PROIECT LA ELEMENTE DE ARTĂ MILITARĂ

TEMA:Analiza multidimensională a principiului surprinderii

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

Prof.univ.dr

UDEANU GHEORGHE

AUTOR

Sd.Plt.
GRAURE MĂLINA

-SIBIU 2017-
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

Cuprins

INTRODUCERE...............................................................................3

CAPITOLUL I – ANALIZA MULTIDIMENSIONALĂ A

PRINCIPIULUI SURPRINDERII....................................................4

1.1 Surprinderea-factor decisiv în confruntările armate...............................4

1.2 Domeniile de manifestare ale surprinderii.............................................8
1.3 Componentele surprinderii strategice în confruntarea armată.............10
1.4 Importanța informațiilor în manifestarea principiului surprinderii......12

CONCLUZII....................................................................................14

BIBLIOGRAFIE.............................................................................15

2
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri, fiecare întâmplare neprevăzută a

reprezentat o surprindere, apărând din necesitatea obiectivă de a anihila
superioritatea forțelor inamice și de a obține succesul cu un număr de forțe și
mijloace mai mic decât cel al adversarului.Cel care reușește să surprindă, este
în majoritatea cazurilor învingător.
“Întreaga artă a războiului se bazează pe înșelătorie .De aceea, dacă ești
capabil, simulează incapacitatea;dacă ești active, simulează pasivitatea. Dacă
ești aproape, fă să creadă că ești departe, și dacă ești departe, fă să creadă că
ești aproape.Momește inamicul pentru a-l prinde în capcană ; simulează
neorînduiala și lovește-l[...] Enervează-l și derutează-l pe comandantul lui de
căpetenie[...] Atacă-l cînd și acolo unde nu este pregătit; acționează când el nu
se așteaptă la așa ceva.”1

1 Sun Tzî,”Arta războiului”,Editura Militară,București,1976

3
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

CAPITOLUL I – ANALIZA MULTIDIMENSIONALĂ A

PRINCIPIULUI SURPRINDERII
1.1Surprinderea-factor decisiv în confruntările armate

Încă din cele mai vechi timpuri, surprinderea a reprezentat un factor

decisiv în confruntările armate, astfel că din experiențele trecute s-a ajuns la
concluzia că acela care reușește să-l surprindă pe adversar este în majoritatea
cazurilor învingător, iar cel care este surprins, dacă nu are o capacitate mare
de reacție, a pierdut lupta. Datorită complexității sale și a diferiților factori
care pot apărea pe timpul confruntărilor militare, surprinderea reprezintă un
concept greu de definit și analizat, întrucât ceea ce poate fi doar prevăzut, nu
poate garanta obținerea succesului.
Prin surprindere, se urmărește crearea de panică, scăderea capacității de
luptă și ripostă a adversarului și distrugerea apărării acestuia, astfel încât
raportul de forțe să fie schimbat în favoarea forțelor proprii.Pentru a putea fi
realizată surprinderea, comandanții trebuie să dispună de informațiile
necesare despre inamic,cunoșterea lor influențând rapiditatea si siguranța
acțiunilor, dar pe de altă parte și ingeniozitatea si hotărârea comandanților
joacă un rol important în realizarea surprinderii.
Experiența istorică a demonstrat că surprinderea are efecte atât de ordin
moral, cât și material asupra inamicului, cele două efecte aflându-se în relație
de intercondiționare reciprocă, creând condiții favorabile obținerii
succesului.Efectele materiale suferite de către inamic constau în reducerea
numărului de personal și tehnică, un număr mare de pierderi materiale, care
vor duce la reducerea capacității de luptă a acestuia, dezorganizarea apărării,
precum și a sistemului de conducere.Într-o strânsă legătură cu efectele morale
se află cele psiho-morale, care constau în sentimentele de teamă, disperare,
înfrângere, descurajare și îngrijorare.Atunci când cel care a realizat
surprinderea dispune de o capacitate mare de luptă și superioritate numerică,
aceste sentimente ale adversarului se amplifică, neefind în stare să facă față
situației.
Relația de intercondiționare dintre cele două efecte ale suprinderii
(moral și material) este dată de faptul că pierderile mari în rândul
personalului, a tehnicii, dezorganizarea sistemul de conducere,cel logistic și a
apărări, vor provoca panică atât în rândul comandanților, cât și a forțelor
subordonate.Ambele efecte coroborate reprezintă modalitatea prin care forțele
proprii reușesc să producă distrugerea coeziunii inamicului, diminuarea
4
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

capacității de reacție și ripostă și în final anihilarea totală a acestuia. Însă

marele teoretician militar Carl von Clausewitz afirma într-una din lucrările
sale că “surprinderea devine,deci, mijlocul superiorității, dar mai trebuie
privită și ca un principiu independent, anume prin efortul ei moral.Unde
reusește la un grad înalt, ea are drept consecință confuzia și descurajarea
adversarului, și există multe exemple mari și mici, cum acestea amplifică
succesul.”2 Făcând o analiză a celor două efecte ale surprinderii, s-a ajuns la
concluzia că efectele morale, prin iscusința comandanților,pot fi limitate,însă
cele materiale sunt decisive, afectând capacitatea de reacție și de luptă a
inamicului.
Surprinderea a constituit un element decisiv în confruntările armate
române, aceasta fiind realizată prin folosirea unor manevre iscusite, a unor
lovituri frontale și de flancuri, a vremii nefavorabile, dar și prin inducerea
inamicului în eroare cu privire la aspecte ce țin de teren și moment.Făcând o
scurtă analiză retroactivă în istoria română, putem aminti numeroase bătălii în
care utilizarea surprinderii a garantat obținerea succesului.Domnitorul Ștefan
cel Mare a folosit surprinderea atât în anul 1467 în bătălia de la Baia, unde a
avut loc atacul de noapte, cât și în anul 1475 în bătălia de la Vaslui, când
armata sa a atacat prin surprindere flancurile și spatele oștii turcești.
Totodată, suprinderea nu a fost folosită doar în confruntările armate
române, ci și în conflictele militare străine.Un exemplu relevant este
reprezentat de acțiunea armatei lui Napoleon Bonaparte, din 1814, împotriva
lui Blücher, când armata acestuia executa un marș de două zile de-a lungul
Marnei.Acestă acțiune nu ar fi putut avea rezultate importante, dacă armata
lui Blücher nu ar fi fost atacată pe părți, după un marș de trei zile.Dacă
Blücher ar fi anticipat posibilitatea acestui atac, armata sa nu ar mai fi fost
luată prin surprindere și astfel nu ar fi suferit această îmfrângere.Cele două
campanii ale războiului arabo-israelian din anul 1967, respective 1973,
reprezintă alte două exemple în care cei care au reușit să realizeze
suprinderea, au ieșit învingători din luptă.
Așadar, făcând o succintă analiză a diferitelor succese obținute în
confruntările armate din toate timpurile, putem observa că o mare parte dintre
acestea s-au bazat pe modalități de acțiune inedited, greu de imaginat de către
adversar și chiar de superiorii celor care întreprindeau confruntarea
respectivă.Surprinderea a fost realizată doar acolo unde a fost permisă o

2 Carl von Clausewitz, “Despre război”, Editura Militară,București,1982,p.185

5
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

libertate mare de acțiune mare de acțiune, ca urmare a raportării într-o

manieră nouă la cerințele actuale a legilor și principiilor luptei armate.
Marele teoretician militar Carl von Clausewitz aprecia că surprinderea
ocupă un rol important în obținerea superiorității în conflictele armate;această
superioritate ca duce la descurajarea inamicului și va garanta succesul
acțiunii. ”Ea stă, mai mult sau mai puțin, la baza a tot ce se întreprinde, pentru
că, fără surprindere , de fapt nu se poate închipui superioritatea în punctul
hotărîtor.[…]Unde reușește la un grad înalt, ea are drept consecință confuzia
și descurajarea adversarului, și există multe exemple exemple, mari și mici,
cum acestea multiplică succesul.”3
De-a lungul timpului, istoria militară românească a elaborat o serie de
lucrări cu un conținut bogat în ceea ce privește principiul surprinderii, având
ca punct de reper experiența confruntărilor militare privind metodele,
domeniile de manifestare și efectele surprinderii. O primă lucrare care a
abordat problematica surprinderii este “Elemente de strategie ”,unde autorii
au surprins rolul și efectele pe care le are surprinderea asupra luptei, dar și
importanța ei în luarea deciziilor de către comandanți.”În toate timpurile,
surprinderea a avut un rol hotărâtor în obținerea victoriei.Toți marii căpitani
au căutat să realizeze surprinderea atât în manevra strategică, cât și pe câmpul
de bătălie.”4
Într-o altă lucrare,”Conducerea trupelor”, autorii accentuează faptul că
surprinderea și puterea atacului sunt factori indispensabili reușitei
confruntărilor armate.”Puterea- apreciază ei- rezultă din superioritatea de
mijloace, iar surprinderea se realizează prin dozarea neașteptată de forțe ,
repeziciune în execuție, întrebuințarea de mijloace și procedee noi de luptă.”5
Totodată, realizarea surprinderii este condiționată de puterea atacului, astfel
că „surprinderea depinde, intr-o largă măsură, de puterea atacului, iar acolo
unde nu este putere, efectele surprinderii scad vertiginos, tinzînd spre
zero.”6Analizând și parafrazând cele două citate, argumentez rolul surprinderii
în obținerea victoriei datorită confruntărilor pe câmpul de luptă, un factor
important în desfășurarea luptei armate fiin superioritatea gândirii stategice a
marilor conducători care, printr-o strategie bine pusă la punct (prin tactica și

3 Carl von Clausewitz, “Despre război”, Editura Militară,1982,p.185.

4 General de divizie Sichitiu Ioan, col.Ioani’iu Alexandru,Elemente de strategie,Atelierele „Cartea
Românească”,București, p.66
5 General de divizie Sichitiu Ioan,lt. colonel Gavrilescu A. și maior TeodorescuTr.,Conducerea trupelor pentru
ofițerii de toate armele și toate gradele,Editura Cartea Românească.București,1935,p.581-582
6 General de divizie Sichitiu Ioan,lt. colonel Gavrilescu A. și maior TeodorescuTr.,Conducerea trupelor pentru
ofițerii de toate armele și toate gradele,Editura Cartea Românească.București,1935,p.581-582
6
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

tehnica corespunzătoare ), au reușit să își pună adversarul într-o postură de

pierzător, maximizându-și avantajele și minimizând totodată dezavantajele,
evitând inamicul și lovindu-l cu toată în momentul în care nu se așteaptă,
dozându-și forțele acolo unde este mai slab și se așteaptă mai puțin.Altfel
spus, puterea și rapiditatea atacului realizează surprinderea atunci când
inamicul se află într-o situație nefavorabilă situației, evitarea acesteia
devenind imposibilă datorită forțelor bine dispuse și al modului de execuție al
acestora.
Lupta armată modernă, cu situațiile ei pline de riscuri, solicită din
partea omului resursele psihice și morale, deoarece etapa actuală este
caracterizată printr-o diversitate a mijloacelor de desfășurare a confruntărilor
armate prin care tendința de perfecționare și de profesionalizare a pregătirii
armatei și punerea în evidență a militarului devin o cerință obligatorie a
ceeace înseamnă un luptător modern.
Fie că este vorba de asimetrie pozitivă sau negativă, concepția
operațiilor și al acțiunilor de luptă mizează pe inteligență, strategie, gândire și,
nu în ultimul rând, prin mijloace corespunzătoare , deoarece o acțiune
ofensivă surprinde inamicul nu doar prin alegerea momentului, ci și prin
mijloacelor corespunzătoare, tehnologia de care dispune la momentul
respectiv.
Surprinderea tehnologică și informațională reprezintă un sublimat al
inteligenței umane, având un rol decisiv în desfăsurarea luptei armate, astfel
lupta moderrnă a deschis noi orizonturi în ceea ce privește conceptul de
surprindere și de evitare a surprinderii.Astfel,surprinderea devine un concept
mult mai complex care poate fi definit, analizat și studiat în amănunt datorită
informației și gradului de dificultate cu care aceasta ajunge într-un timp foarte
scurt la comandanți.Sateliții militari de telecomunicații au devenit
îndrumătorii comandanților în toate cele trei medii, aceștia beneficiind de
informații exacte de la locul respectiv, generând astfel o serie de posibilități
pe care comandantul poate să le adopte pentru a realiza surprinderea sau
pentru evitarea acesteia.
Swarming-ul este un concept nou în doctrina militară, prin care se
urmărește trecerea de la armatele de masă la unitățile de dimensiuni mici,
foarte numeroase cu o putere de foc și o mobilitate remarcabilă, care să
acționeze asupra inamicului simultan și din mai multe direcții, cu scopul de al
dezorienta și de al face cât mai expus la atacul trupelor proprii datorită

7
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

incapacității acestuia de a stabili o direcție anume pe care să își concentreze

forțele.
În concluzie, surprinderea, respectiv evitarea acesteia, se află într-o
continuă modificare, neîncetând să surprindă prin caracterul irepetabil al
acțiunilor, determinat de o concepție cu totul nouă, prin folosirea unor tehnici
inedite de luptă, superioare celor folosite anterior, în confruntările armate.
1.2 Domeniile de manifestare ale surprinderii

Lupta modernă reprezintă o nouă oportunitate, iar surprinderea iși

manifestă caracterul dobândit de-a lungul anilor în fiecare dintre din
următoarele domenii , având modalități specifice de manifestare aflate într-o
strânsă relație de intercondiționare:

PD I P L O M O AL TI TI CI C
ML U PA TS A -A M R EM D AI AT Ă
MP O L I TU I PAC TS A - EE C O N O M L IEC C O T - RF IO N N A I NC C I A R
DEM CIEPODL NOI AOM M A ITC I OC - TS P I OE HN NA OJ /LC OO GN ITC R A S P I O N A J
ASE PLR IEMO C NAT ATR ĂJO/ CN O I CN P S IH O L O G IC
FT IE N H A N N O C L I OA GR I C
TP SR IAH SO P LI OO NG AI C J
Figura nr. 1 Domeniile de manifestare ale surprinderii

“Surprinderea în domeniul politic s-a manifestat în acțiuni, convenții,

tratate, alianțe etc. ale unui stat sau grup de state menite să realizeze grupari

8
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

de forțe politice, economice și militare capabile să surclaseze alte centre și

grupări de forțe sau să inducă în eroare în ceea ce privește intențiile proprii.”7
Un exemplu de surprindere în plan politic îl constituie lovitura de stat
din Cipru, din iulie 1974, care a dus la răsturnarea președintelui Makarios, a
declanșat criza politică din insulă, pe fondul căreia s-s produs invazia militară
a Turciei.Ca o reacție în lanț, Turcia și Grecia au ajuns în pragul războiului,
care, dacă ar fi izbucnit, ar fi avut consecințe imprevizibile pentru întreaga
Europă de sud-est.
Surprinderea economică reprezintă expresia esențializată a ceea ce
înseamnă dispunerea de materiale și bunuri, de tehnică și tehnologii, respectiv
lipsa adversarului de aceste resurse care într-o situație de conflict poate să îi
afecteze grav capacitatea de luptă printr-un complex de acțiuni cu caracter
permanent mai mult sau mai puțin violente.
Un exemplu relevant de surprindere economică, au realizat țările O.P.E.C
în deceniul VIII al secolului XX.Prin manevrarea prețului petrolului, au
determinat perturbări masive în cadrul sistemului financiar internaționalși
scurgerea fără voia marilor puteri a unor uriașe rezerve valutare către țările
O.P.E.C, rezerve care au fost folosite de unele dintre ele(Irak.Siria,Iran)
pentru masive transporturi de arme.Embargoul economic total impus Irakului
de consiliul de securitate al O.N.U, în luna august 1990, nu s-a soldat cu
efectele scontate, respectiv retragerea trupelor agresorului din Kuweit, fapt ce
a determinat declanșarea acțiunilor militare la 17 ianuarie 1991, după aproape
6 luni de izolare economică.
Prevenirea surprinderii economice se realizează prin pregătirea
economiei pentru apărare, asigurarea finanțării nevoilor de apărare,
valorficarea întregului potențial economic al țării și al subordona în caz de
nevoie efortului de apărare.În vederea prevenirii surprinderii, trebuie făcute
stocuri de materiale, rezerve de materii prime și valutare și întocmite acorduri
economice.
Surprinderea tehnologică este capabilă să surclaseze multe din celelalte
domenii ale surprinderi, având singură capacitatea de a obține
victoria.Aceasta depinde de mai mulți factori, dar cel mai important este cel
economic.
Tehnologia modernă a evoluat semnificativ în ultimii ani ai secolului al
XX-lea și la începutul secolului al XXI-lea.Știința, rspectiv progresele
tehnologice au introdus în aria tehnologică înzestrarea armelor vechi cu noi
tipuri de arme convenționale de o înaltă acuratețe și o precizie deosebită
destinate descoperirii, localizării, respectiv lovirii inamicului pe distanțe
7 Probleme de artă militară, Editura Militară,București,nr.4,1987,p.54
9
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

foarte mari.Așa numitele arme inteligente marchează, cu siguranță, elementul

distinctiv dintre războiul nuclear și cel convențional.
Optimizarea relației dintre surprindere și tehnologie presupune un
permanent efort reciproc , o adaptare mereu mai bună în ambele sensuri, adică
evaluarea corectă a implicațiilor militare a noilor descoperiri și elaborarea
concepțiilor de întrebuințare într-un nou mod a tehnicii militare create prin
tehnologiile de vârf.

1.3 Componentele surprinderii strategice în confruntarea armată

Surprinderea strategică implică cel puțin patru perspective din care

poate fi definită lupta armată: tehnologică, informațională, conceptuală și
operațional-acțională.

D.Operațional- A.Tehnologică
acțională COMPONENTELE
SURPRINDERII
STRATEGICE ÎN
CONFRUNTAREA
ARMATĂ

C.Conceptuală B.Informațională

Figura nr. 2 Componentele surprinderii strategice în contextul luptei armate8

Întotdeauna, unitățile care au folosit pe câmpul de luptă tehnică militară

care nu a mai fost utilizată până la acel moment a avut drept scop surprinderea
adversarului.Un exemplu de surprindere tehnologică îl reprezintă folosirea
armei nucleare , în august 1945, asupra orașelor japoneze Hiroshima și
Nagasaki.Cele două lovituri nucleare au produs un dezechilibru tehnologic și
operațional brusc și major și capitularea necondiționată a Japoniei.

8 Udeanu, Gheorghe,Elemente de artă militară, Editura Academia Forțelor Terestre ,Sibiu, 2013, p. 17
10
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

Componenta informațională a surprinderii strategice se manifestă prin

obținerea informațiilor corecte referitoare la poziția inamicului în diferite
circumstanțe , dezinformarea resprectiv inducerea în eroareîn comandamentul
strategic al adversarului.
Componenta conceptuală a surpinderii se manifestă din partea ambilor
participanți la acțiune.Experiența confruntărilor armate capătă un caracter
dinamic și manevrier în concepția planului, funadamentată pe principiul
surprinderii, inițiativei și a libertății de acțiune.Pentru a realiza
surprinderea,agresorul va utiliza cu prioritate toate mijloacele și forțele de
care dispune pe mai multe direcții concomitent cu aplicarea măsurilor de
interdicție a contramanevrei prevăzută în planul comandamentului advers.
Un exemplu de surprindere conceptuală îl reprezintă Războiul fulger
aplicat de către germani în cel de-al Doilea Război Mondial.Astfel, prin
folosirea forțelor terestre, aeriene și navale în adâncimea dispozitivului
inamicului ,s-s concentrat prin surprindere centrul de greutate al forței
ofensive aupra unor obiective politico- militare si economice de mare
importanță.
Scopul componentei operațional-acționale este obținerea victoriei.Deja
cunoscut este faptul că manevra reprezintă un concept indiscutabil în
realizarea unei surprinderi în fața adversarului indiferent de loc si timp,
deoarece mobilitatea stimulează surprinderea și aduce trupele proprii cu
ușurință în fața adversarului.Astfel, comandamentele militare coordonează
acțiuni militare într-o manieră extraordinară prin care și-au asigurat succesul
rapid și eficient.Aplicarea surprinderii operațional-acțională a determinat
realizarea succesului în rândul trupelor conduse de voievozii români care au
reușit să surprindă adversarul în ciuda inferiorității cantitative a forțelor și
mijloacelor evidente.
O acțiune planificată prin surprindere presupune angajarea forțelor
proprii într-un alt context decât cel cunoscut, specific conflictelor
anterioare.Altfel, planificarea și conducerea activităților reprezintă principalii
factori care conferă dificultatea acestui proces datorită condițiilor
geoclimatice din spațiul de confruntare, respectiv posibila existență în
arsenalul forțelor adverse a unor tehnologii de armament cu performanțe
cunoscute insuficient.

11
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

O sinteză a corelației dintre componentele strategice este descrisă în

următoarea figură:

a)Componenta b)Componenta
tehnologică a informațională a
surprinderii surprinderii
strategice strategice.

c)Componenta
conceptuală a
surprinderii
strategice

d)Componenta
operațional-
acțională a
surprinderii
strategice

Figura nr. 3 Corelația dintre componentele surprinderii strategice9

În concluzie, surprinderea strategică este un concept cu o largă arie de

cuprindere care și-a menținut și consolidat caracterul imprevizibil în
confruntările armate.

9 Udeanu, Gheorghe,Elemente de artă militară, Editura Academia Forțelor Terestre ,Sibiu, 2013, p. 182
12
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

1.4 Importanța informațiilor în manifestarea principiului surprinderii

Informațiile ocupă un rol decisiv în asigurarea securității și protecției

forțelor, pentru realizarea unei planificări temeinice a operației și inducerea
în eroare a inamicului.Prin acțiuni specifice fiecărui eșalon, comandanții obțin
și analizează datele și informațiile privind inamicul și mediul de desfășurare a
operației.
Realizarea surprinderii nu este garantată doar de folosirea în masă a
tancurilor, transportoarelor blindate, artilerie și aviație, adică a elementelor cu
putere mare de lovire, ci de informații precise și oportune despre forțele și
mijloacele împotriva cărora urmează să fie întrebuințate trupele
proprii.Surprinderea se va realiza numai atunci când se reușește să se
preocupe informații exacte, veridice despre inamic, într-un timp cât mai scurt.
Odată cu dezvoltarea rolului informației, al cunoașterii temeinice a
inamicului în adoptarea hotărârilor adecvate situațiilor și în conducerea
forțelor proprii, mijloacele de cercetare au cunoscut o adevărată revoluție în
ceea ce privește cantitatea și calitatea informațiilor culese, distanțele la care se
realizează viteza de transmitere, capacitatea de prelucrare și de valorificare a
acestora.Folosindu-se de ele, comandamentele militare pot să stabilească,
locul și momentul în care se va declanșa acțiunea, valoarea forțelor și
procedeul cel mai probabil ce va fi folosit.Totodată, cunoașterea temeinică a
inamicului permite luarea unor măsuri adecvate pentru dobândirea sau
menținerea inițiativei și executarrea oportună a acțiunilor surpriză, cu forțe
puține și mijloace minime.
Pentru satisfacerea nevoilor de informații, la nivel strategic, există două
modalități.Prima dintre ele, care din punct de vedere istoric o precede pe a
doua, include o varietate de măsuri bazate pe dimensiunile diferite ale artei
arăzboiului sau puterii de luptă.Cea de-a doua modalitate constă în
îmbunătățirea activității de informații, care a început să asigure mijloace de
reducere a incertitudinii începând cu a doua parte a secolului XXI.Numărul
aproape infinit de metode posibile pentru reducerea incertitudinii poate fi
clasificat în trei categorii interconectate:prima categorie include mijloace
tehnice și materiale, a doua categorie se ocupă de ceea ce se numește arta
războiului, iar cea de-a treia categorie derivă din calitatea actului conducerii.
Ultima perioasă este caracterizată de actualizarea sau identificarea și
fundamentarea unor noi norme, tactici și proceduri ce utilizează mijloace
tehnice performante(sisteme GPS) și comunicații prin satelit.
13
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

CONCLUZII

Surprinderea a avut, în trecut, are în prezent și va avea în viitor o

importanță și un rol deosebit în pregătirea și desfășurarea luptei armat, în
toate domeniile artei militare.
Acest rol important este asigurat de de faptul că aceasta urmează
să asigure lovirea neașteptată a inamicului, să provoace panică în rândurile
sale , să-i reducă capacitatea de ripostă și să-i dezorganizeze apărarea și
conducerea , creând condiții favorabile nimicirii lui cu forțe și mijloace mai
puține și astfel favorizând schimbarea raportului de forțe.

14
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE„NICOLAE BĂLCESCU“

BIBLIOGRAFIE

1. Carl von Clausewitz, “Despre război”, Editura

Militară,București,1982
2. Carl von Clausewitz, “Despre război”, Editura Militară,1982

3. General de divizie Sichitiu Ioan, col.Ioani’iu Alexandru,Elemente de

strategie,Atelierele „Cartea Românească”,București

4. General de divizie Sichitiu Ioan,lt. colonel Gavrilescu A. și maior

TeodorescuTr.,Conducerea trupelor pentru ofițerii de toate armele și
toate gradele,Editura Cartea Românească.București,1935,

5. Sun Tzî,”Arta războiului”,Editura Militară,București,1976

6. Probleme de artă militară, Editura Militară,București,nr.4,1987

7. Udeanu, Gheorghe,Elemente de artă militară, Editura Academia

Forțelor Terestre ,Sibiu, 2013

15