CURS 4

2.6. Analiza economică şi analiza financiară – problematică şi

particularităţi

Analiza economică
Obiectiv: stabilirea oportunităţii şi viabilităţii proiectelor de investiţii prin
prisma intereselor zonale, sectoriale şi macroeconomice.
Are în vedere: stabilirea contribuţiei şi rolului proiectului la realizarea
politicilor guvernamentale, de dezvoltare, exporturi, îmbunătăţirea balanţei de plăţi
externe, creşterea veniturilor bugetare (la nivel central şi local), crearea de noi locuri
de muncă, reducerea presiunii şomajului.
Mod de calcul: indicatorii se calculează operând cu PBh , CFBh, VNh, etc. şi fără
să se ţină cont de aspecte legate de finanţare, cursul de schimb valutar, taxe şi
impozite, valoarea rămasă la lichidare la momentul de dezinvestiţii, ceea ce înseamnă
că se utilizează preţurile de referinţă ale pieţei mondiale.
Analiza financiară
Obiectiv: stabilirea oportunităţii şi viabilităţii proiectelor de investiţii din punct
de vedere al intereselor directe ale agentului economic.
Are în vedere: să stabilească dacă proiectul are o eficienţă convenabilă şi un
grad de risc acceptabil.
Mod de calcul: particularităţile calculului sunt:
- dobânda la credite, ratele de rambursare, taxele şi impozitele constituie
costuri explicite şi se includ în cheltuieli;
- subvenţiile primite şi împrumuturile pentru realizarea proiectului se includ
în categoria venituri;
- se operează cu PNh , CFNh, VNh;
- se lucrează cu preţurile curente ale pieţei;

1
 - inflaţia se ia în calcul atât la costuri cât şi la venituri şi avantaje, pe toată
durata de viaţă a proiectului;
- valoarea rămasă la lichidare la momentul de dezinvestiţii (v) se include la
venituri în cash flow-ul din ultimul an h = N = d + D.
Observaţie: În sectorul privat se utilizează cu precădere analiza financiară în
vederea alegerii variantei optime de realizare a unei investiţii.

3. CLASE DE INDICATORI UTILIZAŢI ÎN EVALUAREA

PROIECTELOR DE INVESTIŢII

3.1. Indicatori statici de evaluare a eficienţei investiţiilor

3.2. Indicatori de imobilizare
3.3. Factorul timp şi evaluarea proiectelor de investiţii
3.4. Indicatori dinamici de evaluare a eficienţei investiţiilor

3.1. Indicatori statici de evaluare a eficienţei investiţiilor

Principalii indicatori statici utilizaţi sunt următorii:

1. Rata de rentabilitate (r);
2. Coeficientul de eficienţă (e);
3. Randamentul economic (RE);
4. Termenul de recuperare a investiţiei (T);
5. Investiţia specifică (s);
6. Cheltuieli recalculate sau echivalate (K);
7. Cheltuieli recalculate specifice (k).

1. Rata de rentabilitate (r): este recomandată pentru proiectele cu d < 1 an şi cu It

cu valoare mică (achiziţionare echipamente, utilaje etc. pentru IMM-uri).
Rh
R= x100 (%), unde Rh = valoarea medie anuală a avantajului economic
It

2
 Rh = PBh , PNh , CFBh sau CFNh
D
 Rh
Rh = h 1

D
Proiectele acceptabile, dezirabile se reţin pentru continuarea analizei dacă
îndeplinesc condiţiile:
rj > ro, rs, rmin.dorit, unde:
ro = rata de rentabilitate realizată efetiv în activitatea agentului economic sau la alte
proiecte de investiţii;
rs = rata de rentabilitate în sectorul sau domeniul căruia îi aparţine proiectul analizat;
rmin.dorit = valoarea minimă a ratei de rentabilitate acceptată de investitor.
Dacă există mai multe variante de proiect se preferă varianta cu cea mai mare
rată de rentabilitate.
2) Coeficientul de eficienţă economică (e):
Rh
e= , pentru obiective noi;
It
Rhm  Rho
em = , pentru modernizări, unde:
Im
Rhm = avantajul mediu anual după modernizare;
Rho = avantajul mediu anual înainte de modernizare.
Rhi  Rhj
ec = Ii  Ij
, pentru compararea variantelor, unde:

Rhi , Rhj = avanatajul mediu anual în varianta i, j de proiect ;

Ii, Ij = valoarea investiţiei în varianta i,j de proiect.
Pentru ca proiectul să fie acceptat, trebuie ca:
e > eo, es, emin.dorit, unde:
eo = coeficientul de eficienţă economică realizat de agentul economic în activitate sau
la alte proiecte;
es = coeficientul de eficienţă economică realizat în ramură sau domeniu de activitate;

3
emin.dorit= valoarea minimă a coeficientului de eficienţă economică acceptată de
investitor.
Dacă există mai multe variante de proiect se preferă varianta cu cea mai mare
valoare a coeficientului de eficienţă economică.
3) Randamentul economic (RE):
Arată nivelul beneficiului care îi rămâne investitorului, după recuperarea
tuturor cheltuielilor generate de realizarea investiţiei şi de exploatarea capacităţilor de
producţie după punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii, respectiv capacitatea
unui proiect de a produce un plus de profit faţă de cel necesar pentru recuperarea
investiţiilor, pe unitate de efort investiţional.
N

RE =  Ph -1 sau RE =
h 1
D
 1 sau RE =
Pt
1
T It
It
cu Pt = Ptrec + Ptexced.
Pt = profit total obţinut pe durata de viaţă economică a proiectului;
Ptrec = profitul utilizat pentru recuperarea capitalului investit;
Ptexced. = surplusul de profit.
Se acceptă proiectele cu RE > 0, iar dacă se realizează o selecţie între mai
multe variante de proiect se preferă varianta cu RE maxim.
4) Termenul de recuperare a investiţiei (T):
Reprezintă perioada de timp cuprinsă între momentul punerii în funcţiune a
investiţiei şi momentul recuperării integrale a investiţiei pe seama profitului anual
realizat, respectiv până când se realizează următoarea egalitate:
d T

It =  Ph
h 1

Reprezintă o parte din durata de viaţă utilă a capacităţilor de producţie create

prin realizarea investiţiei.

4
 Permite investitorilor să estimeze momentul în care vor obţine lichidităţi
suplimentare pe seama avantajului anual, pentru a putea realiza investiţii viitoare în
următoarele scopuri:
- dezvoltarea activităţii;
- creşterea calităţii produselor;
- modernizări;
- retehnologizări, etc.
Condiţia de acceptabilitate a unui proiect din punct de vedere al termenului de
recuperare a investiţiei este D > T  To, Ts, Tmax.dorit, unde:
To = termenul de recuperare a investiţiei realizat la alte proiecte ale investitorului;
Ts = termenul de recuperare a investiţiei realizat în sectorul sau în domeniul de
activitate de care aparţine proiectul de investiţii
Tmax.dorit = limita maximă a termenului de recuperare a investiţiei acceptabilă de către
investitor.
Dacă se realizează o selecţie între mai multe variante de proiect se preferă
varianta cu cel mai mic T.
Modul de calcul:
It 1
- T= sau e
pentru obiective noi;
Rh
Im
- Tm = Rhm  Rh 0
pentru modernizări;
Ii  Ij
- Tc = Rhi  Rhj pentru compararea a două variante de proiect i şi j.

5) Investiţia specifică (s):

- arată volumul de investiţii necesar pentru ca după punerea în funcţiune a
obiectivului de investiţii să se realizeze o unitate de producţie;
- cu cât valoarea indicatorului e mai mică, cu atât proiectul este mai bun;
- la selecţia între mai multe variante de proiect se preferă cel cu s minim;
Mod de calcul:

5
 It It
-s= qh
sau s = Q pentru obiective noi, unde Qh =volumul producţiei
h

anuale în unităţi valorice în primul an de funcţionare, iar qh = producţia anuală

exprimată în unităţi valorice;
Im
- sm = Qhm  Qh 0 , pentru modernizare, unde: Qhm = producţia anuală realizată după

modernizare, Qh0 = producţia anuală realizată înainte de modernizare;

Ii  Ij
- sc = , pentru compararea variantelor, unde: Qhi = producţia anuală
Qhi  Qhj

realizată în varianta i de proiect, Qhj = producţia anuală realizată în varianta j de

proiect.
6) Cheltuieli echivalate / recalculate (K) (indicator de minim)
N

K = It +  CEh
h 1

- se utilizează pentru a alege între Ii > Ij dar CEhi <CEhj

sau

Ii < Ij dar CEhi >CEhj

- arată efortul total cu investiţiile şi cu funcţionarea obiectivului de investiţii pe durata
de viaţă a acestuia;
7) Cheltuieli echivalente specifice (k) (indicator de minim)
K
k= Qh

Obs.: K şi k = nerelevante în varianta statică.