a folosit inducţia la monotonie, atunci nu
met 1: se arată că semnul diferenţei an +1 − an este acelaşi mai este necesară inducţia la acest prim capăt.
a
met 2: dacă an > 0, ∀n ∈ se compară n +1 cu 1
an
met 3: se foloseşte inducţia matematică (la şiruri recurente);
E1) Se calculează a2 , se compară a1 cu a2 ;
E2) Se consideră propoziţia

19 20
 Capitolul IV 9) reprezentarea geometrică a graficului
Funcţii
10) imaginea unei mulţimi prin funcţia f, preimaginea unei
mulţimi
1) Definiţia funcţiei : f : A → B este funcţie ⇔ ∀x ∈ D f , îi prin funcţia f(imaginea reciprocă)
corespunde un unic f ( x ) = y ∈ Cd f 11) Imaginea unei funcţii Im f = { f ( x ) x ∈ D f }
2)Moduri de a defini o funcţie : Metode de a determina imaginea unei funcţii
diagrame, tabele sau analitic(prin formulă) a) dacă este funcţie de gradul I definită pe un interval, constrium
3) Egalitatea a 2 funcţii: valorile posibile ale lui f ( x )
⎧ Df = Dg
⎪ b)funcţii cu modul sau pătrate perfecte, folosim x ≥ 0 respectiv
Funcţiile f şi g sunt egale ⎨Cdf = Cdg
⎪f ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ D (.....)2 ≥ 0.
⎩ f c) pentru funcţii cu acolade, se face tabelul de semne ataşat ⇒
Obs.: 2 funcţii pot fie gale şi dacă nu au aceeaşi formulă de definiţie Im f = f(I1) ∪ f(I2) ∪ …
4) numărul de funcţii f : A → B este ( cardB ) d) dacă ştim Gf ⇒ Im f = reuniunea segmentelor posibile pentru y
cardA

12) deducerea din grafic a

5) Restricţia şi prelungirea unei funcţii:
a) D f , Cd f b) Mărginirii lui f
Fie f : A → B . Dacă A' ⊂ A ⇒ f / A' este restricţia lui f la A'
c) intersecţia graficului cu axele d) semnul
⇔ f1 : A' → B, f1 ( x ) = f ( x ) funcţiei
Fie f : A → B . Dacă A ⊂ A'' ⇒ f 2 este prelungirea lui f la A" e) compararea a 2 funcţii f) simetrizarea în raport cu o dreaptă
g) simetrizarea în raport cu un punct h) monotoniei
⎧⎪ f ( x ) , x ∈ A
⇔ f 2 : A" → B, f 2 ( x ) = ⎨ i) caracterizarea punctelor nesituate pe G f
⎪⎩..., x ∈ A − A
"
13) Deducerea din graficele a două funcţii a
Obs: Atât restricţia cât şi prelungirea unei funcţii sunt egale cu a) simetriei lor faţă de Ox b) simetriei lor faţă de Oy
funcţia dată pe domeniul comun. c) simetriei lor faţă de O
6) Funcţii numerice – sunt funcţii la care atât domeniul cât şi 14) Funcţii pare, impare
codomeniul sunt submulţimi ale lui R a) Df simetric ⇔ ∀ x ∈Df ⇒ -x ∈ Df
7) Operaţii elementare cu funcţii b) f pară ⇔ Df simetric şi f(-x) = f(x)
a) pentru funcţii fără acolade se fac direct c) f impară ⇔ Df simetric şi f(-x) = - f(x)
b) pentru funcţii cu acolade , exprimăm funcţii pe axă Obs.: f pară ⇒ Gf simetric faţă de Oy
8) Graficul unei funcţii este G f = {( x, f ( x) ) x ∈ D f } f impară ⇒ Gf simetric faţă de O
Obs.: graficul unei funcţii este de fapt o submulţime a produsului 15) funcţii periodice, grafic, perioadă principală
cartezian D f × Cd f 16) funcţii particulare
a) funcţia constantă

21 22
b) funcţia identică f : A → A , f ( x) = x Obs. : Dacă arătăm că f elementara (adica functii des intilnite) şi
se noteaza: 1| A :A → A; 1| A ( x ) = x că limitele la capetele D f =capetele Cd f , eventual inversate atunci
c) funcţia caracteristică f este surjectivă, însă reciproc nu este adevărat, adică dacă f este
17)Derivata unei functii polinomiale surjectivă nu rezultă că limitele la capetele D f =capetele Cd f ,
se noteaza f ' ( x ) se foloseste : eventual inversate
( xα )' = α ⋅ xα −1 α'=0 ( f ± g )' = f `± g ` 21)Funtii bijective f bijectiva ⇔
18)Limitele functiei polinomiale a) f injectiva si surjectiva
-se noteaza lim f (x) respectiv lim f (x) b) ∀y ∈ Cd f ,ecuatia f ( x) = y are exact o solutie ∈ D f
x →α x →α
x <α x >α
c) ∀y ∈ Cd f ,paralela prin y la Ox intersecteaza graficul lui f in
-se obtin prin inlocuirea lui x cu α
Observatie: lim f ( x) sau lim f ( x) se obtin prin calcularea exact un punct
x → −∞ x →∞ Obs. : Se mai poate arăta bijectivitatea şi cu ajutorul lui
limitei termenului de grad maxim. f , ( x) …..pt. injectivitate şi limite…..pt. surjectivitate
19)Functii injective f injectiva ⇔ 22) Operaţii cu funcţii injective, surjective, bijective
a) f ( x1 ) = f ( x2 ) ⇒ x1 = x2 a) f,g injective ⇒ f g injectivă
b) ∀y ∈ Cd f ,ecuatia f ( x) = y are cel mult o solutie ∈ D f f,g surjective ⇒ f g surjectivă
c) ∀y ∈ Cd f ,paralela prin y la Ox intersecteaza graficul lui f in f,g bijective ⇒ f g bijectivă
cel mult un punct b) f g injectivă ⇒ g injectivă
Obs. : Dacă arătăm că f , ( x) > 0 si f , ( x) = 0 pentru un numar finit f g surjectivă ⇒ f surjectivă
de puncte ⇒ f strict crescatoare ⇒ f injectiva f g bijectivă ⇒ g injectivă şi f surjectivă
sau dacă arătăm că f , ( x) < 0 si f , ( x) = 0 pentru un numar finit de 23)Inversa unei functii
f : A → B admite inversă ⇔ ∃g : B → A astfel încât g f = 1A şi
puncte ⇒ f strict descrescatoare ⇒ f injectiva, însă reciproc nu e
f g = 1B
adevărat, adică dacă e injectivă nu rezultă că f , ( x) > 0 si f , ( x) = 0
Obs. : f : A → B admite inversă ⇔ f este bijectivă
pentru un numar finit de puncte sau că f , ( x) < 0 si f , ( x) = 0
Obs. : Determinarea inversei se face astfel :
20)Functii surjective f surjectiva ⇔
E 1 )Se arata ca f bijectiva ,notand f ( x) = y ⇒ x = ..... in functie
a) ∀y ∈ Cd f , ∃x ∈ D f astfel încât f ( x) = y
de y
b) ∀y ∈ Cd f ,ecuatia f ( x) = y are cel putin o solutie ∈ D f Observatia 1:Daca nu exista x sau daca x nu e unic ⇒ f nu e
c) ∀y ∈ Cd f ,paralela prin y la Ox intersecteaza graficul lui f in bijectiva ⇒ nu exista f −1 ( x)
cel putin un punct E 2 ) notam f −1 ( y ) = .... in functie de y, revenim la notatie
f −1 ( x) = ..... in functie de x

23 24
 Observatia 2:Daca f : A → B ⇒ f −1 : B → A, inclusiv la functii cu Observatia 3:Pentru functii cu acolade trebuie sa fie de aceeasi
ramuri (la care se discuta tabelul) monotonie si f1 si f 2 , iar f1 (α ) ≤ f 2 (α ) pentru f1 , f 2 şi
Obs 3:G f si G f −1 sunt simetrice fata de prima bisectoare f1 (α ) ≥ f 2 (α ) pentru f1 , f 2
24)Functii cu acolade exprimate in tabele 28) operaţii cu funcţii monotone
E 1 )se face tabel de tipul a ) f s ↑⇒ − f s ↓; f s ↓⇒ − f s ↑
b). f , g s ↑⇒ ( f + g ) s ↑ şi f , g s ↓⇒ ( f + g ) s ↓
−1
c) f bijectivă , f s ↑⇒ f s ↑
−1
f bijectiva, f s ↓⇒ f s ↓
Obs. : f si g au aceeasi monotonie ⇒ f g
f si g au monotonii diferite ⇒ f g
E 2 ) lim f ( x) = .... , lim f ( x) = .... , f ( x1 ) − f ( x2 )
x →−∞ x →α
x <α 29) Raport de variaţie R (x1, x2) =
x1 − x2
f (α ) = ... , lim f ( x) = ....
x →∞ Obs. Se mai numeşte rata creşterii (descreşterii )
25)Studierea bijectivitatii unei functii date prin acolade 30) Funcţii mărginite, valori extreme ale unei funcţii
E 1 )se face tabelul atasat functiei 31) Definiţia unui interval de forma [ a, b ]
E 2 )Se folosesc definitiile:
[ a, b] = {t ⋅ a + (1 − t ) ⋅ b, unde t ∈ [0,1]}
a) f injectiva ⇔ f1, f 2 injective si f ( I1 ) ∩ f ( I 2 ) = φ
Obs: Atunci când t parcurge intervalul [ 0,1] , valoarea
b) f surjectiva ⇔ f1, f 2 surjective si f ( I1 ) ∪ f ( I 2 ) = Cd f
t ⋅ a + (1 − t ) ⋅ b formează intervalul [ a, b ] .
c) f bijectiva ⇔ f injectiva si surjectiva
26) Monotonia funcţiilor 32) Definiţia convexităţii lui f f convexă pe I ⇔
f monoton crescatoare ( f ) ⇔ ∀x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) ≤ f ( x2 ) f(valoare din [ x1 ; x2 ] ) ≤ segmentul ⎡⎣ f ( x1 ) ; f ( x2 ) ⎤⎦
f monoton descrescatoare( f ) ⇔ ∀x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) ≥ f ( x2 ) ⇔ oricare ar fi t ∈ [ 0;1] , oricare ar fi x1 , x2 ∈ D f
f strict crescatoare ( f s ) ⇔ ∀x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) < f ( x2 ) ⇒ f ( t ⋅ x1 + (1 − t ) ⋅ x2 ) ≤ t ⋅ f ( x1 ) + (1 − t ) ⋅ f ( x2 )
f strict descrescatoare ( f s ) ⇔ ∀x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) > f ( x2 ) Obs: Întotdeauna G f pentru x ∈ [ x1 ; x2 ] este sub coarda
27) Metode de a demonstra monotonia funcţiilo
Obs 1:In probleme pornim cu x1 < x2 , calculam f ( x1 ) − f ( x2 ) si-l ⎡⎣ f ( x1 ) ; f ( x2 ) ⎤⎦
comparam cu 0.
Obs 2:Daca f '( x) ≥ 0 si f '( x) = 0 pe o multime finita ⇒ f s
Daca f '( x) ≤ 0 si f '( x) = 0 pe multime finita f s

25 26
Definiţia concavităţii lui f f concavă pe I ⇔ c) f convexa si s ↑⇒ f −1 concava si s ↑
f (valoare din [ x1 ; x2 ] ) ≥ segmentul ⎡⎣ f ( x1 ) ; f ( x2 ) ⎤⎦ f convexa si s ↓⇒ f −1 convexa si s ↓
⇔ oricare ar fi t ∈ [ 0;1] , oricare ar fi x1 , x2 ∈ D f ⇒ f concava si s ↑⇒ f −1 convexa si s ↑
f concava si s ↓⇒ f −1 concava si s ↓
f ( t ⋅ x1 + (1 − t ) ⋅ x2 ) ≥ t ⋅ f ( x1 ) + (1 − t ) ⋅ f ( x2 )
35) compunerea functiilor – se poate realiza doar daca
Cd f1 = D f2
Exemplu: f :A → B ∃g f ⇔ B=C
⇒
Obs: Întotdeauna G f pentru x ∈ [ x1 ; x2 ] este deasupra coardei g :C → D ∃ f g ⇔ A=D
⎡⎣ f ( x1 ) ; f ( x2 ) ⎤⎦
a)functii fara acolade
Obs2: uneori notăm t = q1 ,1 − t = q2 ⇒ ( f g )( x ) = f ( g ( x)) = f (....) si inlocuim in f pe x cu ......
f convexă ⇔ oricare ar fi q1 , q2 cu q1 + q2 = 1 si oricare ar b)functii cu acolade:
fi x1 , x2 ∈ D f ⇒ f ( q1 ⋅ x1 + q2 ⋅ x2 ) ≤ q1 ⋅ f ( x1 ) + q2 ⋅ f ( x2 )
⎧ f ( g1 ( x)), g1 ( x )...., x...
f concavă ⇔ oricare ar fi q1 , q2 cu q1 + q2 = 1 şi oricare ar (f g )( x ) = f ( g ( x)) = ⎨
⎩ f ( g 2 ( x)), g 2 ( x)...., x...
fi x1 , x2 ∈ D f ⇒ f ( q1 ⋅ x1 + q2 ⋅ x2 ) ≥ q1 ⋅ f ( x1 ) + q2 ⋅ f ( x2 )
⎧ f1 ( g1 ( x)), g1 ( x)....si, x, a.i. f1
33) Inegalitatea lui Jensen f convexă ⇔ ∀qi ∈ cu ⎪ f ( g ( x)), g ( x)....si, x, a.i. f
⎪
n
⎛ n ⎞ n =⎨ 2 1 1 2

∑q
i =1
i = 1 ⇒ f ⎜ ∑ qi ⋅ xi ⎟ ≤ ∑ qi ⋅ f ( xi )
⎝ i =1 ⎠ i =1
⎪ f1 ( g 2 ( x)), g 2 ( x)....si, x, a.i. f1
⎪⎩ f 2 ( g 2 ( x)), g 2 ( x)...si, x, a.i. f 2
n
⎛ n ⎞ n
f concavă ⇔ oricare ar fi qi cu ∑qi = 1 ⇒ f ⎜ ∑qi ⋅ xi ⎟ ≥ ∑qi ⋅ f ( xi ) E 1 )( f g )( x ) = f ( g ( x))
i =1 ⎝ i=1 ⎠ i=1
E 2 )Se inlocuieste g ( x ) cu cele 2 ramuri, g1 ( x) daca
34) Proprietăţi ale funcţiilor convexe (concave)
a) f convexă şi α > 0 ⇒ α ⋅ f convexă x ≤, ≥ ,<,>….sau g 2 ( x) , x ≤, ≥, <, > …..
f convexă şi α < 0 ⇒ α ⋅ f concavă E 3 ) f ( g1 ( x )) se reimparte, insa aici argumentul nu este x , ci
f concavă şi α > 0 ⇒ α ⋅ f concavă expresia lui g1 ( x) ,deci la conditii apare expresia lui
f concavă şi α < 0 ⇒ α ⋅ f convexă g1 ( x) ≤, ≥, <, > ….,analog pentru f ( g 2 ( x))
n E 4 )se intersecteaza intervalele in fiecare caz ,se elimina liniile unde
b) fi convexe ⇒ ∑ f i convexă
i =1
obtinem φ
n Observatia 1: f 1| A = f si 1| A f = f , ∀f functie
fi concave ⇒ ∑ f i concavă
i =1
Observatia 2: ,, ’’ functiilor este asociativa, nu este comutativa
27 28
36)Proprietăţi ale compunerii funcţiilor 5) Inecuaţii de gradul I, rezolvare directă şi rezolvare cu table
a)e asociativitivă de semen ataşat
b)nu e comutativă f ( x)
c) are element neutru pe funcţia identică (doar dacă D f = Cd f 6) semnul expresiilor de tipul , unde f , g sunt produse de
g ( x)
d) o funcţie are simetric referitor la compunere doar dacă acea factori de gradul I
funcţie e bijectivă 7) sisteme de inecuaţii de gradul I
e) f, g pare ⇒ f g pară 8) ecuaţii cu parte întreagă [ f ( x)] = g(x)
f) f, g impare ⇒ f g impară
Etapa 1) notam [ f (x)] = k ∈ Z ⇒ g(x) = k
g) f, g au parităţi diferite ⇒ f g pară
Etapa 2) g(x) = k ⇒ x = …… in functie de k
h). f , g s ↑⇒ ( f g ) s ↑ şi f , g s ↓⇒ ( f g ) s ↑ Etapa 3) [ f (x)] ≤ f(x) < [ f (x)] + 1 ⇒ k ≤ f(x) < k+1
i ). f s ↑, g s ↓⇒ ( f g ) s ↓ şi ( g f ) s ↓ Etapa 4) inlocuim x in Etapa 2) ⇒ inecuatie cu k
Etapa 5) se aleg din intervalul de solutii doar valorile intregi
9) explicitarea minimului mai multor expresii de gradul I,
Capitolul V deducerea directă a graficului
Funcţia de gradul I şi funcţia de gradul II 10) Rezolvarea grafică a unui sistem de inecuaţii
11) definiţia funcţiei de gradul al doilea
1)Funcţie afină f ( x) = ax + b f : R → R , f(x) = ax2 + bx + c , a ≠ 0
Obs. a ≠ 0 ⇒ funcţie de gradul I 12)Trasarea Gf, f(x) = ax2 + bx + c , a ≠ 0
a = 0 ⇒ funcţie constantă E1) a > 0 ⇒ f are minim, şi G f va fi parabolă cu ramurile în sus
a ≠ 0, b = 0 ⇒ funcţie liniară
a < 0 ⇒ f are maxim, şi G f va fi parabolă cu ramurile în jos
2) Trasarea Gf , f(x) = ax + b, a ≠ 0
a) Df = IR, interval, se iau 2 puncte, se unesc şi Gf conţine doar x E2) ∩ OY : x = 0 ⇒ f(0) =… ⇒ A (0;..)∈ Gf
∈ Df ∩ OX: f(x) = 0 daca
b) Df = {..... ....}, N , Z ⇒ Gf este format din puncte izolate care nu Δ > 0 ⇒ B (x1,0),C(x2,0) ∈ Gf
se unesc Δ = 0 ⇒ B (x1,0) ∈ Gf
3)Deducerea monotoniei funcţiei de gradul I Δ < 0 ⇒ Gf ∩ Ox
4) Deducerea din grafic a semnului funcţiei de gradul I ⎛−b −Δ⎞
E3) vârful V ⎜ ; ⎟
Practic, folosim ax + b = 0, a ≠ 0 ⎝ 2a 4a ⎠
Etapa 1) se rezolva ecuatia ⇒ x = …….. 13) Studierea monotoniei, determinarea punctului minim
Etapa 2) se alege x corespunzator din tabelul : ⎛ −b ⎤ ⎡ −b ⎞
x x0 (maxim) Pentru a > 0 ⇒ f s ↓ pe ⎜ −∞; ⎥ si fs ↑ ⎢ , ∞ ⎟ ;
⎝ 2a ⎦ ⎣ 2a ⎠
ax + b − sgn ( a ) 0 sgn ( a )
⎛ −b ⎤ ⎡ −b ⎞
Pentru a < 0 ⇒ f s ↑ pe ⎜ −∞; ⎥ si fs ↓ ⎢ , ∞ ⎟
unde sgn ( a ) înseamnă “semnul lui a” ⎝ 2a ⎦ ⎣ 2a ⎠
29 30
 −Δ −b pentru < respectiv > se iau doar intervale deschise
Obs: a > 0 ⇒ f are minim egal cu , se atinge pentru x = , iar
4a 2a P( x) P( x)
Obs : <α ⇒ − α < 0 se aduce la acelasi numitor
−Δ −b Q( x) Q( x)
pentru a < 0 f are maxim egal cu , se atinge pentru x = ,
4a 2a 18) Schema lui Horner - da catul si restul impartirii unui polinom
14) Forma canonică a funcţiei de gradul II la polinoame de tipul X- α ( respectiv X + α ) ;
⎛
2
b ⎞ −Δ Etapa 1) se face tabel de tipul
f ( x) = a ⎜ x + ⎟ + Puterile lui x in ordine
⎝ 2a ⎠ 4a
descrescatoare
Obs.:Poate dedusă prin formarea pătratului perfect Coeficientii corespunzatori
15) Deducerea semnului funcţiei de gradul II, deducerea
α ( pt x - α)
tabelului de semne Practic, folosim: ax 2 + bx + c = 0, a ≠ 0
- α (pt x + α)
−b ± Δ
Etapa 1) se rezolva ecuatia ⇒ x1,2 = unde Δ = b 2 − 4ac Etapa 2) Linia a III-a se completeaza astfel : primul coeficient se
2a
copiaza , se inmulteste cu rezultatul , se aduna in diagonala ;
Etapa 2) se alege linia corespunzatoare cazului nostru din tabelul
Etapa 3) ultimul rezultat este restul , iar celelalte sunt coeficientii
x x1 x1= x 2 x2 catului , de grad cu 1 mai mic decat impartitorul ;
Δ >0 sgn ( a ) 0 − sgn ( a ) 0 sgn ( a ) 19)Ecuatii de grad superior ( gradul >2)
Δ =0 sgn ( a ) 0 sgn ( a ) D
Etapa 1) se calculeaza D= termen liber ; unde D este
Δ <0 sgn ( a ) D
coeficient dominant
Observatie : Intre radacini e „− semnul lui a ” pentru Δ >0 , deci divizorEtapa 2) se face schema lui Horner pentru x - α , unde α
cand Δ =0 ( respectiv Δ <0) nu are unde sa fie este divizor , pana obtinem restul 0 , celelalte linii se taie.Etapa 3)
„− semnul lui a” se scrie proba impartirii : Deimpartit = Impartitor · Cat +
16) Inecuaţii de gradul II RestEtapa 4) Restul =0 ⇒ Ecuatia devine (x - α )· (……….) =0
P( x) P( x) ⇒ x = α sau…………=0
17) Inecuatii cu fractii de tipul > 0 sau <0 Observatie : Daca cea de-a doua paranteza are gradul mai mare
Q( x) Q( x)
Etapa 1) se descompune numaratorul si numitorul in produs de decat 2 , o descompunem din nou cu Horner,
factori de gradul I sau de gradul II ( Nu se simplifica ) 20)Calcularea expresiilor de tipul E = 3 a + b ± 3 a − b
Etapa 2) se face tabel de semne , fiecare linie continand unul din E1)folosim ( x + y ) 3 = x 3 + y 3 + 3xy( x + y ) sau
factori, se separa zimtat numaratorul de numitor
0 α 0 ( x − y )3 = x3 − y 3 − 3xy ( x − y ) , iar in loc de x + y , respectiv de
Etapa 3)ultima linie se completea folosind : = 0; = / ; =/ x − y punem N ⇒ N 3 = x 3 + y 3 + 3xyN respectiv
α 0 0
si regula semnelor ; N 3 = x 3 − y 3 − 3xyN
Etapa 4) se alege x corespunzator , daca avem ≤ respectiv ≥ , se ia
inchis in valoarea corespunzatoare lui 0 si deschis unde este / , iar
31 32
21)Sisteme de inecuatii E2 ) Se găseşte m din cea mai simplă, se înlocuieşte în cealaltă.
Etapa 1) se rezolva fiecare inecuatie ⇒ I 1 , I 2 ,……… E3) Se obţine o relaţie între xv şi yv care nu depinde de m ⇒ acea
Etapa 2) se intersecteaza intervalele relaţie este locul geometric căutat.
22) Ecuaţii cu module E4) Se transpune locul geometric în figura corespunzătoare.
Etapa 1) se egaleaza cantitatea din fiecare modul cu 0 26). Determinarea punctelor fixe pentru o familie de parabole
Etapa 2) se face tabelul de semne E1) notăm f (x) = y, ordonăm în funcţie de m
E2 ) obţinem m (…….) + … = 0 ⇒
Cantitatea I Semne (……..) = 0
modul corespunzatoare
Cantitatea Semne ……... = 0
II modul corespunzatoare E3 ) se rezolvă sistemul ⇒ x = ….. y = ….., aceste puncte sunt
Etapa 3) se discuta pe cazuri, se alege solutia care este in cazul puncte fixe cerute
respectiv 27)Relatiile lui Viete
Etapa 4) se reunesc solutiile obţinute la fiecare caz b c
Pentru ecuatia ax 2 + bx + c = 0 ⇒ S = – iar P = ;
23)Inecuatii cu module a a
Etapa 1) Se egaleaza ecuatia din fiecare modul cu 0 28)Determinarea directa a radacinilor folosind Viete
Etapa 2 ) Se face tabelul de semne , se discuta pe cazuri – se aplica doar daca a=1 si daca radacinile sunt intregi
b c
Cantitatea I Semne Etapa 1) se scrie S = - , P= ;
modul corespunzatoare a a
Cantitatea Semne Etapa 2) se gasesc combinatiile de 2 numere x 1 si x 2 astfel incat
II modul corespunzatoare c b
x 1 ·x 2 = , se aleg cele pentru care x 1 + x 2 = -
Etapa 3) se intersecteaza solutiile de la fiecare caz cu intervalul in a a
care ne situam 29)Determinarea ecuatiei daca se stiu radacinile x 1 , x 2 ;
Etapa 4) se reunesc intervalele finale de la fiecare caz Etapa 1) se calculeaza S = x 1 + x 2 , P= x 1 ·x 2
24) Imaginea funcţiei de gradul al doilea Etapa 2) Ecuatia este : m(x 2 - S·x + P) = 0 , m ≠ 0
ax 2 + bx + c 30)Formarea ecuatiei in y daca stim ecuatia in x si relatie intre
Funcţii de tipul f(x) = ax2 + bx + c sau f ( x) = 2
dx + ex + f radacini (fara a o rezolva)
2
E1) notăm f(x) = y ⇒ x (…..) + x (….) + …..= 0 Met 1 Etapa 1) ecuatia in y este m(y 2 - S y ·y + P y ) =0, m ≠ 0
E2) x ∈ R ⇒ Δx ≥ 0 ⇒ y ∈ I ⇒ I = Im f Etapa 2) se calculeaza S y = y 1 + y 2 si P y = y 1 ·y 2 in functie de
25) Determinarea locului geometric pentru vârfurile unei
familii de parabole S x si P x
−b −Δ Met 2 : Gasim y 1 doar in functie de x 1 , y 2 in functie de x 2 de
E1) Scriem coordonatele vârfurilor xv = yv =
2a 4a unde rezulta y in functie de x , ⇒ x in functie de y ⇒ inlocuim
⇒ m(…) = 0
33 34
31) Relatie independenta de m intre radacini
c b
E1) Se scrie P = , S = − ;
a a
E2) Se scoate m din cea mai simpla, se inlocuieset in cealalta;
E3) Se obtine o relatie intre S si P fara m, se inlocuieste S cu
x1 + x 2 , P cu x1 ⋅ x2 ⇒ solutia ceruta.
32) Intervalul in care variaza radacinile unei ecuatii
− se poate gasi doar daca apare m 2 ;
E1) Se formeaza o ecuarie de gradul II in m;
E2) m ∈ ℜ ⇒ Δ m ≥ 0 ⇒ x ∈ ℑ ;
E3) ℑ este intervalul cerut.
Obs. Formulele sunt valabile dacă toţi coeficienţii sunt nenuli, dacă
b = 0 sau c = 0 atunci şi numitorului corespunzător trebuie să îi
impunem condiţia să fie 0
36) Conditia ca 2 ecuatii de gradul II sa aiba o radacina
comuna: (ac ′ − a ′c ) = (ab′ − a ′b )(bc ′ − b′c )
2
Observatie: Pentru a gasi radacina comuna, o determinam inlocuind
parametrul gasind mai sus si rezolvand cele doua ecuatii.
37) Determinarea lui m daca stim o relatie doar intre radacini
E1) Se prelucreaza relatia, se obtine o relatie doar intre S si P
E2) Se folosesc formulele:
x12 + x2 2 = S 2 − 2 P x13 + x23 = S 3 − 3PS

( )
2
33) Descompunerea polinomului de gradul II in factori: x14 + x2 4 = S 2 − 2 P − 2 P 2 x1 − x2 = S 2 − 4 P
f = ax 2 + bx + c
Observatie: toate aceste formule se pot deduce;
Δ > 0 ⇒ f = a( x − x1 )( x − x 2 ) E3) Se obtine o ecuatie in m care se rezolva.
Δ = 0 ⇒ f = a( x − x1 )
2
38) Sisteme formate dintr-o ecuatie de grad I si una de grad II:
Δ < 0 ⇒ f ireductibil E1) Gasim x sau y din ecuatia de grad I
E2) Inlocuim in cealalta, o rezolvam
34) Calcularea unei expresii simetrice referitoare la radacini
E3) Revenim la substitutie
E1) x1 radacina ⇒ verifica ecuatia ⇒ x12 = .. in functie de x1 39) Sisteme simetrice - ecuatia simetrica: schimband x cu y ecuatia
E2) Daca se cer puteri mai mari ale lui x1 , x 2 se inmulteste relatia cu este aceeasi
2
x1 , x1 , etc si se inlocuiesc recursiv E1) se folosesc formulele:
E3) Se obtine doar o relatie intre puteri de gradul I ale lui x1 x12 + x 22 = S2 − 2 P x13 + x 32 = S3 − 3PS
respectiv x2 x14 + x 42 = (S2 − 2 P) 2 − 2 P 2 x 1 − x 2 = S 2 − 4 P 2 E2) se
E4) Se folosesc relatiile lui Viete obtine un sistem cu S si P, se obtine S=...; P=…
35) Conditia ca doua ecuatii de gradul II sa aiba: E3) se formeaza ecuatia de grad II : t 2 − St + P = 0
a b c t =x t =y
a) aceleasi radacini: = = ⇒ 1 sau 1
a ′ b′ c′ t2 = y t2 = x
a b c
b) radacini respectiv inverse = = Obs.: orice sistem simetric ce are solutia (α,β) are si solutia (β,α)
c′ b′ a ′ 40) Sisteme omogene: toti termenii au acelasi grad ca
(adica dacă prima are radacini pe x1 , x 2 cea de-a doua sa aiba pe neconoscutele generale
1 1 E1) notam y=tx , inlocuim in ambele ecuatii, dam factor comun
x3 = , respectiv x 4 = )
x1 x2 x ... (....) = ...

35 36
E2) daca vreuna din cele 2 ecuatii are termenul liber 0 ⇒ x=0 sau Obs. Uneori este indicată încă o coloană de comentarii în care
(….)=0 ⇒ t=… efectiv se situează rădăcinile faţă de 0 pe axă pentru a ne fi mai uşor
Daca ambii termeni liberi sunt diferite de 0 , impartim cele 2 ecuatii să completăm coloana de discuţii
, simplificam x ... ⇒ t =… 42) Situarea rădăcinilor unei ecuaţii faţă de parametrii reali,
E3) Caz I: t 1 = ... ⇒ y=…x, inlocuim in cea mai simpla ecuatie ⇒ parametrii notaţi cu α , β , χ
solutiile E1)Se scriu relaţiile sub forma α < x1 < β < x2 < χ (eventual ≤ )
Caz II: t 2 = ... , etc E2) Se fac axele de coordonate , se situează numerele α , β , χ , se
41) Discutia naturii si semnului radacinilor ecuatiei de gradul II face Gf cu ramurile în sus (deci a > 0) deoarece condiţiile vor fi
(fara a se rezolva ecuatia) acelaşi
Natura radacinilor: x1 , x 2 ∈ ℜsau ∉ ℜ ⎧
c b ⎪ Δ
E1) Se calculeaza Δ = b 2 − 4ac, P = , S = − ; ⎪
a a E3) Se pun condiţii de tip: ⎨a ⋅ f (nr.)
E2) Se gaseste semnul lui Δ,P,S cu eventuale tabele separate; ⎪ b
⎪ −
E3) Se face tabelul de semne: ⎩ 2a
m E4) Se rezolvă fiecare condiţie , se intersectează intervalele.
Δ Obs.1: condiţii de tip Δ
P Δ > 0 dacă rădăcinile sunt distincte (sau apare cuvântul “ambele”)
Δ ≥ 0 dacă rădăcinile pot fi egale
S
Δ < 0 dacă f nu are rădăcinile reale (sau dacă f păstrează semn
E4) Se face tabelul final de tipul: constant)
Δ P S Discutie Obs.2: condiţii de tip a⋅f (nr.)
m ∈ (− ∞; ∞ ) + + + x1 , x 2 ∈ ℜ, x1 ≠ x 2 , x1 > 0, x 2 > 0 Găsim semnul lui f (nr.), deci semnul lui a⋅f (nr.) va fi acelaşi
Obs.: Dacă vreo rădăcină poate fi unul din numere, se pune
m =α + + − x1 , x 2 ∈ ℜ, x1 ≠ x 2 , x1 < 0, x 2 < 0
a⋅f (nr.) respectiv a⋅f (nr.) ≥ 0
m ∈ (α , β ) + − 0 x1 , x2 ∈ ℜ, x1 ≠ x2 , x1 < 0, x2 > 0, x1 = x2 −b
m=β + − Obs. 3 : condiţii de tip . Se pun doar pentru numere din afara
− x1 , x2 ∈ ℜ, x1 ≠ x2 , x1 < 0, x2 > 0, x1 > x2 2a
m ∈ (β , γ ) + − + x1 , x2 ∈ ℜ, x1 ≠ x2 , x1 < 0, x2 > 0, x1 < x2 −b
rădăcinilor şi aceste condiţii sunt xv < număr ⇔ < număr
m=γ 0 + − x1 , x 2 ∈ ℜ, x1 = x 2 , x1 < 0, x 2 < 0 2a
m ∈ (γ , δ ) − … … x1 , x 2 ∉ ℜ −b
sau xv > număr ⇔ > număr
m ∈ (δ , ε ) + \ \ Se inlocuieste m in ecuatie ⇒ ecuatia 2a
devine…⇒x=…

37 38
43)Condiţia ca o ecuaţie de gradul II să aibă două rădăcini din b)m =? astfel incat f(x)>0 , ∀ x<0
care una în intervalul ( α , β ) este f (α ) ⋅ f ( β ) < 0 ⎧ a>0
⎪ Δ≥0
⎧ a>0 ⎪⎪
Obs.:nu apare condiţie de Δ deoarece f ( α )⋅f ( β )< 0 ⇒ f ( α ) şi ⎨ sau ⎨a ⋅ f(0) ≥ 0
⎩Δ <0 ⎪
f ( β ) au semne diferite , deci ∃ o rădăcină∈( α , β ); ⎪ − b ≥0
⎪⎩ 2a
44)Condiţia ca o funcţie de gradul II să păstreze semn constant
pe R c) m = ? astfel incat f(x)<0 ∀ x > 0
a) f(x) > 0, ∀ x ∈ R b) f(x) < 0, ∀ x ∈ R ⎧ a<0
⎪ Δ≥0
⇒ a > 0 ⇒ a < 0 ⎧ a<0 ⎪⎪
⎨ sau ⎨a ⋅ f(0) ≥ 0
Δ <0 Δ <0 ⎩Δ <0 ⎪
⎪ − b ≤0
⎪⎩ 2a
c) f(x) ≥ 0, ∀ x ∈ R d) f(x) ≤ 0, ∀ x ∈ R
d) m = ? astfel incat f(x)< 0 oricare ar fi x<0
⇒ a > 0 ⇒ a < 0 ⎧ a<0
⎪ Δ≥0
Δ ≤ 0 Δ ≤ 0 ⎪⎪
⎧ a<0
⎨ sau ⎨a ⋅ f(0) ≥ 0
⎩Δ <0 ⎪
⎪ − b ≥0
45) Condiţii pentru ca o funcţie să păstreze semn constant dacă ⎪⎩ 2a
variabila este comparată cu 0
a) Determinarea lui m astfel incat f(x)>0 ∀ x>0 CAPITOLUL V
⎧ a>0 Paralelism si calculul vectorial
⎪ Δ≥0
⎧ a>0 ⎪⎪
⎨ sau ⎨a ⋅ f(0) ≥ 0 1.Linii importante in triunghi definitie,punct de
⎩Δ <0 ⎪ intersectie,proprietati:
⎪ − b ≤0 a)mediana-uneste varful triunghiului cu mijlocul laturii opuse,se
⎪⎩ 2a intersecteaza in G -
centru de greutate situat la 1/3 din baza si 2/3 din varf
b)inaltimea-perpendiculara din varf pe latura opusa,se
intersecteaza in H-ortocentru
(poate pica in afara triunghiului)

39 40
 c)bisectoarea-imparte unghiul in doua parti egale,se intersecteaza 5.Produsul unui vector cu un numar real: mareste sau
in I-centrul cercului inscris micsoreaza, schimba sau pastreaza sensul
d)mediatoarea-perpendiculara pe mijlocul laturii,se intersecteaza
in O-centrul cercului
1
6. AM mediana in triunghiul ABC ⇔ AM = AB + AC
2
( )
circumscris(poate sa nu treaca prin varf)
e)linia mijlocie-uneste mijloacele a doua laturi, e paralela cu a treia 7.Cu u, v si w se poate construi un triunghi daca si numai daca
si este egala cu ½ din baza u + v + w = 0 sau una din permuitărle circulare u = v + w este
2.Vector-orice reprezentant al mutimii segmentelor orientate adevărată
paralel de acelasi sens si lungime
Obs.:Vectorul este diferit de segmentul orientat 8. u + v ≤ u + v si u + v = u + v daca si numai daca u si
Se noteaza, AB = v iar segmentul orientat AB respectiv v , desi v sunt coliniari si au acelasi sens
in unele probleme se confunda
9. u si v coliniari-daca si numai daca ∃ k∈ R astfel incat u = k ⋅ v
3.Egalitatea a doi vectori: AB = CD daca si numai daca AB,CD
au acelasi sens ,aceeasi directie si aceeasi lungime Obs.: AB si CD coliniari de acelasi sens daca si numai daca
4.Suma a doi vectori-fortele care dau rezultanta, sunt de tipurile: AB
AB = ⋅ CD
a)coliniari,acelasi sens CD
b)coliniari,sens opus AB si CD coliniari de sens opus daca si numai daca
c)necoliniari-regula triunghiului (regula poligonului) AB
-regula paralelogramului AB = − ⋅ CD
CD
Obs.2: AB = − BA 10)Condiţie de coliniaritate A, B, C coliniare ⇔ ∃a, b, c ∈ R
Exp:
astfel încât aMA + bMB + cMC = 0, ∀M un punct din plan
a) A B C AB + BC = AC 13.Descompunerea unui vector dupa doi vectori dati,
necoliniari: Fie u, v necoliniari fixati
b) A B M C AB + CB = CM se anuleaza
partea comuna ⇒ ∀w ∈ P, ∃α , β ∈ R astfel incat w = α u + β v
c) A ( )
Spunem ca u, v alcatuiesc o baza in P daca si numai daca

B u, v necoliniari

B
C ( )
Obs.: ∀w ∈ P, w e poate descompune in baza u, v sub forma

d) C w = α u + β v ,iar (α , β ) sunt componentele vectorului w in

A ( )
baza u , v
D
41 42
14) Condiţie de coliniaritate în funcţie de coordonate 22 . Condiţia de paralelogram
2 vectori sunt coliniari dacă şi numai dacă au coordonatele ABCD paralelogram ⇔ r A + r C = r B + r D
proporţionale 23.Condiţia de coliniaritate a 3 puncte
15.Impartirea unui segment intr-un raport dat
Punctele A, B şi M sunt coliniare ⇔ r M = α r A + β r B , unde
BM 1 k α , β ∈ R, α + β = 1
Daca = k ⇒ ∀ A exterior avem AM = ⋅ AB + ⋅ AC
MC 1+ k 1+ k 24. Condiţia de concurenţă a 3 segmente
Obs. Relaţia e adevărată nu doar dacă A este exterior Găsim un punct care le împarte în acelaşi segment, adică pentru
16.ABCD paralelogram-daca si numai daca AB = DC sau ∀ M care vectorul de poziţie are aceeaşi exprimare
25. Vectorul de poziţie al punctelor importante într-un triunghi
∈ P ⇒ MA + MC = MB + MD
17.G-centru de greutate pentru ABC daca si numai daca
1
( )
r G = r A + r B + r C se poate generaliza pentru oricâte puncte
3
a) GA + GB + GC = 0 sau r H = r A + r B + r C , unde polul este O-centrul cercului circumscris
b) ∀M ∈ P ⇒ MA + MB + MC = 3MG a ⋅ r A + b ⋅ r B + c ⋅ rC
rI =
18.In orice triunghi ABC, OA + OB + OC = OH si a+b+c
HA + HB + HC = 3HG , unde O-centrul cercului circumscris,H- 1
( )
r O = r A + r B + r C , unde polul este H- ortocentrul triunghiului
2
ortocentru in G-centru de greutate
26 . Teorema lui Thales
Obs. : Uşor se arată că HA + HB + HC = 2 HO de unde punctele
AM AN
H , O, G sunt coliniare În ΔABC avem MN este paralelă cu dreapta BC ⇔ =
19. Vector de poziţie al unui punct MB NC
Fie O un punct fix...numit pol şi M un punct oarecare al planului, 27.Teorema lui Menelaos: Fie triunghiul ABC si
vectorul de poziţie al punctului M este OM = r M C ' ∈ AB, B ' ∈ AC , A ' ∈ BC . Atunci: A' , B ' , C ' sunt coliniare
Obs. : Vectorul de poziţie e unic B ' A A'C C ' B
20. Exprimarea unui vector în funcţie de vectorii de poziţie ai daca si numai daca ⋅ ⋅ =1
B 'C A' B C ' A
capetelor segmentelor AB = r B − r A 28) Teorema Lui Van Aubel: Fie triunghiul ABC şi trei ceviene
21 .Vectorul de poziţie al unui punct ce împarte un segment concurente în punctul P. Atunci are loc relaţia:
într-un raport dat AC ' AB ' AP
Dacă AB este un segment şi M un punct interior astfel încât + =
C ' B B ' C PA '
AM 1 k 29 Teorema lui Ceva: Fie triunghiul ABC si
= k atunci r M = rA + rB
MB 1+ k 1+ k C ' ∈ AB, B ' ∈ AC , A' ∈ BC .Atunci AA' , BB ' , CC '
Obs. Uneori relaţia se foloseşte sub forma
A' B B 'C C ' A
r M = mr A + (1 − m ) r B , m ∈ ( 0,1) concurente daca si numai daca ⋅ ⋅ = −1
A'C B ' A C ' B
43 44
Obs.:Teorema lui Menelaos se foloseste pentru a arata coliniaritatea 40.Coordonatele punctelor:
unor puncte, iar Teorema lui Ceva pentru concurenta unor drepte. ⎧ x1 + x 2
30)Teorema bisectoarei: ⎪ xM = 2
a)mijlocul M al unui segment ⎨
AB BM y + y2
AM bisectoare daca si numai daca = ⎪ yM = 1
AC MC ⎩ 2
Obs.: Raportul a doi vectori coliniari de acelasi sens este egal cu x1 + x2 + x3
b)centrul de greutate: xG =
raportul lungimilor segmentelor 3
31) Demonstrarea concurenţei medianelor y1 + y 2 + y3
32) Demonstrarea concurenţei mediatoarelor yG =
33) Demonstrarea concurenţei înălţimilor 3
34) Reper cartezian Doua axe de coordonate perpendiculare,axa BM
c)punctul ce imparte M 1 M 2 in raportul k =
( )
absciselor Ox → i si axa ordonatelor Oy → j ( ) MC
⎧ x B + kxC
Versor: i, j ,au lungimea 1 ⎪ xM = 1 + k
⎨
Obs.1: M ∈ Ox ⇒ y M = 0 y + ky C
⎪ yM = B
M ∈ Oy ⇒ xM = 0 ⎩ 1+ k
35.Distanta intre doua puncte(lungimea unui segment)
Capitolul VI
M 1M 2 = (x1
− x2 ) + ( y1 − y 2 )
2 2
Elemente de trigonometrie
36.Coordonatele unui vector u = xi + y j ⇒ coordonatele ( x, y )
1) Proprietăţi în triunghiul dreptunghic cu m(A) = 90º
AB = ( xB − x A )i + ( y B − y A ) j ⇒ coordonatele ( x B − x A ; y B − y A ) BC
∆ ABC drept < = > AM = , AM – mediana
37.Operatii cu vectori dati prin coordonate 2
u1 + u 2 = ( x1 + x2 )i + ( y1 + y 2 ) j T. lui Pitagora ∆ ABC drept < = > BC 2 = AB 2 + AC 2
T. catetei ∆ ABC drept < = > AB 2 = BC ⋅ BD , unde BD este
α u = αxi + αy j proiecţia catetei AB pe ipotenuză
u1 x1 y1 T. înălţimii ∆ ABC drept < = > AD 2 = BD ⋅ CD
38. u1 , u 2 coliniari ⇔ constant sau = (pt. Oxy) Centrul cercului circumscris este mijlocul ipotenuzei
u2 x2 y 2 Raza cercului circumscris este jumătate din ipotenuză
39.Conditii de paralelism şi perpendicularitate Ortocentrul este intersecţia înălţimilor
x y Valori ale funcţiilor trigonometrice
u1 || u 2 ⇔ u1 , u 2 coliniari ⇔ 1 = 1 ⇔ x1 y 2 − x2 y1 = 0
x2 y 2 cat.op cat.alat cat.op cat.alat
sin = ; cos = ; tg = ; ctg = ;
u ⊥ v ⇔ x1 x2 + y1 y2 = 0 ip ip cat.alat cat.op

45 46
 1 6) Deducerea valorilor funcţiilor sin şi cos din cerc
secanta unui unghi sec B = ,
cos B se pot calcula doar dacă unghiurile au valoarea axe + 0 , axe + 30 ,
1 axe + 45 , axe + 60
cosecanta unui unghi cosecB =
sin B E1) Se considera unghiul orientat de la Ox
sin ( 90 − x ) = cos x , cos ( 90 − x ) = sin x E2) Se duce proiectia pe Ox → cos si pe Oy → sin
E3) Lungimile corespunzătoare proiecţiei sunt valorile din tabelul
2) Transformarea din grade in radiani si invers se foloseşte
trigonometric, dacă punctul e pe una din axe valoarea este 0 sau 1,
regula de 3 simplă 180 ........................................π
1 2 3
α ..........................................x în rest valorile sunt , ,
Dacă se ştie α se găseşte x, şi dacă se ştie x se găseşte α 2 2 2
3) Rezolvarea triunghiului dreptunghic – gasirea tuturor E4) Se alege semnul (referitor la cele patru cadrane) si lungimea
elementelor daca stim doua dintre ele. Sunt cazurile: proiectiei
a)(I; C) b)(I; U) c)(C; Ualaturat) d)(C; Uopus) e)(C; C) 7)perioada funcţiilor sin şi cos dedusă din cerc
4) Tabelul trigonometric 8)monotonia funcţiilor sin şi cos dedusă din cerc
0 30 45 60 90 9) Deducerea valorilor funcţiilor tg şi ctg din cerc
sin 0 10) perioada funcţiilor tg şi ctg dedusă din cerc
1 2 3 1 11)monotonia funcţiilor tg şi ctg dedusă din cerc
2 2 2 12)deducerea relaţiilor între toate funcţiile trigonometrice
cos 1 3 2 1 0 (tabel Ganga, pag. 306)
2 2 2 13) reducere la cercul trigonometric
tg 0 1 1 Se da un unghi mai mare de 360 ° , se cere sa-l exprimam fata de
3 \
valori ale unghiului din [ 0; 2π )
3
ctg \ 3 1 1 0 A R
E1)Se scot întregii din fracţie, se foloseşte = C + unde C este
3 B B
linie de câtul împărţirii lui A la B, iar R este restul împărţirii
0 1 2 3 4 E2) Folosim periodicitatea funcţiilor sin şi cos, adică
constructie
2 2 2 2 2 sin x = sin ( x − 2kπ ) , k ∈ Z , cos x = cos ( x − 2kπ ) , k ∈ Z şi se obtine
E1) in linia de constructie se pun cifrele de la 0 la 4
E2) se extrage radical din fiecare un unghi ∈ [ 0; 2π )
E3) rezultatul se imparte la doi si se trece la sinus 14) Reducerea la primul cadran
5) Cercul trigonometric- este un cerc cu centul în origine, de rază Suntem cu un unghi situat în cerc, dorim să îl aducem în primul
1 parcurs în sens invers acelor de ceasornic în care considerăm cadran. Cum sin ( x − kπ ) = ± sin x , cos ( x − kπ ) = ± cos x, k ∈ Z , şi
dreptele: Ox → cos; Oy → sin; dreapta tangentă în A este tg, dreapa
⎛ kπ ⎞ ⎛ kπ ⎞
tangentă în B este ctg sin ⎜ x ± ⎟ = ± cos x, k ∈ Z cos ⎜ x ± ⎟ = ± sin x, k ∈ Z observăm
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠

47 48
 π π
că nu putem folosi − t căci m-ar duce în funcţie complementară. 16)Calcularea unghiului in functie de − ∠ respectiv π − ∠ :
2 2
Folosim aşadar π − t , t − π respectiv 2π − t π π
sin ( − x) = cos x ; cos ( − x) = sin x;
Dacă suntem în Cd. II, dacă din π scădem unghiul obţinem o 2 2
valoare din Cd. I sin ( π − x) = sin x; cos ( π − x) = −cos x;
Dacă suntem în Cd. III, dacă din unghi scădem π obţinem o π π
valoare din Cd. I tg ( − x) = ctg x; ctg ( - x) = tg x;
2 2
Dacă suntem în Cd. IV, dacă din 2π scădem unghiul obţinem o tg ( π − x) = − tg x; ctg ( π − x) = − ctg x;
valoare din Cd. I
17) Paritatea, imparitatea functiilor
Se deduc formulele de reducere sin ( − x ) = −sin x cos (− x ) = cos x
Cd II Cd III Cd IV tg(− x) = − tg x ctg (−x) = − ctg x
cos −cos( π -t) −cos (t- π ) cos (2 π -t) 18) Periodicitatea functiilor
sin sin ( π -t) −sin (t- π ) −sin (2 π -t) sin ( x + 2k π ) = sin x cos ( x + 2k π ) = cos x
Obs.: Semnele se aleg corespunzator cadranelor tg (x + k π ) = tg x ctg (x + k π ) = ctg x , ∀ k ∈ Z
15) Formule trigonometrice fundamentale 19) Formule trigonometrice pentru dublul unui unghi
a) sin2x +cos2x =1 a) sin 2x = 2⋅sinx⋅cosx
b) cos (a + b) = cos a cos b − sin a sin b b) cos 2x = cos2x – sin2x = 2⋅cos2x –1 = 1- 2⋅sin2x
cos (a –b) = cos a cos b + sin a sin b
( ctgx ) − 1
2
Obs.: “cos “ pastreaza functia, schimba semnul 2 ⋅ tgx
c) tg 2x = d) ctg 2 x =
c) sin (a+b) = sin a cos b –cos a sin b 1 − tg x2
2ctgx
2 2
sin (a–b) = sin a cos b +cos a sin b Obs.: notăm tg x = (tgx) , analog pentru celelalte;
Obs.: “ sin” schimba functia, pastreaza semnul Obs.2: cos 3x = 4 cos3 x − 3cos x
tga + tgb sin 3x = 4sin3 x − 3sin x
d) tg ( a + b ) =
1 − tga ⋅ tgb 20) Deducerea formulelor pentru jumătatea unui unghi
tga − tgb a 1 + cos a a 1 − cos a
tg ( a − b ) = cos = ; sin =
1 + tga ⋅ tgb 2 2 2 2
Obs.: “tg” la numarator pastreaza semnul, la numitor este x x
schimbat Obs.: 1 − cos x = 2sin 2 şi 1 + cos x = 2 cos 2
2 2
ctga ⋅ ctgb − 1 21) Substitutia universala
e) ctg ( a + b ) =
ctga + ctgb a a
2tg 1 − tg 2
ctga ⋅ ctgb + 1 2 ; cos a = 2 ;
ctg ( a − b ) = sin a =
ctga − ctgb 2 a 2 a
1 + tg 1 + tg
2 2

49 50
 a 24) Trasarea graficului “sin”
2tg
2 a 1 − cos a a) sin : ℜ → [-1;1]
tg a = ⇒ tg = ;
a 2 sin a b)
1 − tg 2
2
a a
2 sin cos
a a 2 2 ;
obs : sin a = 2 sin cos =
2 2 2 a 2 a
sin + cos
2 2
22)Transformarea produselor in sume c)“sin” nu e bijectiva, alegem restrictia
1 sin : [- π 2 ; π 2 ] → [-1; 1]
a) sin a cos b = ( sin(a−b) + sin(a+b))
2
d) sin inversabila, sin -1 not arcsin ⇒
1
b) cos a cos b = (cos(a−b) +cos(a+b)) arcsin:[-1;1] → [- π 2 ; π 2 ]
2
1 e) sins crescatoare pe [- π 2 ; π 2 ] si sins descrescatoare pe
c) sin a sin b = (cos(a−b) − cos(a+b))
2 [ π 2 ; 3π ]
2
obs : Se deduc prin verificarea lui M α
25) Trasarea graficului “cos”
23) Transformarea sumelor in produs a) cos : ℜ → [-1;1]
a+b a −b b)
a) sin a + sin b = 2 sin cos
2 2
a−b a+b
b) sin a – sin b = 2 sin cos
2 2
a+b a −b
c) cos a + cos b =2 cos cos
2 2
a+b a−b
d) cos a − cos b = − 2 sin sin c) “cos” nu e bijectiva, alegem cos : [0; π ] → [-1;1]
2 2
d) cos -1 not arccos, arccos : [-1;1] → [0; π ]
obs : sin ± sin = 2 sin. . . . . cos cu “sin” pastrand semnul, “cos”
schimbandu-l; cos + cos = 2 cos cos
e) coss descrescatoare pe [0; π ] coss crescatoare pe [ π ; 2 π ]
cos – cos = −2 sin sin
obs : Toate se pot obtine din cerc.

51 52
26) Trasarea graficului “ tg” 29) Exprimarea cos, sin in functie de laturi
π b2 + c2 − a2 a
a) tg : ℜ \ { +k π / k ∈ Z } → ℜ cos A = si analoagele sin A =
2 2bc 2R
b) 30) Natura triunghiului
dacă m ( A ) > 90 ⇒ ΔABC obtuzunghic
dacă m ( A ) < 90 ⇒ ΔABC ascuţitunghic
dacă m ( A ) = 90 ⇒ ΔABC dreptunghic
31) teorema medianei: Notând ma mediana corespunzătoare
2 ( b2 + c 2 ) − a 2
c) “tg” nu e bijectiva, alegem restrictie tg : (- π 2 ; π 2 ) → ℜ laturii BC avem relaţia ma2 =
4
d) tg -1 not arctg, arctg : ℜ → (- π 2 ; π 2 ) 2 bc
32) Lungimea bisectoarei unui unghi la = p ( p − a)
b+c
e) tg este strict crescatoare pe (- π 2 ; π 2 ) b+c
27) Trasarea graficului “ ctg” 33) AI = ⋅ la
a+b+c
a) ctg : ℜ \{ k π / k ∈ Z} → ℜ 34) Calculul lungimii lui OH
b)
OH 2 = R 2 (1 − 8cos A cos B cos C )
OH 2 = 9 R 2 − ( a 2 + b2 + c2 )
abc
35) Calculul lungimii lui OI OI 2 = R 2 −
a+b+c
36) relaţia lui Stewart Fie ΔABC şi D ∈ ( BC ) . Atunci are loc
c) “ctg” nu e bijectiva, alegem ctg : (0; π ) → ℜ relaţia AB 2 ⋅ DC − AD 2 ⋅ BC + AC 2 ⋅ BD = BD ⋅ DC ⋅ BC
37) relaţia lui Leibniz: Fie ΔABC şi G centrul său de greutate:
d) ctg -1 not arcctg, arcctg ℜ → (0; π ) Atunci are loc: MA2 + MB 2 + MC 2 = 3MG 2 + GA2 + GB 2 + GC 2
e) ctg strict descrescatoare pe (0; π ) 2
Obs.: Graficul functiei si graficul arc…. sunt simetrice fata de Obs.: Înlocuind GA = ⋅ ma şi analoagele obţinem
3
prima bisectoare. 1
28) Teorema cosinusului MA2 + MB 2 + MC 2 = 3MG 2 + ⋅ ( a 2 + b2 + c2 )
3
Oricare ar fi triunghiul ABC ⇒ a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A si Obs.2: dacă în relaţia de mai sus punem M = O obţinem
analoagele.
1
OG 2 = R 2 − ⋅ ( a 2 + b2 + c2 )
9

53 54
38) Functii trigonometrice ale unghiului pe jumatate 45) Rezolvarea triunghiului oarecare:
A ( p − b)( p − c) A p( p − a) a) (L.U.L.)E1) Teorema cosinusului⇒L3
sin = cos = E2) Teorema sinusurilor⇒U1, U2
2 bc 2 bc
b) (U.L.U.)E1) Suma unghiurilor in triunghi ⇒ U3
A ( p − b)( p − c) A p( p − a)
tg = ctg = E2) Teorema sinusurilor ⇒L2, L3
2 p( p − a) 2 ( p − b)( p − c) c) (L.L.L.)E1) Teorema cosinusului de 3 ori ⇒ U1, U2, U3
x 1 + cos x Obs: Se poate utiliza de foarte multe ori suma unghiurilor in
Obs: Se foloseste cos = triunghi=180°
2 2
46) Relaţii trigonometrice importante
39) Teorema sinusurilor
A B C r
a b c r = 4 R ⋅ sin ⋅ sin ⋅ sin cos A + cos B + cos C = 1 +
Oricare ar fi triunghiul ABC⇒ = = = 2R 2 2 2 R
sin A sin B sin C
40) laturile şi raza cercului circumscris triunghiului ortic 47)Produs scalar a doi vectori u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos ( (u , v ) ) , unde
R (u , v ) este unghi orientat trigonometric, deci
a ' = a cos A, b ' = b cos B, c ' = c cos C şi R ' =
2 u ⋅ v = xu2 + yu2 ⋅ xv2 + yv2 ⋅ cos ϕ
2bc A
41) lungimea bisectoarei la = cos Obs.: Se deduce uşor că: u ⋅ v = xu ⋅ xv + yu ⋅ yv şi deci
b+c 2
xu ⋅ xv + yu ⋅ yv
42) teorema medianei: Notând ma mediana corespunzătoare cos ( (u , v ) ) =
2 ( b2 + c 2 ) − a 2 xu2 + yu2 ⋅ xv2 + yv2
laturii BC avem relaţia ma2 =
4 48) Proprietăţi ale produsului scalar: a) u ⋅ v = v ⋅ u
43) Deducerea formulelor pentru aria triunghiului
a ⋅ ha ab sin C abc
(
b) u ≠ 0, v ≠ 0 ⇒ u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ) c) u = u ⋅ u
S= = = p( p − a)( p − b)( p − c) = r ⋅ p = 49)Aplicaţii ale produsului scalar:
2 2 4R
a) Teorema cosinusului a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A si analoagele.
a+b+c
unde p = semiperimetru, r → raza cercului inscris, R → 2 ( b2 + c 2 ) − a 2
2 b)teorema medianei: ma2 =
raza cercului circumscris 4
44) Deducerea lungimilor razei 2 bc
c) lungimea bisectoarea la = p ( p − a)
abc S b+c
a)cercului circumscris R = b) cercului înscris r =
4S p b+c abc
d) AI = ⋅ la OI 2 = R 2 −
S a+b+c a+b+c
c) cercului exînscris ra =
p−a OH = R (1 − 8cos A cos B cos C )
2 2 OH = 9 R − ( a 2 + b2 + c2 )
2 2

55 56
 π π π π Completări:
sin( − x) = cos x şi cos( − x) = sin x tg ( − x) = ctgx şi ctg ( − x) = tgx
2 2 2 2
1 1
sec x = cos ecx =
cos x sin x
sin( x + 2kπ ) = sin x cos( x + 2kπ ) = cos x
tg ( x + kπ ) = tgx ctg ( x + kπ ) = ctgx
cos( x ± y) = cos x cos y ∓ sin x sin y sin( x ± y) = sin x cos y ± cos x sin y
tgx ± tgy ctgx ⋅ ctgy ∓ 1
tg ( x ± y ) = ctg ( x ± y ) =
1 ∓ tgx ⋅ tgy ctgx ± ctgy
cos(− x) = cos x şi sin(− x) = − sin x tg (− x) = −tgx şi
ctg (− x) = −ctgx
sin 2 x = 2sin x cos x cos 2 x = cos 2 x − sin 2 x
= 2 cos 2 x − 1 = 1 − 2sin 2 x
( ctgx ) −1
2
2tgx x 1+cos x x 1−cosx
tg 2 x = , ctg 2 x = cos = , sin =
1 − tg x
2
2ctgx 2 2 2 2
sin 3 x = 3sin x − 4sin 3 x cos 3 x = 4 cos3 x − 3cos x
2t 1− t2
sin x = cos x =
1+ t2 1+ t2
2t x sin(x + y) + sin(x − y)
tg x = unde t = tg sin x cos y =
1− t 2
2 2
cos( x + y) + cos( x − y) cos(x − y) − cos(x + y)
cos x cos y = sin x sin y =
2 2
x+ y x− y x− y x+ y
sin x + sin y = 2sin cos sin x − sin y = 2sin cos
2 2 2 2
x+ y x− y x+ y x− y
cos x + cos y = 2cos cos cos x − cos y = −2sin sin
2 2 2 2
a = b + c − 2bc cos A
2 2 2
a b c
= = = 2R
sin A sin B sin C
A ( p − b)( p − c) A p( p − a)
sin = cos =
2 bc 2 bc
57 58
Completări:

CUPRINS

CAPITOLUL pag.
Mulţimi.Mulţimea numerelor reale...................................... 3
Elemente de logică matematică............................................. 12
Şiruri de numere reale........................................................... 16
Funcţii...................................................................................... 21
Funcţia de gradul I şi funcţia de gradul II .......................... 29
Paralelism şi calcul vectorial................................................. 40
Elemente de trigonometrie.................................................... 46

59 60