Raport - Stiint - Masuri - Incluz - Pers - Varstnice Important PDF

PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL
MINISTERULUI MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE PENTRU

PERIOADA 2018 – 2020
”MĂSURI DESTINATE CREȘTERII INCLUZIUNII SOCIALE

A PERSOANELOR VÂRSTNICE”
ETAPA I
INVESTIGAREA OPORTUNITĂŢII DE DEZVOLTARE A UNOR
MĂSURI ŞI PROGRAME MENITE A CONTRIBUI LA CREŞTEREA
INCLUZIUNII SOCIALE A PERSOANELOR VÂRSTNICE
Rezultat 1. Studiu privind elaborarea cadrului conceptual și metodologic de analiză și

interpretare, precum și măsurile care pot contribui la incluziunea socială a persoanelor vârstnice
Rezultat 2. Elaborarea de recomandări de politică publică
Responsabil proiect
Dr. Mihaela Ghenţa, CSII
Echipa INCSMPS
Mihaela Ghenţa ǀ Aniela Roxana Matei ǀ
Luise Mladen-Macovei ǀ Ştefania-Cristina Stroe
ABREVIERI................................................................................................................................................. 4
INTRODUCERE .......................................................................................................................................... 7
REZULTATUL 1 - STUDIU PRIVIND ELABORAREA CADRULUI CONCEPTUAL ȘI
METODOLOGIC DE ANALIZĂ ȘI INTERPRETARE, PRECUM ȘI MĂSURILE CARE POT
CONTRIBUI LA INCLUZIUNEA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE ................................... 8
CAPITOLUL 1. POLITICI PUBLICE EUROPENE ŞI NAŢIONALE CARE VIZEAZĂ PROMOVAREA
INCLUZIUNII SOCIALE ŞI CREŞTEREA CALITĂŢII VIEŢII PERSOANELOR VÂRSTNICE ......... 9
1.1. Politici publice europene destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice ................... 9
1.2. Politici publice naţionale destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice ................. 17
1.3. Monitorizarea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice la nivel naţional ....................... 19
CAPITOLUL 2. ROLUL SERVICIILOR SOCIALE ÎN REALIZAREA INCLUZIUNII SOCIALE A
PERSOANELOR VÂRSTNICE ŞI MENŢINEREA INDEPENDENŢEI LA VÂRSTE ÎNAINTATE ... 38
2.1. Abordări actuale privind serviciile sociale şi importanţa inovării sociale ............................ 38
2.2. Serviciile sociale și incluziunea socială a vârstnicilor .......................................................... 41
CAPITOLUL 3. BUNE PRACTICI/SERVICII INOVATIVE DEZVOLTATE LA NIVEL
EUROPEAN............................................................................................................................................... 47
3.1. Încurajarea şi sprijinirea lucrătorilor vârstnici de a continua activitatea ............................ 47
3.2. Participare socială prin activităţi de voluntariat şi implicare în activităţi sportive ............. 48
3.3. Comunicare şi relaţii intergeneraţionale ............................................................................. 51
3.4. Incluziune socială prin acces la servicii sociale şi medicale de calitate ............................. 54
3.5. Reducerea izolării şi creşterea incluziunii sociale prin folosirea noilor tehnologii ............ 56
3.6. Facilitarea accesului la condiţii de locuit adaptate la nevoile persoanelor vârstnice .......... 57
3.7. Învăţarea pe tot parcursul vieţii .......................................................................................... 58
CAPITOLUL 4. CADRUL CONCEPTUAL ŞI METODOLOGIC DE ANALIZĂ ŞI INTERPRETARE
ÎN VEDEREA IDENTIFICĂRII DE MĂSURI ŞI ACȚIUNI CARE POT CONTRIBUI LA
INCLUZIUNEA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE .............................................................. 60
REZULTATUL 2 - ELABORAREA DE RECOMANDĂRI DE POLITICĂ PUBLICĂ ........................ 62
CAPITOLUL 5. ASPECTE REZULTATE DIN CERCETAREA CALITATIVĂ ................................... 63
5.1. Metodologie........................................................................................................................ 63
5.2. Factori cheie ai ocupării şi menţinerii în activitate a lucrătorilor vârstnici ......................... 64
CAPITOLUL 6. ASPECTE REZULTATE DIN CONSULTAREA EXPERŢILOR ................................ 74
6.1. Metodologie......................................................................................................................... 74
6.2. Măsuri destinate promovării unei imagini pozitive a persoanelor vârstnice ....................... 75
CAPITOLUL 7. RECOMANDĂRI ÎN DOMENIUL INCLUZIUNII SOCIALE A PERSOANELOR
VÂRSTNICE ............................................................................................................................................. 82
2
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, contract nr. 3210 din 20.08.2018
7.1. Introducere .......................................................................................................................... 82
7.2. Recomandări de politică publică în domeniul incluziunii sociale a persoanelor vârstnice 84
CONCLUZII .............................................................................................................................................. 96
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 100
Anexa 1. Indicatori de monitorizare a incluziunii sociale a persoanelor vârstnice .................................. 106
Anexa 2. Ghid de focus-grup ................................................................................................................... 112
Anexa 3 Lista participanţilor la focus-grup .............................................................................................. 116
Anexa 4 Agenda Workshopului ............................................................................................................... 117
Anexa 5 Lista participanţilor la Workshop .............................................................................................. 120
3
ABREVIERI
A
ANC – Autoritatea Naţională a Calificărilor
ANES – Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi
ANOFM – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
B
BEPA - Bureau of European Policy Advisers
BRC – Bulgarian Red Cross
C
CNPP - Casa Naţională de Pensii Publice
CNPV – Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice
E
ESS – European Social Survey
EUROFOUND - European Foundation for Improvement of Living and Working Conditions
EUROSTAT - Oficiul Statistic al Uniunii Europene
I
IMM – Întreprinderi mici şi mijlocii INS – Institutul Naţional de Statistică
M
MDRAP - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice
MEN - Ministerul Educaţiei Naţionale
MMJS - Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale
MS - Ministerul Sănătăţii
MTS - Ministerul Tineretului şi Sportului
O
OMC – Metoda deschisă de coordonare
ONG - Organizaţii neguvernamentale
ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
S
SCML - Santa Casa da Misericórdia de Lisboa
SE – Semestrul European
SGI - Servicii de interes general
SSGI - Servicii sociale de interes general
T
TIC – Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor
U
UE - Uniunea Europeană
UNECE - United Nations Economic Commission for Europe
4
Listă figuri
Figura 1. Populația în vârstă de 65 de ani și peste în perioada 2011-2017 (%).......................................... 20

Figura 2. Rata dependenței persoanelor vârstnice în perioada 2011-2017 ................................................. 21
Figura 3. Starea civilă a persoanelor cu vârste între 55 de ani şi peste – bărbaţi ....................................... 22
Figura 4. Starea civilă a persoanelor cu vârste între 55 de ani şi peste - femei .......................................... 22
Figura 5. Rata sărăciei relative la nivel naţional (60% din venitul median echivalent) – distribuţie după
sex............................................................................................................................................................... 25
Figura 6. Rata sărăciei înainte de transferurile sociale (exclusiv pensiile) populaţie de 65 de ani şi peste,
la nivel naţional .......................................................................................................................................... 26
Figura 7. AROPE la nivel naţional, populaţie de 65 de ani şi peste ........................................................... 27
Figura 8. Similitudini percepute între oamenii de 20 de ani şi peste şi cu vârste de 70 de ani şi peste
(%) .............................................................................................................................................................. 30
Figura 9. Prejudecăţi şi tratament discriminatoriu resimţit „des” şi „foarte des” în ultimele 12 luni, anul
2008 (%) ..................................................................................................................................................... 31
Figura 10. Percepţii cu privire la comportamentul/tratamentul/respectul arătat persoanelor vârstnice, 2008
(%) .............................................................................................................................................................. 31
Figura 11. Opinii cu privire la statutul social la diferite vârste, 2008 (%) ................................................. 32
Figura 12. Opinii cu privire la imaginea persoanelor vârstnice, total respondenţi, 2008 (%) .................... 32
Figura 13. Opinii cu privire la rolul persoanelor vârstnice în societate, 2008 (%)..................................... 33
Figura 14. Interacţiuni intergeneraţionale pe grupe de vârstă (%) ............................................................. 33
Figura 15. Indexul practicilor culturale, 2013 (%) ..................................................................................... 35
Figura 16.Indexul practicilor culturale: populaţie cu vârste de 65 de ani şi peste, după mediul de rezidenţă
(2013) ......................................................................................................................................................... 35
Figura 17. Implicare în activităţi culturale, populaţia de 65 de ani şi peste vs. total populaţie, 2017 (%) . 36
Figura 18. Participare la activităţi culturale, persoane cu vârste de 65 de ani şi peste, 2013 vs. 2017
(%) .............................................................................................................................................................. 36
Figura 19. Folosirea internetului în scopuri culturale (2017) ..................................................................... 37
Figura 20. Caracteristicile procesului de inovare ....................................................................................... 40
Listă tabele
Tabel 1. Ponderea populației cu vârste de 65 de ani și peste în totalul populației țării (%), în perioada
2011-2017................................................................................................................................................. 106
Tabel 2. Populaţia vârstnică la nivel regional, pe medii de rezidenţă în anul 2017 ................................. 106
Tabel 3. Durata vieţii active (profesionale) .............................................................................................. 106
Tabel 4. Rate de ocupare lucrători vârstnici ............................................................................................. 107
Tabel 5.Ocupare part-time în rândul lucrătorilor vârstnici ....................................................................... 107
Tabel 6. Participarea adulţilor la formare profesională continuă ............................................................. 107
Tabel 7.Populaţia vârstnică care participă la activitatea economică, 2016 .............................................. 107
Tabel 8. Rata sărăciei relative (60% din venitul median echivalent) ....................................................... 108
Tabel 9. Rata sărăciei relative pentru populaţia de 65 de ani şi peste - distribuţie după nivelul de educaţie
atins (ISCED) ........................................................................................................................................... 108
Tabel 10. Rata sărăciei relative pentru pensionari.................................................................................... 108
Tabel 11. Evoluţia pensiei medii de asigurări sociale de stat, a salariului minim şi a salariului mediu ... 108
Tabel 12. Venitul mediu al persoanelor cu vârste de 65 de ani şi peste în venitul mediu disponibil al
persoanelor cu vârste între 0-64 ani ......................................................................................................... 108
Tabel 13. Rata sărăciei înainte de transferurile sociale (exclusiv pensiile), persoane de 65 de ani şi peste
(%) ............................................................................................................................................................ 109
5
Tabel 14. AROPE - populaţia de 65 de ani şi peste (%) ........................................................................ 109
Tabel 15. AROPE – populaţie de 65 de ani şi peste, distribuţie după nivelul de educaţie (%) ............... 109
Tabel 16. Rata deprivării materiale, persoane de 65 de ani şi peste (%) .................................................. 109
Tabel 17. Rata deprivării materiale severe, persoane de 65 de ani şi peste.............................................. 109
Tabel 18. Speranţa de viaţă la 65 de ani şi speranţa de viaţă sănătoasă la 65 de ani ................................ 110
Tabel 19. Persoanele cu boli cronice sau probleme de sănătate ca % din persoane ocupate în anumite
grupe de vârstă (%) .................................................................................................................................. 110
Tabel 20. Populaţie cu vârste de 65 de ani şi peste care locuieşte singură, la nivel regional (% din
populaţia vârstnică la nivel regional, pe grupe de vârstă) ........................................................................ 110
Tabel 21. Indexul practicilor culturale: populaţie cu vârste de 65 de ani şi peste, după regiune (2013). 110
Tabel 22. Participare la activităţi culturale în rândul populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste, pe regiuni
de dezvoltare (2017) ................................................................................................................................. 111
Tabel 23. Bariere care împiedică accesul la activităţi culturale al populaţiei cu vârste de 65 de ani şi
peste, după regiunea de dezvoltare (2017) ............................................................................................... 111
6
INTRODUCERE
Prezentul studiu a fost elaborat în cadrul proiectului “Măsuri destinate creşterii

incluziunii sociale a persoanelor vârstnice” și reprezintă Rezultatul 1 - Studiu privind
elaborarea cadrului conceptual și metodologic de analiză și interpretare, precum și măsurile
care pot contribui la incluziunea socială a persoanelor vârstnice şi Rezultatul 2 - Elaborarea
de recomandări de politică publică, conform Termenilor de Referinţă, anexă la contractul de
finanţare cu nr. 3210 din 20.08.2018.
Cele două rezultate din cadrul acestui studiu contribuie la atingerea:

a) Măsurii 1.2.2 din Planul de actiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru
promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice;
b) Obiectivului specific 2.1 din Planul de actiuni pentru implementarea Strategiei naţionale
pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.
7
REZULTATUL 1 - STUDIU PRIVIND ELABORAREA CADRULUI CONCEPTUAL ȘI
METODOLOGIC DE ANALIZĂ ȘI INTERPRETARE, PRECUM ȘI MĂSURILE CARE
POT CONTRIBUI LA INCLUZIUNEA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE
Prezentul studiu a fost elaborat în cadrul proiectului „Măsuri destinate creşterii

incluziunii sociale a persoanelor vârstnice” și reprezintă Rezultatul 1 - Studiu privind
elaborarea cadrului conceptual și metodologic de analiză și interpretare, precum și măsurile
care pot contribui la incluziunea socială a persoanelor vârstnice, conform Termenilor de
Referinţă, anexă la contractul de finanţare cu nr. 3210 din 20.08.2018. Rezultatul contribuie la
atingerea Obiectivului specific 1 (OS1): Analiza măsurilor şi acţiunilor multidimensionale
existente în domeniile protecţiei sociale, ocupării, locuirii, sănătăţii, mobilităţii şi securităţii care
au drept scop promovarea incluziunii sociale şi creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice şi
Obiectivului specific 2 (OS2): Definirea unui cadru conceptual şi metodologic de analiză şi
interpretare şi identificarea măsurilor şi acţiunilor care pot contribui la incluziunea socială a
persoanelor vârstnice, stabilite prin Oferta tehnică şi anexele la aceasta.
Acest studiu îşi propune să ofere o imagine a domeniului incluziunii sociale a persoanelor
vârstnice, a politicilor dezvoltate la nivel naţional şi european în domeniul incluziunii sociale a
persoanelor vârstnice, cu evidenţierea rolului şi importanţei serviciilor sociale în realizarea
incluziunii sociale a persoanelor vârstnice.
Structura raportului este constituită din patru capitole:
Capitolul 1 al raportului detaliază conceptele de incluziune şi excluziune socială, măsurile
şi acţiunile multidimensionale existente în domeniile protecţiei sociale, ocupării, locuirii,
sănătăţii, mobilităţii, securităţii etc. care au drept scop promovarea incluziunii sociale și creşterii
calităţii vieţii persoanelor vârstnice. Tot în cadrul acestui capitol sunt analizate măsurile şi
acţiunile cuprinse în legislația și politicile publice naţionale și europene care vizează incluziunea
socială a persoanelor vârstnice.
Capitolul 2 analizează rolul serviciilor sociale în realizarea incluziunii sociale a
persoanelor vârstnice. Studiile descrise în cadrul acestui capitol evidenţiază faptul că relația dintre
serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice și incluziunea socială a acestora reprezintă un
punct focal de interes pentru cercetările în domeniu.
Capitolul 3 prezintă bune practici/servicii sociale inovative dezvoltate în ţările europene
(Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Portugalia, Italia, Bulgaria, Marea Britanie), grupate pe
următoarele teme: participare socială (participare la acţiuni culturale, sportive, implicarea în
acţiuni de voluntariat); comunicare şi relaţii intergeneraţionale; incluziune socială prin acces la
servicii sociale şi medicale; reducerea izolării şi creşterea incluziunii sociale prin utilizarea noilor
tehnologii; facilitarea accesului la condiţii de locuit mai bune pentru persoanele vârstnice;
învăţarea pe tot parcursul vieţii.
În Capitolul 4 este dezvoltată o metodologie calitativă (ghid de focus grup) destinată a
contribui la colectarea datelor şi informaţiilor necesare fundamentării unor propuneri de politică
publică destinate a contribui la încurajarea angajaţilor vârstnici de a continua activitatea, în
anumite condiţii.
Prezentul raport se bazează pe analiza literaturii de specialitate, a cadrului strategic,
legislativ și metodologic aferent sectorului de servicii sociale la nivel european și în România, pe
date statistice disponibile în bazele de date naţionale şi europene, precum şi pe date de anchete
derulate la nivel european (European Social Survey şi Eurobarometru).
8
CAPITOLUL 1. POLITICI PUBLICE EUROPENE ŞI NAŢIONALE CARE VIZEAZĂ
PROMOVAREA INCLUZIUNII SOCIALE ŞI CREŞTEREA CALITĂŢII VIEŢII
PERSOANELOR VÂRSTNICE
1.1.Politici publice europene destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice
Excluziune şi incluziune socială

Conceptul de „incluziune socială” a căpătat accente crescute în politicile europene și
naționale din ultima decadă, acest lucru datorându-se, în mare parte, și faptului că opusul său,
conceptul de „excluziune socială”, cu o istorie mult mai îndelungată, este încă prezent în toate
țările din Europa, îmbrăcând numeroase fațete. Excluziunea socială a avut o asociere puternică cu
eșecul statului bunăstării de a integra indivizii în structura socială (Börsch-Supan et all, 2015).
Excluziunea socială este un concept multidimensional, complex şi dinamic, introdus în
discursul politic şi în cercetările sociale în anii 1990 (Atkinson, 1998; Hoff, 2008). Definiţiile
termenului iau în considerare incapacitatea unei persoane de a participa efectiv la viaţa economică,
socială, politică şi culturală, ceea ce conduce la izolare faţă de restul societăţii (Duffy, 1995), în
timp ce alţi autori apreciază că acest concept este fundamental relaţionat de sistemele de protecţie
socială (Ogg, 2005). Paradigma franceză a excluziunii sociale (paradigma solidarității) a pus
întotdeauna accentul pe legăturile sociale și responsabilitatea statului pentru integrarea socială a
indivizilor. Perspectiva franceză asupra excluziunii sociale a fost contrară abordării liberale,
anglo-saxone a aceluiași concept, unde noțiunea de excludere reflectă discriminarea și refuzarea
participării la interacțiune (Silver, 1994). În timp ce excluziunea socială a devenit o problemă
centrală a politicilor în Marea Britanie la sfârșitul anilor 1990, abordarea dominantă a înțelegerii
conceptului în Uniunea Europeană pare să se bazeze mai mult pe tradiția franceză reprezentată de
paradigma „solidarității”.
Excluziunea socială afectează viaţa individului şi limitează concomitent posibilităţile
acestuia de a-şi atinge potenţialul, producând efecte negative în planul sănătăţii şi bunăstării.
Excluziunea socială poate fi cauzată de factori diverşi, precum genul/apartenenţa etnică, nivelul
educaţional, istoricul de viaţă (inclusiv istoricul de familie, caracteristicile individuale), poziţia pe
piaţa muncii (statutul pe piaţa muncii – factor esenţial întrucât generează un anumit nivel al
venitului), resursele/capitalul de care dispune individul (inclusiv capitalul social, starea de
sănătate şi nivelul de bunăstare) (Eurostat, 2002; Eurostat, 2010). În opinia Tsakloglou şi
Papadopoulos (2002) atributele cheie ale conceptului de excluziune socială sunt: caracterul
multidimensional şi dinamic (produce efecte nu numai în prezent, dar şi pentru viitor),
relativitatea (se manifestă la un anumit moment dat, într-o anumită societate), caracterul
instituţional (depăşeşte responsabilitatea individului), caracterul relaţional (presupune
deconectare de la viaţa comunităţii). Un studiu al World Bank (2007) arată că factorii care pot
afecta starea de bunăstare, situaţia economică, sărăcia şi excluziunea socială sunt capitalul
financiar (respectiv abilitatea unei persoane de a obţine resursele financiare din muncă), capitalul
fizic (în situaţia în care persoana are în proprietate un teren sau o casă, incluzând aici şi
comunitatea în care locuieşte împreună cu infrastructura necesară care să îi permită să aibă acces
la educaţie şi activităţi sociale), capitalul uman (o persoană dobândeşte acest capital în urma
studiilor derulate şi formării profesionale) şi capitalul social (reţelele sociale).
Multidimensionalitatea excluziunii sociale este deosebit de importantă pentru persoanele în
vârstă, având în vedere că cercetările privind excluziunea socială și îmbătrânirea subliniază
9
impactul excluderii pe diferite domenii de viață (Grenier și Guberman, 2009; Walsh et all, 2012;
Hrast et all, 2013). Una dintre abordările des întâlnite în operaționalizarea conceptului de
excluziune socială face trimitere la conceptualizarea acestuia din perspectiva privării de capacitate
(Sen, 2000). Numeroase studii arată că măsurarea simplă a resurselor financiare pe baza
informațiilor privind venitul curent oferă o perspectivă limitată asupra bunăstării la nivel
individual (Scharf și Keating, 2012; Walsh et all, 2012). Abordarea conceptului de excluziune
socială din perspectiva privării de capacitate implică în mod necesar o perspectivă
multidimensională asupra sărăciei, care reflectă aspectele sociale ale vieții persoanelor, o
perspectivă în care o importanță deosebită este acordată capacității oamenilor de a interacționa
liber cu ceilalți.
O perspectivă puțin diferită asupra excluziunii sociale este oferită de teoria capitalului
social care pune un accent mai redus pe diversele aspecte ale privării/deprivării și se concentrează
mai mult pe participare și pe rețele sociale. Rețelele sociale sunt mediile interpersonale generate
de oameni de toate vârstele (Litwin, 1996). Acestea sunt facilitate de capitalul social care este
disponibil diferit pentru indivizii din societate. OECD definește capitalul social drept „rețele
împreună cu norme, valori și înțelegeri comune care facilitează cooperarea în interiorul sau între
grupuri” (Keeley, 2007, p. 103). Construcția capitalului social a fost, de asemenea, văzută ca
reflectând „mulțimea contactelor sociale care dau acces la sprijinul social, emoțional și practic”
(Grey, 2009, p.6).
Capitalul social este construit pe două componente dependente de comunitate: norme și
rețele. „Normele” se referă la factori precum încrederea, reciprocitatea, valorile comune și
încrederea în instituțiile care guvernează viața cotidiană. În acest sens, capitalul social poate
contribui la rezolvarea problemei furnizării de bunuri publice. „Rețelele”, la rândul lor, reflectă
gradul de contact pe care îl susținem cu alții, cum ar fi familia, prietenii și vecinii, amploarea
participării organizaționale și disponibilitatea unei game largi de sprijin. Aceste rețele
funcționează la nivel interpersonal (micro), la nivel de vecinătate sau comunitate (meso) și la nivel
guvernamental și instituțional (macro) (Börsch-Supan et all, 2015). Teoria capitalului social
promovează incluziunea socială a persoanelor de la nivel micro la nivel macro, bazându-se pe
norme și pe construirea de rețele de incluziune. Accentul principal se pune astăzi pe percepția
excluziunii sociale drept o ruptură a legăturilor sociale, solidaritatea societală fiind extrem de
importantă în acest context (de Haan, 2000).
Incluziunea socială este procesul prin care persoanelor expuse riscului sărăciei și al
excluziunii sociale li se oferă oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin
la viața economică, socială și culturală și pentru a se bucura de un nivel de trai și bunăstare
considerat normal în societatea în care trăiesc. Incluziunea socială favorizează participarea la
luarea deciziilor, facilitând accesul la drepturile fundamentale pentru persoanele cărora le sunt
destinate (World Bank, 2007). Există şi opinii potrivit cărora incluziunea socială reprezintă
mecanismul prin care se li se crează oamenilor oportunităţi de participare în toate sferele vieţii
sociale (Silver, 2015).
Definiţia Comisiei Europene cu privire la conceptul de excluziune socială are în vedere

împiedicarea unei persoane de a participa deplin la viaţa economică, socială şi civilă sau situaţia
în care nivelul veniturilor şi al altor resurse (personale, familiale, culturale şi sociale) nu permit
10
un nivel de trai şi o calitate a vieţii considerate acceptabile în societate (European Commission,
2001).
Carta Socială Europeană (revizuită în anul 1996) instituia, încă din anul 1961, obligaţia
pentru toate statele semnatare de a eradica cauzele sărăciei şi de a dezvolta sisteme de securitate
socială pentru cetăţeni, fiind primul document care consacră dreptul fiecărei persoane la protecţie
împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, dar şi dreptul la protecţia sănătăţii şi servicii sociale
calificate. În anul 1989, un alt document european important, Carta comunitară a drepturilor
sociale fundamentale ale lucrătorilor, face referiri la conceptul de excluziune socială. Rezoluția
Consiliului de Miniștri pentru Afaceri Sociale (89/C277/01) reafirmă în anul 1992, interesul UE
pentru reducerea excluziunii sociale. În acelaşi an, Comisia Europeană publică documentul
„Towards a Europe of Solidarity” care pune în discuţie factorii cu potenţial de generare de
excluziune socială, respectiv: şomajul, în special şomajul de lungă durată; schimbările apărute în
relaţiile industriale şi efectele acestor schimbări în modul de funcţionare a pieţei muncii;
schimbările în structura familiei; schimbările sistemelor de valori, reducerea coeziunii sociale;
migraţia. Summit-ul Lisabona (2000) a introdus metoda deschisă de coordonare (OMC) 1, ca o
metodă de gestionare a eforturilor comune ale ţărilor membre în domeniul combaterii excluziunii
sociale (aplicată mai întâi în ceea ce priveşte politicile de piaţa muncii, ulterior extinsă la domeniul
pensiilor şi asistenţei medicale). Metoda a trecut printr-o serie de reforme generate de extinderea
UE şi crizele economice, dar şi-a păstrat accentul pus pe abordarea multidimensională a
politicilor.
Strategia Europa 2020 reprezintă momentul în care lupta împotriva sărăciei şi excluziunii
sociale devine o prioritate la nivel european. În cadrul Strategiei Europea 2020 sunt stabilite 5
prorităţi tematice şi 7 iniţiative emblematice. Iniţiativa destinată luptei împotriva sărăciei şi
excluziunii sociale este susţinută prin crearea Platformei europene de combatere a sărăciei şi
excluziunii sociale sub forma unei colaborări între statele membre, instituțiile UE și principalele
părți interesate, la nivel european, naţional, regional şi local. În cadrul Platformei sunt stabilite
cinci priorități: (a) realizarea de acțiuni ce privesc întregul spectru de politici; (b) utilizarea mai
intensă și mai eficientă a fondurilor UE pentru sprijinirea incluziunii sociale; (c) promovarea
inovării sociale bazate pe dovezi; (d) valorificarea potențialului economiei sociale și (e) o
coordonare mai bună a politicilor între statele membre. (Comisia Europeană, 2010). În cadrul
Platformei sunt preluate de la OMC cele mai multe dintre modalitățile existente de dialog între
actorii europeni (finanțarea actorilor europeni, o convenție anuală privind sărăcia și excluziunea
socială, întâlniri la nivel european cu persoanele care trăiesc în sărăcie etc.). De asemenea, în
cadrul Platformei se acordă sprijin pentru cercetare, dar şi pentru identificarea bunelor practici și
încurajarea învățării reciproce (evaluări între părţi și inovare socială). Iniţiativa privind
dezvoltarea unei agende pentru noi competenţe şi locuri de muncă subliniază că securitatea şi
flexibilitatea mediului de lucru, dobândirea de noi competenţe de către cetăţeni sunt deosebit de
importante pentru modernizarea pieţei muncii europene 2.
1
OMC favorizează învăţarea mutuală şi schimbul de informaţii între statele membre UE. În cadrul acestei metode,
ţările agrează asupra obiectivelor comune, indicatorilor de monitorizare, pregătind rapoarte naţionale strategice şi
rapoarte de monitorizare comune. Metoda include instrucțiuni, analize comparative şi schimb de bune practici,
supravegherea multi-laterală, indicatori de măsurare a progresului, un proces iterativ, implementarea prin intermediul
politicii interne și al legislației (European Parliament, 2014).
2
Obiectivul la nivel european pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii în rândul adulţilor (25-64 ani) este de 15%.
(Comisia Europeană, 2010).
11
În cadrul Strategiei Europa 2020 sunt introduse mecanisme de susţinere a luptei împotriva
excluziunii sociale, puse în implementare la nivelul statelor membre. Semestrul European (SE)
este mecanismul care permite coordonarea politicilor statelor membre ale UE, prin influenţarea
legislaţiei adoptate de statele membre în domenii precum finanţele publice ocupare, educaţie,
protecţie socială. Prin intermediul Programelor Naţionale de Reformă, statele membre îşi
elaborează politicile economice şi bugetare ţinând cont de obligaţiile asumate faţă de UE în cadrul
planurilor de reformă economică din cadrul recomandărilor specifice de ţară, dar şi prin Strategia
Europa 2020. În cadrul SE, Comisia analizează în detaliu planurile statelor membre, planuri ce
cuprind progresele înregistrate în materie de reforme macroeconomice şi bugetare şi face
recomandări specifice pentru orizontul de timp următor (12-18 luni) prezentării planurilor de
progres. Statele membre implementează apoi politicile agreate la nivel european. Planurile
împreună cu recomandările fac parte din mecanismul de monitorizare a gradului de îndeplinire a
obiectivelor pe termen lung ale Strategiei Europa 2020.
Un alt document european important în domeniul luptei de reducere a excluziunii sociale,
îl reprezintă Pachetul de Investiţii Sociale adoptat de Comisia Europeană în anul 2013, ca răspuns,
la provocările bugetare, demografice şi a celor generate de criza financiară şi economică. Pachetul
de Investiţii Sociale este un document care are în vedere 7 provocări considerate importante la
nivel european: sărăcia în rândul copiilor, incluziunea activă, serviciile sociale de interes general,
îngrijirea de lungă durată, situaţia persoanelor fără adăpost, investiţiile în sănătate şi utilizarea
Fondului Social European ca modalitate de finanţare a acţiunilor destinate celor mai vulnerabile
categorii de persoane. Pachetul de Investiţii Sociale este destinat a încuraja statele membre să
atingă obiectivele şi să îndeplinească acţiunile cuprinse în Recomandările Specifice de Ţară,
respectiv găsirea unor modalităţi de combatere a riscului de sărăcie şi excluziune socială.
Urmărirea progreselor înregistrate în materie de protecţie socială se realizează în cadrul
monitorului performanţei în materie de protecţie socială care cuprinde: o evoluţie în ceea ce
priveşte acţiunile şi măsurile destinate a combate sărăcia şi excluziunea socială prin raportare la
obiectivul stabilit în cadrul Strategiei Europa 2020; un tablou al indicatorilor sociali cheie; profilul
fiecărei ţări membre cu evidenţierea progresului realizat raportat la obiectivele naționale privind
sărăcia și excluziunea socială. (Consiliul Uniunii Europene, 2012)
Trebuie reţinut însă că prevenirea şi reducerea sărăciei, a excluziunii sociale depind în

mare măsură de acţiunile şi reformele adoptate de statele membre, UE având doar rolul de a
orienta politic şi de a sprjini financiar reformele derulate la nivel naţional.
Excluziunea socială la vârste înaintate şi drepturile persoanelor vârstnice

Un prim pas în reducerea riscului de excluziune socială pentru persoanele vârstnice îl
reprezintă recunoaşterea şi garantarea dreptului persoanelor vârstnice la o viaţă demnă, la
autonomie şi libertate de decizie. Aspectele legate de drepturile persoanelor vârstnice sunt
reglementate la nivel internaţional şi european într-o serie de documente juridice. Nu s-au
dezvoltat de la început instrumente specifice dedicate exclusiv acestui segment de vârstă,
instrumentele adoptate iniţial cuprindeau doar referiri tangenţiale la vârstnici. Procesul de
reglementare internaţională a drepturilor adresate persoanele vârstnice poate fi împărţit în două
etape: a) etapa reglementării indirecte de drepturi pentru această categorie a populaţiei; b) etapa
reglementării directe de drepturi specifice pentru persoanele vârstnice. În cadrul primei etape,
primul document care face referire la persoanele vârstnice este Declaraţia Universală a
12
Drepturilor Omului (1948), document care recunoaşte dreptul acestora la protecţie socială şi la
un standard de viaţă corespunzător precum şi la serviciile sociale necesare şi adecvate disponibile
pentru ei la nivelul statelor semnatare (articolele 3, 22, 25(1)). Documentul nu face referire
directă la „persoanele vârstnice” acestea sunt identificate tangenţial prin sintagma „orice
persoană”. Ulterior, în 1966, România semna, iar ulterior ratifica (1974) Convenţia Internaţională
privind Drepturile Sociale şi Politice care la Capitolul IV – Drepturile omului, cuprinde referiri
indirecte la persoanele vârstnice prin instituirea obligaţiei pentru statele semnatare de a îmbunătăţi
continuu condiţiile de viaţă ale tuturor cetăţenilor. În 1980, Organizaţia Internaţională a Muncii
recunoştea dreptul lucrătorilor vârstnici la servicii sociale şi medicale în aceeaşi măsură ca şi
lucrătorilor de orice altă vârstă.
Carta drepturilor fundamentale europene (proclamată în 2000 şi intrată în vigoare în 2009)
nu introduce noi drepturi pentru persoanele vârstnice ci îşi propune să crească vizibilitatea
drepturilor deja consacrate prin documentele internaţionale. Carta recunoaşte dreptul la o viaţă
decentă şi independentă, inclusiv participarea la viaţa socială şi culturală a comunităţii (articolul
25), pentru persoanele vârstnice.
O serie de recomandări şi rezoluţii au fost adoptate de Parlamentul European şi Comitetul
de Miniştri cu privire la drepturile persoanelor vârstnice. Deşi sunt lipsite de forţă juridică
obligatorie, ele sunt importante pentru că evidenţiază preocupările şi intenţiile la nivel european
în ceea ce priveşte îmbunătăţirea situaţiei persoanelor vârstnice:
1. Recomandarea Parlamentului European 1254 (1994) priveşte drepturile în domeniul
sănătăţii şi bunăstării adresate persoanelor vârstnice şi recomandă statelor din sud-estul
Europei să garanteze venituri minime persoanelor vârstnice, servicii sociale şi eficienţă
crescută pentru programele sociale destinate acestei categorii de vârstă.
2. Recomandarea Parlamentului European 1428 (1999) care admite că trebuie acordată o
atenţie specială vârstnicilor ce locuiesc în mediul rural din perspectiva reducerii izolării
cu care aceştia se confruntă. Documentul recunoaşte rolul şi importanţa activităţilor de
voluntariat în menţinerea persoanelor vârstnice active în comunităţile din care fac parte.
Un alt punct important menţionat în cadrul documentului are în vedere modificarea
legislaţiei statelor membre astfel încât să se asigure o tranziţie uşoară a lucrătorului
vârstnic către pensie, cu respectarea dreptului persoanelor care doresc să rămână în
activitate.
3. Recomandarea Parlamentului European 1591 (2003) reafirmă atenţia şi preocuparea
constantă pentru reducerea sărăciei extreme în rândul persoanelor vârstnice, precum şi
necesitatea adaptării sistemelor de sănătate şi de pensii astfel încât acestea să poată
răspunde noilor provocări legate de îmbătrânirea populaţiei.
4. Recomandarea Parlamentului European 1796 (2007) recunoaşte populaţia vârstnică de la
nivel european ca o sursă de experienţe, calificări, nevoi şi preocupări care trebuie luată în
considerare, aratând că în condiţiile transformărilor de ordin demografic, vârsta unei
persoane nu mai reprezintă neapărat un indicator al stării de sănătate, bunăstării generale
şi statutului social. Din această perspectivă, documentul subliniază necesitatea de a
schimba modul de abordare şi stereotipurile legate de îmbătrânire, concomitent cu
ajustarea politicilor sociale.
5. Rezoluţia Parlamentului European 1793 (2011) care recomandă încurajarea dezvoltării de
activităţi de voluntariat prin implicarea cetăţenilor de toate vârstele.
13
6. Recomandarea Parlamentului European 2104 (2017) care în domeniul prevenirii
excluziunii sociale a persoanelor vârstnice susţine necesitatea dezvoltării de către statele
membre a unor medii favorabile îmbătrânirii, astfel încât persoanele vârstnice să poată să
îşi menţină o perioadă cât mai îndelungată autonomia. Realizarea acestui lucru presupune
adaptarea structurilor şi serviciilor la nevoile persoanelor vârstnice, respectiv adaptarea
spaţiilor publice, condiţiilor de locuit, sistemelor de transport, serviciilor comunitare şi de
îngrijire medicală. În acelaşi timp, se recomandă valorificarea potenţialului şi experienţei
persoanelor vârstnice prin implicarea acestora în activităţi de voluntariat.
7. Recomandarea Comitetului de Miniştri Recommendation CM/Rec (2014)2 este un
document cuprinzător care atinge aspecte diverse ale vieţii persoanelor vârstnice, precum
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora, dreptul la autonomie,
participare la viaţa economică, socială şi politică a comunităţilor din care fac parte,
asigurarea dreptului la îngrijre medicală şi socială. Din acest punct de vedere, se
recomandă statelor membre luarea măsurilor pentru transpunerea în legislaţia naţională a
principiilor stabilite în cadrul documentului, diseminarea pe scară largă a documentului şi
furnizarea de exemple de bună practică relaţionate de implementarea recomandării.
8. Recomandarea Comitetului de Miniştri CM/Rec (94)9 recunoaşte dreptul persoanelor
vâstnice la condiţii de locuit şi la protecţie socială adecvate vârstei şi nevoilor lor.
9. Recomandările Comitetului de Miniştri CM/Rec (2009)6 şi CM/Rec (2006)5 reafirmă
drepturile persoanelor vârstnice care au handicap la o viaţă autonomă şi independentă, la
acces liber şi egal la servicii sociale de calitate, dreptul la protecţie juridică.
În anul 2006, Consiliul European a adoptat un nou cadru pentru metoda deschisă de
coordonare în domeniul protecţiei sociale, sănătăţii, îngrijirii pe termen lung, pensiilor şi
incluziunii sociale, cu obiectivul de a asigura coeziunea socială, egalitatea între femei şi bărbaţi
şi oportunităţi egale pentru toţi cetăţenii prin sisteme de protecţie socială şi politici de incluziune
socială adecvate, accesibile şi sustenabile.
Recunoscând că există un risc ridicat de excluziune socială şi de sărăcie în rândul anumitor
categorii ale populaţie (tineri, persoane cu handicap, persoane vârstnice, etc.), Strategia Europa
2020 (European Commission, 2010) a fost construită pe necesitatea de a asigura o creştere
inteligentă, sustenabilă şi inclusivă, cu scopul îmbunătăţirii competitivităţii şi productivităţii
economiei europene. Cele trei priorităţi ale strategiei europene (dezvoltarea economiei europene
pe bază de cunoaştere şi inovare, promovarea activităţilor economice eficiente din punct de vedere
ecologic, creşterea ocupării forţei de muncă astfel încât să fie asigurată coeziunea economică,
socială şi teritorială) se susţin reciproc. La nivel european se admite că atingerea obiectivului de
transformare a economiei europene într-una inteligentă, sustenabilă şi inclusivă, implică şi
adaptarea cadrului legislativ în acord cu evoluţia modelelor de organizare a muncii şi noile riscuri
la adresa securităţii muncii, consolidarea capacităţii partenerilor sociali, valorificarea potenţialului
de soluţionare a problemelor sociale şi economice prin dialog social. Promovarea incluziunii
sociale, în special prin reducerea sărăciei, reprezintă una dintre preocupările Strategiei Europa
2020.
În ultimii ani, la nivel european, AGE Platform 3 a elaborat documentul „Carta europeană
a drepturilor şi responsabilităţilor persoanelor vârstnice care primesc îngrijire şi asistenţă de
3
AGE Platform este o retea de 165 de organizaţii care activează în diverse domenii relaţionate de problematica
persoanelor cu vârste de 50 de ani şi peste: sănătate, asistenţă socială, drepturile persoanelor vârstnice, solidaritate
intergeneraţională, îmbătrânire activă.
14
lungă durată în instituţiile de tip rezidenţial” (2010), document ce stabileşte dreptul la o viaţă
decentă, la bunăstare fizică şi psihică, libertatea de alegere în limita capacităţilor fizice şi
intelectuale, dreptul la viaţă privată şi la servicii de calitate, dreptul la informare şi consiliere
personalizată, dreptul de a participa la activităţile sociale şi culturale din comunitate, dreptul la
libera exprimare a convingerilor culturale şi religioase, dreptul la îngrijiri paleative, dreptul la
reparaţii în caz de abuz sau rele tratamente.
În anul 2012, Comisia Europeană împreună cu United Nations Economic Commission for
Europe (UNECE) lansa Active Ageing Index, un instrument (ce conţine 22 de indicatori grupaţi
în patru domenii) destinat a măsura gradul în care persoanele în vârstă își pot realiza întregul
potențial în ceea ce privește participarea la viața socială și culturală. În continuarea preocupărilor
Comisiei Europene pentru realizarea echităţii sociale la nivelul uniunii, a fost supus unei dezbateri
ample Pilonul European al Drepturilor Sociale. Adoptat de Comisia Europeană în anul 2017, acest
document politic defineşte o serie de principii şi drepturi destinate a sprijini sistemele de protecţie
socială de la nivelul statelor membre şi realizarea incluziunii sociale pentru anumite categorii de
persoane considerate mai vulnerabile: dreptul la asistenţă medicală preventivă şi curativă, “dreptul
la servicii de îngrijire pe termen lung de bună calitate și abordabile, în special la servicii medicale
la domiciliu și servicii comunitare” (Comisia Europeană, 2017).
Vârstnicii și procesul de incluziune socială: provocări pentru politicile publice în domeniu

Bazându-se pe o preocupare de lungă durată în cercetarea europeană asupra problemelor
privind diversele dezavantaje în viața la vârste înaintate (Townsend, 1979), excluziunea socială
primește o atenție sporită în cadrul gerontologiei. Analizele realizate se bazează pe combinarea
diverselor modele de îmbătrânire demografică, cu factori de instabilitate economică continuă, în
contextul dovedit științific de creștere a inegalităților la vârste înaintate (Warburton et all, 2013;
Börsch-Supan et all, 2015; Scharf, 2015). Studiile de specialitate (Scharf și Keating, 2012) arată
că persoanele în vârstă care se confruntă cu risc de excluziune socială tind să facă acest lucru pe
o perioadă mai lungă a vieții, decât persoanele care aparțin altor categorii de vârstă
Conceptul de excluziune socială devine mai greu de cuantificat atunci când facem referire
la persoanele vârstnice (Scharf și Keating, 2012). Acestea sunt identificate ca fiind un grup care
se confruntă cu riscuri sporite de excludere socială, existând un deficit de studii cu privire la modul
în care îmbătrânirea și excluziunea se intersectează pe parcursul vieții (Börsch-Supan et all, 2015).
Majoritatea cercetărilor se concentrează în mod disproporționat pe integrarea pe piața forței de
muncă (Madanipour, 2011) și pe excluderea persoanelor în vârstă de muncă, a celor cu venituri
mici, a copiilor și a tinerilor (Moffatt și Glasgow, 2009). O astfel de abordare adesea ignoră poziția
vulnerabilă în societate a persoanelor în vârstă, cu o lipsă generală de cercetare privind relația
dintre excluziunea socială și îmbătrânirea populației. În ciuda contribuțiilor recente (Scharf și
Keating, 2012; Warburton et all, 2013; Börsch-Supan et all, 2015), s-au făcut puține încercări
pentru a revizui dovezile existente referitoare la excluderea persoanelor vârstnice în
procesualitatea fenomenului de excluziune. Lipsa sintezei cunoașterii limitează nu numai ceea ce
se poate spune despre îmbătrânire și excludere din punct de vedere empiric, ci inhibă și
dezvoltarea înțelegerilor critice ale excluziunii în cadrul gerontologiei (Börsch-Supan et all, 2015)
Mai mult, ea restrânge formularea unor conceptualizări semnificative privind posibilele legături
între procesele de excluziune și bunăstarea adulților în vârstă.
Conceptul de excluziune socială a câștigat importanță în arena politică europeană în timpul
Președinției Delors (1985-1995). Lupta împotriva excluziunii sociale a fost pentru prima dată
15
menționată explicit ca un obiectiv central al Comunității Europene în Acordul privind politica
socială din Tratatul de la Amsterdam din 1997, în care acesta a fost menționat printre obiectivele
Comunității și ale statelor membre (articolul 136) fiind propuse măsuri specifice de incluziune
socială (articolele 137, 140). Consiliul European extraordinar de la Lisabona, din martie 2000, a
făcut din combaterea excluziunii sociale una dintre prioritățile cheie. În perioada 2000-2010,
obiectivul strategic a fost stabilit pentru ca Uniunea Europeană să devină cea mai competitivă și
dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, cu
locuri de muncă mai numeroase și mai bune și cu o mai mare coeziune socială. Pentru a realiza
aceasta din urmă, a fost necesară o "strategie generală", printre altele, de combatere a excluziunii
sociale. Comisia Europeană a propus așa-numita metodă deschisă de coordonare (OMC) ca
instrument de punere în aplicare a acestei strategii de incluziune socială în 2000, ca urmare a
experiențelor anterioare cu OMC în domeniul ocupării forței de muncă începând din 1997. Între
timp, OMC a fost, de asemenea, aplicată în domeniul reformelor în domeniul pensiilor (din 2002).
Procesul de incluziune socială a fost lansat oficial la Consiliul European de la Nisa din
decembrie 2000, Consiliul European invitând statele membre să își dezvolte prioritățile în legătură
cu aceste obiective, să prezinte până în iunie 2001 un plan național de acțiune care să acopere o
perioadă de doi ani și să definească indicatori și mecanisme de monitorizare capabile să măsoare
progresul.
În prezent Uniunea Europeană a făcut un angajament oficial în strategia sa Europa 2020
de a aduce cel puțin 20 de milioane de persoane în afara sărăciei și excluziunii până în anul 2020.
Dar sărăcia a crescut în urma crizei economice, mai ales în Europa de Sud și Est. Discriminarea
pe criteriu de vârstă, interzisă de legislație, este încă prezentă în viața de zi cu zi. Referințele la
incluziunea socială figurează în mod proeminent în multe agende ale politicilor naționale, dar un
alt concept, izolarea socială câștigă teren în viața reală, potențând importanța măsurilor de
incluziune socială destinate persoanelor vârstnice, mai ales prin dezvoltarea serviciilor sociale.
Excluziunea socială a persoanelor vârstnice, percepută fie din punctul de vedere al
deprivării multidimensionale sau din perspectiva teoriei capitalului social, reprezintă un concept
important al dezbaterilor aflate pe agenda publică a guvernelor naționale în contextul fenomenului
de îmbătrânire a populației (Börsch-Supan et all, 2015).
În ciuda îmbătrânirii progresive a populației europene, îmbătrânirea, la nivel individual,
este asociată cu o probabilitate crescândă de ieșire de pe piața forței de muncă. Acest lucru este
asociat cu o scădere a venitului. Dar pensionarii se pot confrunta, de asemenea, cu un risc crescut
de izolare socială din cauza pierderii contactelor sociale legate de muncă - care, la rândul lor, ar
putea duce la declinul cognitiv accelerat.
În acest context, politicile incluzive ar trebui să vizeze menținerea lucrătorilor în vârstă în
forța de muncă cât mai mult posibil în ocupare. Aceasta ar putea presupune eliminarea efectivă a
vârstei - acolo unde există -, dar și a stimulentelor pentru pensionarea anticipată și promovarea
programelor de formare continuă. Pe de altă parte, bătrânețea se caracterizează prin creșterea
fragilității și a dependenței. În acest context, pensionarea anticipată ar putea fi considerată o
măsură de salvare. În plus, în rândul adulților în vârstă aflați dincolo de vârsta de pensionare
(caracterizați de o creștere a fragilității și a dependenței), natura și gradul de incluziune socială
devin din ce în ce mai complexe. Acest lucru se datorează faptului că persoanele în vârstă nu sunt
în prezent considerate ca fiind componente intrinsec legate de structura și funcția societății
moderne. Mai degrabă, adulții mai în vârstă de astăzi sunt adesea marginalizați, vorbind din punct
de vedere social, iar vârsta înaintată în sine este văzută ca o perioadă care nu are un rol și care, în
16
mare parte nu are conținut și scop (Börsch-Supan et all, 2015). Această percepție este tot mai mult
contrară realității sociale în contextul îmbătrânirii populației și al schimbărilor demografice
aferente.
1.2.Politici publice naţionale destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice
Potrivit reglementărilor juridice naţionale, conceptul de incluziune socială este de

asemenea multidimensional, cuprinzând măsuri şi acţiuni din domenii diverse (protecţie socială,
ocupare, locuire, educaţie, sănătate, mobilitate, securitate, justiţie, cultură, comunicare-informare)
destinate combaterii excluziunii sociale (art. 6, litera cc) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011).
Asigurarea iniţierii, adoptării şi implementării măsurilor de incluziune socială se realizează de
către instituţiile publice care fac parte din mecanismul de promovare care funcţionează la nivel
central şi judeţean. Mecanismul instituit este unul complex şi include un ansamblu de ministere şi
autorităţi ale administraţiei publice centrale. 4 Asemenea majorității statelor europene, România se
confruntă cu un proces de îmbătrânire cauzat de trei categorii de factori: scăderea natalității,
creșterea speranței de viață și migrația externă. Schimbările în structura demografică au un impact
puternic atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, iar presiunea acestor
schimbări se preconizează că va deveni și mai dificilă în următorii ani, în ceea ce privește creșterea
cererii de servicii sociale. Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția
socială a persoanelor vârstnice (2015-2020) (2014a) și Strategia națională privind incluziunea
socială și reducerea sărăciei (2015-2020) (2014b) sunt documente care recunosc importanța
producerii unor schimbări în ceea ce priveşte această categorie a populaţiei din perspectiva:
• creşterii nivelului de participare la viaţa socială pentru persoanele vârstnice, ceea ce
presupune schimbări de mentalitate şi de percepţie, atât în rândul persoanelor vârstnice,
cât mai ales în rândul celorlalţi membri ai societăţii;
• prevenirii abuzurilor asupra persoanelor vârstnice şi combaterea excluziunii sociale în
rândul persoanelor vârstnice;
• dezvoltării unui sistem complex de servicii sociale și socio-medicale, în cadrul căruia este
important să se deruleze studii periodice pentru a monitoriza aspectele sociale,
comportamentale ale îmbătrânirii, concomitent cu monitorizarea furnizorilor și a modului
de implementare a standardelor de calitate.
Factori de risc ai excluziunii sociale la vârste înaintate sunt (Ehlers et all, 2011):
prevederile politicilor de protecţie socială, aspectele legate de mediul fizic, starea de sănătate şi
speranţa de viaţă, reţelele sociale, familia. Acestor factori apreciem că li se pot adăuga şi:
• stereotipurile, prejudecăţile şi discriminare pe criteriul vârstei;
• barierele legate de lipsa unor condiţii de locuit accesibile şi adaptate vârstei înaintate;
• asigurarea unor sisteme de transport care să contribuie la reducerea izolării persoanelor
vârstnice, întărirea legăturilor intergeneraţionale;
• creşterea participării persoanelor vârstnice în activităţi culturale şi recreaţionale, respectiv
în activităţi de voluntariat.
Măsurile şi acţiunile destinate promovării incluziunii sociale a persoanelor vârstnice sunt:
a) în domeniul protecţiei sociale, sistemul de pensii se află în proces de restructurare.
Schimbările sistemului de pensii au avut în vedere, în principal, necesitatea adaptării la
4
Hotărârea nr. 1217/2006 privind constituirea mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale în
România.
17
transformările demografice. Actualul sistem de pensii (Legea 263/2010) este conceput ca
un sistem cu trei piloni, din care primul este obligatoriu şi bazat pe principiul
contributivităţii. În cadrul acestui pilon, dreptul la pensie se recunoaşte persoanelor care
ating vârsta standard de pensionare şi vechimea în muncă prevăzute de lege. Pensionarea
anticipată şi pensia anticipată parţial sunt posibile, cu condiţia ca persoana să întrunească
condiţii referitoare la un stagiu minim de cotizare (de 15 ani) şi cu reducerea
corerspunzătoare a cuantumului pensiei. Pentru reducerea riscului de excluziune socială şi
riscului de sărăcie în rândul pensionarilor, noile modificări legislative au în vedere ca
valoarea punctului de referinţă în funcţie de care este calculat cuantumul pensiei să fie
stabilită prin raportare la valoarea salariului mediu brut pe economie. De asemenea, pensia
minimă va fi pe viitor stabilită ca procent din salariul minim brut pe economie. Persoanelor
cu handicap le este recunoscut dreptul la pensie de invaliditate 5, într-un cuantum stabilit în
funcţie de gradul de invaliditate care exprimă capacitatea unei persoane de a derula o
muncă remunerată. 6
b) în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă a lucrătorilor sunt prevăzute măsuri
destinate prevenirii riscurilor profesionale şi asigurării protecţiei lucrătorilor, eliminarea
factorilor de risc şi de accidentare la locul de muncă (Legea 319/2006), în acord cu
Directiva 89/391/CEE a Consiliului Comunităţii Europene din 1989 pentru promovarea
îmbunătăţirii sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă;
c) în domeniul ocupării, lucrătorii vârstnici (55-64 de ani) sunt incluşi în categoria
persoanelor vulnerabile pentru care sunt prevăzute măsuri speciale. Strategia Naţională
privind Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 prevede implementarea unor măsuri
precum introducerea de scheme de ocupare a persoanelor în vârstă (inclusiv
subvenţii/reducerea contribuţiilor angajatorilor pe o perioadă determinată), dezvoltarea
unor iniţiative de transfer a cunoştinţelor şi expertizei în muncă din partea lucrătorilor în
vârstă către angajaţii tineri (programe de mentorat, coaching), facilitarea accesului
persoanelor vârstnice la forme flexibile de organizare a muncii prin promovarea formelor
flexibile de organizare a muncii). Programele de ocupare a forţei de muncă elaborate de
ANOFM arată că subvenţiile pentru angajarea de persoane cu vârste peste 45 de ani sau
care mai au 5 ani până la pensie au fost accesate de angajatori, în perioada 2015-2018. De
asemenea, legislaţia naţională în domeniul ocupării prevede o serie de măsuri active
destinate, direct sau indirect lucrătorilor vârstnici, precum stimularea reîncadrării în muncă
prin completarea veniturilor salariale pentru şomerii care se încadrează înainte de expirarea
plății indemnizației de şomaj; încurajarea și stimularea mobilităţii geografice a forţei de
muncă prin acordarea de prime de încadrare, instalare și de relocare; acordarea de subvenţii
angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aparţinând unor categorii dezavantajate sau cu
acces mai greu pe piaţa muncii (şomeri de peste 45 de ani, persoane care mai au 5 ani până
la îndeplinirea condiţiilor de pensionare), participare la cursuri de formare profesională.
Legislaţia în domeniul muncii prevede posibilitatea derulării muncii la domiciliu pentru
orice salariat. În vederea adaptării relaţiilor de muncă la noile realităţi demografice şi
economice a fost reglementată şi telemunca, oferindu-se posibilitatea lucrătorilor,
5
Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare și care și-au pierdut
total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă sau din considerente medicale.
6
Noile modificări au în vedere schimbări în definirea gradelor de invaliditate, astfel încât va fi permisă derularea de
activităţi remunerate pentru persoanele încadrate în gradele de invaliditate I, II şi III, paralel cu încasarea pensiei
pentru gradul de invaliditate deţinut. (Casa Naţională de Pensii Publice, 2018).
18
indiferent de vârstă să îşi deruleze activitatea în alt loc decât sediul angajatorului, folosind
tehnologia informației și comunicațiilor.
d) îmbunătăţirea abilităţilor şi capacităţii de angajare a lucrătorilor vârstnici este relaţionată
şi de învăţarea pe tot parcursul vieţii. Strategia privind învăţarea pe tot parcursul vieţii
2015-2020 (MEN, 2015) stabileşte o ţintă de cel puţin 10% din populaţia adultă (25-64 de
ani) care să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii, activităţi care în cazul
lucrătorilor vârstnici trebuie să aibă în vedere şi dezvoltarea abilităţilor necesare pentru
o viaţă independentă şi activă, ulterior retragerii din activitate. Voluntariatul (Legea
78/2014) este o modalitate prin care persoanele vârstnice pot fi încurajate să lucreze mai
mult timp, iar legislaţia naţională recunoaşte voluntariatul ca experienţă profesională, un
stagiu de voluntariat finalizându-se cu furnizarea unui certificat de competenţe dobândite,
certificat care este recunoscut ca o formă de formare profesională a adulţilor.
La nivel naţional şi european se admite că măsurile destinate creşterii incluziunii sociale a
persoanelor vârstnice trebuie astfel concepute încât să permită acestora (CNPV, 2013; Social
Protection Committee, 2014):
• libertate de decizie cu privire la stilul de viaţă;
• asigurarea unei locuinţe corespunzătoare;
• mijloace materiale necesare unui trai decent;
• asigurarea de servicii sociale adecvate pentru persoanele vârstnice;
• asigurarea accesului la servicii de îngrijire pe termen lung (cu accent pe măsurile
preventive, cu luarea în considerare a dimensiunii de gen, ţinând cont de speranţa de viaţă
mai mare în rândul femeilor şi prevalenţa mai ridicată a bolilor cronice în rândul acestora);
• servicii adecvate de îngrjire a sănătăţii.
Documentele internaţionale cu valoarea juridică în domeniul drepturilor persoanelor
vârstnice au fost semnate şi/ratificate de România iar obligaţiile instituite în cuprinsul acestora au
fost integrate în legislaţia adoptată în domeniul protecţiei sociale a persoanelor vârstnice. Putem
afirma, prin urmare, că există un grad ridicat de concordanţă între legislaţia naţională şi cea
internaţională referitoare la persoanele vârstnice.
1.3.Monitorizarea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice la nivel naţional
Bătrânii, sunt peste tot în lume, mai expuşi riscului de sărăcie comparativ cu restul
populaţiei. Sărăcia, în multiplele sale dimensiuni, poate să vizeze fie o lipsă de venit sau
insuficiente resurse materiale pentru o viață în demnitate, fie acces inadecvat la servicii sociale,
medicale, locuinţă, transport. Din perspectiva schimbărilor demografice şi economice, riscul de
excluziune socială este în opinia unor cercetători din ce în ce mai ridicat în rândul persoanelor
vârstnice care părăsesc piaţa muncii, întrucât schimbarea statutului ocupaţional din lucrător în
pensionar conduce la modificarea nivelului veniturilor disponibile (Ogg, 2005; European
Commission, 2011b). Riscul de excluziune socială la vârste înaintate se apreciază că este mai
ridicat în rândul femeilor, în special în rândul celor foarte în vârstă sau văduve (Ogg, 2005; Hoff,
2008).
În cadrul acestui subcapitol prezentăm o analiză a indicatorilor care permit evaluarea
situaţiei privind incluziunea socială a persoanelor vârstnice, astfel:
• Indicatori demografici;
• Indicatori care exprimă situaţia socio-economică a persoanelor vârstnice;
19
• Indicatori de monitorizare a stării de sărăcie în rândul persoanelor vârstnice;
• Indicatori referitori la starea de sănătate a persoanelor vârstnice;
• Indicatori referitori la locuire;
• Atitudini faţă de îmbătrânire, discriminare şi stereotipuri asociate îmbătrânirii, la nivel
naţional;
• Participarea socială a persoanelor vârstnice prin implicare în activităţile culturale şi
sociale, la nivel naţional.
Indicatori demografici
Populația europeană a suferit în ultimii ani un proces intens de îmbătrânire, cauzele
principale ale fenomenului fiind creşterea speranţei de viaţă și reducerea fertilității. România a
urmat și ea trendul european. Țara noastră a avut un spor natural pozitiv până în anul în anul 1991.
Anul 1992 a marcat începutul unei perioade de regres demografic cu rate ale sporului natural
negative, situație care se continuă și în prezent. În anul 2017 s-a înregistrat cea mai redusă valoare
a ratei sporului natural (indicator care măsoară diferența algebrică între rata natalității și rata
mortalității generale a populației), de numai -3,1 ‰.
La 1 ianuarie 2017 7, populaţia cu vârste de 65 de ani şi peste reprezenta 89,21% din
populaţia totală cu vârste până în 18 ani, iar indicele îmbătrânirii era pentru acelaşi an de 114,3% 8.
Acest lucru este rezultatul creşterii numerice a populaţiei de 65 ani şi peste din ultimii ani. În
perioada 2011-2017 fenomenul a continuat să se manifeste, ponderea populației vârstnice
crescând de la 16,12% în 2011 la 17,79% în 2017. Pentru toată perioada analizată, proporţia
persoanelor de 65 de ani şi peste se situează cu puţin sub nivelul UE28, așa cum se poate observa
în Figura 1.
Figura 1. Populația în vârstă de 65 de ani și peste în perioada 2011-2017 (%)
Sursa: EUROSTAT, cod online de date [demo_pjan].

Cea mai mare parte a populației vârstnice era reprezentată de femei, respectiv de persoane
care trăiesc în mediul rural. Observând distribuţia pe grupe de vârste în interiorul populaţiei
vârstnice, se poate afirma că în perioada 2011-2017 pentru ambele grupe (65-79 de ani şi peste
7
Procente calculate pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică, baza TEMPO, www.insse.ro.
8
Indicele îmbătrânirii reprezintă ponderea populaţiei vârstnice (65 de ani şi peste) în numărul total al populaţiei cu
vârste între 0-14 ani.
20
80 de ani) s-a înregistrat o tendință de creștere. Aceasta se manifestă indiferent de sex sau de
mediul de rezidență. Putem afirma, de asemenea, că pentru acelaşi orizont de timp, populaţia
vârstnică, indiferent de sex, locuia cu preponderenţă în mediul rural. Ponderea mai crescută a
populaţiei vârstnice de sex feminin se datorează ratei mortalităţii mai accentuate a populaţiei
masculine, mortalitate care se manifestă cu atât mai accentuat pe măsură ce vârsta creşte. Toate
modificările intervenite în structura populaţiei vârstnice sunt permanente, de durată şi aşa cum am
afirmat anterior se datorează schimbărilor de natură demografică dar şi celor de ordin socio-
cultural (precum schimbările în structura familială). (Tabel 1, Anexa 1)
Regiunile cu cel mai ridicat număr de persoane cu vârste de 65 de ani şi peste sunt
Regiunile Sud-Muntenia și Nord-Est, regiuni care se află pe primele două locuri după numărul
total al populaţiei. La polul opus, Regiunile Vest şi Bucureşti –Ilfov înregistrează, la nivelul anului
2017, populaţia vârstnică cea mai redusă. Regiunile Sud-Muntenia şi Nord-Est înregistrează şi cel
mai mare număr de vârstnici de 80 de ani şi peste, în mediul rural. (Tabel 2, Anexa 1)
Rezultanta fenomenului de îmbătrânire o constituie exercitarea unei presiuni a populaţiei
vârstnice asupra populaţiei adulte active, implicit asupra sistemelor de asistenţă şi protecţie
socială. Rata dependenţei persoanelor vârstnice a înregistrat un trend ascendent în perioada 2011-
2017, menţinându-se totuşi sub media europeană (23,7% față de 26,4% în 2011 și respectiv 26,7%
față de 29,9% în 2017). Un nivel ridicat al acestei rate arată că pentru o persoană vârstnică inactivă
vor fi mai puţine persoane care vor munci şi le vor susţine (Figura 2).
Figura 2. Rata dependenței persoanelor vârstnice în perioada 2011-2017
Sursa: elaborat de autori pe baza datelor Eurostat, cod online de date [tps00198].
Indicatori care exprimă situaţia socio-economică a persoanelor vârstnice

Stare civilă
În România, la fel ca în celelalte state membre ale Uniunii Europene, a trăi la o vârstă
înaintată a devenit o realitate greu de ignorat. Mulţi dintre vârstnici trăiesc însă izolaţi, neglijaţi,
abandonaţi, prezintă un nivel precar de mijloace de subzistenţă şi au de cele mai multe ori o
sănătate precară. Prin urmare, deşi speranţa de viaţă a crescut, calitatea vieţii nu s-a îmbunătăţit,
aşa cum se va vedea din datele prezentate în cadrul acestei secţiuni. La nivelul anului 2011, pe
grupe de vârstă, datele arată că cei mai mulţi bărbaţi cu vârste de 55 de ani şi peste 9 erau căsătoriţi.
Cea mai mare pondere a bărbaţilor divorţaţi/văduvi apare la grupa de vârstă 75 de ani şi peste. În
9
Datele sunt conform Recensământului din anul 2011.
21
cazul femeilor, predomină de asemenea starea civilă legală căsătorită, cu excepţia ultimelor două
grupe de vârstă care sunt reprezentate majoritar de cele cu statut civil divorţat/ă şi/văduvă, lucru
explicabil prin rata de mortalitate mai ridicată din rândul bărbaţilor la vârste înaintate. (Figura 3,,
Figura 4)
Figura 3. Starea civilă a persoanelor cu vârste Figura 4. Starea civilă a persoanelor cu vârste
de 55 de ani şi peste – bărbaţi de 55 de ani şi peste - femei
Sursa: elaborat de autori pe baza datelor Institutului Național de Statistică, Recensământul Populației și al
Locuințelor 2011, disponibile pe: http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/.
Participarea la activităţile economice a vârstnicilor

În ciuda unei creşteri continue, durata vieţii profesionale este inferioară mediei europene,
ceea ce ne conduce la concluzia că există un potenţial ridicat pentru creşterea ratelor de ocupare
(Tabel 3, Anexa 1). Monitorul performanţei ocupării forţei de muncă (Employment Committee,
2017) arată că:
• ratele de participare ale femeilor pe piaţa muncii rămân în continuare la un nivel scăzut;
• durata vieţii profesionale poate fi crescută, fiind sub media europeană;
• nivelul de ocupare a lucrătorilor vârstnici este în continuare scăzut;
• sistemele de securitate socială pot fi îmbunătăţite;
• există încă o rată destul de ridicată a inactivităţii şi a muncii cu timp parţial involuntare.
Cu o rată de ocupare pentru lucrătorii vârstnici de 44,5% în anul 2017, România se
poziţionează cu 12,6 pp sub media UE 28, în mare parte, integrarea acestei categorii de lucrători
fiind mai dificilă, datorită participării reduse la activităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii.
(Tabel 4, Anexa 1) Ponderea contractelor de muncă cu timp parţial de lucru a fost în scădere pentru
lucrătorii vârstnici, dar totuşi sub media europeană (Tabel 5, Anexa 1).
Interesul pentru derularea de activităţi economice în rândul populaţiei cu vârste de 65 de
ani şi peste a fost în scădere în perioada 2011-2016. Femeile şi bărbaţii cu vârste peste 65 de ani,
dar şi cei cu vârste peste 75 de ani au avut preponderent ocupaţii din grupa ocupaţională 6 –
Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 10. Menţinerea în activitate a lucrătorilor
vârstnici în activitate este însă influenţată de o serie de factori:
• caracteristicile individuale şi ale gospodăriei din care face parte persoana vârstnică
(European Commission, 2011d);
10
Eurostat, cod online de date [lfso_egais].
22
• posibilitatea de a ocupa un loc de muncă cu reducerea programului de muncă (European
Commission, 2011d);
• starea de sănătate fizică şi mentală - nivelul de stres asociat locului de muncă (Brugiavini
et all, 2005, 2010; Brugiavini şi Peracchi, 2005; Boeri şi Brugiavini, 2008; Sahlgren,
2012);
• calitatea locului de muncă, întrucât o calitate psiho-socială redusă a locului de muncă,
respectiv derularea unei activităţi inferioare nivelului de pregătire şi experienţei
profesionale, influenţează decizia de retragere din activitate (Schnalzenberg et all, 2011).
Relația dintre participarea forței de muncă la activităţi economice și voluntariatul la vârste
înaintate este importantă. Implicarea lucrătorilor vârstnici în activităţi de voluntariat poate
contribui la încurajarea participării în astfel de activităţi după pensionare. Angajatorii pot facilita
lucrătorilor vârstnici participarea în programe de voluntariat. Atunci când lucrătorii în vârstă se
află lângă pensionare, este important să li se furnizeze toate informațiile relevante privind
oportunitățile de a se oferi voluntari: o continuitate între viața profesională și voluntariat putând
fi realizată prin valorificarea cunoștințelor profesionale ale unei persoane.
Participare la activităţi de învăţare profesională continuă

Rata de participare a adulţilor (25-64 de ani) la diferite forme de învăţare profesională
continuă a scăzut de la 1,6% în 2011 la 1,1% în anul 2017. Valorile sunt pentru toată perioada
2011-2017 sub media europeană şi la mare distanţă faţă de obiectivul naţional de 10%, obiectiv
stabilit pentru anul 2020 prin Strategia privind învăţarea pe tot parcursul vieţii 2015-2020. (Tabel
6, Anexa 1)
Aşa cum este de aşteptat, cea mai mare parte a vârstnicilor au statut de pensionar, așa cum
se observă din (Tabel 7, Anexa 1). 24,6% dintre cei cu vârste între 62-64 de ani, 16,2% dintre cei
cu vârste între 65-69 de ani și 13,4% dintre cei din grupa de vârstă 70-74 de ani desfăşoară o
activitate economico-socială, bărbaţii într-o măsură mai mare decât femeile. Vârstnicii din mediul
urban sunt în proporţie de 82-99% pensionari, în timp ce în rural există mai multe persoane care
desfăşoară o activitate economică comparativ cu mediul urban. Diferenţa pe medii de rezidenţă
este rezultatul specificului ocupării în mediul rural, unde cea mai mare parte a forţei de muncă era
ocupată în agricultură, mare parte având statut de ajutor familial neremunerat.
Indicatori care măsoară nivelul sărăciei în rândul persoanelor vârstnice

Rata sărăciei relative
În Uniunea Europeană, pragul sărăciei este fixat la 60% din venitul median 11 aflat la
dispoziţia persoanelor/gospodăriilor 12. Analizând pragul de sărăcie în perioada 2011-2017 se
11
Venitul median este acel venit sub care se plasează jumătate din populaţie.
12
Potrivit legislaţiei naţionale în vigoare, pragul de sărăcie este un indicator primar de măsurare a incluziunii sociale,
ce se calculează de către INS. Pragul de sărăcie reprezintă acel nivel al standardului de viaţă pe care se consideră că
trebuie să îl atingă orice persoană sau gospodărie pentru a nu fi considerată săracă. Pornind de la acest fapt, pragurile
de sărăcie pot fi: a) absolute: presupun un nivel fix al puterii de cumpărare, nivel care este suficient pentru a cumpăra
un anume pachet fix, bine determinat de necesităţi de bază (Danziger, Haveman, 2001). Pragul sărăciei absolute
reprezintă nivelul minim al veniturilor/consumurilor sub care un anumit individ sau gospodărie este considerat/ă
sărac/ă (Stanciu, 2004). Pragurile de sărăcie absolută sunt revizuite sistematic în funcţie de evoluţia preţurilor şi se
consideră că asigură o evaluare obiectivă a veniturilor unei gospodării sau persoane. b) relative: reprezintă principalul
indicator european de măsurare a gradului de incluziune socială (începând cu anul 2001) şi totodată este indicatorul
pe baza căruia realizează comparaţii internaţionale între ţări (începând cu anul 1980) (Van den Bosch, Marx, 2007).
23
observă că nivelul veniturilor luate în calcul pentru determinarea riscului de sărăcie a avut o
evoluţie ascendentă indiferent de numărul membrilor din gospodărie. Venitul a fost de
aproximativ 1,4 ori mai mare în anul 2017 faţă de anul 2011 (7.388 lei/an, comparativ cu 5.284
lei/an) (Eurostat, 2018). La nivelul statelor membre ale UE, prin urmare şi la nivelul ţării noastre,
sărăcia se monitorizează prin analiza indicatorului ratei sărăciei relative, calculată la un prag de
60% din mediana veniturilor pe adult echivalent. Actul normativ care prevede introducerea
sistemului naţional de indicatori de incluziune socială defineşte rata sărăciei relative ca fiind
ponderea persoanelor din gospodăriile cu un venit disponibil mai mic decât pragul de 60% din
mediana veniturilor disponibile (inclusiv consumul din resurse proprii) pe adult echivalent, în
populaţia totală. 13
În cadrul Planurilor Naţionale pentru Reformă 2012, 2014, ţinta naţională pentru atingerea
O5 (Promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei - reducerea cu cel puţin
20 milioane a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune social) din cadrul
Strategiei Europa 2020 este de scădere a numărului de persoane aflate în situaţie de risc de sărăcie
şi excluziune socială cu 580.000 persoane, până în anul 2020. Pornind de la acest obiectiv, datele
statistice arată că rata sărăciei relative a crescut continuu în perioada 2011-2017 pentru populaţia
cu vârste mai mici de 65 de ani, dar aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi pentru populaţia cu vârste de
65 de ani şi peste. Observăm diferenţe şi în interiorul acestei categorii de vârstă, în perioada 2011-
2017, creşterea ratei sărăciei relative fiind pentru grupa de vârstă 65-74 de ani de 4,8 pp, în timp
ce pentru populaţia de 75 de ani şi peste, creşterea a fost de 6,1 pp. Dacă în cazul populaţiei cu
vârste de 65-74 de ani, rata sărăciei relative pentru vârstnicii români a depăşit media europeană
cu aproximativ 3 pp, în cazul vârstnicilor de 75 de ani şi peste diferenţa a fost chiar mai însemnată,
România aflându-se la o distanţă de aproximativ 10 pp faţă de media europeană, în anul 2017.
(Tabel 8, Anexa 1). Vârsta reprezintă un determinant important al incidenţei sărăciei. Indiferent
de sex, rata sărăciei la 75 de ani şi peste, este mai mare comparativ cu rata sărăciei la vârste
cuprinse între 65 şi 74 de ani. Ratele de sărăcie pentru femeile foarte vârstnice (75 de ani şi peste)
sunt mai accentuate, indiferent de anul la care ne raportăm, dinamica 2017/2011 indicând o
creştere cu 6,8 pp. (Figura 5)
Potrivit acestui indicator, o persoană sau gospodărie care are un nivel al veniturilor de care dispune sub limita de 40-
70% din mediana veniturilor disponibile, este considerată a fi săracă. Pragurile de sărăcie relativă exprimă un anumit
nivel de dezvoltare economică, socială şi culturală a unei societăţi (Iceland, 2006). În literatura de specialitate se
apreciază că diferenţa dintre indicatorii absoluţi şi relativi constă în aceea că în cazul primilor pragurile de venit
rămân constante, în timp ce pragurile relative cresc pe măsură ce standardele de viaţă se îmbunătăţesc (Iceland, 2006).
13
Indicatorul este întâlnit uneori sub denumirea de „rata riscului de sărăcie” (INS, 2018).
24
Figura 5. Rata sărăciei relative la nivel naţional (60% din venitul median echivalent) –
distribuţie după sex
Sursa: elaborat de autori pe baza datelor Eurostat, cod online de date [ilc_li02].
Nivelul de educaţie determină creşterea sau scăderea vulnerabilităţii individului la sărăcie,

fiind unul din factorii cel mai puternic asociaţi cu bunăstarea. Rata sărăciei relative este cu atât
mai ridicată, cu cât nivelul studiilor este mai scăzut. Tendinţa ratei relative a sărăciei în funcţie de
nivelul de studii a fost de creştere în perioada 2011-2017 şi îi avem în vedere pe cei cu nivel scăzut
sau mediu de studii. Pentru persoanele vârstnice cu studii universitare, rata sărăciei relative a
scăzut doar în intervalul 2016-2017. Pentru cei cu nivel de studii ISCED 0-2, creşterea cea mai
mare, raportată la anul 2011 (anul în care s-a înregistrat minimul ratei sărăciei relative), a fost
înregistrată în anul 2017, respectiv de +13,3 pp. Ratele sărăciei pentru persoanele cu vârste de 65
de ani şi peste cu studii medii şi superioare s-au menţinut sub media europeană pentru toată
perioada 2011-2017. (Tabel 9, Anexa 1)
Rata sărăciei relative a înregistrat valori în creştere pentru pensionari în perioada 2011-
2015, după care a început să scadă uşor. (Tabel 10, Anexa 1) În aceeaşi perioadă, numărul mediu
al pensionarilor pentru limită de vârstă a variat uşor între 3.350 de mii de persoane (2011) şi 3.500
de mii de persoane în anul 2015, perioadă dincolo de care a continuat ritmul de creştere, atingând
3.629 mii persoane în anul 2017 14. Scăderea uşoară a numărului mediu de pensionari de asigurări
sociale de stat (inclusiv cei din agricultură) s-a corelat cu creşteri uşoare ale veniturilor din pensii.
Raportat la salariul mediu, cât şi la salariul minim brut pe ţară, veniturile din pensii au scăzut. Cu
toate acestea, datorită evoluţiei indicelui preţurilor de consum, aprecierea în termeni reali a pensiei
medii s-a înregistrat doar în anii 2011, 2012, 2013. (Tabel 11, Anexa 1)
Rata sărăciei înainte de transferurile sociale reprezintă ponderea persoanelor sărace

în total populaţie. Indicatorul are două forme: a) rata sărăciei înainte de transferurile sociale,
inclusiv pensiile (adică se scad din veniturile disponibile toate transferurile sociale primite,
inclusiv pensiile); b) rata sărăciei înainte de transferurile sociale, exclusiv pensiile (adică se scad
din veniturile disponibile acele transferuri sociale care nu sunt de natura pensiilor, acestea din
urmă fiind păstrate în volumul veniturilor). Dacă luăm în considerare rata sărăciei înainte de
transferurile sociale, în condiţiile în care păstrăm în volumul veniturilor pensiile, observăm că
14
INS, cod online de date PNS 101A.
25
nivelul ratei sărăciei rămâne ridicat, indiferent de sex, dar într-o proporţie mai mare în cazul
femeilor. (Figura 6)
Figura 6. Rata sărăciei înainte de transferurile sociale (exclusiv pensiile) populaţie de 65 de ani
şi peste, la nivel naţional
Sursa: realizat după Eurostat, online data code [ilc_li10].
Comparativ cu valorile ratei sărăciei înainte de transferurile sociale de la nivel european,

România a înregistrat valori inferioare pentru perioada 2011-2014, dacă ne raportăm la toată
populaţia cu vârste de 65 de ani şi peste. În cazul bărbaţilor, valorile înregistrate la nivel european
au fost superioare celor înregistrate la nivel naţional, în timp ce situaţia se prezintă invers, în cazul
femeilor cu vârste de 65 de ani şi peste. (Tabel 13, Anexa 1)
Interesant este faptul că în anul 2017, venitul mediu al persoanelor cu vârste de 65 de ani
şi peste de sex masculin reprezenta 0,95% din venitul mediu disponibil al persoanelor cu vârste
între 0-64 ani de acelaşi sex în România, respectiv 0,93% în UE28. (Tabel 12, Anexa 1)
Rata agregată de înlocuire (proporţia veniturilor din pensii pentru persoanele cu vârste
între 65 şi 74 de ani raportată la veniturile din muncă pentru persoanele cu vârste între 50 şi 59 de
ani, excluzând alte beneficii sociale) a fost de 0,67% pentru anul 2011 faţă de valoarea de 0,53%
la nivelul Uniunii Europene (28 de ţări). Acest nivel semnifică faptul că veniturile persoanelor
vârstnice din prima categorie au fost la nivelul a doar 67% din veniturile obţinute de cea de a doua
categorie. La nivelul anului 2017, valorile s-au apropiat ajungând la 0,61% în România faţă de
0,59% în cazul UE 28 15, înregistrând în acest fel tendințe diferite (de scădere în România și de
creștere în UE 28). Ratele de sărăcie în rândul vârstnicilor fiind ridicate, acest lucru presupune că
veniturile disponibile ale persoanelor vârstnice sunt reduse.
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) este un indicator care
exprimă ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială în total populaţie
(INS, 2014). Indicatorul ia în considerare persoanele care se află în cel puţin una din situaţiile: a)
au venituri disponibile inferioare pragului de sărăcie; b) sunt în stare de deprivare materială
severă; c) trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Indicatorul a fost adoptat
15
Datele sunt conform EUROSTAT, cod online de date [ilc_pnp3].
26
la nivelul Uniunii Europene pentru a monitoriza progresul realizat în cadrul Strategiei Europa
2020 cu privire la reducerea riscului de sărăcie şi excluziune socială.
Per total, 36,2% din populaţia cu vârste mai mici de 65 de ani de la nivel naţional era în
risc de sărăcie şi excluziune socială, în anul 2017. Ponderea populaţiei cu vârste de 65 de ani şi
peste aflate în risc de sărăcie a scăzut continuu în perioada 2011-2017, atingând 33,2% în anul
2017. Riscul cel mai ridicat de sărăcie şi excluziune socială la nivel naţional, se înregistrează în
cazul persoanelor cu vârste de 75 de ani şi peste (Tabel 14, Anexa 1) Riscul de sărăcie şi
excluziune creşte odată cu vârstă şi rămâne mai accentuat în cazul femeilor, comparativ cu bărbaţii
(Figura 7). Raportându-ne la media UE, ponderea persoanelor de 65 de ani şi peste aflate în risc
de sărăcie şi excluziune socială era mai mare cu 15,8 pp în anul 2011. În anul 2017 distanţa dintre
media naţională şi cea europeană s-a redus la 15,1 pp. În cazul persoanelor cu vârste de 75 de ani
şi peste distanţele sunt chiar mai mari, de aproximativ 20 de pp. (Tabel 14, Anexa 1)
Figura 7. AROPE la nivel naţional, populaţie de 65 de ani şi peste
Sursa: realizat după Eurostat, online data code [ilc_peps01].
Riscul de sărăcie şi excluziune socială rămâne ridicat pentru persoanele cu nivel scăzut de
studii (ISCED 0-2) la nivel naţional, comparativ cu media UE, valorile naţionale apropiindu-se
cel mai mai mult de valorile europene în cazul populaţiei cu nivel ridicat de studii. În anii 2011,
2015 şi 2017, riscul de sărăcie şi excluziune socială în rândul populaţiei cu nivel ridicat de studii
înregistrat la nivel naţional a fost inferior valorilor europene pentru aceeaşi categorie. (Tabel 15,
Anexa 1)
Rata deprivării materiale este un indicator care exprimă incapacitatea unei persoane de
a-şi permite anumite lucruri considerate de majoritatea oamenilor ca fiind de dorit sau chiar
necesare pentru a duce o viață adecvată. 16 Indicatorul distinge între persoanele care nu își pot
permite un anumit bun sau serviciu de cei care nu au acest bun sau serviciu pentru alt motiv, de
exemplu deoarece nu doresc sau nu au nevoie de ea (Eurostat, 2018). Rata deprivării materiale şi
16
Este vorba despre: achitarea la timp, fără restanţe, a unor utilităţi şi a altor obligaţii curente; plata unei vacanţe;
consumul de carne, pui, peşte cel puţin o dată la două zile; posibilitatea de a face faţă, cu resursele proprii, unor
cheltuieli neprevăzute (echivalente cu 1/12 din valoarea pragului naţional de sărăcie); deţinerea unui telefon fix sau
mobil; deţinerea unui televizor color; deţinerea unei maşini de spălat; deţinerea unui autoturism personal; asigurarea
plăţii unei încălziri adecvate a locuinţei. În cazul în care o persoană nu îşi permite cel puţin patru dintre aceste
elemente, vorbim de rata deprivării materiale severe.
27
a deprivării materiale severe la nivel naţional se menţin ridicate şi foarte ridicate în rândul
populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste. Diferenţele faţă de mediile europene se adâncesc pentru
grupa de vârstă 75 de ani şi peste, atingând un maxim de 26 pp în anul 2011. (Tabel 16, Tabel 17,
Anexa 1)
Indicatori referitori la starea de sănătate a persoanelor vârstnice

Durata medie a vieţii exprimă în mod sintetic starea de sănătate a populaţiei. Valoarea
acestui indicator a avut o creștere aproape continuă pentru ambele sexe. Cea mai mare durată a
vieții s-a înregistrat în ultimul an al seriei, anul 2017, pentru bărbaţi durata medie a vieții fiind de
72,28 ani, iar pentru femei de 79,24 ani. Așadar, durata medie a vieţii a fost în cazul femeilor cu
6,96 ani mai mare decât în cazul bărbaţilor şi cu 6,59 ani mai mare decât durata medie a vieţii
pentru femei înregistrată pentru anul 1990 17. Alţi doi indicatori importanţi care exprimă starea de
sănătate a persoanelor vârstnice sunt speranţa de viaţă la 65 de ani şi speranţa de viaţă sănătoasă
la 65 de ani. Primul indicator care exprimă nu numai starea de starea de sănătate a populaţiei dar
şi calitatea vieţii persoanelor de 65 de ani şi peste este speranţa de viaţă sănătoasă pentru
persoanele vârstnice. Din punct de vedere ale sistemelor publice, o speranţă de viaţă ridicată
reprezintă un consum public mai redus pentru îngrijiri medicale şi cheltuieli de asistenţă socială
mai mici. O speranţă a vieţii scăzută sau în scădere presupune adaptarea măsurilor de sănătate
publică şi a celor de protecţie socială pentru a putea răspunde nevoilor, ştiut fiind faptul că
afecţiunile cronice, dizabilitatea fizică/psihică sunt mai frecvente în rândul vârstei a treia.
Creşterea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice presupune continuarea eforturilor de
dezvoltare a serviciilor socio-medicale. Numărul crescut de persoane vârstnice, inclusiv veniturile
scăzute arată că aceste persoane sunt mai puţin capabile să acceseze servicii medicale sau socio-
medicale adecvate patologiei specifice vârstei. Observăm că speranţa de viaţă este mai scăzută în
România faţă de media UE, pentru toată perioada luată în analiză, indiferent de sex. (Tabel 18,
Anexa 1) În plus, se observă o intensificare a problemelor de sănătate şi a bolilor cronice la nivel
naţional, odată cu înaintarea în vârstă. Dacă starea de sănătate a lucrătorilor vârstnici se menţine
la un nivel ridicat, sub media europeană, ponderea persoanelor cu vârste cuprinse între 55-64 de
ani care au probleme de sănătate serioase fiind de aproximativ 20% în 2011, respectiv 11,7% în
anul 2017, odată cu avansarea în vârstă, procentul celor care experimentează probleme medicale
creşte. (Tabel 19, Anexa 1)
Indicatori referitori la locuire

O speranţă de viaţă mai mare pentru femei, atrage după sine un procent mai ridicat de
femei vârstnice care trăiesc singure. Datele colectate la Recensământul din anul 2011 evidenţiază
o pondere ridicată a persoanelor cu vârste de 65 de ani şi peste care locuiesc singure – 26,6% din
totalul persoanelor cu vârste peste pragul de vârstă de 65 de ani. Doar 11,9% dintre bărbaţii cu
vârste cuprinse între 64-74 de ani locuiesc singuri, comparativ cu aproape o treime (27,7%) din
femeile cu vârste similare. Distanţa se accentuează pentru grupa de vârstă 75-84 de ani, caz în
care 18,1% dintre bărbaţi locuiesc singuri, comparativ cu 40,6% în cazul femeilor. La nivel
regional, aproximativ 30% din vârstnicii (persoane cu vârste peste 65 de ani) din regiunea
Bucureşti-Ilfov trăiesc în gospodării formate dintr-o singură persoană. (Tabel 20, Anexa 1)
17
INS, cod online de date POP 217A.
28
Atitudini faţă de îmbătrânire, discriminare şi stereotipuri asociate îmbătrânirii, la nivel
naţional
Vârsta se poate constitui într-o prejudecată pe baza căreia o persoană poate fi devalorizată
(Abrahams şi Swift, 2012; Officer şi de la Fuente-Núñez, 2018). Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(WHO) defineşte conceptul de ageism ca făcând referire la stereotipurile 18, prejudecăţile şi
discriminarea pe bază de vârstă (2018) şi recunoaşte faptul că asemenea atitudini pot împiedica
femeile şi bărbaţii de diferite vârste să participe deplin la activităţile sociale, economice, culturale,
civice. Deşi există studii (WHO, 2015) care demonstrează contribuţia acestora în societate, de
cele mai multe ori persoane vârstnice sunt percepute ca o povară sau ca persoane dependente,
lipsite de realism, care necesită atenţie, consumatoare de importante resurse financiare publice.
Ayalon (2014), Officer et all (2016) subliniază că spre deosebire de alte forme de discriminare
(bazate pe sex sau etnie), discriminarea pe criteriu de vârstă este în general acceptată social şi
destul de răspândită astfel încât poate conduce la acţiuni şi expresii negative faţă de persoanele
vârstnice, chiar şi din partea acelor membri ai societăţii care sunt bine intenţionaţi.
O serie de studii (Levy et all, 2000; Levy, 2003) au dovedit că îmbătrânirea determină
efecte directe asupra scăderii eficienţei şi productivităţii la locul de muncă, declin biologic, dar şi
alterarea stării de sănătate. Astfel de efecte sunt succeptibile de a conduce la întărirea
stereotipurilor cu privire la îmbătrânire, justificând lipsa de acţiune sau ineficienţa politicilor
publice. Stereotipurile referitoare la vârstă se construiesc în copilărie sub forma unei imagini
negative asociate îmbătrânirii şi se consolidează pe durata vârstei adulte (Levy, 2003; Dionigi,
2015), modelând felul în care oamenii interacţionează şi gândesc despre persoanele vârstnice, dar
şi felul în care persoanele vârstnice se văd pe ei înşişi (Dionigi, 2015). Stereotipurile cu privire la
bătrâneţe sunt constructe sociale care se nasc într-un spaţiu cu anumite caracteristici culturale şi
istorice (Dionigu, 2015). O serie de tendinţe se manifestă la nivel internaţional, astfel că în unele
ţări dezvoltate (Statele Unite ale Americii) persoanele vârstnice îşi schimbă viziunea cu privire la
îmbătrânire pe măsură ce ajung mai aproape de vârsta de pensionare. Perspectiva reducerii
veniturilor poate constitui un impuls pentru menţinerea statutului de persoană ocupată, acest lucru
contribuind nu numai la menţinerea unui anumit nivel al veniturilor, dar şi la păstrarea
sentimentului de utilitate faţă de societate, a rolului activ în viaţa economică şi socială a
comunităţii (WHO, 2015).
La nivel naţional 19, românii percep începutul bătrâneţii la vârsta de 61 de ani (vârsta cea
mai des indicată de respondenţi ca marcând bariera dintre momentul în care o persoană este
18
Stereotipurile sunt credinţe fixe, generalizate sau simplificate cu privire la caracteristicile unui anumit grup de
persoane care mai apoi sunt aplicate tuturor membrilor grupului. Stereotipurile pot fi negative sau pozitive.
Prejudecăţile sunt expresia unei atitudini/sentiment negative faţă de o persoană sau grup ca urmare a caracteristicilor
grupului din care face parte persoana faţă de care se manifestă. Discriminarea reprezintă comportamentul diferenţiat
faţă de o persoană care aparţine unui anumit grup, comportament care are la bază anumite stereotipuri sau prejudecăţi
(Steele et all, 2007).
19
Analiza referitoare la stereotipuri, percepţii şi comportament discriminatoriu pe criteriul vârstei are la bază
European Social Survey, Wave 4 (2008), realizat în 31 de ţări europene. European Social Survey este o anchetă
finanţată în cadrul Programului Cadru al Comisiei Europene care, printre alte obiective, îşi propune să monitorizeze
atitudinile și valorile cetăţenilor europeni, cu scopul de a elabora o serie de indicatori sociali europeni, inclusiv
indicatori de atitudine. Modul 4 (2008) are la bază o eşantionare strictă, o rată minimă de răspuns țintă de 70% și
protocoale riguroase de traducere. Modulul include 55 de întrebări cu privire la astereotipurile şi discriminarea pe
baza criteriului vârstă, adresate persoanelor cu vârste de 15 ani şi peste din ţările participante. România a participat
la acest studiu, iar opiniile exprimate cu privire la discriminarea pe criteriul vârstei evidenţiază experienţele
respondenţilor, dar şi diferitele faţete ale prejudecăţilor şi stereotipurilor cu care se confruntă persoanele vârstnice.
Eşantionul a fost unul reprezentativ şi a cuprins 2.146 de respondenţi, iar chestionarele au fost aplicate în perioada
05.06.2008-20.07.2008 (European Social Survey, 2008).
29
considerată vârstnică, fiind de 60 de ani). Mai mult de jumătate (56%) consideră că persoanele cu
vârsta de 20 de ani şi cei cu vârsta de 70 de ani reprezintă două grupuri separate care fac parte din
aceeaşi comunitate şi doar 8,7% consideră că reprezentanţii celor două grupe de vârstă formează
un singur grup (Figura 8).
Figura 8. Similitudini percepute între oamenii de 20 de ani şi peste şi cu vârste de 70 de ani şi

peste (%)
Sursa: ESS Round 4: European Social Survey Round 4 Data (2008). Data file edition 4.4. NSD - Norwegian Centre
for Research Data, Norway – Data Archive and distributor of ESS data for ESS ERIC.
Aproximativ un sfert (24,6%) dintre cei care au afirmat că sunt parte a unui grup
discriminat în România, au indicat vârsta drept criteriu de discriminare, cei mai mulţi dintre ei
având vârste de 65 de ani şi peste. 38,3% dintre respondenţi consideră că fenomenul discriminării
persoanelor pe criteriul vârstei este „destul de grav”, iar 24,5% apreciază că este „foarte grav”,
iar dintre aceştia, 15,8% sunt persoane cu vârste de 65 de ani şi peste. Pe medii de rezidenţă,
vârstnicii din mediul rural consideră în mai mare măsură, comparativ cu cei din mediul urban că
fenomenul discriminării pe criteriul vârstei reprezintă un fenomen „destul de grav” şi „foarte
grav” (59,9% dintre vârstnicii din mediul rural, comparativ cu 41,1% din vârstnicii cu domiciliul
în mediul urban). Persoanele cu vârste cuprinse între 25-44 de ani exprimă cel mai puternic
sentiment de apartenenţă la grupa de vârstă (33%), comparativ cu persoanele cu vârste de 65 de
ani şi peste care au cel mai scăzut sentiment de apartenenţă la grupul de vârstă din care fac parte
(17,5%).
Prejudecăţile şi tratamentul discriminatoriu pe motiv de vârstă au fost formele de
discriminare cel mai des experimentate în ultimele 12 luni anterioare anului 2008: 41,3% dintre
respondenţi, indiferent de vârstă, au experimentat cel puţin o dată o formă de discriminare pe
criteriu de vârstă şi 8,6% au fost „des” şi „foarte des” subiectul unui tratament incorect datorită
vârstei. Persoanele cu vârste de 65 de ani şi peste sunt cele care declară că au experimentat
tratament discriminatoriu şi prejudecăţi „des” şi „foarte des” în ultimele 12 luni reprezintă 24,1%,
conducându-ne către ideea că la vârste înaintate aceste persoane sunt mai predispuse la inegalități.
(Figura 9) Mediul de rezidenţă pune în evidenţă o incidenţă mai mare a prejudecăţilor şi
tratamentului discriminatoriu în mediul rural, aproximativ 60% dintre persoanele cu vârste de 65
de ani şi peste precizând că s-au confruntat cu prejudecăţi şi tratament discriminatoriu pe criteriu
de vârstă în anul anterior derulării anchetei ESS.
30
Figura 9. Prejudecăţi şi tratament discriminatoriu resimţit „des” şi „foarte des” în ultimele 12
luni
Cu privire la diferitele tipuri de tratament discriminatoriu resimţite, persoanele de 65 de

ani şi peste menţionează preponderent lipsa respectului şi tratamentul incorect. (Figura 10)
Figura 10. Percepţii cu privire la comportamentul/tratamentul/respectul arătat persoanelor

vârstnice, 2008 (%)
Un procent scăzut al respondenţilor apreciază că statusul social la vârste înaintate este

foarte ridicat (2,2%). Nivelul de trai al pensionarilor este perceput diferit pe măsură ce o persoană
avansează în vârstă: 15,5% dintre persoanele active cu vârste cuprinse între 25-44 de ani consideră
că nivelul de trai al pensionarilor este foarte scăzut, comparativ cu 23,7% în cazul celor cu vârste
cuprinse între 45-64 de ani. În cazul persoanelor cu vârste de 65 de ani şi peste, percepţia negativă
se accentuează, aproximativ o treime (27,2%) dintre respondenţii care aveau aceste vârste
considerând că nivelul de trai al pensionarilor este foarte scăzut. (Figura 11)
31
Figura 11. Opinii cu privire la statutul social la diferite vârste, 2008 (%)
Persoanele vârstnice se bucură de o imagine pozitivă, ele fiind percepute ca membri ai

societăţii care merită a fi respectaţi, cu standarde morale înalte şi persoane prietenoase. (Figura
12)
Figura 12. Opinii cu privire la imaginea persoanelor vârstnice, total respondenţi, 2008 (%)
Experiențele oamenilor privind discriminarea pe criteriu de vârstă sunt susceptibile de a

avea un impact asupra atitudinii lor față de persoanele de vârste înaintate și a convingerilor lor
despre modul în care grupul lor de vârstă este privit în societate.
Comparativ cu persoanele de aceeaşi vârstă care nu au experimentat discriminarea pe

criteriu de vârstă, persoanele cu vârste de 60 de ani şi peste care au trecut prin astfel de experienţe
tind să considere: a) într-o mai mică măsură, că persoanele de 70 de ani şi peste au o poziţie socială
foarte ridicată; b) într-o mai mare măsură că persoanele de 70 de ani şi peste merită a fi tratate cu
respect sau că sunt mai competente comparativ cu restul populaţiei.
În ceea ce priveşte rolul persoanelor vârstnice în societate, vârstnicii de 65 de ani şi peste
se percep într-o mai mare măsură comparativ cu respondenţii de alte vârste ca fiind o povară
pentru sistemul public de sănătate (11,4%, comparativ cu 4,6% în cazul celor cu vârste sub 65 de
32
ani). În schimb, respondenţii cu vârste sub 65 de ani consideră că persoanele de 70 de ani şi peste
au o contribuţie scăzută la viaţa economică a ţării (15,2% comparativ cu 12,3% în cazul
persoanelor din grupa de vârstă 65 ani şi peste). Doar 2,8% dintre respondenţi au declarat că au
derulat exclusiv activităţi voluntare în luna anterioară anchetei sociologice, iar dintre aceştia doar
10% aveau vârste de 65 de ani şi peste. (Figura 13)
Figura 13. Opinii cu privire la rolul persoanelor vârstnice în societate, 2008 (%)
Măsura în care oamenii aparţinând unor grupe diferite de vârstă se percep ca fiind
asemănători (împărtăşesc obiective, interese şi preocupări comune) oferă o idee cu privire la
posibilitatea ca ei să interacţioneze unii cu ceilalţi (Abrahams şi Swift, 2012). Din această
perspectivă, a interacţiunilor intergeneraţionale spontane cu persoane din diferite grupe de vârstă,
datele colectate arată că doar 25% dintre respondenţi nu au prieteni cu vârste sub 30 de ani, alţii
decât membrii familiei, comparativ cu aproximativ jumătate (48,9%) dintre respondenţii care
afirmau că nu au prieteni cu vârste peste 70 de ani, în afară de membrii familiei. Prin urmare,
persoanele mai tinere și mai în vârstă au mai multe șanse de a dezvolta prietenii cu alte persoane
de aceeași vârstă. (Figura 14)
Figura 14. Interacţiuni intergeneraţionale pe grupe de vârstă (%)
33
Participarea socială a persoanelor vârstnice prin implicare în activităţile culturale şi sociale,
la nivel naţional
Carta drepturilor fundamentale europene recunoaşte dreptul la o viaţă decentă şi
independentă, inclusiv participarea la viaţa socială şi culturală a comunităţii. Menţinerea unui
nivel cât mai ridicat de participare socială la vârste înaintate este de natură să aibă o influenţă
pozitivă asupra calităţii vieţii, bunăstării emoţionale şi stării de sănătate (Rubio et all, 2009; Holt-
Lunstad et all, 2010). În studiile realizate de WHO (2007) se admite că participarea socială se
referă la angajarea în activităţi de recreere, de socializare, culturale, educaţionale şi spirituale, iar
încurajarea şi motivarea participării persoanelor vârstnice la activităţile culturale şi sociale poate
contribui la reducerea izolării. Alte studii şi rapoarte derulate la nviel european, arată că o
participare socială mai activă este relaţionată şi de menţinerea în activitate a lucrătorilor vârstnici
sau de implicarea vârstnicilor în activităţi de voluntariat. Implicarea vârstnicilor români în
activităţi de voluntariat se menţine la un nivel scăzut, comparativ cu alte ţări europene, dar şi cu
media UE. În anul 2015, pentru persoanele cu vârste cuprinse între 50-64 de ani, implicarea în
activităţi formale de voluntariat era foarte scăzută, de 2,4%, comparativ cu cu 19,9% la nivelul
uniunii. Cu această valoare, România se situează pe ultimul loc între statele UE. Nu au existat
diferenţe semnificative statistic între participarea femeilor şi bărbaţilor români în activităţi de
voluntariat fie ele formale sau informale. Pentru populaţia cu vârste de peste 65 de ani, participarea
scade la 1,6% la nivel naţional, comparativ cu 21,3% cât este media europeană. 20
Comisia Europeană derulează periodic sondaje prin intermediul cărora monitorizează şi
evaluează percepţiile şi atitudinile cetăţenilor europeni de diferite vârste cu privire la activităţile
culturale, gradul de participare la astfel de activităţi, barierele care limitează implicarea în
activităţile sociale/culturale. În cadrul acestei secţiuni prezentăm implicarea cetăţenilor români de
diferite vârste în activităţi culturale, atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional, cu evidenţierea
barierelor de implicare. 21 Indexul activităţilor culturale evidenţiează un nivel scăzut de implicare
al persoanelor de 65 de ani şi peste în diferite tipuri de activităţi culturale, comparativ cu valorile
înregistrate pentru populaţia totală. Peste jumătate din vârstnici au un nivel scăzut de implicare şi
acces la activităţile culturale. (Figura 15)
20
Eurostat, cod online de date [ilc_scp19].
21
Analiza din această secţiune se bazează pe datele colectate în cadrul Special Eurobarometer 79.2 (2013) şi
Eurobarometer 88.1 (2017). Eurobarometrele au fost realizate în cele 27 de ţări membre ale UE şi Croaţia
(Eurobarometer 79.2), respectiv în cele 28 de ţări membre UE (Eurobarometer 88.1), prin investigarea cetăţenilor cu
vârste de 15 ani şi peste. Dimensiunea eşanntionului pentru România a fost de 1.027 de respondenţi, iar colectarea
datelor s-a derulat în perioada 27.04.2013-11.05.2013, respectiv în perioada 23.09.2017-2.10.2017.
34
Figura 15. Indexul practicilor culturale, 2013 (%)
Sursa: European Commission, Brussels (2016): Eurobarometer 79.2 (2013). TNS opinion, Brussels [producer].
GESIS Data Archive, Cologne. ZA5688 Data file Version 6.0.0, doi:10.4232/1.12577.
Participarea şi accesul populaţiei vârstnice cu domiciliul în mediul rural sunt mai scăzute
comparativ cu populaţia de aceeaşi vârstă din mediul urban. (Figura 16)
Figura 16.Indexul practicilor culturale: populaţie cu vârste de 65 de ani şi peste, după mediul de
rezidenţă (2013)
Regiunea Centru este singura regiune în care vârstnicii de 65 de ani şi peste înregistrează
un index cultural foarte ridicat de 7,4%. La polul opus, în regiunile Sud-Est, Sud-Muntenia,
Centru şi Bucureşti-Ilfov, valorile indexului sunt preponderent medii şi scăzute (Tabel 21, Anexa
1)
Cea mai comună formă de participare la activităţile culturale pentru populaţia cu vârste de
65 de ani şi peste o reprezintă vizitarea monumentelor istorice (22,4% au menţionat că cel puţin
o dată, în ultimul an, a vizitat un momnument istoric), urmată de participarea la evenimente
tradiţionale (de exemplu, un festival culinar, carnaval, teatru de păpuși, festival al florilor etc.) şi
vizionarea unor spectacole diverse. În schimb, persoanele cu vârste de 65 de ani şi peste preferă
35
într-o proporţie redusă vizionarea filmelor la cinema, doar 7,1% declarând că au fost la un cinema
în ultimele douăsprezece luni, pentru a viziona un film. (Figura 17)
Figura 17. Implicare în activităţi culturale, populaţia de 65 de ani şi peste vs. total populaţie,
2017 (%)
Sursa: European Commission and European Parliament, 2018. Eurobarometer 88.1 (2017). TNS opinion,
Brussels [Producer], GESIS Data Archive, Cologne. ZA6925, data file version 1.0.0, doi:10.4232/1.12959.
Pentru anumite tipuri de activităţi culturale (de exemplu: vizionarea de filme la cinema,
mersul la o bibilotecă publică, vizitarea unui muzeu sau a unei galerii de artă), anul 2017 a marcat
o creştere a interesului din partea persoanelor vârstnice. Pentru altele (vizionarea spectacoleleor
de balet, dans, teatru sau concertelor) s-a înregistrat un declin al participării. (Figura 18)
Figura 18. Participare la activităţi culturale, persoane cu vârste de 65 de ani şi peste, 2013 vs.
2017 (%)
GESIS Data Archive, Cologne. ZA5688 Data file Version 6.0.0, doi:10.4232/1.12577; Eurobarometer 88.1 (2017).
TNS opinion, Brussels [Producer], GESIS Data Archive, Cologne. ZA6925, data file version 1.0.0,
doi:10.4232/1.12959.
27,9% din persoanele vârstnice din mediul rural preferau în anul 2017 participarea la
evenimentele cu caracter tradiţional, ca principală formă de implicare în viaţa socială şi culturală
a comunităţii, în timp ce doar 16,7% din vârstnicii din mediul urban alegeau acelaşi tip de
activitate. Pentru aceştia din urmă, vizitarea monumentelor istorice rămâne activitatea preferată
în care doresc să se implice. Respondenţii din mediul urban, dar şi cei din mediul rural sunt în
egală măsură implicaţi în activităţi culturale de tipul mersul la o bibliotecă publică sau vizitarea
unor muzee/galerii de artă.
36
Respondenţii vârstnici din regiunile Sud-Vest Oltenia, Vest, Centru şi Sud-Est sunt cei
mai implicaţi în activităţi culturale de tipul concerte sau spectacole diverse, în timp ce vizitarea
monumentelor istorice este preferată de persoanele cu vârste de 65 de ani şi peste din Sud-Vest
Oltenia, Vest şi Sud-Muntenia. (Tabel 22, Anexa 1)
Costul, lipsa informaţiilor, lipsa timpului sau lipsa interesului reprezintă principalele
bariere care împiedică participarea la un anumit tip de activitate, pentru românii de 65 de ani şi
peste. Accesul dificil la locurile și activitățile incluse în patrimoniul cultural sau calitatea scăzută
a acestora reprezintă bariere mai puţin importante. Pentru vârstnicii din mediul urban, costul, lipsa
informaţiilor şi lipsa timpului sunt cele mai frecvente bariere care limitează participarea la
activităţile culturale, în timp ce pentru cei din mediul rural, costul, lipsa interesului, a timpului şi
a informaţiilor sunt cele care limitează, cel mai adesea, participarea. Accesibilitatea financiară a
unor activităţi culturale favorizează creşterea nivelului de participare din partea persoanelor
vârstnice, costul fiind recunoscut ca o barieră în derularea anumitor activităţi culturale şi în studii
realizate de WHO (2007). La nivel regional, vârstnicii din regiunea Sud-Vest Oltenia resimt lipsa
informaţiilor ca o principală barieră. (Tabel 23, Anexa 1) Internetul poate fi utilizat cu scopul
descoperirii, explorării, cercetării, derulării de achiziţii, participării la activităţile culturale şi
sociale. La nivel naţional, cei mai mulţi vârstnici folosesc internetul cu scopul consultării de
informaţii. (Figura 19)
Figura 19. Folosirea internetului în scopuri culturale (2017)
Sursa: European Commission and European Parliament, 2018. Eurobarometer 88.1 (2017). TNS opinion, Brussels
[Producer], GESIS Data Archive, Cologne. ZA6925, data file version 1.0.0, doi:10.4232/1.12959.
37
CAPITOLUL 2. ROLUL SERVICIILOR SOCIALE ÎN REALIZAREA INCLUZIUNII
SOCIALE A PERSOANELOR VÂRSTNICE ŞI MENŢINEREA INDEPENDENŢEI LA
VÂRSTE ÎNAINTATE
2.1. Abordări actuale privind serviciile sociale şi importanţa inovării sociale
Dezvoltarea serviciilor sociale la nivel european este afectată de unele tendinţe generale:
mondializarea, migraţia forţei de muncă, schimbările demografice, economice şi de natură socială
care se manifestă cu intensităţi diferite de la o ţară la alta. Organizaţiile care furnizează servicii
sociale se confruntă în prezent cu o dublă provocare: una legată de cererea tot mai mare de servicii
în condiţiile reducerii resurselor disponibile, iar cea de a doua legată de accentuarea competiţiei
dintre furnizori (Rogers et all, 2001).
Există o varietate de servicii sociale care se adresează unui grup larg de potenţiali
beneficiari/utilizatori. Cel mai adesea, serviciile sociale sunt parte a sistemelor naţionale de
asistenţă socială, iar la nivel european ele sunt considerate ca fiind servicii de interes general (SGI)
(European Commission, 2011a). Ultimii ani au fost marcaţi la nivel european de schimbări în
modul de abordare a serviciilor sociale, astfel că în prezent, serviciile sociale nu sunt considerate
numai instrumente de incluziune socială pentru grupurile defavorizate pentru care sunt dezvoltate
şi furnizate, dar mai ales sunt recunoscute ca instrumente de promovare a dezvoltării economice,
în principal prin crearea de noi locuri de muncă (Huber et all, 2006). Serviciile sociale sunt
componente structurale ale sistemului de asistenţă socială, contribuind alături de prestaţiile sociale
la incluziunea socială a grupurilor defavorizate, vulnerabile, la creşterea calităţii vieţii, la
reducerea sărăciei şi nu în ultimul rând la dezvoltarea socială şi economică (Buzducea, 2009).
Cum sistemele de asistenţă socială diferă de la o ţară la alta în funcţie de condiţiile concrete de
dezvoltare socio-economică şi serviciile sociale îmbracă o diversitate de forme.
Tradiţional, 22 serviciile sociale pot fi definite ca programe, activităţi organizate, tehnici de
intervenţie socială şi de identificare a necesităţilor şi tipurilor specifice de disfuncţionalităţi ce
apar la nivel de comunitate sau la nivel individual. Există diferențe între țări în ceea ce privește
utilizatorii unor astfel de servicii. În majoritatea țărilor, beneficiarii acestor servicii sunt
persoanele în vârstă, copiii și familiile, persoanele cu handicap, precum și persoanele cu probleme
de sănătate mintală, alte categorii de persoane aflate în nevoie. Din această perspectivă, serviciile
sociale reprezintă un instrument prin care statul asigură realizarea unui nivel de bază, minimal al
bunăstării pentru proprii cetățeni, alături de accesul la servicii de sănătate și educație, locuințe
adecvate, un venit minim de întreținere (Esping-Andersen, 1990). Conceptul de bunăstare socială
se utilizează pentru a descrie măsurile de intervenţie socială destinate acoperirii nevoilor
individuale sau de grup sau pentru depăşirea unei stări de dificultate în care se poate afla la un
moment dat o persoană (Alcock et all, 2012). Principalii agenţi implicaţi în furnizarea serviciilor
sociale sunt statul, familia, organizaţiile de voluntari/organizaţiile comunitare, furnizorii privaţi
(organizaţiile non-guvernamentale). Esping-Andersen (2003) admite că nu există un sistem al
bunăstării sociale care să poată asigura protecția cetățenilor împotriva tuturor riscurilor, motiv
pentru care în prezent vulnerabilitățile individului/cetățeanului devin probleme ale sistemelor
publice, statale.
22
Dezvoltarea serviciilor sociale s-a făcut în cadrul sistemelor de bunăstare socială – „welfare systems”.
38
La nivel european, serviciile sociale reprezintă elementul central al Modelului Social
European 23. Toate documentele oficiale europene afirmă legătura dintre economic și social la
nivelul uniunii: competitivitatea economică trebuie să se realizeze concomitent cu progresul
social, iar acesta din urmă nu poate fi atins decât printr-un parteneriat strâns între Uniunea
Europeană, statele membre, partenerii sociali și cetățeni 24. Toate aceste documente europene au
susținut importanța SGI în cadrul Modelului Social European și în îmbunătățirea calității vieții
cetățenilor europeni. Comunicarea Comisiei Europene din 2004 a subliniat rolul pe care îl joacă
SGI în asigurarea coeziunii economice și teritoriale, precum și în asigurarea unui nivel ridicat de
competitivitate pentru economia europeană. De abia în anul 2006 se introduce oficial conceptul
de servicii sociale de interes general (SSGI) care sunt definite ca fiind serviciile publice furnizate
direct persoanelor care au nevoie de suport, îngrijire, formare, consiliere și responsabilizare. Ele
cuprind: a) serviciile sociale destinate acoperirii marilor riscuri care pot apărea de-a lungul vieții
și care favorizează incluziunea socială a persoanelor cărora le sunt furnizate (riscuri relaționate
de îmbătrânire, accidente ocupaționale, șomaj, pensionare, dizabilitate); b) alte tipuri de servicii
furnizate direct persoanelor și care asigură asistență adaptată nevoilor lor în vederea facilitării
incluziunii sociale și respectării drepturilor individuale fundamentale. Aceste servicii vin în
completarea sprijinului acordat copiilor și vârstnicilor în cadrul familiei și au în vedere inclusiv
îngrijirea pe termen lung generată de o boală sau de o dizabilitate 25.
Carta Albă a suspus dezbaterii statelor membre provocarea găsirii celui mai adecvat mod
de a promova SGI de înaltă calitate la nivelul uniunii. În urma consultării statelor membre și
organizațiilor societății civile, Comisia Europeană a identificat următoarele caracteristici ale
SSGI: se derulează pe baza principiului solidarității; sunt personalizate nevoilor individuale, sunt
cuprinzătoare și vizează satisfacerea nevoilor celor mai vulnerabili membri ai societății; nu sunt
destinate obținerii de profit; nu exclud participarea voluntarilor și sunt puternic înrădăcinate în
tradițiile culturale locale ca efect al proximității dintre beneficiar/utilizator și furnizor; există o
relație asimetrică între prestator și beneficiarii serviciului. Rolul serviciilor sociale a fost detaliat
ulterior în alte documente ale Comisiei Europene. 26 În anul 2011, contribuția serviciilor sociale la
atingerea obiectivelor de ocupare și creștere economică europene, este oficial recunoscută. 27
23
Modelul Social European a fost construit pe baza convingerii că progresul economic și social sunt inseparabile.
24
Curtea de Justiţie a Uniunii Europe a stabilit în anul 2005 că serviciile sociale reprezintă o activitate economică, şi
prin urmare, aspectele legate de managementul şi calitatea acestora trebuie tratate similar celorlalte activităţi
economice. Documentele oficiale de la nivelul Comisiei Europene au utilizat inițial termenul de servicii de interes
economic general/„services of general economic interest” (European Union, 2012) pentru a descrie toate serviciile
publice (de apă, poștă, gaze, electricitate, transport, sănătate sau sociale) care își propun atingerea a două obiective
majore: să favorizeze implementarea drepturilor fundamentale economice și sociale ale persoanelor și să realizeze
coeziunea economică, socială și teritorială la nivel naţional şi european. Pe lângă termenul de servicii de interes
economic general în practica comunitară s-a folosit termenul de servicii de interes general/„services of general
interest” (SGI), termen care este mai larg decât conceptul utilizat în Tratatul de funcționare a Uniunii Europene,
întrucât face referire atât la serviciile de piață, cât și la cele necomerciale. Cercetările în domeniul SGI au fost inițiate
în anul 1996 printr-o comunicare a Comisiei Europene, urmate de publicarea în anul 2003 a unei Cartei Verzi a SGI
și a Cartei Albe a SGI în 2004.
25
***Communication from the Commission Implementing the Community Lisbon programme: Social services of
general interest in the European Union COM(2006) 177 final, European Commission, pp. 4, 2006.
26
***Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the European Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions. Accompanying the Communication on "A single market for 21st
century Europe". Services of general interest, including social services of general interest: a new European
commitment, {COM(2007) 724 final} {SEC(2007) 1514} {SEC(2007) 1515} {SEC(2007) 1516}, European
Commission, pp. 3, 7, 2007b.
27
Second Biennal Report on social services of general interest, European Commission, pp. 6-7, 2011a.
39
Inovarea în domeniul social în general şi în cel al serviciilor sociale în special favorizează
găsirea de soluţii la problemele sociale presante ale societăţii. Inovarea în serviciile sociale este
un concept care a fost dezvoltat în etape, pornind de la termenul de inovare din sectorul de afaceri,
fiind considerat a fi orice idee, practică, tehnologie recunoscută de către individ sau de către
organizaţia din care face parte ca fiind nouă. Pentru domeniul comercial se face distincție între
inovarea produselor, inovarea proceselor (toate procesele de la nivelul unei organizații) și
inovarea serviciilor. (Crepaldi et all, 2011) Alți autori consideră că este important să se facă
distincția între inovare ca proces organizațional și social (în termeni de creativitate, structuri
organizatorice, factori economici și sociali) și inovare ca rezultat obținut (produse, servicii sau
metode de producție). În plus, inovarea trebuie să conducă la procese/produse/servicii/tehnologii
noi, îmbunătățite și mai sustenabile (Phillis et all, 2008) (Figura 20).
Figura 20. Caracteristicile procesului de inovare

Noutate
Inovare Îmbunătățire (eficiență și

eficacitate)
Sustenabilitate
Sursa: adaptat de autori după Phillis, J.A., Deiglmeier, K., Miller, D.T., Rediscovering Social Innovation, Stanford
Social Innovation Review, Stanford, 2008.
Comisia Europeană a lansat în 1995 un document care formulează o definiţie a inovării.

Potrivit Green Paper on Social Innovation, inovația reprezintă orice creație nouă produsă,
implementată și exploatată cu succes, în orice domeniu al sferei economice și sociale. Prin
urmare, inovația este recunoscută ca un proces social, ce vizează ansamblul societății.
Pentru că nu întotdeauna metodele și tehnicile care se aplică în procesul de inovare
tehnologică se pot aplica și domeniului social a fost dezvoltat termenul de inovare socială, pentru
a distinge inovarea din domeniul social de inovarea din alte domenii. Trecerea de la societatea
tehnologică la societatea cunoașterii a fost marcată de o schimbare de paradigmă în domeniul
inovării ce a condus la creșterea importanței inovării sociale comparativ cu cea tehnologică (Franz
et all, 2012). Inovarea socială privește nevoi, probleme sociale, valori sociale (binele public,
societal) și nu valori individuale (cazul inovării tehnologice/din domeniul afacerilor). Inovarea
socială se referă la roluri în societate ale indivizilor, instituțiilor publice, companiilor, etc., relații,
norme, valori (Hochgerner, 2011). În opinia unor autori inovarea socială reprezintă acea soluție
nouă care răspunde unei probleme sociale și care conduce la noutate, îmbunătățire și
sustenabilitate pentru ansamblul societății (Phillis et all, 2008). O altă definiție a inovării
sociale este cea a lui Murray et all (2010) care definesc conceptul ca fiind un produs, model sau
serviciu nou care îndeplinește simultan două condiții: una care vizează satisfacerea unei nevoi
generale a societății și cea de a doua care implică crearea de relații și parteneriate noi (Murray et
all, 2010). În anul 2011, definiția BEPA (European Commission, 2011c) referitoare la inovarea
socială vine cu o completare la definiția dată de Murray et all, subliniind că pentru a vorbi de
inovare în domeniul social nu este suficient ca noua idee să răspundă unei nevoi sociale și să
producă efecte benefice pentru societate în ansamblul ei, ci trebuie să consolideze şi
capacitatea societății de a acționa. Ultimul document programatic, Strategia Europa 2020
recunoaște rolul și importanța serviciilor sociale în atingerea obiectivelor economice și sociale
40
europene, în special a celor inovative. Prin urmare, în realizarea acestui deziderat, serviciile
sociale și inovarea în serviciile sociale sunt considerate a fi principalii determinanți ai procesului
de inovării sociale (Crepaldi et all, 2011)
Inovarea în serviciile sociale trebuie să ia în considerare atributele acestui tip de servicii,
și anume: 1) imaterialitatea: serviciile sociale nu au o existență autonomă, sunt o “construcţie
socială“; 2) gradul de intangibilitate diferit: în funcție de tipul de serviciu furnizat utilizatorii
percep anumite aspecte materiale, concrete sau tangibile ale acestuia; 3) dimensiunea relațională:
presupun o interacțiune directă între furnizor și utilizator, implicarea utilizatorului în procesul de
furnizare a serviciului (Djellal, Galouj, 2000); 4) intensitatea informațiior utilizate în procesul de
furnizare; 5) scopul și misiunea (Crepaldi et all, 2011).
Având în vedere cele precizate anterior, inovarea în serviciile sociale este înțeleasă ca un
proces ce implică:
a) dezvoltarea și implementarea de noi servicii care să răspundă cerințelor generate de
schimbările economice și sociale actuale și care să conducă la schimbări profunde în ceea
ce privește repartiția responsabilităților în societate, în principal prin implicarea activă a
cetățenilor;
b) introducerea de noi practici, interfețe și modalități de relaționare cu utilizatorii/clienții și
de desfășurare a activității în domeniul asistenței sociale.
2.2. Serviciile sociale și incluziunea socială a vârstnicilor
Îmbătrânirea populației ridică noi provocări societale, asigurarea unei bune calități a vieții
persoanelor vârstnice fiind una deseori greu de atins în multe țări europene, mai ales pentru cele
din Europa de Sud Est. Având în vedere eterogenitatea socială, regională și culturală se poate
presupune că riscul de excludere socială a persoanelor vârstnice, dar nu numai a lor, nu este
distribuit în mod egal în statele membre. Excluziunea socială în rândul persoanelor în vârstă din
Europa depinde în mare măsură de regimurile de bunăstare respective și de cantitatea și calitatea
serviciilor sociale, de sănătate și de îngrijire existente, precum și de alte servicii publice orientate
spre integrarea socială a persoanelor în vârstă (Hoff, 2008). Studiile realizate până în prezent
(Ogg, 2005) arată că excluziunea socială în rândul persoanelor în vârstă este în mod evident mai
puțin frecventă în țările scandinave, decât în noile state membre din Sud-Estul Europei. Cu toate
acestea, diferențele se regăsesc nu numai între țări, ci și în interiorul acestora - luând în considerare
creșterea eterogenității sociale a persoanelor în vârstă ca una din principalele caracteristici ale
tuturor societăților moderne, îmbătrânite (Walsh et all, 2017).
Procesul de măsurare și monitorizare a „excluziunii sociale” vârstnicilor devine unul de o
importanță crucială din punctul de vedere al elaborării politicilor care vizează asigurarea
îmbunătățirii calității vieții persoanelor vârstnice. Extinderea sondajului SHARE (Studiul privind
sănătatea, îmbătrânirea și pensionarea în Europa - The Survey of Health, Ageing and Retirement
in Europe) începând cu valul cinci de anchetă pentru a aborda acest domeniu critic, facilitează o
abordare complexă și cuprinzătoare a analizei excluziunii sociale în rândul persoanelor cu vârste
de peste 50 de ani. Bazele de date de tip panel au un caracter multidisciplinar și transnațional și
abordează tematici precum sănătatea, statutul socio-economic și rețelele sociale și familiale în
care sunt incluse persoane cu vârsta de peste 50 ani. În prezent, SHARE acoperă 27 de țări
europene și Israel. Studiul permite identificarea și analiza longitudinală a evoluției grupurilor cu
risc ridicat în a fi afectate de fenomenul excluziunii sociale.
41
Studiile ce au în vedere relația servicii sociale destinate persoanelor vârstnice și
incluziunea socială a acestora reprezintă un punct focal de interes pentru cercetările în domeniu,
care, chiar dacă nu au atins o masă suficientă de analiză, constituie o bază empirică valoroasă în
vederea investigării în manieră directă a impactului serviciilor sociale asupra creșterii incluziunii
sociale a persoanelor vârstnice. În cele ce urmează prezentăm o serie de studii realizate pe acest
topic de analiză cu punerea în evidență a metodelor de cercetare utilizate.
În 2008, Andreas Hoff în studiul Tackling Poverty and Social Exclusion of Older People
– Lessons from Europe (Combaterea sărăciei și a excluderii sociale a persoanelor în vârstă -
lecții din Europa) utilizează un mixt de metode de cercetare pentru a evalua măsurile de combatere
a sărăciei și a excluziunii sociale a persoanelor vârstnice în 24 de state membre ale Uniunii
Europene 28. Metodele de cercetare utilizate în acest scop au fost: (1) analiza a documentelor de
politici relevante care reflectă politicile naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei
combinată cu analiză a literaturii de specialitate pe topicul de investigare și analize secundare de
date pe tipologii de țări (taxonomie Esping-Andersen) și (2) cercetare empirică prin metode
calitative de investigare (interviuri).
Cercetarea de tip calitativ a fost esențială pentru colectarea datelor necesare privind
exemplele de bune practici în domeniul incluziunii sociale a persoanelor vârstnice, dar s-a dovedit
extrem de utilă și cu privire la furnizarea de informații referitoare la factorii de risc în procesul de
excluziune socială, surprinzând variații regionale în statele membre ale UE supuse analizei. În
plus, aceasta a furnizat informații suplimentare privind politicile de incluziune socială care nu ar
fi putut fi disponibile în alt mod. Interviurile au fost de tip semi-structurat, cu ghid de tematic și
au fost efectuate prin telefon. Au fost intervievați experți care lucrau în trei domenii diferite: (1)
reprezentanți ai guvernului, (2) reprezentanți ai ONG-urilor/sectorului voluntar și (3) experți
independenți. În fiecare țară au fost selectați reprezentanți ai organismului guvernamental
responsabil de implementarea politicilor de incluziune socială, un purtător de cuvânt al unei
organizații de advocacy pentru persoanele în vârstă și cadre universitare cu expertiză în domeniul
incluziunii sociale a persoanelor vârstnice. Deși eșantionul teoretic inițial a fost proiectat pentru
a permite intervievarea a 72 de persoane, identificarea persoanelor care să corespundă cele trei
subgrupuri a pus numeroase probleme. Identificarea funcționarilor publici care se ocupă cu
incluziunea socială a persoanelor în vârstă s-a dovedit a fi o provocare.
Rezultatele cercetării au demonstrat că prevalența politicilor de incluziune socială și
impactul lor variază de la o țară la alta. Exemplele de bune practici privind incluziunea socială a
persoanelor în vârstă, care au fost subliniate de participanții la interviuri, reflectă diferite tradiții
culturale și abordări în domeniul politicilor sociale. La nivelul anului 2008 nu au putut fi
identificate cunoștințe sistematice despre „exemple de bune practici”. Cele mai multe exemple
menționate au reflectat în mare măsură interesele specifice ale participanților la interviuri.
Abordarea procesului de incluziune socială în funcție de o serie de aspecte generate de

mediul de rezidență al persoanelor vârstnice (urban/rural) poate constitui o provocare pentru
cercetători, dar rezultatele sunt importante și contribuie la o bună implementare a măsurilor de
incluziune socială în cele două medii de rezidență.
28
Austria, Belgia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria,
Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia
42
În unele privințe, mediul rural poate exacerba excluderea socială a locuitorilor în vârstă
care trăiesc în sate dispersate și în cătune. Izolarea fizică, lipsa transportului public și lipsa unor
servicii locale specializate se pot combina în detrimentul multor persoane în vârstă din mediul
rural. Dar tipul de solidaritate socială specific încă zonelor rurale poate avea un impact pozitiv
asupra vieții persoanelor în vârstă, parțial datorită nivelurilor ridicate de sprijin informal, în ciuda
fracturilor aparente de servicii sociale.
În studiul Promoting social inclusion? The impact of village services on the lives of older
people living in rural England (Promovarea incluziunii sociale? Impactul serviciilor din sate
auspra vieții vârstnicilor ce trăiesc în Anglia rurală, 2011) Dwyer P. și Hardill I. prezintă noi
dovezi ale rolului pozitiv și vital pe care serviciile sociale oferite în mediul rural îl joacă în
promovarea incluziunii sociale a persoanelor în vârstă din acest mediu de rezidență. Studiul are la
bază aplicarea unei metodologii de tip calitativ (interviuri semi-structurate) realizate atât cu
personal ce furnizează servicii sociale, cât și cu beneficiari de astfel de servicii.
Și în aglomerările urbane, rolul serviciilor sociale este important în asigurarea incluziunii
sociale a persoanelor vârstnice, în special a persoanelor vârstnice singure. Vicky et all (2013) au
realizat o cercetare empirică care a permis evaluarea nivelului de excludere cu care se confruntă
persoanele vârstnice cu vârsta de peste 65 de ani în mediul urban. Adulții mai în vârstă care trăiesc
în sărăcie și cei care sunt adăpostiți în mod precar sunt mai susceptibili de a fi bolnavi cronici, de
a trăi cu mai multe boli, de a avea o nutriție slabă și un stres ridicat, toate fiind puternic asociate
cu factorul determinant al excluziunii sociale în domeniul sănătății. Studiul a avut la bază aplicarea
unei metodologii de tip calitativ (interviuri semi-structurate) realizate cu persoanele vârstnice
având vârsta de peste 65 de ani din Toronto (Canada). Rezultatele studiului au arătat că serviciile
sociale reduc izolarea socială cu care se confruntă acești adulți în vârstă. Gestionarea deficitară a
resurselor financiare de care dispun acești vârstnici sugerează necesitatea de a elabora și
implementa programe de formare pentru a construi capacitatea adulților mai în vârstă de a-și
gestiona propriile finanțe în mod eficient.
Incluziunea socială a persoanelor aflate în centre rezidențiale ridică o serie de aspecte
specifice de cercetare. În studiul de caz Inclusion of the Elderly in Social and Cultural Life:
Experiences from Service Institutions (Includerea persoanelor în vârstă în viața socială și
culturală: experiențe din interiorul instituțiilor ce furnizează servicii), cercetătoarea finlandeză
Mariya Riekkinen (2015) prin cercetarea calitativă realizată (interviuri cu persoane în vârstă aflate
în îngrijire rezidențială) a demonstrat că există multe impedimente grave în ceea ce privește
includerea vârstnicilor în viața socio-culturală a instituției. Persoanele care sunt limitate la
îngrijirea rezidențială de 24 de ore au o nevoie mai mare de sprijin pentru a participa la activități
socio-culturale, în comparație cu cei care locuiesc în apartamente.
Un alt studiu realizat în 2009 de către Knight T. și Mellor D. (Social inclusion of older
adults in care: Is it just a question of providing activities?) a investigat experiențele persoanelor
în vârstă aflate în îngrijire rezidențială în ceea ce privește activitatea socială și incluziunea socială
a acestora. Cei doi cercetători au utilizat tot o metodologie calitativă de investigare (investigând
furnizori și beneficiari de servicii sociale). Participarea la activități menite a stimula incluziunea
socială a apărut în studiul cercetătorilor ca fiind apreciată și încurajată de furnizorii de îngrijire,
dar persoanele rezidente nu s-au simțit deloc incluse social. Cei doi cercetători au concluzionat că
diferența dintre înțelegerea îngrijitorilor și experiențele rezidenților cu privire la incluziunea
socială evidențiază necesitatea de a transfera accentul de pe furnizarea de activități pe obținerea
unei înțelegeri mai profunde a experiențelor trăite de cei aflați în îngrijire.
43
Analizând relația dintre incluziunea socială și voluntariatul în rândul persoanelor în
vârstă, raportul Eurofound Measures for social inclusion of the elderly: The case of volunteering
realizat (Naegele et all, 2011) demonstrează că voluntariatul poate fi, de fapt, o măsură adecvată
pentru a reduce riscul sau a preveni excluziunea socială. Pentru persoanele în vârstă expuse la
principalii factori de risc, cum ar fi vârsta înaintată, probleme de sănătate sau izolarea,
voluntariatul poate duce nu numai la implicarea în activități, ci și la o mai bună integrare în
societate. Studiile de caz prezentate în acest raport dezvăluie oportunități de realizare a acestui
obiectiv și arată modul în care măsurile pot preveni izolarea, pot duce la integrarea socială și, în
același timp, oferă oportunități de a obține beneficii pentru sănătate și de a dezvolta competențe
vârstnicilor în folosul comunității. Diversitatea internă a vârstnicilor (cu probleme de sănătate mai
accentuate în cazul unora dintre ei ce se acutizează o dată cu înaintarea în vârstă) conduce însă la
stabilirea unor limite „naturale” ale activităților de voluntariat. Recrutarea voluntarilor din rândul
persoanelor vârstnice reprezintă în general o provocare deoarece deseori experiența activităților
de voluntariat de-a lungul vieții active le lipsește vârstnicilor. Dacă nu au participat la activitățile
de voluntariat de-a lungul vieții active nu au abilitățile necesare desfășurării acestor activități.
Acest lucru înseamnă că trebuie să existe forme speciale de abordare a acestor grupuri, ele putând
fi angrenate în activități de voluntariat pe care le pot susține și dezvolta. Raportul Eurofound arată
că munca voluntară activă se corelează cu nivelul de educație, statutul familial (sau economic) și
venitul gospodăriei. În consecință, resursele personale au un impact puternic asupra
voluntariatului și, în plus, persoanele în vârstă aflate în risc de excludere socială sunt sub-
reprezentate în activitățile de voluntariat, nu numai ca destinatari, ci mai ales ca agenți activi în
măsuri, inițiative și proiecte de voluntariat.
În căutarea măsurilor de promovare a incluziunii sociale a populației în vârstă, politicile
UE acordă o atenție specială încurajării voluntariatului. În contextul Anului european al
voluntariatului în 2011, UE a dorit să încurajeze și să sprijine - în special prin schimbul de
experiență și de bune practici - eforturile statelor membre și ale autorităților locale și regionale de
a crea condițiile necesare societății civile care promovează voluntariatul în Uniunea Europeană,
sporind totodată vizibilitatea activităților de voluntariat. Au fost și sunt vizate în acest sens: (1)
crearea unor condiții generale potrivite pentru munca voluntară ca o parte importantă a participării
civice și (2) împuternicirea organizațiilor de voluntari. Aceste două premise au o valoare
importantă în implementarea activităților de voluntariat la bătrânețe. Există însă și aici diferențe
culturale între țările europene, iar promovarea activităților de creștere a gradului de conștientizare
și de apreciere a importanței voluntariatului pentru dezvoltarea coeziunii sociale trebuie să
constituie o activitate constantă. În timp ce unele țări (Marea Britanie, Olanda) au o tradiție
îndelungată în implementarea activităților de voluntariat făcând din acest sector unul foarte
puternic, generator de plusvaloare în întreaga societate, există țări în care sectorul voluntariatului
este mai puțin dezvoltat, printre aceste țări numărându-se și România, alături de Bulgaria și Grecia
(Naegele et all, 2011). Deși nu există o definiție unitar a voluntariatului la nivelul întregii Uniunii
Europene, distincția dintre voluntariatul „formal” și „informal” este folosită în aproape toate
statele membre pentru a indica diferite modalități de angajare în activități de voluntariat. Accentul
trebuie să cadă însă pe promovarea explicită a voluntariatului formal care are loc în mod organizat.
Cercetările românești cu privire la incluziunea socială a persoanelor vârstnice sunt mai
degrabă realizate în contextul evaluării calității vieții acestor persoane. Se constată o preocupare
crescută din partea Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice (organism autonom, consultativ,
de interes public, creat în scopul instituționalizării dialogului social dintre persoanele vârstnice și
44
autoritățile publice, pentru protecția drepturilor și libertăților acestor persoane) în vederea
evaluării calității vieții persoanelor vârstnice prin cercetări empirice. Un studiu realizat în 2013
de către Consiliul National al Persoanelor Vârstnice (CNPV) cu privire la incluziunea socială a
persoanelor vârstnice bazat pe analiza de bune practici cu privire la incluziunea socială a
vârstnicilor în țări europene (Italia, Lituania, Suedia) identifică o serie de măsuri cu rol în
realizarea incluziunii sociale a acestora.
Primul set de măsuri vizează menținerea ocupării la vârste înaintate pentru cei care îți
doresc acest lucru prin: (1) atragerea persoanelor vârstnice calificate în diverse forme de pregătire
profesională, îndeosebi în mediul rural; (2) intensificarea valorificării bunurilor create de
persoanele vârstnice (picturi, obiecte de artizanat); (3) angajarea de către primării a persoanelor
vârstnice fără afecţiuni de sănătate ca însoţitori pentru persoanele cu handicap/ pentru îngrijirii la
domiciliu; (4) atragerea de către ANOFM a pensionarilor care sunt în măsură să predea la
cursurile de reconversie profesională a unor categorii de şomeri. Pentru cei care nu mai pot rămâne
pe piața muncii sunt necesare măsuri de pregătire a ieşirii la pensie prin intermediul centrelor de
consiliere.
Un alt set de măsuri are în vedere stimularea voluntariatului în rândul vârstnicilor prin: (1)
implicarea persoanelor vârstnice care au activat în domeniul sanitar în activităţi de voluntariat în
mediul rural pentru sprijinirea activităţii dispensarelor comunale şi a punctelor farmaceutice; (2)
atragerea de voluntari din rândul vârstnicilor în vederea desfăşurării unor activităţi pentru cei aflaţi
în dificultate (prepararea hranei la domiciliu, aprovizionarea cu alimente, achitarea unor facturi
pentru diverse servicii, consiliere în vederea înstrăinării unor bunuri proprietate personală etc.);
(3) includerea vârstnicilor în diverse comisii pe plan local pentru identificarea persoanelor
vârstnice vulnerabile sau care au nevoie de sprijin efectiv din partea comunităţilor; (4) cooptarea
unui număr cât mai mare din rândul pensionarilor ca membrii în comitetele asociaţilor de locatari
/proprietari, având în vedere timpul liber de care dispun aceştia, în vederea soluţionării
problemelor cu care se confruntă membrii asociaţiei; (5) antrenarea vârstnicilor pe bază de
voluntariat în brigăzi mixte cu poliţiştii de proximitate în vederea soluţionării problemelor cu care
se confruntă vârstnicii.
Pentru a cunoaşte modul în care este percepută calitatea vieţii persoanelor vârstnice din
România, Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice (CNPV, 2014) a realizat o cercetare
sociologică, la nivel naţional 29. Obiectivul acestei cercetări a fost de a crea o imagine cât mai
completă asupra modului în care persoanele vârstnice din România se raportează la diferitele
componente ale calităţii vieţii. Cercetarea s-a realizat în colaborare cu consiliile judeţene ale
persoanelor vârstnice şi cele ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi a cuprins 35 de judeţe şi 6
sectoare ale municipiului Bucureşti, respectiv un eşantion de 410 persoane. Rezultatele anchetei
pe bază de chestionar au pus în evidență o slabă dezvoltare la nivelul anului 2014 a serviciilor
pentru vârstnici comparativ cu alte categorii defavorizate de populaţie (copii, persoane cu
dizabilităţi) şi o insuficientă dezvoltare a structurilor la nivelul autorităţilor publice centrale şi
locale care să monitorizeze cazurile sociale din rândul acestora. La acel moment de investigare nu
au fost identificate programe de menținere a unei vieți active şi a unei participări semnificative a
persoanelor vârstnice în societate, elemente care ar fi contribuit la incluziunea socială a
vârstnicilor în societate. Instituţiile de asistenţă socială de tip rezidenţial destinate asistării
persoanelor vârstnice erau insuficiente raportat la numărul cererilor, iar reţeaua geriatrică la nivel
29
Nu sunt disponibile informații cu privire la reprezentativitatea anchetei.
45
naţional era și ea subdezvoltată, medicii geriatrii care ar trebui să evalueze persoanele vârstnice
iniţial şi periodic şi să facă recomandări pentru întocmirea planului individual de intervenţie fiind
în număr insuficient. Structura de personal a unităţilor publice şi private de asistare şi îngrijire a
vârstnicilor (cămine, centre de zi, unităţi medico-sociale, centre de îngrijire şi asistenţă, adăposturi
de noapte, cluburi ale pensionarilor) era incompletă, lipsind cel mai adesea specialişti precum:
îngrijitori, ergoterapeuţi, kinetoterapeuţi, medici stomatologi. Au fost identificate ca fiind
deficitare, identificarea și informarea beneficiarilor cu privire la căile de acces la drepturile şi
facilităţile acordate prin legi speciale şi diverse alte reglementări.
În mod evident stimularea cercetărilor care să măsoare incluziunea socială a vârstnicilor
în societatea românească trebuie să reprezinte o prioritate, acestea putând oferi date emirice
valoroase pentru fundamentarea politicilor sociale în domeniu.
46
CAPITOLUL 3. BUNE PRACTICI/SERVICII INOVATIVE DEZVOLTATE LA NIVEL
EUROPEAN
Selectarea bunelor practici/serviciilor inovative în domeniul incluziunii sociale a

persoanelor vârstnice a avut în vedere următoarele ţări: Ungaria, Polonia, Italia, Portugalia,
Bulgaria, Marea Britanie şi Republica Cehă. Selecţia bunelor practici a avut ca principal
obiectiv contribuţia acestora la realizarea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice, menţinerii
independenţei la vârste înaintate şi accentuării imaginii pozitive a acestora în societate. Alte
criterii luate în considerare în procesul de selecţie au fost:
• Tipurile de organizaţii care au implementat măsurile/iniţiativele/serviciile inovative,
respectiv organizaţii publice, private sau iniţitive implementate în cadrul unui parteneriat
public-privat;
• Tipurile de măsuri implementate, măsuri şi iniţiative care au vizat facilitarea reintrării pe
piaţa muncii pentru persoanele vârstnice; măsuri şi iniţiative destinate creşterii participării
sociale (participare la acţiuni culturale, sportive, etc.), facilitării învăţării pe tot parcursul
vieţii pentru persoanele vârstnice, reducerea izolării, întărirea legăturilor intergeraţionale.
• Efectele produse asupra populaţiei vârstnice – număr de persoane participante, vârsta
participanţilor;
• Nivelul la care a fost implementată iniţiativa – la nivel naţional sau regional, în localităţi
urbane sau rurale.
Bunele practici au fost apoi grupate pe şapte domenii considerate reprezentative pentru
incluziunea socială a persoanelor vârstnice:
1. Încurajarea şi sprijinirea lucrătorilor vârstnici de a continua activitatea (Republica Cehă);
2. Participare socială (participare la acţiuni culturale, sportive, implicarea în acţiuni de
voluntariat) (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Marea Britanie);
3. Comunicare şi relaţii intergeneraţionale (Portugalia, Italia, Bulgaria);
4. Incluziune socială prin acces la servicii sociale şi medicale (Republica Cehă, Bulgaria);
5. Reducerea izolării şi creşterea incluziunii sociale prin utilizarea noilor tehnologii
(Ungaria);
6. Facilitarea accesului la condiţii de locuit mai bune pentru persoanele vârstnice (Italia);
7. Învăţarea pe tot parcursul vieţii (Republica Cehă).
3.1. Încurajarea şi sprijinirea lucrătorilor vârstnici de a continua activitatea

Ţara Republica Cehă
Organizaţia promotoare/tipul Agenţia de Ocupare a Forţei Muncă din Praga/instituţie publică
organizaţiei
Denumirea „Go 50 Go”
programului/serviciului/iniţativei
Acoperire geografică regional (urban)
Domeniul acoperit Încurajarea rămânerii în activitate a lucrătorilor vârstnici
Tipul iniţiativei Iniţiativă nouă (pilot)
Grup ţintă lucrători cu vârste de 50 de ani aflaţi în cătarea unui loc de muncă
angajatori
47
Descriere şi impact Agenția de ocupare a forței de muncă din Praga a propus proiectul și
a primit sprijin din partea Ministerului Muncii și Afacerilor Sociale
pentru ca acesta să înceapă în 2014. Proiectul a pornit de la faptul că
lucrătorii vârstnici consideră că este deosebit de dificil să găsească
un alt loc de muncă atunci când ating vârsta de 50 de ani, din cauza
discriminării pe motive de vârstă.
„Go 50 Go” este un proiect în cadrul căruia se oferă consiliere și

sprijin pentru șomerii în vârstă de cincizeci de ani şi peste pentru a-i
ajuta să depăşească barierele cu care se confruntă în găsirea unui loc
de muncă. Acest ajutor include Academia Go 50 Go, care oferă
cursuri pe tema TIC, a capacității de angajare și a tehnicilor de
interviu. Proiectul prevede, de asemenea, acordarea de consiliere cu
privire la drepturile pe care o persoană le are la angajare și la
practicile de resurse umane, astfel încât lucrătorii vârstnici să aibă
capacitatea de a solicita despăgubiri împotriva discriminării.
O atenţie deosebită este acordată colaborării cu angajatorii într-un

efort de a schimba atitudinile înrădăcinate față de lucrătorii în vârstă,
astfel încât rata de ocupare a forței de muncă pentru această categorie
de vârstă să crească în viitor.
În cadrul proiectului a fost înființat Clubul Go 50 Go care se reunește

trimestrial.
Surse http://www.go50go.cz/projekty.htm
3.2.Participare socială prin activităţi de voluntariat şi implicare în activităţi sportive

Ţara Polonia
Organizaţia promotoare/tipul The Voluntary Service Centre din cadrul Centrului pentru
organizaţiei Organizaţii Non-profit din Gliwice/organizaţie non-profit
Denumirea “The Fairy tale grandma”
Acoperire geografică nivel local/mediu urban
Domeniul acoperit stimularea voluntariatului în rândul populaţiei vârstnice
Tipul iniţiativei iniţiativă nouă
Grup ţintă populaţia cu vârste de 50 de ani şi peste
Descriere şi impact Centrul pentru Organizaţii Non-profit a fost creat în anul 2001 şi
susţine mai multe organizaţii non-profit din oraşul Gliwice. De peste
15 ani, acest centru a fost într-o continuă schimbare, reacţionând în
mod dinamic la nevoile sectorului non-profit, dar şi la nevoile
locuitorilor din regiune. Obiectivele centrului includ dezvoltarea
comunităților locale, sprijinirea activităților voluntare și civice.
În cadrul programului “The Fairy tale grandma” participanții sunt

femei peste 50 de ani care participă ca voluntari în grădinițele din
Gliwice. Programul se derulează din anul 2011 şi până în prezent,
timp în care femeile participante au beneficiat de instruire în aspecte
juridice de bază privind voluntariatul (motivaţie pentru activităţi
voluntare, cooperarea cu cooordonatorul, munca în echipă). Într-o
primă conversație cu personalul centrului, femeile voluntare vorbesc
despre motivația personală, cel mai adesea nevoia de a se simți utilă,
contactul cu alte persoane, învățarea lucrurilor noi, folosirea
experienței dobândite. La întâlnirile ulterioare, ele învață să
folosească abilități artistice, organizaționale și de actorie în lucrul cu
48
copiii. Voluntarii pot crea o agendă de întâlniri propunând subiectele
atelierelor viitoare. În cadrul întâlnirilor organizate la fiecare două
săptămâni, participanții își împărtășesc experiențele, perspectivele și
soluționează problemele întâlnite în activitățile de voluntariat. În
grădiniță, bunicile voluntare sunt angajate în îndeplinirea unor
sarcini diferite, de la cele ce privesc acordarea de îngrijire, până la
implicarea în activităţi didactice de tipul participare la atelierele de
artă, lectură etc. Fiecare participantă la acest proiect încheie un acord
de colaborare.
O prezentare oficială a activităților derulate este organizată în luna

iunie a fiecărui an, întâlnire la care participă directori ai grădinițelor,
reprezentanți ai primăriei și participantele voluntare la proiect.
Întâlnirea reprezintă o oportunitate de discuție asupra rezultatelor
proiectului și o modalitate de încurajare a continuării programului
pentru viitorul an școlar.
Surse The Voluntary Service Centre, 2018. http://gcop.gliwice.pl.

Organizaţia promotoare/Tipul Centrum Aktivio Starnuti/organizaţie non-profit
organizaţiei
Denumirea „Veselý senior 2”
Domeniul acoperit - stimularea voluntariatului în rândul populaţiei vârstnice
- participare socială activă
Tipul iniţiativei iniţiativă continuă
Grup ţintă populaţia vârstnică, cu sau fără nevoi de îngrijire
Descriere şi impact În Republica Cehă, Fondul de susținere a vârstnicilor veseli a fost
iniţiat în 2006 pentru a veni în ajutorul persoanelor vârstnice, atât
a celor sănătoase, cât și a celor afectate de boală, prin furnizarea
de echipamente prietenoase destinate vârstnicilor, respectiv
instituțiilor care furnizează Servicii sociale pentru această
categorie a populaţiei.
În anul 2016, Fondul de susţinere a vârstnicilor veseli a continuat

sub denumirea Veselý senior 2. În cadrul acestui proiect se
promovează schimbarea atitudinilor publice față de persoanele în
vârstă, astfel încât să fie recunoscută și apreciată contribuția pe
care acestea au avut-o și continuă să o aibă în societate.
Schimbarea atitudinii sociale față de persoanele în vârstă prin
campanii reprezintă o formă de participare politică în sens mai larg
și este importantă pentru menținerea și promovarea solidarității
între generații.
Fondul este susținut prin donații publice și corporative, realizate

de către firme naționale și internaționale care sunt ambasadori
pentru cea mai inovatoare parte a activității Fondului, schimbul de
asistență reciprocă. Schimbul de asistenţă reciprocă reprezintă o
“piață inter-generațională” care facilitează schimbul de cunoștințe,
experiență, învățare și servicii între generații. Piața inter-
generațională este localizată fizic într-un district din centrul
orașului Praga și funcționează și on-line cu "anunțuri" pentru
activități și servicii prestate, ca de exemplu persoane în vârstă care
doresc să acționeze ca bunici pentru copiii localnicilor, tineri care
49
oferă ajutor și lecții persoanelor vârstnice cu privire al utilizarea
tehnologiilor TIC sau oferirea de prietenie persoanelor în vârstă
care sunt expuse riscului de izolare socială. Centrul din Praga oferă
programe de învățare inter-generațională a limbii engleze și cu
privire la utilizarea calculatorului, activități fizice pentru
persoanele în vârstă și oportunități pentru incluziune și participare
socială.
Fondul de susținere a vârstnicilor veseli şi Veselý senior 2 oferă

oportunități pentru activități de voluntariat prin acțiunile sale
caritabile. Scopul acestei inițiative este de a construi o solidaritate
între generații prin promovarea unor conexiuni sociale mai
puternice de-a lungul generațiilor, existând o probabilitate crescută
pentru generarea unor efecte pozitive. Campaniile pentru
persoanele în vârstă pe care Fondul le desfășoară reprezintă o
formă de participare politică pentru a schimba atitudinile sociale
negative față de persoanele în vârstă, predominante în societatea
cehă.
Surse Centrum Aktivio Starnuti, http://www.veselysenior.cz/
http://aktivnistarnuti.org/projekty/vesely-senior-2/
Ţara Marea Britanie

Organizaţia promotoare/Tipul Consiliul Local, Age Concern, British Lung Foundation, Societatea
organizaţiei Alzheimer, Sefton’s Pensioner’s Advocacy Centre, Sefton’s
Partnership for Older Citizens, Sefton’s Older Peoples Forums,
Sefton OPERA, Community Intermediate Team, Home Instead,
Sefton Carers, Food & Health Workers, Healthwatch şi
reprezentanţa locală a University of the Third Age (U3A)/organizaţii
publice şi organizaţii non-profit
Denumirea „Sefton’s 50+ Olympics”
Acoperire geografică nivel local/mediu urban şi rural
Domeniul acoperit participare în activităţi sportive
Grup ţintă populaţia cu vârste de 50 de ani şi peste
Descriere şi impact Inițiativa a fost lansată în anul 2011 în oraşul Sefton şi s-a bucurat
de participarea a peste 90 de persoane în anul 2014. Scopul principal
al acestei inițiative este de a susține Ziua Națională a Persoanelor în
Vârstă și de a oferi activități distractive și sigure care să contribuie
la îmbunătățirea bunăstării fizice, mentale și sociale a acestora.
Iniţiativa îşi propune ca prin atragerea persoanelor vârstnice în
diferite activităţi sportive, ei să înţeleagă importanţa activității fizice
și, prin urmare, să continue să se implice şi în alte programe de acest
fel sau să defăşoare activități fizice în centrele de agrement sau în
comunitatea lor. Pe baza acestei intensificării activității fizice, se
anticipează îmbunătățirea bunăstării fizice, mentale și sociale.
Surse European Social Network, 2018. www.esn-eu.org.
Ţara Ungaria
Organizaţia promotoare/Tipul Clubul pensionarilor din Kazincbarcika/organizaţie non-profit
organizaţiei
Denumirea „Cooperation between generations for urban social renewal”
50
Domeniul acoperit - stimularea voluntariatului în rândul populaţiei vârstnice
- consolidarea legăturilor intergeneraţionale
- reducerea izolării şi riscului de excluziune socială
Tipul iniţiativei iniţiativă continuă începând cu anul 2011
Grup ţintă persoane vârstnice pensionare
Descriere şi impact În anul 2011, municipalitatea a înfiinţat un nou centru comunitar,
în cadrul programului integrat de reabilitare socială și ecologică
din Herbolya, un cartier mărginaş din Kazincbarcika. Locuitorii şi
ONG-urile din oraş au fost implicate în dezvoltarea de programe
şi servicii pentru acest nou centru. Ca o consecinţă, membrii
Clubului de cultură a pensionarilor „Idővár” (care nu este o
organizație înregistrată legal, membrii săi lucrând pe bază de
voluntariat) au început să organizeze ateliere de creație corelate cu
perioada sărbătorilor şi vacanţelor școlare pentru copiii
defavorizați care locuiau în cartierul Herbolya. Datorită succesului
programului, evenimentele au devenit obișnuite începând din anul
2013 și s-au extins în întreg orașul. Membrii clubului,
preponderent foşti profesori (coordonaţi de lucrătorii specializaţi
în asistenţă familială), se ocupau în mod voluntar de copiii
dezavantajați, în majoritate romi, în vârstă de 7-9 ani, care aveau
dificultăți de învățare și riscau să renunțe la școală.
Ulterior, acţiunile s-au dezvoltat şi au evoluat de la efectuarea

temelor, la discuţii, jocuri şi evenimente derulate în comun. În
acest fel, aceste acţiuni nu numai că sprijină cariera școlară a
copiilor cu deficiențe de învățare, dar contribuie, de asemenea, la
dezvoltarea personalităţii pe viitor a acestora. În acelaşi timp,
pensionarii îşi folosesc experienţa practică şi cunoştinţele pentru a
sprijini copii din familiile dezavantajate.
Datorită succesului său, programul a fost inclus în Strategia de

dezvoltare a municipalităţii pentru perioada 2014-2020, iar Clubul
de cultură a pensionarilor „Idővár” și-a extins activitățile, derulând
evenimente pentru persoanele cu dizabilități. În 2014 a fost lansat
un așa-numit program de transfer de valori de la generaţiile mai în
vârstă către cele mai tinere, pe teme cu privire la care tinerii sunt
interesați, împreună cu organizaţia de tineret La Cosa Nostra.
După finalizarea proiectului-pilot au fost organizate patru-cinci

evenimente pe an. În 2016 au fost organizate 600 de evenimente și
aproximativ 25 de copii au participat în mod regulat.
Surse Urbanact, 2018. Cooperation between generations for urban
social renewal. http://urbact.eu/cooperation-between-generations-
urban-social-renewal.
3.3. Comunicare şi relaţii intergeneraţionale

Ţara Portugalia
Organizaţia promotoare/Tipul Santa Casa da Misericórdia de Lisboa/organizaţie non-profit
organizaţiei
Denumirea „Programul Intergeneraţional”
Acoperire geografică nivel local/mediul urban
Domeniul acoperit − măsuri preventive destinate reducerii izolării şi singurătăţii cu care
se confruntă persoanele vârstnice din Lisabona
51
− acoperirea unor nevoi diverse ale persoanelor vârstnice
− suport pentru problemele cu care persoanele vârstnice se confruntă
− consolidarea legăturilor intergeneraţionale
Tipul iniţiativei serviciu social nou
Grup ţintă - populaţia cu vârste de 65 de ani şi peste
- îngrijitori formali şi informali
Descriere şi impact Programul este implementat în parteneriat cu consiliile locale din
Lisabona, cu Consiliul municipal al Lisabona, dar și în colaborare cu
parohiile, instituțiile, colectivitățile locale, în vederea identificării
cazurilor de izolare în rândul persoanelor vârstnice şi formulării unor
răspunsuri mai rapide și mai eficiente la nevoile acestora.
În cadrul programului, în perioada martie-iulie 2012, echipe de tineri

au vizitat vârstnicii din oraş şi au stabilit peste 30.000 de contacte cu
persoane în vârstă. În această perioadă, aceste echipe au identificat
persoanele vârstnice care aveau nevoie urgentă de sprijin. Au fost
făcute evaluări tehnice ale nevoilor tuturor acestor persoane prin
vizite la domiciliu și au fost gândite cele mai adecvate măsuri care
puteau fi luate pentru a răspunde nevoilor lor. În cadrul SCML au
fost create apoi echipe destinate a furniza îngrijire pentru persoanele
vârstnice. Principala responsabilitate a acestor echipe este de a
monitoriza în mod regulat persoanele în vârstă împreună cu diferite
entităţi precum Poliția de Securitate Publică, Consiliile Parohiale și
Protecția Civilă. Între 2013 și 2015, 3.517 persoane în vârstă au
primit sprijin din partea echipelor de asistență pentru vârstnici.
Pentru a contracara riscul de izolare la care este expusă populaţia

vârstnică din Lisabona, în anul 2013, în parteneriat cu unele consilii
parohiale, în cadrul Programului Intergeneraţional, a fost iniţiat
proiectul „Live better” care urmărește să creeze noi obiceiuri sociale
şi să stimuleze reconstrucţia reţelelor sociale şi afective în rândul
persoanelor vârtsnice, prin participarea acestora în activităţi sportive
şi culturale. Astfel, între anii 2013 şi 2015, au fost organizate ședințe
periodice și libere de activitate fizică în grădinile orașului,
încurajându-se persoanele în vârstă să iasă din casele lor și să
participe la activități cu alte persoane. La sesiunile de exerciții fizice
organizate în grădinile din Lisabona au participat aproximativ
23.219 de persoane vârstnice.
În 2015, proiectul „Live better” a căutat să ajungă la mai mulți

oameni în vârstă într-o varietate de moduri, fie promovând ofertele
culturale ale muzeelor din oraș, fie prin încurajarea persoanelor
vârstnice să se implice în procesele decizionale locale. Astfel, pe
lângă sesiunile de sport, Programul Intergeneraţional a dezvoltat
două noi activități: "ConViver Melhor", o platformă de colectare și
distribuire a biletelor pentru activități culturale și recreative care a
condus la atragerea a 42 de organizaţii culturale şi a 524 de persoane
vârstnice și activităţi destinate informării și instruirii populației în
vârstă cu privire la prevenirea căderilor, a alimentației sănătoase și a
vieții active, cu 15 acțiuni organizate la care au participat 400 de
persoane vârstnice.
Surse UNECE, 2017. Third review and appraisal of the regional
implementation strategy (RIS) of the Madrid International Plan of
Action on Ageing (MIPAA),
https://www.unece.org/fileadmin/DAM/pau/age/country_rpts/2017/
POR_report_EN.pdf.
52
SCML, 2018. Programa Inter-Gerações avança com a sinalização
de idosos sós.
Ţara Italia
Organizaţia promotoare/Tipul Centrul pentru copii “Girotondo della Età” în parteneriat cu
organizaţiei furnizorul de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice Casa di
riposo “Fondazione de Lozzo-Dalto”/organizaţii non-profit
Denumirea „Schimb intergenerațional și îmbătrânirea activă: noi domenii de
programului/serviciului/iniţativei relaționare”
Acoperire geografică nivel regional/mediu urban
Domeniul acoperit - comunicare şi solidaritate intergeneraţională
Grup ţintă - populaţia cu vârste de 65 de ani şi peste din regiunea Veneto
- bunicii copiilor care frecventează centrul pentru copii „Girotondo
delle Età”
- persoane vârstnice rezidente în cadrul centrului “Fondazione de
Lozzo-Dalto”
Descriere şi impact Iniţiativa a fost introdusă în anul 1995 prin derularea de activităţi
intergeneraționale în cadrul unei grădiniţe. În anul 1997 a fost
elaborat un proiect psiho-educațional bazat pe schimbul
intergenerational, iar în anul 2002 proiectul a căpătat structura
actuală în cadrul Centrului “Girotondo della Età”. Acest proiect se
derulează fără întrerupere până în prezent.
Iniţiativa are drept scop promovarea sănătății fizice și mentale a

persoanelor în vârstă și a copiilor prin conservarea sănătății și
promovarea îmbătrânirii active a persoanelor în vârstă. Datorită
acestui proiect, generațiile continuă să se îngrijească, garantând în
același timp menţinerea legăturilor. Din punctul de vedere al copiilor,
proiectul susține autonomia emoțională, sporește stima de sine și
oferă ocazia de a stabili relații cu persoanele vârstnice.
Persoanele în vârstă care participă în cadrul acestui proiect sunt

implicate în planificarea anuală a activităţilor, alături de profesori şi
educatori, pentru a decide cu privire la activitățile, calendarul,
modalitățile de gestionare a atelierelor și numărul de copii
participanţi. La începutul fiecărui an şcolar, persoanele vârstnice
participante sunt consultate cu privire la activităţi sau cu privire la
orice alte probleme. Proiectul presupune derularea de ateliere
diverse: lectură, desen, muzică, ştiinţă, activităţi manuale diverse
(gătit, bricolat etc), educaţie religioasă, activităţi fizice etc.
Numărul de participanţi la aceste activităţi este diferenţiat: pentru

activităţile în aer liber: 80 copii/45 de vârstnici; pentru activităţile
educative: 45 copii/25 persoane vârstnice; pentru activităţile ce ţin de
petrecearea timpului liber: 1200 copii/250 adulți/400 persoane în
vârstă; pentru activităţile fizice: 14 copii /35 vârstnici.
Surse www.centroinfazia.it
HELPS: Housing and Home Care for the Elderly and Vulnerable
People and Local Partnership Strategies in Central European Cities.
WP3: Catalogue of Practices.
Ţara Bulgaria
Organizaţia promotoare/Tipul Ideas Factory/organizaţie non-profit
organizaţiei
53
Denumirea “Baba residence”
Acoperire geografică nivel regional/mediu rural
Domeniul acoperit - comunicare şi solidaritate intergeneraţională
Grup ţintă - populaţia cu vârste de 65 de ani şi peste din satele Manastir, Belitsa,
Yugovo, Dryanovo şi Djurkovo (Munţii Rodophi) - 2015,
Kostalevo, Pavolche and Chelopek (Nord-Vestul Bulgariei) - 2016,
Lazhnitsa (oraşul Gotse Delchev) - 2017
Descriere şi impact Proiectul îşi propune să reunească tineretul urban și persoanele în
vârstă din satele depopulate din Bulgaria. În cadrul iniţiativei se
creează terenul pentru un adevărat schimb de cunoștințe și îngrijire
între tineri și vârstnici prin gândirea de proiecte și abordări
etnologice. Rezultatul constă într-o nouă calitate a relațiilor umane
dintre generații, activarea comunităţilor izolate populate majoritar de
persoane vârstnice, documentarea și utilizarea creativă a proiectelor
folclorice locale și a proiectelor antreprenoriale sociale care ajută
satele să înflorească din nou.
Douăzeci de tineri șomeri merg să locuiască timp de 4 până la 6

săptămâni în gospodăriile localnicilor vârstnici. Tinerii şi persoanele
vârstnice lucrează împreună cu localnicii pentru a crea o nouă idee
inovatoare pentru un produs, serviciu sau eveniment care va atrage
un interes puternic pentru sat.
Odată cu dezvoltarea conceptului și a competențelor lor într-o

meserie locală, tinerii ar trebui să ofere sprijin gospodăriei în care
trăiesc.
Surse Ideas Factory, 2018. http://ideasfactorybg.org/baba-
residence/?lang=en
3.4. Incluziune socială prin acces la servicii sociale şi medicale de calitate

Ţara Bulgaria
Organizaţia promotoare/tipul Crucea Roşie/organizaţie non-profit
organizaţiei
Denumirea „Îngrijire la domiciliu şi servicii sociale pentru o viaţă
programului/serviciului/iniţativei independentă şi demnă”
Acoperire geografică regional/mediu urban şi local
Domeniul acoperit creşterea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice izolate,
menţinerea independenţei şi demnităţii persoanelor vârstnice cu
nevoi de îngrijire
Tipul iniţiativei serviciu social nou
Grup ţintă persoane vârstnice (65 de ani şi peste) cu nevoi de îngrijire de lungă
durată din regiunea Vratza care include municipalităţile Vratza,
Byala Slatina, Oryahovo şi Krivodol
Descriere şi impact La nivelul municipiilor Vratza, Byala, Slatina, Oryahovo și
Krivodolby au fost înființate patru centre de îngrijire la domiciliu,
în decembrie 2012. Selecția municipalităților s-a bazat pe
următoarele criterii: număr mare de persoane vârstnice, fenomen
migratoriu accentuat în rândul populaţiei în vârstă de muncă, lipsa
unor servicii medicale și de sănătate suficiente pentru persoanele în
vârstă.
Beneficiarii (persoanele în vârstă) au fost selectați pe baza evaluării

nevoilor lor individuale și pe baza comunicării continue cu rudele,
54
medicii de familie și medici specialiști, precum și cu
departamentele de asistență socială și alte părți interesate relevante.
Pentru majoritatea centrelor, finanțarea a fost asigurată prin

programe donatoare și prin contribuția Crucii Roşii Bulgaria
(BRC). Numai în cazul unuia dintre centre a fost finanțarea
acoperită de programele donatoare, BRC și municipalitate. În
timpul implementării proiectului, niciun beneficiar nu a plătit
pentru servicii. Echipa fiecărui centru este alcătuită din asistenți
medicali și asistenți casnici, iar numărul mediu de personal pe
centru este de 10-12 persoane. Numărul total de utilizatori pe centru
este între 70-100 de persoane în vârstă. 33 de asistenți la domiciliu
și 17 asistenți au fost instruiți și apoi angajați în cele patru centre.
Aceștia deservesc aproximativ 350 de beneficiari pe an. BRC
angajează și oferă instruire personalului implicat în proiect
(asistente medicale), deoarece BRC este autorizată de Asociația
Națională pentru Educație și Formare Profesională să ofere astfel
de cursuri de formare.
A fost elaborată o propunere de modificare a legislației existente

care reglementează serviciile de sănătate, propunere care a fost
înaintată Parlamentului în iunie 2014. Proiectul de lege care
propunea schimbări în ceea ce privește o mai bună integrare a
standardelor de calitate în serviciile de îngrijire a sănătății și sociale
la domiciliu, costul standardizat pentru aceste servicii și
mecanismele de plată adecvate pentru asistenții casnici, a fost
adoptat în septembrie 2015. Schimbările legislative au fost
elaborate de experți cu experiență solidă în domeniul sănătății și
asistenței sociale care lucrează în grupuri facilitate de BRC.
Experții au inclus reprezentanți ai ministerelor de profil, Fondul
național de asigurări sociale de sănătate, Asociația medicilor
bulgari, Asociația bulgară a asistentelor medicale etc. În 2012, BRC
și Swiss Red Cross au elaborat o propunere de introducere a unei
noi profesii care până acum nu exista în Bulgaria – „îngrijitorul la
domiciliu”. Propunerea a fost elaborată împreună cu factorii de
decizie relevanți din cadrul Ministerului Muncii și Politicii Sociale
și Agenției de Asistență Socială și va fi prezentată spre aprobare la
Agenția Națională pentru Educație și Formare Profesională după
discuții ulterioare cu reprezentanții guvernului.
Surse Bulgarian Red Cross, 2018.
http://en.redcross.bg/projects/finished_projects/home_care_projec
t
Discuţii telefonice şi pe e-mail cu Siana Metodieva of the Bulgarian
Red Cross.

Organizaţia promotoare/Tipul ŽIVOT 90/organizaţie non-profit
organizaţiei
Denumirea „AREÍON Emergency care”
Acoperire geografică regional/mediu urban (34 de localităţi urbane din 6 regiuni)
Domeniul acoperit - creşterea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice izolate
- menţinerea independenţei şi demnităţii persoanelor vârstnice cu
nevoi de îngrijire
Tipul iniţiativei serviciu continuu, recunoscut ca serviciu standard de îngrijire
55
Grup ţintă - persoane vârstnice dependente cu vârste de 60 de ani şi peste
- persoane cu dizabilităţi, indifferent de vârstă
Descriere şi impact Organizația non-profit Život 90 a fost înfiinţată în anul 1990 cu
scopul de a sprijini persoanele în vârstă prin furnizarea de noi
servicii cu ajutorul voluntarilor. Serviciul de asistență de urgență
AREION Emergency a fost lansat de ZIVOT 90 pentru a reduce
riscurile sociale și de sănătate la care sunt expuse persoanele în
vârstă și persoanele cu dizabilități.
AREÍON acordă asistență de urgență în următoarele situații: situații

neașteptate (răniri, căderi etc.); situații de urgență (amenințare de
către o altă persoană); situații critice neprevăzute (deteriorarea
bruscă a sănătății etc.); consultarea serviciilor sociale; servicii
terapeutice, organizarea de numiri/contacte sociale, asistență în
înțelegerea și accesarea beneficiilor/drepturilor. AREÍON
Emergency conectează o serie de stații terminale ale utilizatorilor
(în general acestea includ o stație fixă la domiciliu și un dispozitiv
mobil care trebuie purtat în permanență de către destinatarul
serviciilor de îngrijire). Condițiile tehnice ale utilizatorului pentru
furnizarea serviciului sunt cartela SIM de la operatorul de telefonie
mobilă și o linie telefonică fixă.
Pentru a asigura îngrijiri de urgență este necesară coordonarea

diferitelor părți (uneori mai multe). Acești diferiți actori includ
echipe integrate de salvare (Poliția Cehă, pompieri, serviciul de
salvare); servicii de ambulanță; poliția orașelor; persoana de
contact (familie, prieten, vecin etc.) specificată în solicitarea de
serviciu a fiecărui solicitant; medicul general sau medicul curant;
serviciul de asistență comunitară, asistentul personal și orice
serviciu social indicat de cerere; o altă persoană sau entitate, vitală
pentru furnizarea calității serviciului de asistență de urgență
utilizatorului, în colaborare cu furnizorii de servicii de
telecomunicații; cartiere și municipii ale furnizorului de servicii
sociale (organizații subvenționate, ONG-uri, organizații de interes
public etc.).
Serviciul se asigură 24 de ore timp de 7 zile pe săptămână şi

presupune activarea lui de către utilizator. Datorită lobby-ului
persistent, asistența medicală de urgență AREÍON a fost în cele din
urmă recunoscută la nivel naţional în 2006, când a fost inclusă în
Legea privind serviciile sociale, ca un serviciu standard de îngrijire
oferit de ONG- uri.
Serviciul este contra cost, este accesat de 1.300 de persoane, dar

datorită recunoaşterii sale ca serviciu standard de îngrijrie, costurile
ocazionate de accesarea lui pot fi subvenţionate de către stat.
Surse ŽIVOT 90, 2018. http://eng.zivot90.cz/4-social-services/10-
areion-emergency-care
Eurocarers, 2018. AREION EMERGENCY CARE.
http://eurocarers.org/carict/servicedetail.php?id=53&qstring=a2V
5d29yZD0=.
3.5. Reducerea izolării şi creşterea incluziunii sociale prin folosirea noilor tehnologii
Ţara Ungaria
56
Organizaţia promotoare/Tipul Hungarian Maltese Charity Service/organizaţie non-profit
organizaţiei
Denumirea „Skype Care”
Acoperire geografică regional/mediu rural şi urban
Domeniul acoperit reducerea excluziunii sociale şi izolării prin facilitarea comunicării
între persoanele vârstnice dependente şi îngrijitori, dezvoltarea de
noi relaţii sociale, descoperirea unor noi preocupări
Tipul iniţiativei serviciu nou
Grup ţintă persoane vârstnice dependente
Descriere şi impact Institutul de Sociologie al Academiei Maghiare de Științe a elaborat
inițiativa în 2009, iar programul pilot a început în 2010, când
Hungarian Maltese Charity Service și un mic întreprinzător au
evaluat programul în mod pozitiv și au asigurat acoperirea
costurilor.
Programul a avut drept obiect să analizeze dacă apelurile video

Skype îmbunătățesc calitatea vieții persoanelor vârstnice cu nevoi
de îngrijire pe termen lung în Ungaria și, dacă da, în ce mod.
Transferul de cunoştinţe TIC către persoanele vârstnice s-a realizat

prin atragerea de adolescenţi voluntari care au efectuat vizite
săptămânale la domiciliul vârstnicilor dependenţi. După încheierea
proiectului-pilot și în lumina impactului pozitiv, Hungarian
Maltese Charity Service au donat computerele. În plus, participanții
vârstnici s-au angajat să plătească abonamentul la internet. Pentru
programul ulterior, Hungarian Maltese Charity Service a oferit 50
de calculatoare și conexiunea la internet timp de 1 an.
Serviciul a avute efecte pozitive asupra calităţii vieții îngrijitorilor

informali şi a persoanelor vârstnice dependente. Serviciul a ajutat
persoanele în vârstă care nu puteau părăsi locuința, din cauza
tulburărilor cronice fizice sau cognitive, pentru a evita izolarea
socială și pentru a lupta împotriva depresiei. Un beneficiu
suplimentar al serviciului a fost acela de a induce acceptarea
utilizării TIC în rândul persoanelor în vârstă.
Persoanele vârstnice au rămas în contact cu familia și prietenii.

Până în a patra lună, chiar și cei mai necalificați utilizatori au
dobândit noi cunoștințe prin intermediul internetului. După ce a
petrecut 3-5 de ore pe zi pe internet (chat, e-mail, căutare Google,
Skype, etc.), persoanele în vârstă nu mai erau deprimate, au câștigat
o activitate zilnică nouă, și-au dezvoltat noi scopuri în viața lor și
au început să îşi dorească să înveţe lucruri noi.
Transferul cunoștințelor TIC actualizate de către o generație mai

tânără a dus la diminuarea decalajului de cunoștințe între generații.
Surse Eurocarers, 2018. SkypeCare.
http://eurocarers.org/carict/servicedetail.php?id=36&qstring=dGF
zaz1wcm9qZWN0cyZrZXl3b3JkPXNreXBl.
3.6.Facilitarea accesului la condiţii de locuit adaptate la nevoile persoanelor vârstnice

Ţara Italia
Organizaţia promotoare/Tipul Municipalitatea din Trieste/organizaţie publică
organizaţiei
57
Denumirea “Presto a casa”
Acoperire geografică regional/mediu urban
Domeniul acoperit - condiţii de locuit adaptate la nevoile persoanelor vârstnice
- menţinerea autonomiei funcţionale
Tipul iniţiativei serviciu continuu
Grup ţintă persoane vârstnice, persoane cu handicap
Descriere şi impact Scopul proiectului "Presto a Casa" este angajamentul organismelor
publice din Trieste de a dezvolta tipuri inovatoare de case
temporare pentru persoanele cu dizabilități fizice și senzoriale.
Proiectul a fost aprobat de către Guvernul regional în 2008 şi au

fost lansate cereri de propuneri de renovare a două apartamente,
concomitent cu solicitarea de montare a unor sisteme de
automatizare și mobilier tehnic, crearea unor soluții specifice care
să faciliteze accesul persoanelor vârstnice şi a celor cu dizabilităţi,
astfel încât spaţiile interioare să poată fi utilizate de către
persoanele fizice într-un mod cât mai facil.
Proiectul se bazează pe colaborarea Primăriei Trieste cu două

organizaţii private - AREA Science Park și ATER Trieste, cu
sprijinul Spitalului Riuniti din Trieste. Două apartamente au fost
dotate de către ATER Trieste cu tehnologii de ultimă generație de
automatizare a locuințelor, cu mobilier tehnic și soluții speciale de
proiectare și construcție care facilitează accesul și oferă spațiu
disponibil celor cu autonomie funcţională limitată. Utilizarea
locuințelor permite experimentarea instrumentelor, dispozitivelor
și structurilor capabile să faciliteze gestionarea și controlul
activităților zilnice, a funcțiilor interne și a interacțiunilor cu lumea
exterioară, respectând pe deplin siguranța personală, mediul și
confortul de trai. Au fost inaugurate în Trieste două locuințe
integrate cu tehnologii de automatizare a locuințelor care facilitează
utilizarea spațiilor pentru subiecți cu autonomie motorie redusă.
Surse Presto a casa, 2018. http://sociale.comune.trieste.it/presto-a-casa/.
3.7. Învăţarea pe tot parcursul vieţii
Organizaţia promotoare/Tipul Poliţia Municipală din Brno/organizaţie publică
organizaţiei
Denumirea „Senior Akademie”/Academia Seniorilor
Acoperire geografică regional/mediu urban
Domeniul acoperit învăţarea pe tot parcursul vieţii
Tipul iniţiativei serviciu continuu
Grup ţintă - persoanele vârstnice active (55 de ani şi peste) care sunt interesate
de educație continuă, de viața socială și comunitară etc.
- persoane vârstnice dependente care sunt indirect beneficiarele
informaţiilor şi cunoştinţelor dobândite de vârstnicii activi, ca
urmare a transferului de informaţii
Descriere şi impact Serviciul a fost lansat în anul universitar 2006-2007. Senior
Akademie contribuie la consolidarea educației persoanelor în
vârstă cu privire la drepturile de care acestea se bucură (de exemplu
în domeniul locuințelor, al familiei, al îngrijirii instituționale,
sănătăţii, aspectelor de ordin financiar etc.), al comportamentului
în societate, în detectarea posibilelor pericole și în modul de
58
eliminare sau evitare a unor astfel de pericole. Cursurile acoperă
subiecte relevante pentru persoanele în vârstă și oferă cunoștințe
practice.
Proiectul se bazează pe colaborarea dintre Poliția municipală din

Brno şi Poliția statală (sediul regional), Brigada de pompieri (sediul
regional), Tribunalul Regional Brno, Administrația vamală,
Asociația pentru Protecția Consumatorilor, Banca Națională a
Cehiei etc.
În acelaşi timp, instituţia favorizează implicarea vârstnicilor în

viaţa comunităţii, întrucât absolvenţii devin colaboratori ai Poliţiei
din Brno ca asistenți în prevenirea criminalității. Academia
Seniorilor a fost recunoscută de Ministerul de Interne al Republicii
Cehe, drept cea mai bună practică în domeniul prevenirii
criminalității pentru anul 2011.
Sistemul de învățare pe tot parcursul vieții pentru persoanele în

vârstă include patru niveluri de programe educaționale și două
scheme de muncă voluntară comunitară. Programele
postuniversitare sunt concepute pentru persoanele în vârstă care au
încheiat programele anterioare și servește pentru consolidarea și
completarea cunoștințelor dobândite în timpul studiului intensiv.
După finalizarea programului de studiu avansat (introdus în anul
universitar 2011/2012), absolvenții au mai multe oportunități de a
se angaja în programe de voluntariat şi de a participa activ la o serie
de activități sociale și educaționale. Prelegerile se desfășoară în
fiecare lună între orele 9.00 și 12.00. Programul include clase
individuale, cursuri selectate și excursii de vizitare a obiectivelor
turistice. Cursurile sunt organizate pentru grupuri de 20 de
persoane, astfel încât tutorii se pot dedica cursanţilor în totalitate.
În perioada 2006-2016, 3.404 de vârstnici activi au urmat cursurile

şi aproximativ 6.000 de vârstnici dependenţi au primit informaţii.
Surse Poliţia Municipală din Brno. http://www.mpb.cz/en/public/senior-
academy/.
European Crime Prevention Award. 2018. EUCPN Toolbox series
no. 10,
https://eucpn.org/sites/default/files/content/download/files/eucpn_
toolbox_ndeg10_page_par_page.pdf.
59
CAPITOLUL 4. CADRUL CONCEPTUAL ŞI METODOLOGIC DE ANALIZĂ ŞI
INTERPRETARE ÎN VEDEREA IDENTIFICĂRII DE MĂSURI ŞI ACȚIUNI CARE
POT CONTRIBUI LA INCLUZIUNEA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE
În cadrul acestui capitol propunem o metodologie calitativă (focus-group) pentru

identificarea măsurilor şi acţiunilor care pot contribui la menţinerea în activitate a lucrătorilor
vârstnici. Pornind de la insuficienţa informaţiilor cu privire la subiectul investigat, am apreciat că
focus-grup-ul ne asigură cea mai mare cantitate de informaţie, întrucât permite confruntarea
ideilor, identificarea problemelor şi punctelor sensibile în cadrul discuţiei.
Obiectivele cercetării:
• evidenţierea gradului de conştientizare a aspectelor legate de ocuparea lucrătorilor
vârstnici, în rândul instituţiilor publice/private, reprezentanţilor partenerilor sociali etc.;
• identificarea factorilor determinanţi în influenţarea deciziei de rămânere pe piaţa muncii
pentru lucrătorii vârstnici;
• identificarea barierelor care imitează ocuparea în rândul lucrătorilor vârstnici;
• identificarea măsurilor şi acţiunilor care pot contribui la menţierea în activitate a
lucrătorilor vârstnici.
Caracteristicile metodei sunt prezentate în cele ce urmează:
Focus-grup
• grup ţintă: reprezentanţi ai instituţiilor/autorităţilor publice (Inspecţia Muncii/organele de specialitate
aflate în subordine, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă/agenţiile judeţene/structuri
teritoriale aflate în subordine, Casa Naţională de Pensii Publice), reprezentanţi ai partenerilor sociali
(sindicate/patronate), reprezentanţi ai organizaţiilor ce reprezintă interesele persoanelor vârstnice,
furnizori publici şi privaţi de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice;
• grilă de întrebări semistructurată pe 7 domenii (Anexa 2 Ghid de focus-grup):
 Contextul socio-economic, factori individuali şi socio-economici care influenţează decizia de a
rămâne pe piaţa muncii pentru lucrătorii vârstnici;
 Atitudinile angajatorilor faţă de lucrătorii vârstnici;
 Ocuparea lucrătorilor vârstnici;
 Măsuri şi acţiuni prevăzute în legislaţia naţională destinată încurajării ocupării în rândul
lucrătorilor vârstnici;
 Măsuri de promovare a incluziunii sociale pentru lucrătorii vârstnici implementate în cadrul unor
proiecte cu finanţare naţională sau europeană;
 Măsuri şi acţiuni care pot contribui la încurajarea angajaţilor vârstnici de a continua activitatea;
 Ocuparea lucrătorului vârstnic și procesul de incluziune socială.
• număr de participanţi: 10 persoane;
• durata focus-grup-ului: aprox. 2 ore.
Eşantionarea
În selectarea unităţilor de investigare am urmat recomandările metodologice existente în
literatura de specialitate (Scârneci, 2006) şi am ţinut cont de constrângerile de ordin bugetar şi de
timp existente în cadrul proiectului. Soluţia aleasă pentru cercetarea derulată, ţinând cont de
instrumentele de cercetare selectate (focus-grup) a fost eşantionarea teoretică, caz în care
principalul criteriu de selecţie l-a constituit relevanţa unităţii de investigare pentru obiectivele
60
cercetării. În cazul cercetării noastre, relevanţa unităţilor de investigare a fost dată de informaţiile
pe care acestea le deţin cu privire la lucrătorii vârstnici. Eşantionarea teoretică este o modalitate
de selecţie a unităţilor de investigat utilizată în cadrul cercetărilor calitative pentru care se solicită
respectarea criteriului relevanţei pentru cercetare 30. Dimensiunile şi indicatorii operaţionalizaţi în
cadrul ghidului de focus-grup sunt prezentaţi în Anexa 2 Ghid de focus-grup.
30
Principalii factori cu rol determinant în stabilirea numărului de focus-grup-uri au fost: atingerea saturaţiei teoretice,
timpul şi resursele financiare. În cazul eşantionării teoretice, saturaţia este atinsă atunci când nu se mai obţin
informaţii noi de la unităţile de investigare. În plus, în cercetările calitative nu există un număr strict de unităţi ce
trebuie investigat şi nici reguli care să indice câţi subiecţi trebuie să fie investigaţi pentru a atinge saturaţia.
61
REZULTATUL 2 - ELABORAREA DE RECOMANDĂRI DE POLITICĂ PUBLICĂ
Rezultatul 2 a fost elaborat în cadrul proiectului “Măsuri destinate creşterii incluziunii

sociale a persoanelor vârstnice” și reprezintă Rezultatul 2 - Elaborarea de recomandări de
politică publică, conform Termenilor de Referinţă, anexă la contractul de finanţare cu nr. 3210
din 20.08.2018. Rezultatul contribuie la atingerea Obiectivului specific 3 (OS3): Formularea unor
recomandări de politică publică în domeniul incluziunii sociale, stabilit prin Oferta tehnică şi
anexele la aceasta.
Rezultatul 2 propune două categorii de recomandări de politică publică: propuneri de
măsuri destinate încurajării lucrătorilor vârstnici de a continua activitatea şi propuneri destinate
accentuării imaginii pozitive a populației vârstnice, promovării participării sociale active şi demne
a persoanelor vârstnice în societate și a incluziunii lor sociale.
Structura Rezultatului 2 este constituită din trei capitole:
Capitolul 5 prezintă aspectele rezultate din cercetarea calitativă derulată (focus-grup)
pentru identificarea măsurilor şi acţiunilor care pot contribui la menţinerea în activitate a
Capitolul 6 sintetizează punctele de vedere exprimate în cadrul wokshop-ului de
consultare la care au participat experţi în domeniul serviciilor sociale şi medicale publice şi private
destinate persoanelor vârstnice, precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor ce reprezintă interesele
persoanelor vârstnice, la nivel naţional.
Capitolul 7 cuprinde o serie de recomandări de politică publică cu privire la măsurile ce
pot fi dispuse la nivel naţional cu privire la lucrătorii cu vârste de 55 de ani şi peste, precum şi
recomandări de măsuri ce pot contribui la accentuarea imaginii pozitive a populației vârstnice,
promovării participării sociale active şi demne a persoanelor vârstnice în societate și incluziunii
lor sociale.
Propunerile din cadrul Capitolului 3 s-au fundamentat pe baza următoarelor date şi
informaţii analizate în cadrul Rezultatului 1 - Studiu privind elaborarea cadrului conceptual şi
metodologic de analiză şi interpretare, precum şi măsurile care pot contribui la incluziunea
socială a persoanelor vârstnice:
• evoluţia indicatorilor de incluziune socială în perioada 2011-2017;
• opiniile exprimate în cadrul Eurobarometrului 79.2/2013, Eurobarometrului 88.1/2017
şi European Social Survey/2008 (Wave 4);
• bunele practici/servicii inovative identificate la nivel european.
La acestea se adaugă datele colectate în cadrul cercetării calitative (focus-grup) derulate şi
opiniile exprimate de participanţii la workshop-ul de consultare cu privire la măsurile destinate
promovării unei imagini pozitive a persoanelor vârstnice în societate.
62
CAPITOLUL 5. ASPECTE REZULTATE DIN CERCETAREA CALITATIVĂ
Folosind metode calitative, echipa a investigat provocările cu care se confruntă lucrătorii

vârstnici şi modul în care politicile publice naţionale contribuie la încurajarea ocupării pentru
persoanele cu vârste de 55 de ani şi peste.
Obiectivele specifice ale cercetării calitative au vizat:
• evidenţierea gradului de conştientizare a aspectelor legate de ocuparea lucrătorilor
vârstnici în rândul instituţiilor publice/private, reprezentanţilor partenerilor sociali etc.;
• identificarea factorilor determinanţi în influenţarea deciziei de rămânere pe piaţa
muncii, pentru lucrătorii vârstnici;
• identificarea barierelor care limitează ocuparea în rândul lucrătorilor vârstnici;
• identificarea măsurilor şi acţiunilor care pot contribui la menţinerea în activitate a
Capitolul este împărțit în următoarele secțiuni: în prima parte este descrisă metodologia
utilizată, iar în partea a doua este prezentată o analiză tematică a punctelor de vedere exprimate.
5.1. Metodologie
Organizarea focus-grup-ului
În cadrul acestei proiect s-a derulat un singur focus-grup ai cărui participanţi au fost
recrutaţi din rândul:
• reprezentanţilor instituţiilor/autorităţilor publice (Inspecţia Muncii/organele de
specialitate aflate în subordine, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă/agenţiile judeţene/structuri teritoriale aflate în subordine, Casa Naţională de
Pensii Publice);
• reprezentanţilor partenerilor sociali (sindicate/patronate);
• reprezentanţilor organizaţiilor ce reprezintă interesele persoanelor vârstnice;
• furnizorilor publici şi privaţi de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice.
O listă detaliată a persoanelor participante este prezentată în Anexa 3 Lista participanţilor
la focus-grup.
Structura focus-grup-ului și procedura de colectare a datelor

Principalele teme de discuţie abordate au fost:
• Contextul socio-economic, factori individuali şi socio-economici care influenţează
decizia de a rămâne pe piaţa muncii pentru lucrătorii vârstnici;
• Atitudinile angajatorilor faţă de lucrătorii vârstnici;
• Ocuparea lucrătorilor vârstnici;
• Măsuri şi acţiuni prevăzute în legislaţia naţională destinată încurajării ocupării în rândul
lucrătorilor vârstnici;
• Măsuri de promovare a incluziunii sociale pentru lucrătorii vârstnici implementate în
cadrul unor proiecte cu finanţare naţională sau europeană;
• Măsuri şi acţiuni care pot contribui la încurajarea angajaţilor vârstnici de a continua
activitatea;
• Ocuparea lucrătorului vârstnic și procesul de incluziune socială.
63
Focus-grup-ul s-a derulat în luna noiembrie 2018 (09.11.2018) şi a fost înregistrat pe
suport video şi audio.
5.2. Factori cheie ai ocupării şi menţinerii în activitate a lucrătorilor vârstnici
5.2.1. Context socio-economic, factori individuali şi socio-economici care influenţează

decizia de a rămâne pe piaţa muncii pentru lucrătorii vârstnici
În prezent, sunt definite politici destinate a încuraja ocuparea pentru anumite categorii de
persoane considerate defavorizate pe piaţa muncii, precum lucrătorii cu vârste mai mari de 55 de
ani. Cu privire la eficienţa politicilor publice din perspectiva încurajării ocupării lucrătorilor
vârstnici, apreciem că opiniile exprimate în cadrul focus-grupului sunt insuficiente pentru a
contura o imagine comprehensivă. Participanţii sunt de acord cu faptul că rolul politicilor publice
ar trebui să fie acela de a încuraja ocuparea lucrătorilor vârstnici, deşi acest efect nu se atinge
întotdeauna. Una dintre măsurile de politică publică care contribuie la încurajarea ocupării în
rândul lucrătorilor vârstnici este cea prevăzută de Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor
pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, respectiv subvenţii acordate angajatorilor la
încadrarea în muncă a lucrătorilor cu vârste de 45 de ani şi peste.
“M: Deci politicile publice încurajează sau descurajează rămânerea lor pe piaţa muncii?
RF: Noi la Agenţia de ocupare… chiar avem subvenţii de a încuraja angajatorii. Subvenţiile pe
care le avem noi se adresează persoanelor oarecum defavorizate de pe piaţa muncii printre care
intră şi aceste persoane, peste 45-50-55 de ani.” (Reprezentant Serviciu Public de Ocupare)
Participanţii nu au oferit o imagine exactă cu privire la ponderea lucrătorilor vârstnici, dar

apreciază că această categorie este destul de numeroasă, fiind necesare dezvoltarea de programe
dedicate special încurajării reintegrării în muncă a acestor persoane, în condiţiile în care există
preocupare din partea angajatorilor cu privire la vârsta celor care se află în căutarea unui loc de
muncă:
“RF: Din punctul meu de vedere statul nu încurajează cu nimic această chestiune… cred că ar
trebui să existe programe speciale pentru persoanele de 55 de ani sau 45 de ani… prin care să le
ajutăm să se reintegreze în forţa de muncă.” (Reprezentant ONG)
“RF: Exact. Dar persoana care a căutat spune… nu mă mai primeşte.. când mă întreabă câţi ani
am şi le spun vârsta… nu mai vor să discute cu mine.” (Reprezentant Casa Naţională de Pensi
Publice)
Factorii determinanţi care influenţează decizia lucrătorilor vârstnici de a rămâne pe piaţa

muncii sunt: dorinţa de a munci combinată cu posibilitatea obţinerii unui venit din muncă mai
mare.
“RF: Iar după ieşirea la pensie scopul este acesta, de a-şi menţine vie memoria. Pe lângă faptul
că ei câştigă şi nişte bani în plus…” (Reprezentant Inspecţia Muncii)
Decizia lucrătorului vârstnic de a rămâne activ este influenţată şi de starea de sănătate şi
sentimentul de bunăstare fizică.
64
“RB: … am o colegă în echipă cu mine, mai mare, 70 de ani. Bine, este de altă naţionalitate… şi
se pare că a ales să lucreze… se menţine foarte bine.” (Reprezentant sindicat sector privat)
Factorii care limitează decizia de a rămâne în activitate pentru angajaţii vârstnici, sunt:
• Intrinseci:
 Relaţionaţi în special de nivelul studiilor. Nivelul studiilor se constituie într-un
determinant nu numai al intenţiei de a continua activitatea remunerată, dar şi al
oportunităţilor de ocupare pe care piaţa muncii le oferă lucrătorilor cu vârste de 55 de
ani şi peste.
 Capacitatea de adaptare la schimbările intervenite în societate, în general;
“RF: Este o chestiune de competenţă şi la un moment dat se creează o discrepanţă între ceea ce
pot să ofere ei şi ceea ce se cere.” (Reprezentant ONG)
• Ocupaţia, în măsura în care ea corespunde cerinţelor actuale ale angajatorilor şi
tendinţelor de evoluţie ale pieţei muncii;
“RF: Este o chestie generală. Se ajunge la momentul în care au 45 de ani şi nu au ce sa facă,
practic. O reintegrare, o reconversie profesională… acolo unde este cazul… să îi ajutăm să ţină
pasul cu ceea ce se cere pe piaţă.” (Reprezentant ONG)
• Extrinseci:
 Mediul de rezidenţă, localităţile urbane fiind mai ofertante din punct de vedere al
locurilor de muncă disponibile pentru persoanele care îşi caută un loc de muncă;
“RB: Contează şi mediul, urban sau rural. In rural, acolo, marea majoritate a muncilor sunt
agricole.” (Reprezentant Serviciu public de ocupare)
• Domeniul de activitate economică, considerându-se că au mai multe opţiuni cei din
cercetare, sănătate, învăţământ, consultanţă de orice fel, dar şi lucrătorii din domeniul
construcţiilor;
“RF: Şi cercetare.” (Reprezentant Serviciu public de ocupare)
“RF: Eu aş avea colegi care ieşiţi la pensie… la 63 de ani… fac o activitate… nu o mai fac de
control, fac consultant în domeniul SSM… şi nu numai exclusiv pentru bani, din punct de vedere
pecuniar, ci pur şi simplu pentru că îi ţine activi.” (Reprezentant Inspecţia Muncii)
“RF: Da, aş putea să dau ca exemplu pe cei din construcţii… şi ne referim la o ramură
separată… instalaţii, electric…” (Reprezentant Casa Naţională de Pensii Publice)
• Caracteristicile specifice fiecărei organizaţii, precum cultura organizaţională (valori,
comportamente formale şi informale) sistemul de compensaţii şi beneficii, condiţiile de
muncă pe care le oferă în mod concret angajatorul, relaţiile cu colegii.
“RB: Condiţiile de muncă, se încearcă a-i proteja şi a încerca să continue activitatea. Bine, în
cazuri excepţionale de boală doar… unde nu se mai permite… dar observăm că se vrea.
(Reprezentant sindicat sector privat)
“RF: …felul în care se relaţionează cu colegii. […]
RF: Exact. Cu şeful… cu siguranţă şi cu foarte multe modificări…” (Reprezentant Casa
Naţională de Pensii Publice)
5.2.2. Atitudinile angajatorilor faţă de lucrătorii vârstnici
Participanţii la focus-grup apreciază în mod diferit interesul angajatorilor pentru vârsta

lucrătorilor vârstnici: cei din serviciile publice de ocupare, precum şi cei din sectorul serviciilor
sociale destinate persoanelor vârstnice, inclusiv participanţii din cadrul autorităţii publice cu
65
responsabilităţi în domeniul pensiilor consideră că există un interes exploatat în sens negativ de
către angajatori, indiferent de forma de proprietate. Lucrătorii vârstnici sunt supraîncărcaţi cu
responsabilităţi şi sarcini în cadrul organizaţiilor publice. În sectorul privat observăm o apreciere
pozitivă, de valorizare a vârstei angajaţilor, în contextul în care se urmăreşte asigurarea unei
diversităţi organizaţionale mai mari, din punct de vedere al vârstei. Aceste organizaţii sunt mai
deschise implementării de măsuri specifice managementului vârstei.
“RB: Deci se încearcă integrarea angajaţilor cu experienţă…Noi nu vedem angajaţii vârstnici

ca o povară….” (Reprezentant sindicat sector privat)
În cazul angajatorilor privaţi, măsurile puse la dispoziţia angajaţilor cu vârste de 50 de

ani şi peste, au avut în vedere:
• includerea în programe de mentorat cu scopul transferării de cunoştinţe şi experienţă
către angajaţii mai tineri;
• reducerea timpului de muncă;
• schimbarea condiţiilor de muncă (trecerea pe posturi care implică mai puţin efort fizic,
îmbunătăţirea mobilierului sau orice altă modalitate care poate reduce oboseala fizică pe
durata zilei de lucru).
O menţiune specială a fost făcută de reprezentanţii instituţiilor publice, care au admis că,
pe fondul restricţionării angajărilor din sistemul public, media de vârstă s-a menţinut ridicată, cu
efecte negative reflectate în alocarea excesivă de sarcini angajaţilor vârstnici, cu experienţă. În
ceea ce priveşte sectorul privat, unii participanţi au vorbit despre inexistenţa diferenţelor dintre
colegi pe criteriul vârstei, competenţa profesională şi experienţa fiind cele care definesc atitudinea
faţă de angajaţi în general.
“RB: Suntem egali. Acelaşi lucru pot să îl spun şi pentru un coleg de 30 de ani şi acelaşi lucru pot
să îl spun şi pentru un coleg de 50 de ani… fără niciun fel de problemă. Şefii au 50-60+ şi o
atitudine O.K. Pot să spun că limba engleză este obligatorie. …Sunt specialişti foarte buni care
au 30 de ani în domeniu… acest lucru este esenţial pentru un proiect, pentru o echipă de proiect…
şi atunci, chiar dacă nu se descurcă foarte bine în engleză, nu înseamnă că va fi dat la o parte.”
(Reprezentant sindicat sectorul privat)
Implicarea lucrătorilor vârstnici în activităţi de îndrumare şi sprijinire în muncă a

angajaţilor mai tineri, păstrarea unei atitudini pozitive cu privire la muncă, rotaţia posturilor sau
trecerea pe posturi cu responsabilităţi adaptate vârstei, contribuie la menţinerea performanţei
profesionale a angajaţilor de 55 de ani şi peste şi îi motivează să rămână activi.
Beneficiile pe care lucrătorii vârstnici le aduc în cadrul unei organizaţii sunt apreciate
comparativ cu beneficiile pe care le aduc angajaţii mai tineri. Spre deosebire de omologii lor mai
tineri, lucrătorii în vârstă au mai multă experiență și cunoștințe profesionale şi o experienţă de
viaţă pe care angajatorii o valorizează. Această experienţă de viaţă îi face mai înţelepţi, mai
diplomaţi, mai stabili, mai loiali.
Din opiniile exprimate, considerăm că stabilitatea şi loialitatea lucrătorilor vârstnici poate
fi atribuită următorilor factori:
• în special cei cu studii medii sunt mai puţin pretenţioşi în ceea ce priveşte remunerarea,
comparativ cu cei tineri;
66
• datorită experienţelor negative anterioare cu privire la căutarea unui loc de muncă, sunt
mai temători în ceea ce priveşte şansele de ocupare, pe măsură ce avansează în vârstă;
• ca urmare a experienţei profesionale, lucrătorii în vârstă au aşteptări mai bine conturate
cu privire la un loc de muncă.
Pe parcursul discuţiei, participanţii din sectorul public şi privat au exprimat puncte de

vedere pe baza cărora se pot contura două imagini ale atitudinii angajatorilor faţă de lucrătorii
vârstnici: pe de o parte este imaginea angajatului de 50 de ani şi peste din sectorul privat, cu
experienţă, valorizat şi motivat formal (existenţa unor programe ce cuprind beneficii financiare,
posibilitatea de adaptare a programului de lucru, includerea în programe de mentorat etc.) şi
informal (cultură organizaţională bazată pe aprecierea angajaţilor vârstnici, recunoaşterea şi
valorizarea loialităţii şi experienţei profesionale, respect), pe de altă parte avem imaginea
lucrătorului vârstnic din instituţiile publice, supraîncărcat cu sarcini, valorizat şi motivat în special
financiar.
“RF: Doresc să se pensioneze, dar au rate la bănci şi stau… dar sunt copleşiţi, nu mai pot.”
(Reprezentant Casa Naţională de Pensii Publice)
Participanţii au fost rugaţi să reflecteze asupra provocărilor pe care le-au considerat cel
mai frecvent asociate cu lucrătorii în vârstă. Ei au identificat trei provocări cheie:
1) probabilitatea mai ridicată de a nu face faţă aspectelor fizice de la locul de muncă;
2) dificultate sau refuzul de a se adapta la nevoia de noi cunoştinţe, competenţe, abilităţi.
3) aspectele relaţionate de starea de sănătate fizică şi mentală.
Unul dintre aspectele asupra cărora au revenit participanţii pe parcursul discuţiei a fost
relaţionată de capacitatea lucrătorilor vârstnici de a susţine eforturi fizice susţinute, aceasta fiind
cauza pentru care angajatorii din anumite domenii de activitate (industrie prelucrătoare, comerţ
cu ridicata etc.) pot fi mai puţin interesaţi de recutarea/angajarea sau de menţinerea lor.
“RF: Unde este nevoie de forţă fizică nu ştiu…”(Reprezentant ONG)

“RF: Este exact ce s-a spus mai devreme… nu se angajează o persoană de peste 45 de ani din n
motive. Faptul că nu se poate adapta mediului, nu poate ţine pasul cu cerinţele pieţei. […]”
(Reprezentant ONG)
“RF: Reconversia de cel puţin 6 luni de zile, în producţie… să îl ţii pe bară pe un om este un
minus.” (Reprezentant ONG)
O parte din participanţi au considerat că angajaţii vârstnici au mai puține șanse sau sunt
mai puţin dispuşi să se adapteze la schimbările pieţei muncii sau sarcinilor noi de la un posibil loc
de muncă.
RF: Incă sunt… dar au şi o teamă de a schimba ce au făcut până acum, să se apuce de ceva
nou.” (Reprezentant ONG)
“RF: Este calitatea şi cultura pe care o avem, odată ce ştim să dăm cu mătura, nu mai ştim să
ştergem şi praful.” (Reprezentant ONG)
“RF: Ca sa înveţi un program nou, unei persoane de peste 40 de ani poate să îi ia şi 6 luni de
zile. În 5 luni de zile eu pot să schimb 5 persoane de 20 de ani şi să am un profit de pe urma lor.
[…]” (Reprezentant ONG)
67
Discriminarea lucrătorului vârstnic devine şi mai gravă în momentul în care vârsta se
asociază cu o formă de dizabilitate, chiar dacă formal discriminarea este sancţionată de legislaţie.
“RF: Mă gândesc că există o categorie a persoanelor în vârstă care sunt discriminate şi mă

gândesc la cele care au probleme de sănătate… şi atunci… acolo este cea mai mare problemă.”
(Reprezentant ONG)
Stresul asociat responsabilităţilor de la locul de muncă, cu o vedere specială pentru

domenii de activitate precum învăţământ, justiţie, administraţie publică, reprezintă un alt aspect
pe care, unii participanţi consideră că lucrătorii vârstnici nu pot sau nu îşi mai doresc să îl
experimenteze la locul de muncă.
“RF: …O grefieră a spus: nu mai pot, nu mai reuşesc… având un salariu foarte bun, foarte
motivant… dar a zis.. simt că înnebunesc. O doamnă profesoară… abia astept, că nu mai rezist…
[…] Acolo unde este uzură psihică în justiţie… învăţământ… ANAF…” (Reprezentant Casa
Naţională de Pensii Publice)
5.2.3. Ocuparea lucrătorilor vârstnici
În opinia participanţilor, domeniile în care ocuparea lucrătorilor vârstnici este mai

numeroasă sunt agricultură, comerţ, construcţii, învăţământ, sănătate, servicii de orice fel. Aceste
domenii sunt şi cele pentru care participanţii au apreciat că vor exista oportunităţi de ocupare şi
pe viitor. În ciuda faptului că la nivel european, domeniul asistenţei sociale este considerat unul
din domeniile cu potenţial ridicat de ocupare în viitor, participanţii din partea ONG-urilor care
furnizează servicii sociale persoanelor vârstnice consideră că tocmai în acest domeniu, ocuparea
lucrătorilor cu vârste de 55 de ani şi peste este mai puţin probabilă.
“M: … Mă gândesc că şi în asistenţă socială ar putea să fie?

RF: Greu. Ei să aibă grijă de vârstnici, este destul de greu… şi ei sunt…” (Reprezentant ONG)
Oportunităţile de ocupare sunt diferenţiate în funcţie de domeniul de activitate şi de

ocupaţie. A existat consens în rândul participanţilor cu privire la ocupaţiile în care se regăsesc
preoponderent lucrătorii vârstnici: diverşi specialişti în construcţii (electricieni, sudori, tâmplari,
instalatori) şi în general meserii pentru care este necesar un nivel mediu de studii.
Nevoile lucrătorilor vârstnici
Lucrătorii vârstnici îşi doresc să muncească, chiar dacă, în anumite cazuri, se confruntă cu
atitudini discriminatorii ca urmare a vârstei pe care o au şi cu cerinţe ridicate din partea
angajatorilor. O altă dificultate cu care se confruntă lucrătorii vârstnice este determinată de
transformările de ordin tehnologic. Faţă de toate aceste dificultăţi, lucrătorii vârstnici au nevoie
de sprijin în dezvoltarea abilităţilor de gestionare a situaţiilor dificile cu care se pot confrunta şi
de adaptare la aşteptările angajatorilor. Acest lucru implică dezvoltarea de programe de formare
adaptate pentru această categorie de lucrători.
Pentru lucrătorul vârstnic ocupaţia este aducătoare nu numai de venit, ci şi o sursă din care
îşi extrage identitatea, astfel încât reluarea activităţii profesionale capătă o importanţă sporită.
68
“RF: Am întâlnit foarte multe persoane care au intrat în depresie, intrând în şomaj… faptul că nu
ştiau unde să mai meargă dimineaţa… erau foarte supăraţi.” (Reprezentant ONG)
“RF. Eu mă refeream la faptul că nu se investeşte în persoanele de peste 40 de ani să se ducă la
nivelul la care se doreşte ca să se poată acomoda la ce se cere pe piaţă.” (Reprezentant ONG)
Aşteptările lucrătorilor vârstnici

Reprezentanţi ai serviciului public de ocupare au ridicat şi problema discrepanţei între
aşteptările celor care îşi caută un loc de muncă şi angajatori.
“RF: … undeva este un dezechilibru şi aici nu vorbim numai de partea financiară, aici vorbim de
tratamentul pe care angajatorul îl oferă angajatului… şi se întreabă de ce nu vin la angajare”.
(Reprezentant Serviciu public de ocupare)
Aşteptările lucrătorilor vârstnici cu privire la locul de muncă au în vedere nivelul

remuneraţiei, existenţa unor programe flexibile de muncă, acordarea de pensii private, asigurări
de sănătate sau acoperirea unor costuri legate de investigaţiile medicale. Percepţia participanţilor
este că aşteptările lucrătorilor sunt mai bine acoperite în cadrul organizaţiilor din domeniul privat.
5.2.4. Măsuri şi acţiuni prevăzute în legislaţia naţională destinată încurajării ocupării în

rândul lucrătorilor vârstnici
Încurajarea lucrătorilor vârstnici de continua o perioadă cât mai îndelungată munca

remunerată este deopotrivă rezultatul unor factori macro ce ţin de contextul economic şi legislativ,
dar şi rezultatul unor factori organizaţionali. În prezent, legislaţia naţională pune la dispoziţia
lucrătorilor (indiferent de vârstă):
• Aranjamente flexibile de muncă ceea ce este de aşteptat să producă efecte pozitive
pentru angajaţi, inclusiv pentru cei cu dizabilităţi. Munca flexibilă poate fi de interes pentru un
număr mare de lucrători în vârstă pe măsură ce aceştia se apropie de pensie 31.
• Munca la domiciliu reglementată prin Codul muncii (Legea nr. 53/2003 cu modificările
şi completările ulterioare) care dă posibilitatea angajaţilor să îşi stabilească singuri programul de
lucru;
• Telemunca (Legea 81/2018) reprezintă o altă modalitate care poate fi utilizată pentru
creşterea ocupării în rândul lucrătorilor vârstnici, inclusiv în cazul celor cu o dizabilitate fizică, în
special pentru cei care utilizează tehnologia informaţiei.
• Încadrarea pe posturi cu responsabilităţi adaptate stării de sănătate fizică, măsură care
se poate aplica mai ales în cazul persoanelor cu dizabilităţi.
“RF: …Ar trebui să încurajeze angajatorii să preia astfel de persoane… ori o persoană cu
handicap poate să fie o persoană care are o problemă la mână, dar care poate lucra pe calculator,
31
O serie de studii europene (Tros, 2010; Eurofound, 2012) care analizează atitudinile lucrătorilor cu vârste de 50 de
ani şi peste, au evidenţiat că aceştia preferă munca part-time sau posibilitatea de adaptare a programului de lucru.
Munca flexibilă este o modalitate eficientă de îmbunătățire a ratelor de ocupare în rândul lucrătorilor vârstnici. Cele
mai multe experiențe de adaptare a flexibilității în rândul angajatorilor s-au axat pe părinţi, dar rezultate pozitive se
pot obţine şi în ceea ce îi priveşte pe angajaţii vârstnici.
69
poate răspunde la telefon… poate face oricare alte activităţi. Sau orice alt handicap. Din păcate,
ei sunt marginalizaţi. Şansele lor sunt foarte mici.” (Reprezentat ONG)
Pentru cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă, prevederile din Legea 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, prevăd diferite măsuri
destinate a încuraja ocuparea precum: medierea muncii, ucenicie, consilierea în vederea găsirii
unui loc de muncă, primele de instalare/încadrare, subvenţii acordate angajatorilor în vederea
angajării de persoane cu vârste de 55 de ani şi peste, persoane cu handicap şi a persoanei care mai
are cinci ani până la pensie. Nici unul dintre participanţii care reprezentau serviciul public de
ocupare nu a putut oferi o apreciere exactă a numărului de persoane care au beneficiat de pe urma
aplicării acestor măsuri.
Din opiniile exprimate a fost evident că eficienţa măsurilor legislative actuale este corelată
cu aspecte ce ţin de managementul organizaţiilor. Managerii sunt cei cărora le revine un rol
important în transpunerea măsurilor legislative în cadrul organizaţiei, astfel încât aceasta să nu se
transforme într-un mediu împovărâtor de lucru pentru anumite categorii de angajaţi. Organizaţiile
din sectorul public au într-o mai mare măsură tendinţa de a încuraja un stil managerial mai
rezistent la schimbarea de orice natură, bazat pe o gestionare deficitară a resurselor umane
disponibile în cadrul organizaţiei, comparativ cu organizaţiile din sectorul privat.
“RF: … nu avem un manager care să ştie să gestioneze aceste probleme şi să vadă că ăla a căzut
un pic, hai să îl sprijin, să îi mai preiau din sarcini… Probabil omul sfinţeşte locul şi probabil nu
este peste tot aşa.” (Reprezentant Casa Naţională de Pensii Publice)
“RF: Şi imaginea instituţiei este imaginea managerului. Atâta timp cât noi am trăit o perioadă…
aşa a fost… în oameni nu s-a investit. Au venit multinaţionalele şi au investit în ei. Cele de stat…
statul nu a investit cu absolut nimic. Faptul că te duci la un curs nu te ajută cu nimic. Te duci, ai
citit… şi atât. Ori acel om este pus într-o funcţie în care trebuie să îi coordoneze pe alţii…!”
(Reprezentant Casa Naţională de Pensii Publice)
“RF: Da... au o rigiditate. Şi observăm că în sistemul nostru conduc aceştia... cam de 50 de ani.
Şi se simte şi se vede... este îmbătrânit sistemul...” (Reprezentant Casa Naţională de Pensii Publice)
“RB: Avem şi manageri în vârstă, au experienţă, au lucrat... […] Sunt pro-schimbare. Incercăm
să digitalizăm, să automatizăm foarte mult… la un moment dat roboţii, maşinile, vor lua locul
unor persoane…” (Reprezentant sindicat sectorul privat)
În cazul aranjamentelor flexibile de muncă sau posibilităţii de a munci la distanţă,

atitudinea şi disponibilitatea managerilor din sectorul public sunt esenţiale pentru punerea lor în
aplicare. Derularea de acţiuni de voluntariat poate reprezenta o modalitate de creştere a participarii
sociale a persoanelor vârstnice, în condiţiile în care trecerea de la statutul de persoană ocupată la
persoană inactivă se poate constitui într-un factor care poate contribui la creşterea riscului de
excluziune socială şi izolare.
“RF: Şi legea voluntariatului… dacă sunt retraşi din activitate, pensionari… poate să fie asta o
modalitate de a-i activa pe ei.”(Reprezentant ONG)
Atragerea persoanelor vârstnice către acţiunile de voluntariat necesită comunicare mai

amplă şi mai detaliată cu privire la acest subiect, din perspectiva beneficiilor pe care le poate
aduce, inclusiv asupra stării de bunăstare emoţională a persoanei vârstnice. În opinia
participanţilor care lucrează în domeniul serviciilor sociale, gradul de implicare în activităţi de
voluntariat este corelat şi cu starea de sănătate. Domeniul voluntariatului în rândul persoanelor
70
vârstnice reprezintă un subiect de interes, insuficient exploatat în anumite domenii de activitate şi
pentru anumite categorii de persoane, care necesită o schimbare de mentalitate la nivelul întregii
populaţii.
“RF: Am mai spus aşa… dar să vă duceţi, pentru psihic. Cred că nu avem cultura asta a
voluntariatului. Suntem la început.” (Reprezentant Casa Naţională de Pensii Publice)
Au fost menţionate în cursul discuţiei şi ultimele măsuri legislative care au adus modificări
Codului Muncii, cunoscute de unii participanţi, dar al căror efect asupra ocupării lucrătorilor
vârstnici nu poate fi încă cuantificat 32. Au existat şi participanţi care au avansat ideea producerii
unor efecte negative pentru personalului vârstnic, cu experienţă.
“RF: De la 1 decembrie vor să schimbe salariul minim pe economie… 1413… vorbim de partea
netă, 2350 partea brută… persoanele care au studii superioare şi care au 15 ani de experienţă.
Cu siguranţă că niciun angajator din retail… cei care plătesc cu salariul minim pe economie nu
vor mai lua persoane care au cel puţin 15 ani de experienţă sau care au studii superioare… fiind
obligaţi să îl plătească. …Şi aici se va crea o discrepanţă din punctul meu de vedere, unde
persoanele peste 45 de ani, care au în spate experienţă şi care nu au un serviciu încă…cu siguranţă
că şansele lor vor fi minime”. (Reprezentant ONG).
În cadrul Programului Operaţional Capital Uman au fost lansate două linii de finanţare
destinate a sprijini creşterea ocupării în rândul persoanelor defavorizate pe piaţa muncii, inclusiv
lucrătorii vârstnici. Linia de finanţare POCU – OS 3.1 Creșterea ocupării șomerilor și a
persoanelor inactive, cu accent pe șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (55-64 ani),
persoanele cu dizabilități, persoanele cu nivel redus de educație 33 nu a fost accesată decât de o
singură organizaţie dintre cele prezente la cercetarea calitativă. În cadrul proiectului, erau propuse
activităţi de consiliere, informare, pregătire a lucrătorilor vârstnici pentru cerinţele pieţei muncii.
Pentru cea de a doua linie de finanţare, respectiv POCU – OS 3.4 Îmbunătățirea nivelului de
competențe, inclusiv prin evaluarea și certificarea competențelor dobândite în sistem non-formal
și informal ale șomerilor și persoanelor inactive, cu accent pe șomerii de lungă durată, lucrătorii
vârstnici (55-64 ani), persoanele cu dizabilități 34, persoanele cu nivel redus de educație, nici una
dintre organizaţiile pe care le reprezentau participanţii nu a depus vreun proiect.
Sprijinirea lucrătorului vârstnic în găsirea unui loc de muncă, programele de formare
personalizată sunt în opinia participanţilor cele care ar putea să conducă la cele mai bune rezultate
în termeni de creştere a ocupării lucrătorilor vârstnici.
32
Este vorba despre Ordonanţa de Urgenţă nr. 96/2018 potrivit căreia, Guvernul poate stabili prin act normativ salariul
de bază minim brut pe ţară, garantat în plată, diferenţiat în funcţie de vechime şi de nivelul de studii; femeile vor
putea opta pentru continuarea activităţii până la vârsta de 65 de ani.
33
Activităţile finanţate în cadrul acestei linii au fost: servicii personalizate de informare, consiliere și orientare, sprijin
în găsirea de loc de muncă/ plasarea pe piața muncii etc.; acordarea de sprijin financiar angajatorilor (de exemplu
prin sprijinirea mentorilor implicați în acest proces, asigurarea materialelor utilizate în procesul de învățare la locul
de muncă etc.) pentru a organiza astfel de scheme; stimularea angajatorilor (de exemplu prin acordarea de stimulente
financiare) pentru a crea noi locuri de muncă; sprijin în găsirea unui loc de muncă/plasare pe piața muncii etc.;
sprijinirea persoanelor care găsesc un loc de muncă într-o alta zonă/regiune să se adapteze la noul lor mediu, inclusiv
prin acordarea de prime de mobilitate (de instalare și încadrare).
34
Activităţile care pot obţine finanţare în cadrul acestei linii sunt: participarea la programe de formare profesională
personalizate; evaluare și certificare pentru recunoașterea competențelor dobândite în context informal și non-formal,
ca modalitate de creștere a șanselor de ocupare.
71
Lucrătorii mai în vârstă, datorită experienței lor, au fost considerați mai puțin susceptibili
de a solicita formare specifică ocupaţiei, în schimb, ei necesită formare cu privire la adaptarea
la noile condiţii ale pieţei, dobândirea de abilităţi de comunicare în relaţia cu angajatorul.
“RF: Este un şanţ de comunicare între aceştia doi… de idei, de mentalităţi… Dacă aş fi de ambele
părţi, fiecare ar avea dreptate.” (Reprezentat ONG)
5.2.5. Măsuri şi acţiuni care pot contribui la încurajarea angajaţilor vârstnici de a continua
activitatea
Măsurile şi acţiunile care pot contribui la încurajarea lucrătorilor vârstnici de a continua

activitatea sunt măsuri care trebuie reglementate juridic şi pentru care trebuie să fie stabilite
sancţiuni corelative în cazul în care nu sunt implementate. Măsurile trebuie să includă deopotrivă
scutiri de taxe/facilităţi fiscale pentru angajatori şi o serie de beneficii pentru angajaţii vârstnici.
Domeniile acoperite de aceste măsuri au în vedere legislaţia din domeniul muncii şi sănătăţii, dar
şi încurajarea participării la viaţa culturală, socială.
În privinţa legislaţiei din domeniul pieţei muncii au fost propuse:
• scutirea sau reducerea contribuţiilor sociale după o anumită vârstă, în cazul în care
persoana doreşte să rămână în activitate;
• includerea în programe de mentorat, în anumite condiţii (posibilitatea de trecere în
astfel de programe cu 2 ani înainte de pensie cu păstrarea condiţiilor de salarizare
anterioare), întrucât reducerea capacităţii fizice a lucrătorului vârstnic poate fi
compensată de experienţa şi competenţa profesională;
• îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi acordarea unei atenţii sporite sănătăţii şi securităţii
în muncă (programe de lucru adaptate, rotaţia posturilor, sănătatea la locul de muncă,
adaptarea mobilierului la locul de muncă); .
În domeniul sănătăţii au fost propuse pachete de sănătate cu mai multe beneficii incluse,
după o anumită vârstă. Participanţii consideră că măsurile destinate pieţei muncii şi serviciilor de
sănătate trebuie însoţite şi de măsuri care să favorizeze participarea socială, culturală, sportivă
prin acordarea de abonamente preferenţiale, facilităţi, reduceri la achiziţia unor astfel de servicii.
Vârsta este unul dintre determinanţii importanţi ai sănătăţii, dar îmbătrânirea nu este neapărat
însoţită de boală. Starea de sănătate este rezultatul unor factori diverşi care includ şi stilul de viaţă,
participarea la activităţi sportive sau culturale, de-a lungul vieţii.
“RF: …Depinde şi de mentalitate…(Reprezentant Inspecţia Muncii)

RF: Uitaţi-vă în Germania, într-o sală de fitness… câte persoane de peste 70 de ani sunt? Şi
uitaţi-vă în România câte sunt!” (Reprezentant ONG)
5.2.6. Ocuparea lucrătorului vârstnic și procesul de incluziune socială
Rămânerea în activitate a lucrătorului vârstnic contribuie la incluziunea socială a acestuia,

iar opiniile au fost concordante în acest sens. Efectele pozitive au în vederea menţinerea relaţiilor
sociale şi a sănătăţii.
72
“RF: Chiar şi sportul de a merge până la serviciu… activitatea de a ajunge până acolo.“
(Reprezentant Serviciu public de ocupare)
RB: Şi oamenii vârstnici contribuie la PIB-ul acestei Românii… şi în al doilea rând… mergând
la job şi fiind active, nu mai ajung prin spitale.” (Reprezentant Serviciu public de ocupare)
Măsurile care pot fi dispuse la nivel naţional iau în considerare:

• O mai bună şi mai eficientă comunicare între generaţii: educarea copiilor şi tinerilor cu
privire la importanţa vârstei şi experienţei unei persoane;
RF: Educarea tinerilor, să înţeleagă ce experienţă are o persoană de 45 de ani…. (Reprezentant

ONG)
RF: Este foarte importantă relaţionarea aceasta între generaţii. (Reprezentant Casa Naţională
de Pensii Publice)
• Comunicare între angajatori şi persoanele de 45 de ani şi peste cu privire la ceea ce se

poate oferi de ambele părţi, într-un mod realist şi echitabil;
• Existenţa unei legislaţii clare care să nu mai permită interpretări.
RF: Şi o legislaţie curată şi clară… nu cu zone de interpretare pe partea mea sau a ta.”
(Reprezentant ONG)
73
CAPITOLUL 6. ASPECTE REZULTATE DIN CONSULTAREA EXPERŢILOR
În cadrul acestui capitol sunt sintetizate punctele de vedere exprimate de experţii din
domeniul serviciilor sociale şi medicale publice şi private, reprezentanţii organizaţiilor ce
reprezintă interesele persoanelor vârstnice, cu privire la imaginea populației vârstnice în societate
şi măsurile de politică publică care pot fi dispuse în vederea promovării participării sociale active
şi demne a persoanelor vârstnice în societate și incluziunii lor sociale.
Consultarea experţilor s-a realizat în cadrul unui workshop care a avut drept principale
obiective:
• Colectarea opiniilor şi experienţelor cu privire la imaginea persoanei vârstnice în
societate;
• Identificarea celor mai frecvente prejudecăţi şi stereotipuri cu privire la persoanele
vârstnice;
• Identificarea de măsuri care pot contribui la depăşirea stereotipurilor negative şi la
promovarea unei imagini pozitive a persoanelor vârstnice;
• Identificarea unor modalităţi de încurajare a participării persoanelor vârstnice în
activităţile sociale, civice, culturale, sportive.
Acest capitol este împărțit în următoarele secțiuni: în primul rând este descrisă
metodologia utilizată în derularea workshop-ului. În al doilea rând, sunt prezentate şi analizate
măsurile şi acţiunile prioritare identificate de experţi.
6.1. Metodologie
Organizarea workshop-ului
Participanţi la workshop au fost recrutaţi din rândul următoarelor categorii de persoane
interesate:
• Reprezentanţi ai furnizorilor de servicii publice şi private, sociale şi medicale destinate
persoanelor vârstnice;
• Reprezentanţi ai organizaţiilor ce reprezintă interesele persoanelor vârstnice.
O listă detaliată a persoanelor participante este prezentată în Anexa 5. Lista participanţilor
la Workshop.
Principalele teme de discuţie abordate (Anexa 4. Agenda Workshop-ului), au fost:

• Introducere cu privire la proiect, scop şi obiective;
• Imaginea persoanei vârstnice în societatea românească contemporană;
• Prejudecăți și stereotipuri cu privire la persoanele vârstnice;
• Promovarea unei imagini pozitive a persoanelor vârstnice în societate;
• Încurajarea participării persoanelor vârstnice în activităţile sociale, civice, culturale,
sportive.
Workshop-ul s-a derulat în luna noiembrie 2018 (20.11.2018) şi a fost înregistrat pe suport
audio.
74
6.2. Măsuri destinate promovării unei imagini pozitive a persoanelor vârstnice
Interesul pentru problematica vârstnicului, a imaginii acestuia în societate, a creşterii

participării sociale a persoanelor vârstnice este ridicat, atât din partea furnizorilor de servicii
sociale diverse, cât şi din partea partenerilor sociali (sindicate, patronate), a lucrătorilor vârstnici,
a persoanelor vârstnice însăşi. Organizaţiile care furnizează servicii sociale destinate vârstnicilor
au derulat şi continuă să aibă în implementare proiecte care au vizat persoanele vârstnice, modul
cum sunt percepute acestea de ceilalţi membri ai societăţii, promovarea participării sociale active
a acestora, încurajarea voluntariatului intergeneraţional.
Imaginea persoanei vârstnice
Există o reticenţă cu privire la indicarea unei anumite vârste dincolo de care o persoană
este considerată vârstnică. Bazându-se pe experienţa în relaţia cu persoanele vârstnice,
participanţii apreciază că bătrâneţea nu poate fi redusă la un număr, ea fiind determinată în
principal de starea de spirit a persoanei, de activităţile derulate. Statisticile oficiale (la nivel
naţional şi european) definesc persoana vârstnică ca fiind persoana care a împlinit vârsta de 65 de
ani şi participanţii au ales să se raporteze la această vârstă. În societatea românească, inclusiv prin
mesajele difuzate în media, percepţia este că bătrâneţea se instalează la vârste mult mai scăzute,
la 55 de ani, chiar 50 de ani în anumite cazuri. Au fost punctate diferenţele de gen, femeile fiind
asociate frecvent cu bătrâneţea, începând cu vârsta de 45 de ani, în special în relaţie cu piaţa
muncii.
În general, vârsta cu care se asociază bătrâneţea este vârsta la care se produce trecerea
de la statutul de persoană ocupată la cea de pensionar. De multe ori, acest moment poate genera
izolarea, marginalizarea, excluziunea socială a persoanei vârstnice.
Parcursul de viaţă anterior pensionării determină şi comportamentul persoanei după

retragerea din activitate. Implicarea persoanelor vârstnice în activităţi este condiţionată de
capacitatea funcţională, de starea de sănătate şi de motivaţie. Cei mai mulţi îşi doresc să fie
activi în continuare, întrucât sentimentul de apartenenţă la grupa de vârstă este, în anumite cazuri
redus, percepţia cu privire la vârstă fiind diferită de vârsta biologică, reală. Atitudinea pe tot
parcursul vieţii, comportamentul individului trebuie orientat către realizarea unui echilibru între
viaţa profesională şi viaţa de familie, ceea ce implică schimbări de mentalitate la nivelul întregii
societăţi. Imaginea persoanei vârstnice este determinată şi de atitudinea persoanei vârstnice.
Organizaţiile participante la seminar au implementat sau au în implementare
servicii/proiecte destinate activării persoanelor vârstnice, schimbării mentalităţilor, încurajării
colaborării intergeneraţionale, încurajării altor organizaţii în a dezvolta programe în care să
implice voluntari persoane vârstnice.
Dintre iniţiativele derulate, menţionăm:
• Telefonul vârstnicului, proiect implementat de Fundaţia Principesa Margareta a
României, sub forma unui serviciu care oferă suport/sprijin emoţional profesionist şi
care lucrează cu voluntari vârstnici.
75
• Centrul Generaţii şi Proiectul Generaţii – Centrele comunitare – este vorba despre 17
centre care au preluat metoda de învăţare care se bazează pe vârstnici ca resursă pentru
îmbunătăţirea situaţiei şcolare a copiilor şi prevenirea abandonului şcolar.
• Conferinţa „Bune practici pentru o bătrâneţe frumoasă” 35, conferiniţă iniţiată de
Fundaţia Principesa Margareta a României, aflată în al doilea an de implementare,
adresată în acest an exclusiv participării persoanelor cu vârste de 65 de ani şi peste. În
cadrul conferinţei sunt promovate soluţii eficiente şi inovative în domeniul calităţii
vieţii persoanei vârstnice. Aproximativ 250 de persoane vârstnice au participat la ediţia
din acest an a conferinţei.
• Crearea unei platforme de voluntari seniori în cadrul proiectului “Seniorii – resurse în
comunitate: voluntariat la vârsta a treia” (2015).
• Proiectul Erasmus + „Creative drama for training young volunteers in
intergenerational learning environments” 36 în cadrul căruia se oferă tinerilor cu
vârste între 18-25 de ani oportunităţi de învăţare non-formală prin intermediul unui
program de formare/mentorat intergeneraţional în domeniul voluntariatului.
• Proiectul Erasmus + „Proiectul „BeOld” 37 destinat sprijinirii lucrătorilor cu vârste de
55 de ani şi peste la locul de muncă din perspectiva reducerii discriminării pe criteriul
vârstei, promovarea activităţilor de mentorat.
• LLP Project Grundtvig Learning Partnership “Combating elder abuse” (2013-2015) 38
care a oferit care a oferit cursuri în vederea detectării formelor de abuz la care pot fi
supuse persoanele vârstnice.
Imaginea persoanei vârstnice în societate include deopotrivă aspecte pozitive şi negative,

persoanele vârstnice având şi ele un rol important în conturarea şi perpetuarea acesteia.
Imaginea persoanei vârstnice se construieşte din timpul vieţii, încă din perioada de
activitate profesională. Parte din aspectele negative ale imaginii persoanei vârstnice se dezvoltă
la locul de muncă, în principal pe măsură ce anumite aspecte ale performanţei la locul de muncă
sunt corelate de vârsta angajatului.
Imaginea persoanei vârstnice în societate

ASPECTE POZITIVE ASPECTE NEGATIVE
„o persoană resursă” „inactivă”

„competenţă profesională şi personală” „izolată”
„marginalizată”
„punctuală” „nu mai are nimic de oferit”
„tolerantă” „reticentă”
35
https://www.fpmr.ro/.
36
http://www.habilitas.ro/index.php/en/2018/09/24/the-first-transnational-mobility-of-young-people-in-erasmus-
crea-t-y-v-project-in-italy/.
37
http://www.beold.eu/.
38
http://www.combatingelderabuse.eu/.
76
Prejudecăți și stereotipuri 39 cu privire la persoanele vârstnice
În anumite situaţii, persoanele vârstnice însele aleg să participe pasiv, ca observatori, la

viaţa societăţii, din considerente de ordin medical sau pentru că nu îşi găsesc locul şi rolul în
comunitate. Diminuarea cercului social atrage după sine izolare, neputinţa de a mai iniţia noi
relaţii, contacte, activităţi. Se crează o ruptură între generaţii care este dificil de refăcut. Persoana
vârstnică se retrage din viaţa socială şi această retragere este explicată ca o „jenă” pe care o resimte
vârstnicul.
Participanţii au motivat că persoana vârstnică alege să reducă aceste contacte fizice, alege
izolarea, cu alte cuvinte este o decizie individuală. Alegerea persoanei vârstnice poate fi rezultatul
unei decizii de ordin personal, după cum ea poate fi rezultatul formelor subtile, insidioase sau
chiar directe de discriminare la care este supusă persoana vârstnică în spaţiile publice, în relaţia
cu generaţiile mai tinere. Aceste forme de discriminare pot îmbrăca forme diferite: verbale (limbaj
reverenţios), paraverbale (ton agresiv sau mai puţin prietenos), non-verbale.
Considerăm că pierderea motivaţiei pentru participarea activă la viaţa comunităţii este

în general influenţată de factori individuali (valori, interese), dar şi de factori de mediu fizic,
culturali, istoricul de viaţă. Familia este cea care în anumite cazuri trasează rolurile persoanei
vârstnice, odată cu trecere la statutul de pensionar: persoana vârstnică – bunic, femeia vârstnică -
îngrijitor.
Participanţi au identificat tipologii diferite de vârstnici:
• În funcţie de gradul de participare socială:
 Vârstnicul cu atitudine pasivă, cu implicare în activităţi sociale, culturale,
sportive, de voluntariat reduse, concentrat pe satisfacerea nevoilor de bază.
Acest vârstnic este cel care are un nivel redus al veniturilor şi care a fost, cel
mai probabil, dependent de sistemul de beneficii şi servicii de asistenţă socială
pe parcursul vieţii.
 Vârstnicul cu atitudine activă şi implicare în activităţi sociale, culturale şi de
petrecere a timpului liber diverse. Acest vârstnic este o persoană care a fost
activă de-a lungul vieţii sale, cu un nivel de trai peste medie, cu preocupări
diverse şi relaţii sociale, cu acces la o reţea de suport social (prieteni, cunoştinţe)
şi preocupări în domeniul voluntariatului, activităţilor de petrecere a timpului
liber.
• În funcţie de de mediul de rezidenţă în care se află aceştia:
 Vârstnicul din mediul urban care, din punct de vedere al accesului la servicii,
este mai avantajat. Asemeni vârstnicului din mediul rural se confruntă cu
singurătate, dar cauza o constituie lipsei consistenţei relaţiilor sociale.
 Vârstnicul din mediul rural care, din punct de vedere al comunicării şi al
integrării în comunitate este mai avantajat. În mediul rural, persoana vârstnică
39
Stereotipurile sunt credinţe fixe, generalizate sau simplificate cu privire la caracteristicile unui anumit grup de
persoane care mai apoi sunt aplicate tuturor membrilor grupului. Stereotipurile pot fi negative sau pozitive.
Prejudecăţile sunt expresia unei atitudini/sentiment negative faţă de o persoană sau grup ca urmare a caracteristicilor
grupului din care face parte persoana faţă de care se manifestă. Discriminarea reprezintă comportamentul diferenţiat
faţă de o persoană care aparţine unui anumit grup, comportament care are la bază anumite stereotipuri sau prejudecăţi
(Steele et all, 2007).
77
se bucură de mai mult respect, îşi menţine capacitatea funcţională (fizică şi
mentală) o perioadă mai lungă de timp, în principal datorită activităţilor derulate
în agricultură. Datorită depopulării multor regiuni rurale, vârstnicul din mediul
rural este izolat.
Într-o societate care valorizează persoana vârstnică şi contribuţia ei, sentimentul de
apartenenţă la grup şi motivarea pentru implicare socială activă este crescut. Opiniile exprimate
în cursul seminarului de lucru de către participanţi au relevat însă o lipsă de claritate, în sensul în
care stereotipurile negative tind să fie balansate de stereotipurile pozitive.
Stereotipuri cu privire la persoana vârstnică

POZITIVE NEGATIVE
„mentori foarte buni” „persoane inactive, dependente”

„serioşi” „ruptă de realităţile pieţei muncii”
„răbdătoare, serioasă” „persoane care nu acceptă schimbarea”
„voluntari” „persoane reticente la progresul tehnic”
„stâlpi ai familiei”
Pensionarea anticipată este considerată o formă de discriminare pozitivă, dar care poate
contribui la marginalizarea vârstnicului, regăsită în legislaţia din domeniul pensiilor publice.
Măsuri destinate depăşirii stereotipurilor negative
Depăşirea stereotipurilor negative necesită măsuri şi intervenţii în planul politicilor

publice:
1. Se apreciază că măsurile destinate depăşirii stereotipurilor negative sunt relaţionate de
resursele umane din sistemul de servicii sociale furnizate persoanelor vârstnice. Este nevoie
de cursuri de formare profesională şi de creşterea numărului de persoane angajate în serviciile
sociale, în special cele adresate vârstnicului dependent.
2. Discuţiile în spaţiul public abordează foarte puţin persoana vârstnică şi persoana vârstnică
dependentă, iar acest lucru favorizează menţinerea unor stereotipuri negative în societate.
3. Îngrijrea la domiciliu vine în sprijinul reducerii stereotipiilor, în ciuda unei susţineri
bugetare insuficiente.
4. Voluntariatul oferă persoanei vârstnice posibilitatea de a-şi recâştiga sentimentul de utilitate.
Trecerea vârstnicului din participarea pasivă în participare activă implică cunoaşterea
tipologiilor de vârstnici, astfel aceştia să poată fi atraşi în mod eficient, în diferite activităţi.
5. Acţiunile destinate persoanelor cu demenţă (Azheimer) sunt necesare pentru depăşirea
unor stereotipuri legate de contextul în care trebuie îngrijite aceste persoane (rezidenţial sau
la domiciliu), cu efecte pozive asupra calităţii vieţii acestora şi calităţii vieţii familiilor din
care fac parte. Aceste acţiuni trebuie să meargă de la campanii de conştientizare a incidenţei
acestei boli şi a impactului pe care îl produce asupra persoanei şi familiei, până la oferirea de
cursuri de formare pentru membrii familiei, acţiuni de suport pentru îngrijitori, servicii sociale
şi socio-medicale de calitate pentru persoanele afectate de această boală. A fost subliniată
78
necesitatea educării publicului larg cu privire la caracteristicile bio-psiho-sociale ale
persoanei vârstnice şi cunoaşterea patologiilor psihice la vârste înaintate.
6. Măsurile pregătitoare pentru pensionare trebuie corelate cu cele destinate lucrătorilor
vârstnici care doresc să continue activitatea (servicii integrate pre-pensionare: reducerea
programelor de lucru, tele-muncă, servicii de consiliere).
7. Educaţia continuă în vederea pregătirii populaţiei pentru asumarea unei atitudini civice pe
tot parcursul vieţii.
8. Întrucât formarea stereotipurilor negative se realizează din timpul vieţii active, o legislaţie
destinată lucrătorului vârstnic a fost considerată ca fiind necesară. Se apreciază însă, că la
nivel de organizaţie, politicile de resurse umane care să sprijine lucrătorii vârstnici depind de
interesele fiecărui angajator.
Propunerile de politică publică menţionate de participanţi au în vedere o abordare integrată
de politici (de asistenţă socială, de piaţa muncii, de sănătate, de educaţie) pe parcursul întregii
vieţi.
Măsuri şi intervenţii destinate depăşirii stereotipurilor negative
Educarea populaţiei Integrarea persoanelor

Pregătire în vederea
pentru adoptarea unui vârstnice în activităţi
pensionării
stil de viaţă activ de voluntariat
Structuri ale economiei Campanii de

sociale cu lucrători informare/educare Cadru legislativ pentru
vârstnici pentru după pensionare lucrătorul vârstnic
persoane vârstnice
Măsuri destinate Campanii de

persoanelor care promovare a unei
doresc să lucreze după imagini pozitive a
pensionare persoanei vârstnice
Actorii care trebuie să se implice în fundamentarea, iniţierea sau implementarea unor astfel
de măsuri sunt:
• Furnizori de servicii sociale publici şi privaţi;
• Autorităţi publice centrale cu atribuţii în domeniu (Ministerul Muncii şi Justiţiei
Sociale, Ministerul Educaţiei Naţionale);
• Biserica;
• Sindicatele;
• Angatori publici şi privaţi;
• Instituţii publice locale;
• Organizaţii ce reprezintă interesele persoanelor vârstnice.
79
Promovarea unei imagini pozitive a persoanelor vârstnice în societate
Promovarea unei imagini pozitive necesită măsuri care să fie destinate:

 Vârstnicului independent, activ;
 Vârstnicului dependent – în acest caz, este necesară formarea personalului implicat în
furnizarea de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, întrucât lipsa personalului
se vede în calitatea serviciilor de îngrijire şi afectează imaginea persoanei vârstnice
dependente.
Persoanele vârstnice nu sunt considerate persoane de interes în media, acesta fiind motivul
pentru care se promovează preponderent stereotipuri negative cu privire la această categorie a
populaţiei.
Încurajarea participării persoanelor vârstnice în activităţile sociale, civice, culturale,

sportive
Încurajarea participării persoanelor vârstnice în activităţi de voluntariat este condiţionată

de existenţa unor venituri individuale suficiente, întrucât practica arată că acesta funcţionează
pentru acea categorie de vârstnici care are asigurate nevoile de bază. Încurajarea participării
persoanelor vârstnice presupune dezvoltarea de reţele în care să fie implicate persoanele
vârstnice active, furnizorii de servicii sociale, culturale, sportive, biserica. În mediul rural,
persoanele vârstnice fac voluntariat, în special pe lângă biserică care este principalul catalizator
şi acest potenţial trebuie dezvoltat prin extinderea acestui tip de voluntariat şi către alte tipuri de
activităţi.
O altă formă de încurajare a participării persoanelor vârstnice în societate o reprezintă
dezvoltarea de structuri ale economiei sociale destinate promovării tradiţiilor şi obiceiurilor
în mediul rural şi atragerea persoanelor vârstnice în astfel de activităţi. Promovarea unei imagini
pozitive a persoanei vârstnice în societate se poate realiza fie pornind de la activităţi de interes
pentru această categorie de vârstă (de exemplu turism, participare la conferinţe organizate pe
diferite teme de interes pentru persoanele vârstnice) sau roluri cu care sunt asociate persoanele
vârstnice (persoana vârstnică – bunic), fie prin asociere cu alte categorii de persoane care au deja
conturată o imagine pozitivă la nivelul societăţii.
În concluzie, interesul pentru problematica vârstnicului, a imaginii acestuia în societate, a

creşterii participării sociale a persoanelor vârstnice este ridicat, atât din partea furnizorilor de
servicii sociale diverse, cât şi din partea partenerilor sociali (sindicate, patronate), a lucrătorilor
vârstnici, a persoanelor vârstnice însăşi. Acest interes se reflectă în implementarea unor proiecte
care au vizat persoanele vârstnice, modul cum sunt percepute acestea de ceilalţi membri ai
societăţii, promovarea participării sociale active a acestora, încurajarea voluntariatului
intergeneraţional.
Parcursul de viaţă anterior pensionării determină şi comportamentul persoanei după
retragerea din activitate. Implicarea persoanelor vârstnice în activităţi este condiţionată de
capacitatea funcţională, de starea de sănătate şi de potenţial. Imaginea persoanei vârstnice este
determinată şi de atitudinea persoanei vârstnice.
Pierderea motivaţiei pentru participarea activă la viaţa comunităţii este influenţată de
factori individuali (valori, interese), dar şi de factori de mediu fizic, culturali, istoricul de viaţă.
80
Măsurile şi intervenţiile în planul politicilor publice vizează:
Din punct de vedere al serviciilor sociale şi socio-medicale destinate persoanelor
vârstnice dependente: sprijinirea serviciilor de îngrijire la domiciliu şi formarea adecvată a
resurselor umane din sistemul de servicii sociale.
Din punct de vedere al politicilor de piaţa muncii – măsuri pregătitoare pentru
pensionare, legislaţie destinată lucrătorului vârstnic.
Din punct de vedere al politicilor educaţionale - educaţia continuă în vederea pregătirii
populaţiei pentru asumarea unei atitudini civice şi promovarea voluntariatului în rândul
persoanelor vârstnice.
Politicile publice din domeniul asistenţei sociale, educaţiei, pieţei muncii trebuie să fie
integrate pentru o acţiune sinergică.
81
CAPITOLUL 7. RECOMANDĂRI ÎN DOMENIUL INCLUZIUNII SOCIALE A
PERSOANELOR VÂRSTNICE
În cadrul acestui capitol sunt formulate recomandări de politică publică care pot contribui
la creşterea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice, din perspectiva:
a) încurajării angajaților vârstnici de a continua activitatea, la cererea persoanei și cu acceptul
angajatorului, până la data la care acesta va opta pentru pensionare, precum și să fie permisă
flexibilizarea/ajustarea programului de lucru al angajaților vârstnici, în acord cu Măsura 1.2.2
din Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru promovarea
îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.
b) accentuării imaginii pozitive a populației vârstnice, promovării participării sociale active şi
demne a persoanelor vârstnice în societate și a incluziunii lor sociale, în acord cu Obiectivul
specific 2.1 din Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru
promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.
Recomandările formulate implică intervenţii în legislaţia conexă din domeniul sistemului
unitar de pensii publice, asistenţei sociale etc.
7.1. Introducere
Îmbătrânirea populației ridică noi provocări societale, asigurarea unei bune calități a vieții
persoanelor vârstnice fiind deseori greu de atins în multe țări europene, mai ales pentru cele din
Europa de Sud-Est. Având în vedere eterogenitatea socială, regională și culturală se poate
presupune că riscul de excludere socială a persoanelor vârstnice este distribuit în mod egal în
statele membre. Excluziunea socială în rândul persoanelor în vârstă din Europa depinde în mare
măsură de regimurile de bunăstare existente și de cantitatea și calitatea serviciilor sociale, de
sănătate și de îngrijire existente, precum și de alte servicii publice orientate spre integrarea socială
a persoanelor în vârstă (Hoff, 2008), inclusiv a celor aflaţi la graniţa pensionării.
Principalele aspecte relaţionate de incluziunea socială a persoanelor vârstnice, sunt:
• În aglomerările urbane, rolul serviciilor sociale este important în asigurarea incluziunii
sociale a persoanelor vârstnice, în special a persoanelor vârstnice singure.
• Incluziunea socială a persoanelor aflate în centre rezidențiale ridică o serie de aspecte
specifice legate de calitatea îngrijirii, imaginea persoanelor vârstnice, etc.
• În căutarea măsurilor de promovare a incluziunii sociale a populației în vârstă, o atenţie
specială trebuie acordată încurajării voluntariatului şi participării sociale active a
acestora.
Populația europeană a suferit în ultimii ani un proces intens de îmbătrânire, cauzele
principale ale fenomenului fiind creşterea speranţei de viaţă și reducerea fertilității. Acest proces
de îmbătrânire se reflectă la nivel naţional în creşterea ponderii populaţiei cu vârste de 65 de ani
şi peste în total populaţie. Cea mai mare parte a populației vârstnice este reprezentată de femei,
respectiv de persoane care trăiesc în mediul rural. Rata de participare la învăţarea profesională
continuă a adulţilor (25-64 de ani) este în scădere, sub media europeană şi la mare distanţă faţă de
obiectivul naţional de 10%, obiectiv stabilit pentru anul 2020 prin Strategia privind învăţarea pe
tot parcursul vieţii 2015-2020. Monitorul performanţei ocupării forţei de muncă (Employment
Committee, 2017) arată că: ratele de participare ale femeilor pe piaţa muncii rămân în continuare
82
la un nivel scăzut; durata vieţii profesionale poate fi crescută, fiind sub media europeană; nivelul
de ocupare a lucrătorilor vârstnici este în continuare scăzut; sistemele de securitate socială pot fi
îmbunătăţite; există încă o rată destul de ridicată a inactivităţii şi a muncii cu timp parţial,
involuntare. În plus, experiențele oamenilor privind discriminarea pe criteriu de vârstă sunt
susceptibile de a avea un impact asupra atitudinii lor față de persoanele de vârste înaintate și a
convingerilor lor despre modul în care grupul lor de vârstă este privit în societate. Participarea
românilor în acţiuni de voluntariat rămâne scăzută comparativ cu media europeană, la fel şi
implicarea în activităţi sociale, culturale şi sportive.
Pentru definirea măsurilor destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice au fost luate
în considerare:
• evoluţia indicatorilor de incluziune socială pentru perioada 2011-2017;
• opiniile exprimate în cadrul Eurobarometrului 79.2/2013, Eurobarometrului 88.1/2017
şi European Social Survey/2008 (Wave 4);
• bunele practici/servicii inovative identificate la nivel European;
• aspectele rezultate din cercetarea calitativă derulată (focus-grup);
• punctele de vedere exprimate de experţii din domeniul serviciilor sociale şi medicale
publice şi private şi reprezentanţii organizaţiilor ce reprezintă interesele persoanelor
vârstnice etc.
Tabel 1. Bune practici/servicii inovative cu potenţial de a fi utilizate în fomularea

recomandărilor
Numele Domeniul incluziunii Sub-domeniual incluziunii sociale
serviciului/iniţiativei/Ţara sociale
Go 50 Go Încurajarea şi sprijinirea Reducerea riscului de excluziune socială la
ocupării lucrătorilor vârste avansate
vârstnici
The Fairy tale grandma/Polonia Participare socială Activităţi de voluntariat
Veselý senior 2/Republica Cehă Participare socială Activităţi de voluntariat
Participare la activităţi sociale
Sefton’s 50+ Olympics/Marea Participare socială Implicare în activităţi sportive
Britanie
Cooperation between Participare socială Activităţi de voluntariat
generations for urban social Reducerea izolării şi riscului de excluziune
renewal/Ungaria socială
Consolidarea legăturilor intergeneraţionale
Santa Casa da Misericórdia de Comunicare şi relaţii Consolidarea legăturilor intergeneraţionale
Lisboa/Portugalia intergeneraţionale Prevenirea izolării şi singurătăţii în rândul
persoanelor vârstnice din Lisabona
Schimb intergenerațional și Comunicare şi relaţii Comunicare şi solidaritate
îmbătrânirea activă: noi domenii intergeneraţionale intergeneraţională
de relaționare/Italia
Baba residence/Bulgaria Comunicare şi relaţii Comunicare şi solidaritate
intergeneraţionale intergeneraţională
Îngrijire la domiciliu şi servicii Creşterea accesului la Creşterea incluziunii sociale a persoanelor
sociale pentru o viaţă servicii sociale şi vârstnice izolate
independentă şi demnă/Bulgaria medicale de calitate Menţinerea independenţei şi demnităţii
persoanelor vârstnice cu nevoi de îngrijire
ŽIVOT 90/Republica Cehă Creşterea accesului la Creşterea incluziunii sociale a persoanelor
servicii sociale şi vârstnice izolate
medicale de calitate Menţinerea independenţei şi demnităţii
persoanelor vârstnice cu nevoi de îngrijire
83
Skype Care/Ungaria Reducerea izolării şi Reducerea excluziunii sociale şi izolării
creşterea incluziunii prin facilitarea comunicării între
sociale a persoanelor persoanele vârstnice dependente şi
vârstnice prin folosirea îngrijitori, dezvoltarea de noi relaţii
noilor tehnologii sociale, descoperirea unor noi preocupări
Presto a casa/Italia Facilitarea accesului la Condiţii de locuit adaptate la nevoile
condiţii de locuit persoanelor vârstnice
adaptate la nevoile Menţinerea autonomiei funcţionale
persoanelor vârstnice
Senior Akademie/Republica Învăţarea pe tot parcursul Învăţarea pe tot parcursul vieţii
Cehă vieţii
7.2. Recomandări de politică publică în domeniul incluziunii sociale a persoanelor vârstnice
7.2.1. Propuneri de măsuri legislative destinate încurajării lucrătorilor vârstnici de a

continua activitatea
Măsurile destinate încurajării lucrătorilor vârstnici pot fi privite din perspectiva

angajatului, dar şi a angatorului şi privesc deopotrivă legislaţia în domeniul muncii şi securităţii
sociale, legislaţia în domeniul pensiilor, legislaţia în domeniul fiscal. Măsurile se adresează
lucrătorilor din sectorul public şi privat. Propunem ca toate măsurile legislative să aibă stabilite
sancţiuni corelative, aplicabile în caz de neexecutare a obligaţiei ce incumbă prin actul normativ.
I. Legislaţia în domeniul raporturilor de muncă
Din perspectiva angajatului vârstnic
Legislaţie specifică destinată lucrătorilor vârstnici care să vină în completarea prevederilor

Legii 53/2003 Codului Muncii (cu modificările şi completările ulterioare) care să prevadă:
Încheierea şi încetarea contractului individual de muncă

a. Fixarea unui plafon în termeni de proporţie maximă de lucrători vârstnici din totalul
personalului unei organizaţii care poate fi concediată în cazul reducerilor de personal. Această
propunere implică o corelare cu prevederile Codului Muncii din articolul 69, alin. 2, litera d
şi alin. 3.
b. Perioade de preaviz care să crească începând cu vârsta de 45 de ani sau pentru cei care mai
au 5 ani până la pensionare, în strânsă legătură cu tipul de contract, protejând indirect
lucrătorii vârstnici cu o vechime mai mare în muncă şi contracte de muncă pe perioadă
nedeterminată sau cu durată determinată de cel puţin 2 ani;
Timpul de muncă şi de odihnă

a. Programe flexibile de lucru adaptate la nevoile lucrătorilor vârstnici, respectiv dispoziţii
legale care să le permită acestora reducerea timpului de lucru, eventual cu o diminuare
proporțională a salariilor, începând cu vârsta de 55 de ani. O atenţie specială poate fi acordată
femeilor de 55 de ani şi peste care au în îngrijire un membru al familiei, vârstnic dependent,
prin încurajarea angajatorilor de a recunoaşte dreptul acestora la reducerea programului de
84
lucru, cu suportarea costurilor salariale aferente reducerii normei de muncă din bugetele
locale 40. Alte modalităţi de flexibilizare pot avea în vedere:
- partajarea locurilor de muncă, respectiv doi angajaţi care împart responsabilităţile unui loc
de muncă cu normă întreagă şi primesc salarii și beneficii conform timpului lucrat;
- programe de lucru comprimate care permit angajaţilor vârstnici să lucreze cu normă
întreagă, dar un număr mai mic de zile pe săptămână. Un astfel de program contribuie la
menţinerea motivaţiei, fără pierderi de venituri din muncă;
- stabilirea unui număr de ore lunare care permit angajatului vârstnic să lucreze un anumit
număr de ore pe parcursul lunii, dar cu menţinerea unei anumite flexibilităţi atunci când
lucrează. Angajatul are un număr de ore pe care le lucrează în mod regulat în fiecare
săptămână și își desfășoară restul orelor în mod flexibil sau când există o cerere
suplimentară din partea angajatorului.
b. Interzicerea muncii suplimentare în cazul lucrătorilor vârstnici sau stabilirea unui număr
maxim de ore suplimentare pentru lucrătorii cu vârste de 55 de ani şi peste sau care mai au 5
ani până la pensionare. Această propunere trebuie corelată cu prevederile Codului Muncii,
respectiv articolele 114 şi 115.
Formare profesională
a. Măsuri de dezvoltare a competențelor prin identificarea deficiențelor în raport cu cerinţele
angajatorului și oferirea de programe de instruire;
b. Reglementarea juridică a mentoratului şi transferului de cunoştinţe/competenţe de la
lucrătorii vârstnici către cei tineri.
Sănătatea şi securitatea în muncă

a. Programe de consiliere psihologică oferită de angajator şi destinată lucrătorilor vârstnici care
şi-au pierdut recent locul de muncă sau pentru cei care se aşteaptă să îşi piardă locul de muncă
în viitorul apropiat;
b. Programe de consiliere psihologică şi consiliere pre-pensionare cu privire la efectele
retragerii din activitate asupra nivelului veniturilor şi evidenţierea alternativelor în termeni
de ocupare.
Din perspectiva angajatorilor
Legislaţie specifică destinată lucrătorilor vârstnici care să vină în completarea prevederilor

Legii 53/2003 Codului Muncii care să prevadă:
Încheierea şi încetarea contractului de muncă

a. Obligativitatea angajatorilor cu cel puţin 50 de angajaţi de a angaja lucrători vârstnici într-
un procent de minim 2% din numărul total de angajaţi, similar măsurilor destinate creşterii
ocupării persoanelor cu dizabilităţi 41;
40
Legislaţia naţională cuprinde deja o prevedre în acest sens, dar ea trebuie promovată şi susţinută mult mai intens
în rândul angajatorilor şi lucrătorilor vârstnici deopotrivă. (Legea 17/2000, articolul 13)
41
Prevăzute prin Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
85
b. Prioritizarea aptitudinilor 42 lucrătorilor vârstnici la angajare și promovare, crearea de
poziții care să răspundă nevoilor lor fizice şi potenţialului (experienţe, cunoştinţe) acestora,
adaptarea posturilor deja existente. Introducerea obligativităţii pentru instituţiile publice, dar
şi pentru alte categorii de persoane juridice publice de a organiza concursuri de angajare
pentru lucrătorii vârstnici. Măsura se va corela cu obligarea angajatorilor de a angaja lucrători
vârstnici, într-un anumit procent.
Formare profesională
a. Sprijinirea prin stimulente financiare acoperite din fonduri publice a angajatorilor care
implementează programe preventive destinate identificării deficiențelor în materie de
competențe pentru lucrătorii vârstnici sau care oferă programe de instruire care să răspundă
nevoilor de formare profesională identificate. O atenţie specială ar trebui acordată acoperirii
costurilor de formare pentru programele dezvoltate la nivelul IMM-urilor.
Sănătatea şi securitatea în muncă

a. Stimularea angajatorilor prin alocarea de fonduri publice, cu scopul de a asigura măsuri şi
programe preventive de sănătate mentală la locul de muncă (stres, supra-încărcare cu sarcini
şi responsabilităţi, epuizare);
b. Programe de formare destinate managerilor în vederea detectării precoce a stresului şi
epuizării la locul de muncă în rândul lucrătorilor vârstnici şi includerea acestora în programe
de flexibilizare a programului de lucru sau în consiliere psihologică/consiliere pre-
pensionare;
c. Programe de formare destinate managerilor în vederea organizării ergonomice a locurilor
de muncă cu accent asupra definirii echipelor astfel încât să se asigure o distribuţie echilibrată
a personalului după criteriul vârstei;
d. Dezvoltarea de colaborări cu ONG-urile din comunitate şi implicarea lucrătorilor vârstnici
în activităţi de voluntariat.
Măsura propusă Impact Consultarea Instituţii Monitorizare

partenerilor implicate în
sociali implementarea
măsurii
Perioade mai mari de  Creşterea şanselor de  Sindicate MMJS MMJS
preaviz găsire a unui loc de  Patronate ANOFM ANOFM
muncă  Reprezentanţi ai ANFP
 Creşterea ratei de salariaţilor
ocupare a lucrătorilor
vârstnici
Plafon maxim de  Protejarea lucrătorilor  Sindicate MMJS MMJS
lucrători vârstnici care vârstnici împotriva  Patronate ANOFM ANOFM
pot fi disponibilizaţi în şomajului de lungă  Reprezentanţi ai ANFP
cadrul concedierilor durată salariaţilor
colective de muncă  Creşterea ratei de
ocupare a lucrătorilor
vârstnici
Procent minim de  Creşterea ratei de  Sindicate MMJS MMJS
lucrători vârstnici din ocupare a lucrătorilor  Patronate ANOFM ANOFM
total angajaţi vârstnici  Reprezentanţi ai ANFP
salariaţilor
42
Ca măsură de discriminare pozitivă.
86
 Stabilitatea locului de
muncă
Prioritizarea  Creșterea numărului  Sindicate MMJS MMJS
aptitudinilor persoanelor vârstnice  Patronate ANOFM ANOFM
lucrătorilor în vârstă la care vor rămâne pe  Reprezentanţi ai ANFP
angajare și promovare piața muncii salariaţilor
Programe flexibile de  Creșterea numărului de  Sindicate MMJS MMJS
lucru angajați vârstnici care  Patronate ANOFM ANOFM
beneficiază de program  Reprezentanţi ai INSPECŢIA INSPECŢIA
de lucru flexibil/ajustat salariaţilor MUNCII MUNCII
 Creşterea ratei de ANES
ocupare în rândul ANFP
lucrătorilor vârstnici
per total şi în special în
rândul femeilor
 Creşterea
productivităţii muncii
 Echilibru între viaţa
profesională şi cea de
familie
 Creșterea numărului
care vor rămâne pe
piața muncii după
împlinirea vârstei
legale de pensionare
Interzicerea muncii  Reducerea practicilor  Sindicate MMJS MMJS
suplimentare după o discriminatorii pe  Patronate ANOFM ANOFM
anumită vârstă criteriul vârstei  Reprezentanţi ai INSPECŢIA INSPECŢIA
 Creşterea salariaţilor MUNCII MUNCII
productivităţii muncii ANES
 Creşterea motivaţiei şi ANFP
dorinţei de a lucra
Programe de instruire  Creşterea  Sindicate MMJS MMJS
oferite lucrătorilor productivităţii muncii  Patronate FURNIZORI DE ANC
vârstnici  Reprezentanţi ai EDUCAŢIE ŞI
salariaţilor FORMARE
ANC
ANGAJATORI
Programe de consiliere  Creşterea ratei de  Sindicate MMJS MMJS
psihologică destinată ocupare a lucrătorilor  Patronate ANGAJATORI ANC
lucrătorilor vârstnici vârstnici  Reprezentanţi ai FURNIZORI DE
 Creşterea motivaţiei şi salariaţilor EDUCAŢIE ŞI
care şi-au pierdut
dorinţei de a lucra FORMARE
recent locul de muncă ANC
sau pentru cei care se
aşteaptă să îşi piardă
locul de muncă,
precum şi cu privire la
efectele retragerii din
activitate
Programe şi măsuri  Reducerea  Sindicate MMJS MMJS
preventive privitoare la absenteismului pe  Patronate ANOFM ANOFM
sănătatea mentală la motive de boală  Angajatori INSPECŢIA INSPECŢIA
locul de muncă  Creşterea  Reprezentanţi ai MUNCII MUNCII
productivităţii muncii salariaţilor FURNIZORI DE
 Creșterea numărului EDUCAŢIE ŞI
persoanelor vârstnice FORMARE
care vor rămâne pe ANFP
piața muncii după
87
împlinirea vârstei MINISTERUL
legale de pensionare SĂNĂTĂŢII
Programe de formare în  Reducerea  Sindicate MMJS MMJS

domeniul detectării absenteismului pe  Patronate MEN ANC
stresului şi epuizării la motive de boală  Angajatori FURNIZORI DE MINISTERU
locul de muncă  Creşterea  Reprezentanţi ai EDUCAŢIE ŞI L
productivităţii muncii salariaţilor FORMARE SĂNĂTĂŢII
ANC
MINISTERUL
SĂNĂTĂŢII
Reglementarea  Creşterea  Sindicate MMJS MMJS
mentoratului şi productivităţii muncii  Patronate ANOFM ANOFM
transferului de  Creșterea numărului  Angajatori ANFP
cunoştinţe persoanelor vârstnice  Reprezentanţi ai
Măsuri de dezvoltare a care vor rămâne pe salariaţilor
competențelor piața muncii după
împlinirea vârstei
Programe de formare  Reducerea  Sindicate MMJS MMJS
destinate organizării absenteismului pe  Patronate ANFP ANC
ergonomice a locurilor motive de boală  Angajatori FURNIZORI DE
de muncă  Creşterea  Reprezentanţi ai EDUCAŢIE ŞI
productivităţii muncii salariaţilor FORMARE
 Menţinerea motivaţiei ANC
de a lucra MINISTERUL
SĂNĂTĂŢII
Implicarea lucrătorilor  Creșterea numărului  Sindicate MMJS MMJS
vârstnici în activităţi de persoanelor vârstnice  Patronate ANFP
voluntariat. care vor rămâne pe  Angajatori ONG-uri
piața muncii după  Reprezentanţi ai
împlinirea vârstei salariaţilor
II. Legislaţia privitoare la sistemul unitar de pensii publice

Pentru angajat: programe de consiliere psihologică şi consiliere pre-pensionare cu privire
la efectele retragerii din activitate asupra nivelului veniturilor şi evidenţierea alternativelor în
termeni de ocupare.
Pentru angajatori: campanii de sensibilizare şi informare privitoare la efectele
pensionărilor anticipate asupra capacităţii de asigurare cu forţă de muncă.
Măsura propusă Impact Consultarea Instituţii Monitorizare

partenerilor implicate în
sociali implementarea
măsurii
Consiliere psihologică/  Reducerea  Sindicate MMJS MMJS
Consiliere pre- absenteismului pe  Patronate ANOFM ANOFM
pensionare motive de boală  Angajatori INSPECŢIA INSPECŢIA
 Creşterea  Reprezentanţi ai MUNCII MUNCII
productivităţii muncii salariaţilor CNPP ANC
FURNIZORI
DE EDUCAŢIE
ŞI FORMARE
ANFP
88
Campanii de  Creşterea gradului de  Angajatori MMJS MMJS
sensibilizare şi conştientizare cu  Sindicate ANOFM CNPP
informare privire la efectele  Patronate CNPP
pensionării anticipate ANFP
asupra activităţii
derulate de angajatori
III. Legislaţia în domeniul fiscal:

Pentru angajat: reducerea contribuţiilor sociale pentru angajaţii care îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege pentru solicitarea pensiei pentru limită de vârstă (respectiv vârsta
standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute de lege) dar care aleg să rămână pe
piaţa muncii;
Pentru angajatori:
a. Sancţiuni de ordin financiar în cazul nu se asigură procentul minim de lucrători vârstnici din
total personal;
b. Scutiri de taxe/facilităţi fiscale pentru angajatorii care angajează lucrători cu vârste mai mari
de 55 de ani, peste pragul minim.
Măsura propusă Impact Consultarea Instituţii implicate Monitorizare

partenerilor sociali în implementarea
măsurii
Sancţiuni în cazul nu se  Creşterea ratei de  Sindicate MMJS MINISTERUL
respectă procentul ocupare a  Patronate ANOFM FINANŢELOR
minim de lucrători lucrătorilor  Angajatori MINISTERUL
vârstnici din total vârstnici  Reprezentanţi ai FINANŢELOR
personal  Creșterea salariaţilor
numărului
persoanelor
vârstnice care vor
rămâne pe piața
muncii
Scutiri de taxe/facilităţi  Creşterea ratei de  Sindicate MMJS MINISTERUL
fiscale pentru ocupare a  Patronate ANOFM FINANŢELOR
angajatorii lucrătorilor  Angajatori MINISTERUL
vârstnici  Reprezentanţi ai FINANŢELOR
 Creșterea salariaţilor
numărului
persoanelor
vârstnice care vor
rămâne pe piața
muncii
7.2.2. Recomandări de politică publică destinate incluziunii sociale a persoanelor

vârstnice
I. Participarea și implicarea persoanelor vârstnice în activități culturale, sociale și sportive
În mediul urban
a. Organizarea de competiţii sportive destinate exclusiv persoanelor cu vârste de 55 de ani şi
peste şi încurajarea participării persoanelor vârstnice la astfel de acţiuni. Promovarea
89
participării la activităţi sportive să se coreleze cu diferite manifestări destinate promovării
unui stil de viaţă sănătos şi activ.
b. Manfestări culturale destinate persoanelor vârstnice, prin reactivarea artiştilor cu vârste de
50 de ani şi peste, festivaluri care să promoveze creativitatea la vârste înaintate. Încurajarea
colaborării între generaţiile de artişti.
c. Crearea unei “piețe inter-generaționale” (în mediul fizic – un anumit spaţiu public frecventat
de locuitori şi on-line) care să faciliteze schimbul de cunoștințe, experiență, învățare și
servicii între generații.
În mediul rural
a. Organizarea de manifestări culturale de promovare a tradiţiilor/meşteşugurilor prin atragerea
deopotrivă a tinerilor şi persoanelor vârstnice. Activarea comunităţilor izolate de vârstnici
sau cu risc de izolare datorită migraţiei tinerilor sau depopulării, prin transmiterea obiceiurilor
şi tradiţiilor de la persoanele vârstnice către cele tinere.
b. Încurajarea dezvoltării de structuri ale economiei sociale în mediul rural, cu implicarea
persoanelor vârstnice, în cadrul cărora să se stimuleze transferul intergeneraţional de
obiceiuri, tradiţii şi meşteşuguri, dar şi obţinerea şi valorificarea de produse create de
persoanele vârstnice.
Măsura din Planul Propunere Impact Instituţii

operaţional de acţiuni 43 la implicate în
care răspunde implementare
a măsurii
2.1.3 Dezvoltarea de programe Competiţii sportive destinate  Îmbunătăţirea imaginii MMJS
de promovare a participării și persoanelor cu vârste de 55 de persoanelor vârstnice MS
implicării persoanelor vârstnice ani şi peste  Reducerea MTS
în activități culturale, sociale și stereotipurilor negative Autorităţi
sportive organizate la nivelul cu privire la persoana locale
comunității, la nivel județean vârstnică Organizaţii ale
sau național  Încurajarea unui stil de persoanelor
viaţă sănătos vârstnice
Manfestări culturale destinate  Îmbunătăţirea imaginii Orice alt tip de
artiştilor cu vârste de 50 de ani şi persoanelor vârstnice organizaţie
peste  Reducerea izolării, interesată
Crearea unei “piețe inter- promovarea contactelor
generaționale sociale
 Facilitarea comunicării
inter-generaţionale
Structuri ale economiei sociale  Valorificarea experienţei
cu participarea persoanelor persoanelor vârstnice din
vârstnice mediul rural
 Reducerea izolării,
promovarea contactelor
sociale
 Facilitarea şi
promovarea comunicării
inter-generaţionale
II. Promovarea voluntariatului în rândul persoanelor vârstnice
43
Este vorba despre Planul operaţional de acţiuni corespunzător Strategiei naționale pentru promovarea îmbătrânirii
active și protecția persoanelor vârstnice pentru perioada 2015-2020.
90
În mediul urban
a. Implicarea persoanelor vârstnice care activează ca voluntari, în campanii iniţiate de diferite
ONG-uri pentru atragerea de noi voluntari din rândul persoanelor vârstnice. Municipalităţile
pot finanţa din bugetele locale astfel de acţiuni sau se poate asigura finanţarea prin
deschiderea unor linii de finanţare prin fondurile structurale.
b. Promovarea experienţelor pozitive ale voluntarilor vârstnici.
c. Premierea bunelor practici din perspectiva atragerii persoanelor vârstnice şi lucrătorilor
vârstnici în acţiuni de voluntariat.
În mediul rural
a. Extinderea activităţilor de voluntariat în mediul rural şi implicarea bisericii în creşterea
participării persoanelor vârstnice în diferite activităţi.

operaţional de acţiuni la care implicate în
răspunde implementarea
măsurii
Măsura 2.1.4. Promovarea Campanii pentru atragerea de  Creşterea participării MMJS
voluntariatului în rândul noi voluntari sociale a persoanelor ONG-uri
persoanelor vârstnice, prin: - Premierea bunelor practici vârstnice CNPV
dezvoltarea de programe și Extinderea activităţilor de  Îmbunătăţirea imaginii
proiecte care să fie implementate voluntariat în mediul rural persoanelor vârstnice
de instituții publice și private,  Campanii pentru
ONG-uri, destinate promovării și atragerea de noi voluntari
susținerii voluntariatului în
rândul persoanelor vârstnice; -
înființarea de centre la nivelul
comunității pentru promovarea
voluntariatului și coordonarea
voluntarilor persoane vârstnice;
- proiecte de informare a
populației vârstnice privind
beneficiile voluntariatului
III. Îmbunătățirea comunicării privind disponibilitatea serviciilor și facilitarea accesului la

servicii adresate persoanelor vârstnice
a. Înfiinţarea unui Telefon Naţional al Persoanelor Vârstnice care să furnizeze informaţii de

interes, diverse, pentru persoanele vârstnice, familii, îngrijitori formali şi informali. În acest
caz se pot susţine şi extinde, prin subvenţionare, iniţiativele deja derulate de unele ONG-uri
(ex. Fundaţia Principesa Margareta a României) sau se poate iniţia un serviciu nou, cu
acoperire naţională. Atragerea voluntarilor din rândul lucrătorilor vârstnici din instituţiile de
asistenţă socială sau din alte tipuri de organizaţii în asigurarea informării şi suportului
furnizat. Formarea persoanelor implicate în cadrul acestei iniţiative, astfel încât sprijinul
oferit să fie unul profesionist.

măsurii
91
Măsura 2.1.5. Îmbunătățirea Telefon Naţional al  Încurajarea MMJS
comunicării privind Persoanelor Vârstnice voluntariatului în rândul ANFP
disponibilitatea serviciilor și a lucrătorilor vârstnici şi ONG-uri
facilitării accesului la servicii persoanelor vârstnice CNPV
adresate persoanelor vârstnice  Reducerea izolării în
rândul persoanelor
vârstnice
 Creşterea participării
sociale a persoanelor
vârstnice
 Îmbunătăţirea imaginii
 Creşterea gradului de
informare cu privire la
serviciile disponibile
IV. Promovarea comunicării între cetăţeni şi instituţii
a. Campanii derulate de posturile regionale ale televiziunii naţionale cu privire la bune practici
în domeniul serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice.
b. Platformă on-line cu informaţii referitoare la serviciile disponibile la nivel judeţean care să
poată fi accesate de îngrijitorii informali, membri ai familiei persoanelor vârstnice dependente
şi persoanele vârstnice.
c. Mese rotunde organizate la nivel local cu participarea persoanelor vârstnice, furnizorilor,
reprezentanţilor autorităţilor publice locale etc.
Municipalităţile pot finanţa din bugetele locale astfel de acţiuni sau se poate asigura
finanţarea prin deschiderea unor linii de finanţare prin fondurile structurale.

măsurii
Măsura 2.1.6. Asigurarea unei Promovarea bunelor practici  Îmbunătăţirea MMJS
mai bune documentări și comunicării între Autorităţi locale
diseminări prin canale mass- cetăţeni şi instituţii Organizaţii ale
media și instrumente TIC a  Creşterea gradului de persoanelor
interacțiunilor "reușite" între informare cu privire la vâstnice
cetățeni și instituții în vederea Platforme on-line serviciile disponibile ONG-uri
sporirii încrederii în instituțiile
publice și a conștientizării
privind serviciile disponibile
V. Întărirea rolului persoanelor vârstnice în cadrul comunităţilor
a. Preluarea iniţiativei de creştere a participării persoanelor vârstnice în procesele decizionale

locale, prin susţinerea creării de structuri informale care să susţină Parlamentul Seniorilor 44.
Susţinerea unor astfel de structuri informale se poate realiza din bugetele locale sau prin
44
Există deja iniţiative în acest sens, Confederaţia Caritas a implementat iniţiativa Parlamentul Seniorilor, ca for
consultativ care apără și promovează interesele persoanelor vârstnice: http://caritasromania.ro/cetateni-activi-la-
puterea-a-treia/.
92
b. Implementarea pe scară extinsă, la nivel local, a bugetării participative şi susţinerea implicării
persoanelor vârstnice în îmbunătăţirea condiţiilor de trai din comunitatea lor. Această
propunere implică alocarea unei ponderi din bugetele locale pentru dezvoltarea de proiecte
care să vizeze populaţia vârstnică. Cetăţenii vârstnici pot prezenta proiecte, pot participa la
procesul de selecţie şi pot urmări implementarea lor 45.
c. Crearea Consiliilor Cetăţenilor Seniori ca structuri formale sau informale care să sprijine
participarea cetăţenilor vârstnici în procesul de luare a deciziilor la nivel local în orice
domeniu relevant pentru acestea.
d. Panouri digitale care să funcţioneze ca un canal alternativ de consultare online a cetăţenilor
vârstnici. Panourile digitale pot genera contribuţii pentru procese de planificare strategică de
la nivelul comunităţilor locale şi sunt destinate persoanelor vârstnice care sunt familiarizate
cu TIC, dar şi celor care doresc să se familiarizeze cu utilizarea noilor tehnologii.
e. Întărirea rolului Comitetelor Consultative de Dialog Civic ale Persoanelor Vârstnice la nivel
judeţean prin promovarea rolului, acţiunilor iniţiate şi activităţii acestora 46.
Municipalităţile pot finanţa din bugetele locale astfel de acţiuni sau se poate asigura
finanţarea prin deschiderea unor linii de finanţare prin fondurile structurale.

măsurii
Măsura 2.1.7. Includerea Crearea de structuri informale  Întăririi rolului și MMJS
reprezentanților persoanelor care să susţină Parlamentul poziției persoanelor Autorităţi publice
vârstnice în comitetele și Seniorilor vârstnice în cadrul locale
organele decizionale locale, atât Întărirea rolului Comitetelor comunităților CNPV
formale, cât și informale, în Consultative de Dialog Civic ale  Promovarea unei ONG-uri
vederea întăririi rolului și Persoanelor Vârstnice imagini pozive a MDRAP
pozițiilor lor în cadrul persoanelor vârstnice
Implementarea pe scară extinsă,
comunităților
la nivel local, a bugetării
participative
Crearea Consiliilor Cetăţenilor
Seniori ca structuri formale sau
informale
Panouri digitale pentru cetăţenii
vârstnici
VI. Cooperarea cu alte grupuri sau organizaţii
a. Recunoaşterea Zilei Naţionale a Bunicilor, care să fie corelată cu Ziua Naţională a Mamei şi
Ziua Naţională a Tatălui 47.
b. Premierea implicării în acţiuni de voluntariat în rândul persoanelor vârstnice;
45
O iniţiativă similară, deşi nu dedicată exclusiv persoanelor vârstnice, este deja implementată de Primăria
municipiului Cluj - https://primariaclujnapoca.ro/cetateni/.
46
Comitetele Consultative de Dialog Civic ale Persoanelor Vârstnice sunt înfiinţate în baza Hotărârii de Guvern nr.
499/2004, dar activitatea lor la nivel judeţean este insuficient cunoscută şi promovată.
47
Potrivit Legii 319/2009, ziua mamei se sărbătoreşte în prima duminică a lunii mai, iar ziua tatălui se sărbătoreşte
în a doua duminică a lunii mai.
93
c. Promovarea iniţiativelor/bunelor practici în domeniul formării/dezvoltării competenţelor şi
abilităţilor de advocacy şi lobby pentru voluntari vârstnici şi organizaţii ce reprezintă interesele
persoanelor vârstnice.

răspunde implementare
a măsurii
Măsura 2.1.9. Asigurarea Ziua Naţională a Bunicilor  Îmbunătăţirea MMJS
faptului că vocile persoanelor Premierea implicării în acţiuni comunicării între Autorităţi
vârstnice sunt auzite, prin de voluntariat în rândul cetăţeni şi instituţii locale
acorduri instituționale formale și persoanelor vârstnice  Creşterea gradului de Organizaţii ale
cooperarea cu alte grupuri, care Promovarea informare cu privire la persoanelor
dispun de mai multe resurse, iniţiativelor/bunelor practici în serviciile disponibile vâstnice
precum organizațiile domeniul formării/dezvoltării  Promovarea unei imagini ONG-uri
neguvernamentale sau cultele competenţelor şi abilităţilor de pozive a persoanelor
recunoscute de lege, care pot advocacy şi lobby vârstnice
ajuta prin oferirea de know-how,
suport juridic, stabilitate, un loc
de întâlnire regulat etc. și care, în
sens mai general, le pot sprijini
să se organizeze în grupuri de
acțiune
VII. Facilitarea accesului populației vârstnice la programele de sănătate publică și îngrijirea

sănătății, cu participarea serviciilor publice de asistenţă socială
a. Campanii de informare cu privire la incidenţa, efectele şi formele de manifestare ale bolilor

mentale la vârste înaintate 48. Finanţarea se poate realiza din bugetele locale sau prin
b. Forumul Furnizorilor de Servicii care să se întrunească anual la nivel local şi care să reunească
autorităţile locale cu responsabilităţi în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale, furnizori de
servicii destinate persoanelor care suferă de o boală mentală.
c. Programe de formare destinate dezvoltării competenţelor îngrijitorilor formali care lucrează în
servicii sociale şi socio-medicale destinate persoanelor vârstnice. Finanţarea se poate realiza
din bugetul public naţional sau prin deschiderea unor linii de finanţare prin fondurile
structurale.
d. Realizarea de cercetări şi analize pe această temă. Finanţarea se poate realiza din bugetul public
naţional (planuri sectoriale de cercetare-dezvoltare) sau prin deschiderea unor linii de finanţare
prin fondurile structurale.
48
Incidenţa bolilor mentale la vârste avansate în zona Dunării este recunoscută ca prioritate, în condiţiile îmbătrânirii
demografice. Societatea Română Alzheimer are în implementare mai multe proiecte care vizează efectele acestei boli
şi a altor tipuri de demenţă asupra persoanelor vârstnice, îngrijitorilor formali şi informali, calitatea îngrijirii etc. -
http://www.alz.ro/cu-ce-ne-ocupam/proiecte-curente/. La nivel european, incidenţa bolilor mentale este recunoscută
ca prioritate, inclusiv în serviciile de îngrijire de lungă durată, din perspectiva corelării pierderii autonomiei
funcţionale mentale cu cea fizică şi dificultăţilor de asigurare a unei îngrijiri de calitate pentru aceste persoane.
94
măsurii
Măsura 2.1.10. Facilitarea Campanii de informare cu  Promovarea unei imagini MMJS
accesului populației vârstnice la privire la bolilele mentale care pozitive a persoanelor MS
programele de sănătate publică pot apărea la vârste înaintate, vârstnice Societatea
și îngrijirea sănătății, prin: - incluzând serviciile disponibile  Creşterea calităţii Română
realizarea de campanii de la nivel locale, grupuri de serviciilor sociale şi Alzheimer
informare a populației vârstnice sprijin etc. socio-medicale ANC
privind promovarea unui stil de Programe de formare destinate  Întărirea colaborării MDRAP
viață sănătos și prevenirea dezvoltării competenţelor dintre serviciile de
îmbolnăvirilor în cadrul îngrijitorilor formali asistenţă socială şi
Programului național de Realizarea de cercetări şi serviciile medicale
evaluare și promovare a analize
sănătății și educației pentru Forumul furnizorilor de
sănătate, Programului național servicii
de sănătate mintală, cu
implicarea serviciilor publice de
asistență socială; - realizarea de
cercetări și analize sociologice
pe această temă
95
CONCLUZII
Obiectivele acestui studiu au constat în prezentarea şi analiza documentelor juridice şi de
politică publică naţionale şi europene care vizează incluziunea socială şi creşterea calităţii vieţii
persoanelor vârstnice, identificarea rolului serviciilor sociale în promovarea incluziunii sociale la
vârste avansate şi definirea unei metodologii calitative în scopul identificarea măsurilor şi
acţiunilor care pot contribui la menţinerea în activitate a lucrătorilor vârstnici.
Bătrânii, sunt peste tot în lume, mai expuşi riscului de sărăcie comparativ cu restul
populaţiei, iar în cazul lor, sărăcia poate să vizeze fie o lipsă de venit/insuficiente resurse materiale
pentru o viață în demnitate, fie acces inadecvat la servicii sociale, medicale, locuinţă, transport.
Riscul de excluziune socială e din ce în ce mai ridicat în rândul persoanelor vârstnice care părăsesc
piaţa muncii, întrucât schimbarea statutului ocupaţional din lucrător în pensionar conduce la
modificarea nivelului veniturilor disponibile. De asemenea, riscul de excluziune socială la vârste
înaintate se apreciază că este mai ridicat în rândul femeilor, în special în rândul celor foarte în
vârstă sau văduve.
Analiza politicilor publice dezvoltate la nivel european şi naţional în acest domeniu a
relevat existenţa unui grad avansat de concordanţă între reglementările de politică naţională şi
cele de la nivel european în domeniul protecţiei sociale destinate persoanelor vârstnice. La nivel
european, excluziunea socială este înţeleasă ca un proces prin care anumiți indivizi sunt împinși
la marginea societății, fiind împiedicați să participe la viața economico-socială. Prevenirea şi
reducerea sărăciei, a excluziunii sociale depind în mare măsură de acţiunile şi reformele adoptate
de statele membre, UE având doar rolul de a orienta politic şi de a sprjini financiar reformele
derulate la nivel naţional. La nivel naţional, conceptul de incluziune socială este
multidimensional, cuprinzând măsuri şi acţiuni din domenii diverse (protecţie socială, ocupare,
locuire, educaţie, sănătate, mobilitate, securitate, justiţie, cultură, comunicare-informare)
destinate combaterii excluziunii sociale. Asigurarea iniţierii, adoptării şi implementării măsurilor
de incluziune socială se realizează de către instituţiile publice care fac parte din mecanismul de
promovare care funcţionează la nviel central şi judeţean.
România se confruntă, asemeni majorităţii ţărilor europene, cu un proces de îmbătrânire a
populaţiei, pe fondul reducerii ratelor de natalitate şi accentuării fenomenului migratoriu. Cea mai
mare parte a populației vârstnice la nivel naţional este reprezentată de femei, respectiv de persoane
care trăiesc în mediul rural. Ponderea mai crescută a populaţiei vârstnice de sex feminin se
datorează ratei mortalităţii mai accentuate a populaţiei masculine, mortalitate care se manifestă
cu atât mai accentuat pe măsură ce vârsta creşte.
La nivelul anului 2011, pe grupe de vârstă, cei mai mulţi bărbaţi cu vârste de 55 de ani şi
peste erau căsătoriţi. Cea mai mare pondere a bărbaţilor divorţaţi/văduvi apare la grupa de vârstă
75 de ani şi peste, în timp ce pentru femei predomină de asemenea starea civilă legală căsătorită,
cu excepţia femeilor cu vârste de 70 de ani şi peste.
Din punct de vedere al participării la activităţile economice, durata vieţii profesionale
în rândul populaţiei active este inferioară mediei europene, ceea ce ne conduce la concluzia că
există un potenţial ridicat pentru creşterea ratelor de ocupare. Interesul pentru derularea de
activităţi economice în rândul populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste a fost în scădere în perioada
2011-2016. Femeile şi bărbaţii cu vârste peste 65 de ani, dar şi cei cu vârste peste 75 de ani au
avut preponderent ocupaţii din grupa ocupaţională 6 – Lucrători calificaţi în agricultură,
silvicultură şi pescuit. Relația dintre participarea forței de muncă și voluntariatul la vârste înaintate
96
este importantă. Implicarea lucrătorilor vârstnici în activităţi de voluntariat poate contribui la
încurajarea participării în astfel de activităţi şi după pensionare.
Participarea adulţilor (25-64 ani) la activităţi de învăţare profesională continuă a fost
în scădere în perioada 2011-2017 (de la 1,6% în 2011 la 1,1% în anul 2017). Valorile sunt pentru
toată perioada 2011-2017 sub media europeană şi la mare distanţă faţă de obiectivul naţional de
10%, obiectiv stabilit pentru anul 2020 prin Strategia privind învăţarea pe tot parcursul vieţii
2015-2020.
Riscul de excluziune pe criterii economice s-a menţinut ridicat în perioada 2011-2017,
la fel ca şi participarea socială a populaţiei vârstnice. Nivelul de educaţie determină creşterea sau
scăderea vulnerabilităţii individului la sărăcie, rata sărăciei relative fiind cu atât mai ridicată în
rândul persoanelor vârstnice, cu cât nivelul studiilor este mai scăzut. Ponderea populaţiei cu vârste
de 65 de ani şi peste aflate în risc de sărăcie a scăzut continuu în perioada 2011-2017, atingând
33,2% în anul 2017. Riscul cel mai ridicat de sărăcie şi excluziune socială la nivel naţional se
înregistrează în cazul persoanelor cu vârste de 75 de ani şi peste. De asemenea, remarcăm că riscul
de sărăcie şi excluziune creşte odată cu vârstă şi rămâne mai accentuat în cazul femeilor,
comparativ cu bărbaţii.
Durata medie a vieţii exprimă în mod sintetic starea de sănătate a populaţiei. Valoarea
acestui indicator a avut o creștere aproape continuă pentru ambele sexe. Cea mai mare durată a
vieții s-a înregistrat în anul 2017, pentru bărbaţi durata medie a vieții fiind de 72,28 ani, iar pentru
femei de 79,24 ani.
România se situează pe ultimul loc între statele UE, în ceea ce priveşte participarea
femeilor şi bărbaţilor români în activităţi de voluntariat fie ele formale sau informale. Pentru
populaţia cu vârste de peste 65 de ani, participarea scade la 1,6% la nivel naţional, comparativ cu
21,3% cât este media europeană.
O serie de schimbări s-au produs la nivel European, în modul de abordare a serviciilor
sociale astfel că în prezent, serviciile sociale nu sunt considerate numai instrumente de incluziune
socială pentru grupurile defavorizate pentru care sunt dezvoltate şi furnizate, dar mai ales sunt
recunoscute ca instrumente de promovare a dezvoltării economice. Cum sistemele de asistenţă
socială diferă de la o ţară la alta în funcţie de condiţiile concrete de dezvoltare socio-economică
şi serviciile sociale îmbracă o diversitate de forme. În anul 2011, contribuția serviciilor sociale la
atingerea obiectivelor de ocupare și creștere economică europene, este oficial recunoscută.
Inovarea în domeniul social în general şi în cel al serviciilor sociale în special favorizează găsirea
de soluţii la problemele sociale presante ale societăţii. Pentru a vorbi de inovare în domeniul social
nu este suficient ca noua idee să răspundă unei nevoi sociale și să producă efecte benefice pentru
societate în ansamblul ei, ci trebuie să consolideze şi capacitatea societății de a acționa
Analiza studiilor ce au în vedere relația servicii sociale destinate persoanelor vârstnice
și incluziunea socială a acestora evidenţiază diferenţe semnificative după mediul de
rezidență (urban/rural). În unele privințe, mediul rural poate exacerba excluderea socială a
locuitorilor în vârstă care trăiesc în sate dispersate și în cătune, datorită izolării, lipsei unei
infrastructuri de transport adecvate sau insuficienţei serviciilor locale. Cercetările românești cu
privire la incluziunea socială a persoanelor vârstnice sunt mai degrabă realizate în contextul
evaluării calității vieții acestor persoane.
Studiul bunelor practici/serviciilor sociale inovative din perspectiva contribuţiei la
realizarea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice şi menţinerii independenţei la vârste înaintate
97
arată că există un potenţial însemnat de învăţare din experienţa altor ţări europene, în special din
experienţa acelor state cu care România împărtăşeşte un profil socio-economic similar.
Rezultatele cercetării calitative au relevat că există un interes pentru lucrătorii vârstnici,

atât în sectorul public, cât şi în sectorul privat.
În sectorul privat, într-o mai mare măsură comparativ cu sectorul public, angajaţii vârstnici
sunt valorizaţi în mod real şi percepuţi ca având o contribuţie valoroasă în cadrul organizaţiei. O
mai mare experiență de viață îi face pe lucrătorii vârstnici să fie mai diplomaţi, mai loiali şi mai
stabili. Ca o adaptare la noile realităţi demografice, în anumite organizaţii din sectorul privat se
urmăreşte realizarea unui echilibru al distribuţiei angajaţilor din perspectiva vârstei. Un anumit
nivel de discriminare pe criteriul vârstei este admis de reprezentanţii organizaţiilor publice
participante, reticenţele angajatorilor cu privire la lucrătorii vârstnici bazându-se pe capacitatea
fizică redusă, dificultăţile de adaptare la nevoia de noi cunoştinţe şi competenţe, starea de sănătate.
Reintegrarea lucrătorilor vârstnici este rezultatul următorilor factori:

1. Contextul socio-economic
 Caracteristicile pieţei muncii
 Legislaţia în domeniul muncii
2. Atitudinea angajatorilor
 Cultura organizaţională
 Măsuri specifice managementului vârstei implementate
3. Atitudinea lucrătorilor vârstnici
 Flexibilitatea
 Mobilitatea ocupaţională
 Adaptabilitatea la cerinţele pieţie muncii
 Aşteptările referitoare la locul de muncă
Lucrătorii vârstnici sunt mai numeroşi în agricultură, comerţ, construcţii, învăţământ,
sănătate, servicii diverse, oportunităţile oferite de aceste domenii menţinându-se şi pe viitor.
Măsurile care pot contribui la încurajarea lucrătorilor vârstnici de a continua activitatea,
sunt:
Din perspectiva legislaţiei în domeniul muncii, sănătăţii şi securităţii în muncă:
măsurile legislative care încurajează flexibilitatea muncii se pot dovedi eficiente pentru
satisfacerea nevoilor lucrătorilor vârstnici, chiar dacă ele nu sunt destinate în mod clar acestei
categorii de angajaţi. Măsurile existente au în vedere adaptarea programului de lucru, posibilitatea
de a lucra de la domiciliu, telemunca, adaptarea mediului de lucru şi a mobilierului.
Din perspectiva legislaţiei în domeniul fiscal: reducerea/eliminarea contribuţiilor sociale
pentru lucrătorii de o anumită vârstă; scutiri de taxe/facilităţi fiscale pentru angajatorii care
angajează lucrători cu vârste mai mari de 55 de ani.
Din perspectiva angajatorilor: nu numai cadrul legislativ, dar şi managementul
organizaţiilor poate crea un mediu favorabil încurajării angajaţilor vârstnici de a rămâne în
activitate. Aşteptările lucrătorilor vârstnici (remuneraţie, programe de lucru flexibile, asigurări de
sănătate, alte tipuri de beneficii) sunt mai bine acoperite în sectorul privat.
În categoria măsurilor şi acţiunilor care pot contribui la încurajarea lucrătorilor vârstnici
de a continua activitatea, a fost subliniată de către participanţi necesitatea transpunerii acestora în
98
reglementări juridice. Programele de mentorat sunt percepute ca valoroase, dar viabile numai în
anumite condiţii. Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru lucrătorii vârstnici şi pachetele de
sănătate mai diversificate au fost alte măsuri considerate ca având un efect pozitiv. Din punct de
vedere fiscal, reducerea contribuţiilor sociale pentru salariaţii vârstnici şi acordarea de facilităţi
fiscale diverse angajatorilor, sunt indicate de către participanţi.
Rămânerea în activitate a lucrătorului vârstnic contribuie la incluziunea socială a acestuia,
cu efecte pozitive asupra sănătăţii şi menţinerii relaţiilor sociale la vârste înaintate.
99
BIBLIOGRAFIE
1. Abrahams, D., Swift, H., 2012. Experiences and Expressions of Ageism: Topline Results (UK) from
Round 4 of the European Social Survey. [online] Disponibil la:
<https://www.europeansocialsurvey.org/docs/findings/ESS4_gb_toplines_experiences_and_expressi
ons_of_ageism.pdf>, Accesat în Septembrie 2018.
2. Age Platform, 2010. European Charter of rights and responsibilities of older people in need of long-
term care and assistance. [online] Disponibil la: <https://www.age-
platform.eu/sites/default/files/22495_guide_accompagnement_EN_low.pdf>, Accesat în Septembrie
2018.
3. Alcock, P., May, M., Wright, S., 2012. The Student’s companion to social policy, Editura John
Wiley& Son, Chichester, a patra ediție.
4. Atkinson, A.B., 1998. Social exclusion, poverty and unemployment. În: A.B. Atkinson & J. Hills
(editori), Exclusion, Employment and Opportunity. CASE Paper number 4, London: Centre for
Analysis of Social Exclusion.
5. Ayalon, L., 2014. Perceived age, gender, and racial/ethnic discrimination in Europe: results from the
European social survey. Educational Gerontology, 40(7), 499–517, 2014.
6. Börsch-Supan, A., Kneip, T., Litwin, H., Myck, M., Weber, G., 2015. SHARE: a European policy
device for inclusive ageing societies. În: Börsch-Supan, A., Kneip, T., Litwin, H., Myck M, Weber,
G. (eds) Ageing in Europe—supporting policies for an inclusive society. de Gruyter, Boston, 1–22.
7. Brugiavini, A., Padula, M., Pasini, G., Peracchi, F., 2010. Labour Mobility and Retirement, MEA
discussion paper series 10220, Munich Center for the Economics of Aging (MEA) at the Max Planck
Institute for Social Law and Social Policy.
8. Brugiavini, A., Peracchi, F., 2005. The Length of Working Lives in Europe. Journal of the European
Economic Association, vol. 3, 477-486.
9. Brugiavini, A., Croda, E., Mariuzzo, F., 2005. Labour Force Participation of the Elderly: Unused
Capacity?, 236-240. [online] Disponibil la: <http://www.share-
project.org/fileadmin/pdf_documentation/FRB1/FRB1_all_chapters.pdf>, Accesat în Septembrie
2018.
10. Boeri, T., Brugiavini,. A., 2008. Pension Reforms and Women Retirement Plans. [online] Disponibil
la: <https://pdfs.semanticscholar.org/7099/a73c4218ac68aa9d51c4b6e0befca40c95bb.pdf>, Accesat
în Septembrie 2018.
11. Buzducea, D., 2009. Sisteme moderne de asistenţă socială. Tendinţe globale şi practici locale, Editura
Polirom, Iaşi.
12. Comisia Europeană, 2017. Comunicare a Comisiei către Parlamentul european, Consiliu, Comitetul
economic și social european și Comitetul regiunilor privind instituirea unui Pilon european al
drepturilor sociale. [online] Disponibil la: <https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52017SC0201&from=RO>, Accesat în Septembrie 2018.
13. Comisia Europeană, 2010. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,Comitetul
Economic şi Social European și Comitetul Regiunilor. Platforma europeană de combatere a sărăciei
și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială. SEC(2010) 1564
final.
14. Consiliul Uniunii Europene, 2012. Monitorul performanței în materie de protecție socială (SPPM):
Aprobarea caracteristicilor principale ale SPPM. [online] Disponibil la:
<http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2013723%202012%20INIT>, Accesat în
Septembrie 2018.
15. Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, 2013. Incluziunea socială a persoanelor vârstnice.
Bucureşti: România.
16. Consiliul National al Persoanelor Vârstnice, 2014. Calitatea vieții persoanelor vârstnice din România.
[online] Disponibil la: <http://www.cnpv.ro/pdf/analize2014/studiu_calitatea_vietii_2014.pdf>,
Accesat în Septembrie 2018.
17. Council of Europe, 2017. Resolution 2104 (2017) Human rights of older persons and their
comprehensive care. [online] Disponibil la: <http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-DocDetails-
EN.asp?fileid=23767&lang=EN&search=ZWxkZXJseQ==>, Accesat în Septembrie 2018.
100
18. Council of Europe, 2014. Recommendation CM/Rec(2014)2 of the Committee of Ministers to member
States on the promotion of human rights of older persons. [online] Disponibil la:
<https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=09000016805c649f>, Accesat în
Septembrie 2018.
19. Council of Europe, 2011. Resolution 1793 (2011) Promoting active ageing – capitalising on older
people’s working. [online] Disponibil la: <http://www.assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-
XML2HTML-en.asp?fileid=17961&lang=en>, Accesat în Septembrie 2018.
20. Council of Europe, 2009. Recommendation CM/Rec(2009)6 on ageing and disability in the 21st
century: sustainable frameworks to enable greater quality of life in an inclusive society. [online]
Disponibil la: <https://rm.coe.int/09000016806992fc>, Accesat în Septembrie 2018.
21. Council of Europe, 2007. Recommendation 1796 (2007) The situation of elderly persons in Europe.
[online] Disponibil la: <http://www.assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-
en.asp?fileid=17545&lang=en>, Accesat în Septembrie 2018.
22. Council of Europe, 2006. Recommendation CM/Rec(2006)5 to promote the rights and full participation
of people with disabilities in society: improving the quality of life of people with disabilities in Europe
2006-2015. [online] Disponibil la:
<https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=09000016805af657>, Accesat în
Septembrie 2018.
23. Council of Europe, 2003. Recommendation 1591 (2003) Challenges of social policy in our ageing
societies. [online] Disponibil la: <http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-
en.asp?fileid=17072&lang=en>, Accesat în Septembrie 2018.
24. Council of Europe, 2000. Carta Drepturilor Fundamentale Europene. [online] Disponibil la:
<http://www.europarl.europa.eu/charter/pdf/text_en.pdf>, Accesat în Septembrie 2018.
25. Council of Europe, 1999. Recommendation 1428 (1999) Future of senior citizens: protection,
participation, promotion. [online] Disponibil la: <http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-
XML2HTML-EN.asp?fileid=16754&lang=en>, Accesat în Septembrie 2018.
26. Council of Europe, 1994a. Recommendation 1254 (1994) Medical and welfare rights of the elderly:
ethics and policies. [online] Disponibil la: <http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-
XML2HTML-en.asp?fileid=15288&lang=en>, Accesat în Septembrie 2018.
27. Council of Europe, 1994b. Recommendation Rec(94)9 concerning elderly people. [online] Disponibil
la: <https://rm.coe.int/09000016804c49ec>, Accesat în Septembrie 2018.
28. Council of Europe, 1961. European Social Charter. [online] Disponibil la:
<http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/socialcharter/Presentation/PresentationIndex_en.asp>,
29. Crepaldi, C., De Rosa, E., Pesce, F., 2011. Literature review on innovation in social services in
Europe (sectors of Health, Education and Work Package 1:literature Welfare Services).
30. Danziger, S., Haveman, R.H., 2001. Understanding Poverty. Russel Sage Foundation.
31. de Haan, A., 2000. Social Exclusion: enriching the understanding of deprivation. În: Studies in
Social and Political Thought 2 (2), 22–40.
32. Djellal, F., Gallouj F., 2000. Le “casse-tete” de la mesure de l’innovation dans les services: enquete
sur les enquetes, Revue d’economie industrielle, nr. 93, trimestrul 4, 11-13.
33. Dionigi, R.A., 2015. Stereotypes of Aging: Their Effects on the Health of Older Adults, Journal of
Geriatrics, vol. 2015, Article ID 954027, 1-9.
34. Duffy, K. 1995. Social exclusion and human dignity in Europe : background report for the proposed
initiative by the Council of Europe: CDPS(95) 1 rev . Strasbourg, Council of Europe.
35. Dwyer P, Hardill I, 2011. Promoting social inclusion? The impact of village services on the lives of
older people living in rural England, Ageing Soc, 31, 243–264.
36. Ehlers, A., Naegele, G. Reichert, M., 2011. Volunteering by older people in the EU. [online]
Disponibil la: <http://hdl.handle.net/10147/299047>, Accesat în Septembrie 2018.
37. Esping-Andersen, G., 2003. Why we need a new welfare state, Editura Oxford University Press,
Oxford.
38. Esping-Andersen, G., 1990. The three worlds of welfare capitalism, Editura Princeton, University
Press, New York.
39. European Social Survey, 2008. SS4 – 2008 DOCUMENTATION REPORT. [online] Disponibil la:
<https://www.europeansocialsurvey.org/docs/round4/survey/ESS4_data_documentation_report_e05
_4.pdf>, Accesat în Septembrie 2018.
101
40. Employment Committee, 2017. Employment Performance Monitor, INDIC/15/12092017/EN.
41. European Foundation for Improvement of Living and Working Conditions, 2012. Employment trends
and policies for older workers in the recession.
42. Eurostat, 2010. Combating poverty and social exclusion 2010 edition A statistical portrait of the
European Union 2010. [online] Disponibil la:
<http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/5723553/KS-EP-09-001-EN.PDF/beb36abc-ff29-
48a0-8518-32b64ad73ca5>, Accesat în Septembrie 2018.
43. Eurostat, 2002. European social statistics. Income, poverty and social exclusion: 2nd report. [online]
Disponibil la: <http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/coded_files/KS-BP-02-008-EN.pdf>, Accesat în
Septembrie 2018.
44. European Commission, 2013. Communication from the Commission to the European Parliament, the
Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions. Towards
Social Investment for Growth and Cohesion – including implementing the European Social Fund
2014-2020. {SWD(2013) 38 final}{SWD(2013) 39 final}{SWD(2013) 40 final}{SWD(2013) 41
final}{SWD(2013) 42 final}{SWD(2013) 43 final}{SWD(2013) 44 final.
45. European Commission, 2010. COMMUNICATION FROM THE COMMISSION EUROPE 2020 A
strategy for smart, sustainable and inclusive growth, COM(2010) 2020 final.
46. European Commission, 2011a. Second Biennal Report on social services of general interest. [online]
Disponibil la: <https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/fe35bcc1-6237-
40c5-8178-cb1dd166662f/language-en>, Accesat în Septembrie 2018.
47. European Commission, 2011b. The social dimension of the Europe 2020 Strategy A report of the
Social Protection Committee.
48. European Commission, BEPA, 2011c. Empowering people, driving change. Social Innovation in the
European Union.
49. European Commission, 2011d. How to promote active ageing in Europe. EU support to local and
regional actors.
50. European Commisssion, 2007a. Communication from the Commission to the Council, the European
Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions.
Working together, working better: A new framework for the open coordination of social protection
and inclusion policies in the European Union, COM(2005) 706 final.
51. European Commission, 2007b. Communication from the Commission to the Council, the European
Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions.
Accompanying the Communication on "A single market for 21st century Europe". Services of general
interest, including social services of general interest: a new European commitment, {COM(2007) 724
final} {SEC(2007) 1514} {SEC(2007) 1515} {SEC(2007) 1516}.
52. European Commission, 2006. Communication from the Commission Implementing the Community
Lisbon programme: Social services of general interest in the European Union COM(2006) 177 final.
53. European Commission, 2004. Communication from the Commission to the European Parliament, the
Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the regions. White
Paper on SGI COM(2004) 374 final.
54. European Commission, 2003. Communication for the Commission. Green Paper on social services
of general interest COM(2003) 270 final.
55. European Commission, 2002. The Lisbon Strategy – Making Change Happen, Communication to the
Spring European Council in Barcelona, Brussels, COM(2002) 14 final.
56. European Commission, 2001. Draft Joint Report on Social Inclusion. [online] Disponibil la:
<http://ec.europa.eu/employment_social/soc-prot/soc-incl/15223/part1_en.pdf>, Accesat în
Septembrie 2018.
57. European Commission, 1996. Communication for the Commission. Social services of general interest
COM(96) 443 final.
58. European Commisssion, 1995. Green Paper on Social Innovation. [online] Disponibil la:
<http://europa.eu/documents/comm/green_papers/pdf/com95_688_en.pd>, Accesat în Septembrie
2018.
59. European Commission, 1992. Towards a Europe of Solidarity in 1992 – Intensifying the fight against
social exclusion, fostering integration (COM(92) 542).
102
60. European Parliament, 2014. Open Method of Coordination. [online] Disponibil la:
<http://www.europarl.europa.eu/EPRS/EPRS-AaG-542142-Open-Method-of-Coordination-
FINAL.pdf>, Accesat în Septembrie 2018.
61. European Social Survey, 2008. SS4 – 2008 DOCUMENTATION REPORT.
https://www.europeansocialsurvey.org/docs/round4/survey/ESS4_data_documentation_report_e05_
4.pdf
62. European Union, 2012. Consolidated version of the Treaty of the European Union, European Union.
[online] Disponibil la: <https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-
b506-fd71826e6da6.0023.02/DOC_1&format=PDF>, Accesat în Septembrie 2018.
63. Franz, H.-W., Hochgerner, J., Howaldt, J., 2012. Challenge social innovation: an introduction. În:
Franz, H.-W., Hochgerner, J., Howaldt, J., (editori) Challange for social innovation: Potentials for
Business, Social Entrepreneurship, Welfare and Civil Society, Editura Springer, 2012.
64. Grenier, A.M., Guberman, N., 2009. Creating and sustaining disadvantage: the relevance of a social
exclusion framework. Health Soc Care Comm 17, 116–124.
65. Gray, A., 2009. The social capital of older people. Ageing & Society 29, 5–31.
66. Hochgerner, J., 2011. Social Innovation. A Call for Broadening of the Innovation Paradigm, la
Conferința “Capacity Building on Social Innovation Research and Management in South East
Europe” din 4 mai 2011, pp. 4, Ohrid, Macedonia, prezentare Power Point.
67. Hoff, A., 2008. Tackling poverty and social exclusion of older people – Lessons from Europe,
Working Paper 308, Oxford, The Oxford Institute of Population Ageing.
68. Holt-Lunstad, J., Smith, T. B., Layton, J. B., 2010. Social Relationships and Mortality Risk: A Meta-
analytic Review, PLoS Med, 7, 7.
69. Hotărârea nr. 1217/2006 privind constituirea mecanismului național pentru promovarea incluziunii
sociale în România, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 808 din 26/09/2006.
70. Hotărârea nr. 488/2005 privind aprobarea sistemului național de indicatori de incluziune socială,
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 492 din 10/06/2005.
71. Hrast, M.F., Mrak. A.K, Rakar, T, 2013. Social exclusion of elderly in Central and Eastern Europe.
Int J Soc Econ 40, 971–989.
72. Huber, M., Maucher, M., Sak, B., 2006. Study on Social and Health Services of General Interest in
the European Union: Final Synthesis Report.
73. Iceland, J., 2006. Poverty in America: A Handbook. University of California Press, Oakland.
74. Institutul Naţional de Statistică, 2014. Indicatori de incluziune socială. [online] Disponibil la:
<http://colectaredate.insse.ro/metadata/search_indicator.htm?_action=viewCardFromResearch&sele
ction=I&indicator=3107>, Accesat în Septembrie 2018.
75. Keeley, B., 2007. Human Capital: How what you know shapes your life. Paris: OECD Publishing.
76. Knight, T., Mellor, D., 2009. Social inclusion of older adults in care: Is it just a question of providing
activities?. International Journal of Qualitative Studies on Health and Well-being 2(2), 76-85.
77. Legea privind reglementarea activității de telemuncă nr. 81 din 02.04.2018, Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 296 din 02/04/2018.
78. Legea privind reglementarea activității de voluntariat nr. 78 din 26.06.2014, Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 469 din 26/06/2014.
79. Legea asistenţei sociale nr. 292 din 20.12.2011, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 905 din 20/12/2011.
80. Legea privind sistemul unitar de pensii publice nr. 263 din 20.12.2010, Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 852 din 20/12/2010.
81. Legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă nr. 76 din
06.02.2002, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 06.02.2002.
82. Levy, B., Ashman, O., Dror, I., 2000. To be or Not to be: The Effects of Aging Stereotypes on the Will
to Live, Omega – The Journal of Death and Dying, 40(3), 409-420.
83. Levy, B., 2003. Mind Matters: Cognitive and Physical Effects of Aging Self-Stereotypes, The Journals
of Gerontology: Series B, 58(4), P203–P211.
84. Litwin, H. (Ed.), 1996. The social networks of older people: a cross-national analysis. Westport CN:
Praeger.
85. Madanipour, A., 2011. Social exclusion and space. În: LeGates RT, Stout F (eds.) The city reader.
Routledge, Oxon, 186–194.
86. Ministerul Educaţiei Naţionale, 2015. Strategia națională de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015-
2020. Anexă. [online] Disponibil la:
103
<https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/Strategie%20LLL%
20(1).pdf>, Accesat în Septembrie 2018.
87. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, 2014a. Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii
active și protecția socială a persoanelor vârstnice (2015-2020), Anexa 1. [online] Disponibil la:
<http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/Dezbateri_publice/2015-07-
15_Anexa1_ProiectHG_SIA.pdf >, Accesat în Septembrie 2018.
88. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, 2014b. Strategia națională privind incluziunea socială și
reducerea sărăciei (2015-2020). [online] Disponibil la:
<http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/familie/politici-familiale-incluziune-si-
asistenta-sociala/3916>, Accesat în Septembrie 2018.
89. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, 2014c. Strategia națională pentru ocuparea forţei de muncă
2014-2020. [online] Disponibil la: <http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2014-
DOES/2014-01-31_Anexa1_Strategia_de_Ocupare.pdf>, Accesat în Septembrie 2018.
90. Moffatt, S., Glasgow, N., 2009. How useful is the concept of social exclusion when applied to rural
older people in the United Kingdom and the United States?. Reg Stud 43, 1291–1303.
91. Murray, R., Caullier-Grice, J. și Mulgan, G., 2010. The open book of social innovation, 2010. [online]
Disponibil la:
<http://www.nesta.org.uk/sites/default/files/the_open_book_of_social_innovation.pdf>, Accesat în
Septembrie 2018.
92. Naegele, G. S., van de Maat, E., Kubicki, J., W., Chiatti, P., Rostgaard, C., Tine, 2011. Working
Paper Eurofound: Measures for social inclusion of the elderly: The case of volunteering. [online]
Disponibil la: <https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2010/quality-of-life-social-
policies/measures-for-social-inclusion-of-the-elderly-the-case-of-volunteering-working-paper>,
Accesat în Octombrie 2018.
93. Nguyen, V. P.K.H., Sarkari, F., MacNeil, K., Cowan, L., Rankin, J., 2013. The Role of Support
Services in Promoting Social Inclusion for the Disadvantaged Urban-dwelling Elderly. Canadian
Geriatrics Journal, 16(4), 156–179.
94. Officera, A., Schneiders, M.L., Wu, D., Nash, P, Thiyagarajan, J.A., Beard, J., 2016. Valuing older
people: time for a global campaign to combat ageism. Bulletin of the World Health Organisation,
October, 94(10), 710-710A.
95. Officera, A., de la Fuente-Núñeza, V., 2018. A global campaign to combat ageism, Bulletin of the
World Health Organisation, April, 96(4), 295–296.
96. Ogg, J., 2005. Social exclusion and insecurity among older Europeans: The influence of welfare
regimes, Ageing & Society, vol. 25, 69–90.
97. Phillis, J.A., Deiglmeier, K., Miller D.T., 2008. Rediscovering Social Innovation, Stanford Social
Innovation Review, Stanford.
98. Resolution of the Council and of the ministers for social affairs meeting within the Council of 29
September 1989 on combating social exclusion. [online] Disponibil la: <https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:41989X1031&from=EN>, Accesat în
Septembrie 2018.
99. Riekkinen, M., 2015. Inclusion of the Elderly in Social and Cultural Life: Experiences from Service
Institutions. [online] Disponibil la:
<http://www.turku.fi/sites/default/files/atoms/files//research_briefings_4b-2015.pdf>, Accesat în
Septembrie 2018.
100. Rogers, G., Finley, D. S., Galloway, J.R., 2001. Strategic plannning in social service organizations.
A Practical guide, Editura Canadian Schoolars’ Press Inc., Toronto.
101. Rubio, E., Lazaro, A.,Sanchez-Sanchez, A., 2009. Social participation and independence in activities
of daily living: a cross sectional study. BMC Geriatrics, 9, 26.
102. Sahlgren, G.H., 2012. Work ‘til You Drop: Short-and Longer-Term Health Effects of Retirement in
Europe. [online] Disponibil la: <http://www.ifn.se/wfiles/wp/wp928.pdf>, Accesat în Septembrie
2018.
103. Schnalzenberger, M., Schneeweis, N., Winter-Ebmer, R., Zweimüller, M., 2011. Job quality and
employment of older people in Europe. Working Paper (1105). The Austrian Center for Labor
Economics and the Analysis of the Welfare State.
104. Scârneci, F., 2006. Îndrumar de cercetare calitativă în ştiinţele socio-umane. Braşov: Editura
Universităţii Transilvania.
104
105. Silver, H., 2015. The Contexts of Social Inclusion. DESA Working Paper No. 144, 1-32.
106. Silver, H., 1994. Social exclusion and social solidarity: three paradigms. În: International Labour
Review 133 (5–6), 531–578.
107. Stanciu, M., Mihăilescu, A., 2013. Situaţia sărăciei din România în context internaţional, în anul
2013. Calitatea vieţii, XXIV, nr. 4, pp. 373–403.
108. Scharf, T., 2015. Between inclusion and exclusion in later life. În: Walsh K, Carney G, Ní Léime Á
(eds) Ageing through austerity: critical perspectives from Ireland. Policy Press, Bristol, 113–130.
109. Scharf, T., Keating, N., 2012. Social exclusion in later life: a global challenge. În: Scharf T, Keating
N (eds) From exclusion to inclusion in old age: a global challenge. The Policy Press, Bristol, 1–16.
110. Sen, A., 2000. Social exclusion: concept, application and scrutiny. În: Social Development Papers
No. 1, Asian Development Bank.
111. Social Protection Committee, 2014. Adequate social protection for long-term care needs in an ageing
society - Endorsement of key messages. SOC 403, ECOFIN 525.
112. Steele J., Choi Y.S., Ambady N., 2007. Stereotyping, Prejudice, and Discrimination. În: Thorkildsen
T.A., Walberg H.J. (eds) Nurturing Morality. Issues in Children’s and Families’ Lives, vol 5. Springer,
Boston, MA.
113. Tsakloglou, P., Papadopoulos, F., 2002. Aggregate level and determining factors of social exclusion
in twelve European countries. Journal of European Social Policy, 12(3), 211–226.
114. Townsend, P., 1979. Poverty in the United Kingdom: a survey of household resources and standards
of living. Hazel Watson & Viney Ltd, Great Britain, Aylesbury.
115. Tros, F.H., 2010. Flexibility and security for older workers: HRM-arrangements in four European
Countries. [online] Disponibil la: <https://pure.uva.nl/ws/files/1419361/118638_339138.pdf>,
Accesat în Noiembrie 2018.
116. United Nations, 1966. International Covenant on Civil and Political Rights. [online] Disponibil la:
<http://www.un.org/millennium/law/iv-4.htm>, Accesat în Septembrie 2018.
117. United Nations, 1948. The Universal declaration of human rights. [online] Disponibil la:
<http://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/index.html>, Accesat în Septembrie
2018.
118. Van den Bosch, K., Marx, I., 2007. How poverty differs from inequality. On poverty measurement in
an enlarged EU context: conventional and alternative approaches. [online] Disponibil la:
<http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/conferences/documents/34th_ceies_seminar_doc
uments/34th%20CEIES%20Seminar/1.1%20%20I.%20MARX.PDF>, Accesat în Septembrie 2018.
119. Walsh, K., Scharf, T. & Keating, N., 2017. Social exclusion of older persons: a scoping review and
conceptual framework. European Journal of Ageing, 14 (1), 81-98.
120. Walsh, K., O’Shea, E., Scharf, T., 2012. Social exclusion and ageing in diverse rural communities:
findings of a cross border study in Ireland and Northern Ireland. Irish Centre for Social Gerontology,
Galway.
121. Warburton, J., Shardlow, S.M., 2013: Social inclusion in an ageing world: introduction to the special
issue. Ageing Soc 33, 1–15.
122. World Health Organisation, 2015. World report on ageing and health. [online] Disponibil la:
<http://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/186463/9789240694811_eng.pdf;jsessionid=F4018
03DFC065F7AC6D57BFF3988612F?sequence=1>, Accesat în Septembrie 2018.
123. World Health Organisation, 2007. Global age-friendly cities: a guide. [online] Disponibil la:
<http://www.who.int/ageing/publications/Global_age_friendly_cities_Guide_English.pdf>, Accesat
în Septembrie 2018.
124. World Bank, 2007. Social Exclusion and the EU’s Social Inclusion Agenda Paper Prepared for the
EU8 Social Inclusion Study. [online] Disponibil la:
<http://siteresources.worldbank.org/INTECONEVAL/Resources/SocialExclusionReviewDraft.pdf>,
105
Anexa 1. Indicatori de monitorizare a incluziunii sociale a persoanelor vârstnice
Tabel 1. Ponderea populației cu vârste de 65 de ani și peste în totalul populației țării (%), în perioada 2011-2017
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2017/2011
Total 12,5 12,5 12,5 12,6 12,9 13,2 13,4 +0,9
65-79 ani M 5,2 5,2 5,2 5,2 5,4 5,5 5,6 +0,4
F 7,3 7,3 7,3 7,3 7,5 7,7 7,8 +0,4
80 de ani şi peste Total 3,6 3,6 3,8 4,0 4,1 4,2 4,4 +0,8
M 1,3 1,3 1,4 1,4 1,5 1,5 1,6 +0,3
F 2,3 2,3 2,5 2,5 2,6 2,7 2,9 +0,5
65-79 ani Total 12,5 12,5 12,5 12,6 12,9 13,2 13,4 +0,9
U 5,7 5,7 5,7 5,9 6,1 6,4 6,6 +0,9
R 6,9 6,8 6,7 6,7 6,8 6,8 6,8 0,0
80 de ani şi peste Total 3,6 3,6 3,8 4,0 4,1 4,2 4,4 +0,8
U 1,5 1,6 1,6 1,7 1,8 1,8 1,9 +0,4
R 2,1 2,1 2,2 2,3 2,3 2,4 2,5 +0,4
Sursa: elaborat de autori pe baza datelor Institutului Național de Statistică, disponibile în baza de date TEMPO, cod
online de date POP105A.
Tabel 2. Populaţia vârstnică la nivel regional, pe medii de rezidenţă în anul 2017

Populaţie cu vârste Populaţie cu vârste de 80
între 65-79 ani de ani şi peste
Total Urban Rural Urban Rural
MACROREGIUNEA Regiunea NORD-VEST 428853 36,7 40,9 9,3 13,0
UNU Regiunea CENTRU 401554 44,0 32,4 12,4 11,2
MACROREGIUNEA Regiunea NORD-EST 566928 28,6 44,9 8,1 18,4
DOI Regiunea SUD-EST 455480 37,9 37,1 10,5 14,6
MACROREGIUNEA Regiunea SUD - 591342 25,7 48,7 7,2 18,4
TREI MUNTENIA
MACROREGIUNEA Regiunea BUCUREŞTI- 353862 66,2 7,8 23,4 2,6
PATRU ILFOV
Regiunea SUD -VEST 387513 25,5 49,2 7,1 18,3
OLTENIA
MACROREGIUNEA Regiunea VEST 310097 44,5 33,3 12,0 10,2
UNU
Sursa: elaborat de autori pe baza datelor Institutului Național de Statistică, disponibile în baza de date TEMPO, cod
online de date POP105A.
Tabel 3. Durata vieţii active (profesionale)

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 32,0 32,4 32,6 32,8 32,8 32,4 33,4
Total UE 28 34,7 35,0 35,2 35,3 35,4 35,6 35,9
România 34,6 35,2 35,5 35,7 36,0 35,7 36,4
Bărbaţi UE 28 37,4 37,6 37,7 37,8 37,9 38,1 38,3
România 29,3 29,5 29,5 29,7 29,4 29,0 30,1
Femei UE 28 31,9 32,2 32,5 32,7 32,8 33,1 33,4
Sursa: Eurostat, online data code [lfsi_dwl_a].
106
Tabel 4. Rate de ocupare lucrători vârstnici
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2017/2011
Total 39,9 41,6 41,8 43,1 41,1 42,8 44,5
Bărbaţi 48,6 51,2 51,4 53,2 51,2 53,0 55,3 13,8
România Femei 32,2 33,1 33,2 34,2 32,1 33,6 34,9 8,4
Total 47,2 48,7 50,1 51,8 53,3 55,3 57,1
Bărbaţi 54,9 56,2 57,4 58,8 60,2 62,0 63,7 16,0
UE 28 Femei 40,0 41,7 43,3 45,2 46,9 48,9 50,9 27,3
Sursa: Eurostat, online data code [lfsi_emp_a].
Tabel 5. Ocupare part-time în rândul lucrătorilor vârstnici

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 16,7 15,7 15,8 15,3 15,1 13 11
UE 28 22,4 22,4 22,6 22,5 22,1 22 22
Sursa: Eurostat, online data code [lfsa_eppga].
Tabel 6. Participarea adulţilor la formare profesională continuă

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
25-64 de ani România 1,6 1,4 2,0 1,5 1,3 1,2 1,1
UE 28 9,1 9,2 10,7 10,8 10,7 10,8 10,9
45-54 de ani România 0,6 0,5 1,1 0,8 0,9 0,6 0,5
UE 28 7,2 7,5 8,9 9,1 9,0 9,1 9,1
55-64 de ani România 0,5 0,3
UE 28 4,3 4,5 5,7 6,0 6,0 6,1 6,3
Sursa: Eurostat, online data code [trng_lfse_01].
Tabel 7. Populaţia vârstnică care participă la activitatea economică, 2016

Persoane ocupate Pensionari Casnice
Masculin
62-64 ani 32,7 67,3
65-69 ani 18,3 81,7
70-74 ani 15,2 84,8
75 ani şi peste 100,0
Feminin
62-64 ani 18,0 73,6 8,4
65-69 ani 14,6 79,7 5,8
70-74 ani 12,2 83,5 4,3
75 ani şi peste 97,0 3,0
Urban
62-64 ani 14,4 82,2 3,4
65-69 ani 3,5 93,8 2,7
70-74 ani 97,9 2,1
Rural
62-64 ani 38,6 55,0 6,4
65-69 ani 30,2 66,1 3,8
70-74 ani 24,5 72,5 3,0
Total
62-64 ani 24,6 70,7 4,7
65-69 ani 16,2 80,6 3,2
70-74 ani 13,4 84,0 2,6
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, „Forţa de Muncă în România. Ocupare şi şomaj”, 2016, calcule ale autorilor.
107
Tabel 8. Rata sărăciei relative (60% din venitul median echivalent)
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 23,7 24,6 24,6 27,0 26,7 26,6 24,3
< 65 de ani UE 28 17,1 17,3 17,4 18,0 18,1 17,9 17,5
România 14,8 14,4 14,5 15,7 19,4 19,1 20,0
65 de ani şi peste UE 28 15,9 14,5 13,7 13,7 14,1 14,6 14,6
România 11,2 10,9 11,4 11,6 15,1 15,4 16,0
65-74 ani UE 28 14,2 13,3 12,8 12,5 12,8 13,3 13,4
România 19,2 18,9 18,1 20,4 24,4 23,3 25,3
75 de ani şi peste UE 28 17,9 15,8 14,8 15,1 15,5 16,1 15,9
Sursa: Eurostat, online data code [ilc_li02].
Tabel 9. Rata sărăciei relative pentru populaţia de 65 de ani şi peste - distribuţie după nivelul de educaţie atins
(ISCED)
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 17,8 19,6 20,1 23,0 25,9 26,1 31,1
ISCED 0-2 UE 19,7 18,2 17,1 17,4 18,1 18,7 19,2
România 1,8 2,4 2,5 2,3 5,5 4,1 5,0
ISCED 3-4 UE 10,8 10,4 10,5 10,3 10,7 11,1 11,4
România 0,5 0,2 0,0 0,0 2,4 3,3 0,0
ISCED 5-8 UE 6,7 6,0 5,6 6,7 7,0 7,1 6,6
Notă: nivelul 0-2 corespunde învăţământului preşcolar, primar, secundar, nivelul 3-4 corespunde nivelului liceal şi
postliceal; 5-6 corespunde nivelului universitar .
Tabel 10. Rata sărăciei relative pentru pensionari

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Total România 11,1 12,5 13,0 14,5 18,3 17,8 18,0
UE 28 14,7 13,6 13,0 13,1 13,4 14,1 13,7
Masculin România 7,3 7,0 7,9 8,7 12,6 11,3 12,3
UE 28 12,8 12,1 11,2 11,1 11,5 11,8 11,7
Feminin România 17,1 16,5 16,7 18,5 22,3 22,3 22,1
UE 28 16,4 14,8 14,6 14,9 15,1 16,0 15,4
Sursa: Eurostat, online data code [ilc_pns6].
Tabel 11. Evoluţia pensiei medii de asigurări sociale de stat, a salariului minim şi a salariului mediu
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Pensia medie de asigurări sociale de stat 773 778 809 845 886 931 1026
Salariul minim brut 670 700 750 875 1012,5 1250 1450
Salariul mediu brut 1980 2063 2163 2328 2555 2809
Ponderea pensiei medii în salariul mediu brut 39,0 37,7 37,4 36,3 34,7 33,1
Indicele preţurilor de consum 105,79 103,33 103,98 101,07 99,41 98,45 101,34
Sursa: INS, Câştigul salarial din 1938 – serie anuală, http://www.insse.ro/cms/ro/content/castiguri-salariale-din-1938-
serie-anuala; MMJS, Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în perioada 2000-2017,
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Date_lunare/s1-18.pdf; INS, Pensia medie de asigurări sociale de stat, cod online de
date PNS 102D; INS, Indicele preţurilor de consum, http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date.
Notă: Pentru anii 2013, 2014, 2015, s-a calculat media salariilor minime brute înregistrate.
Tabel 12. Venitul mediu al persoanelor cu vârste de 65 de ani şi peste în venitul mediu disponibil al persoanelor cu
vârste între 0-64 ani
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Total România 1,01 1,03 1,04 1,04 1,00 0,97 0,95
UE 28 0,90 0,92 0,93 0,94 0,93 0,93 0,93
UE 28 0,93 0,95 0,97 0,97 0,97 0,96 0,97
Feminin România 0,95 0,97 0,96 0,94 0,92 0,89 0,87
108
UE 28 0,87 0,89 0,91 0,91 0,91 0,90 0,90
Sursa: Eurostat, online data code [ilc_pnp2].
Tabel 13. Rata sărăciei înainte de transferurile sociale (exclusiv pensiile), persoane de 65 de ani şi peste (%)
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Total România 17,2 16,8 16,1 17,1 21,1 20,2 21,2
UE 28 19,6 18,0 17,2 17,1 17,4 17,8 17,3
UE 28 16,4 15,2 14,4 14,1 14,7 14,9 14,5
Feminin România 21,5 21,0 20,2 21,5 25,4 24,9 25,8
UE 28 22,1 20,2 19,4 19,4 19,4 20,1 19,5
Tabel 14. AROPE - populaţia de 65 de ani şi peste (%)

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 41,8 44,7 43,1 41,4 38,2 39,8 36,2
< 65 de ani UE 28 25,1 26,0 26,0 25,9 25,3 24,7 23,5
România 36,2 35,4 35,8 35,0 33,3 34,0 33,2
65 de ani şi peste UE 28 20,4 19,2 18,2 17,8 17,4 18,2 18,1
România 31,2 31,8 31,4 29,6 28,4 29,0 28,4
65-74 ani UE 28 18,6 17,9 17,2 16,5 16,2 16,8 16,8
România 42,4 39,9 40,8 41,2 39,1 39,9 39,8
75 de ani şi peste UE 28 22,6 20,7 19,4 19,2 18,8 19,8 19,5
Sursa: Eurostat, online data code [ilc_peps01].
Tabel 15. AROPE – populaţie de 65 de ani şi peste, distribuţie după nivelul de educaţie (%)
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
ISCED 0-2 România 43,1 41,8 44,1 44,0 40,5 41,8 44,9
UE 28 25,9 24,5 23,1 22,7 22,6 23,7 23,9
ISCED 3-4 România 19,6 22,4 19,4 19,9 19,5 18,4 18,5
UE 28 14,9 14,8 14,7 14,3 13,9 14,5 14,8
ISCED 5-8 România 8,0 9,7 9,8 8,7 8,4 11,8 6,1
UE 28 8,9 7,9 7,7 8,5 8,8 8,8 8,2
Tabel 16. Rata deprivării materiale, persoane de 65 de ani şi peste (%)

2014 2015 2016 2017
România 60,4 55,1 56,3 54,6
65 de ani şi peste UE 28 15,5 13,5 12,8 13,0
România 57,6 53,3 53,5 52,1
65-74 ani UE 28 16,2 14,0 13,0 13,4
România 63,6 57,2 59,5 58,1
75 de ani şi peste UE 28 14,7 12,8 12,5 12,6
Sursa: Eurostat, online data code [ilc_mdsd07]. Datele sunt disponibile începând cu anul 2014.
Tabel 17. Rata deprivării materiale severe, persoane de 65 de ani şi peste

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 29,2 28,5 28,4 26,5 21,5 22,5 20,6
65 de ani şi peste UE 28 7,3 7,4 7,0 6,3 5,6 5,8 5,8
România 25,8 26,8 25,2 22,9 18,9 18,7 17,3
65-74 ani UE 28 7,1 7,3 7,1 6,4 5,6 5,7 5,8
România 33,5 30,7 32,1 30,7 24,5 26,9 25,0
75 de ani şi peste UE 28 7,5 7,6 6,8 6,1 5,6 5,9 5,9
Sursa: Eurostat, online data code [ilc_mddd11].
109
Tabel 18. Speranţa de viaţă la 65 de ani şi speranţa de viaţă sănătoasă la 65 de ani
Speranţa de viaţă la 65 de ani
UE 28
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Femei 21,3 21,1 21,3 21,6 21,2 21,6
Bărbaţi 17,7 17,7 17,9 18,2 17,9 18,2
România
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Femei 17,8 17,7 18,1 18,1 18 18,3
Bărbaţi 14,5 14,4 14,7 14,7 14,5 14,7
Speranţa de viaţă sănătoasă la 65 de ani
UE 28
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Femei 8,6 8,5 8,6 8,6 9,4 10,1
Bărbaţi 8,5 8,5 8,5 8,6 9,4 9,8
România
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Femei 4,7 5,1 5,2 5,7 5,7 5,6
Bărbaţi 5,4 5,9 5,8 5,9 6,3 6,2
Sursa: EUROSTAT, online data code [tepsr_sp320].
Tabel 19. Persoanele cu boli cronice sau probleme de sănătate ca % din persoane ocupate în anumite grupe de
vârstă (%)
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
România 7,9 7,3 7,5 6,0 6,4 5,5 6,3
45-54 de ani UE 28 24,7 24,5 25,4 25,3 27,0 25,8 32,5
România 17,7 14,9 14,0 13,7 15,2 13,5 11,7
55-64 de ani UE 28 33,7 33,4 33,7 34,0 36,3 35,5 40,3
România 44,0 37,2 40,5 43,1 32,5 26,5 29,7
65-74 ani UE 28 39,9 37,5 38,9 40,7 40,7 37,4
România 52,1 49,4 54,0 66,5 80,5 69,4
75 de ani şi peste UE 28
Sursa: Eurostat, online data code [hlth_silc_04].
Tabel 20. Populaţie cu vârste de 65 de ani şi peste care locuieşte singură, la nivel regional (% din populaţia vârstnică
la nivel regional, pe grupe de vârstă)
Regiunea de dezvoltare 65 de ani şi peste 65-84 de ani 85 de ani şi peste
Nord-Vest 26,7 25,8 38,9
Centru 27,3 26,1 40,7
Nord-Est 27,7 26,1 45,2
Sud-Est 25,8 24,6 40,3
Sud - Muntenia 25,0 23,8 38,4
Bucureşti - Ilfov 29,1 27,5 43,2
Sud-Vest Oltenia 25,6 24,5 37,8
Vest 25,8 25,1 33,8
Tabel 21. Indexul practicilor culturale: populaţie cu vârste de 65 de ani şi peste, după regiune (2013)
Regiunea de dezvoltare Foarte ridicat Ridicat Mediu Scăzut

Nord-Est 7,8% 35,1% 57,2%
110
Sud-Est 46,2% 53,8%
Sud - Muntenia 12,2% 87,8%
Sud-Vest - Oltenia 3,0% 37,0% 60,0%
Vest 3,2% 38,8% 58,0%
Nord-Vest 7,7% 28,4% 64,0%
Centru 7,4% 55,2% 37,4%
Bucureşti - Ilfov 37,4% 62,6%
Tabel 22. Participare la activităţi culturale în rândul populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste, pe regiuni de dezvoltare
(2017)
Regiunea de Participare
dezvoltare Vizitarea unor la
Spectacole de Bibliotecă Muzee/galerii monumente evenimente
balet/dans/teatru/concerte Cinema publică de artă istorice tradiţionale
Nord-Est 1,9% 1,9% 4,2% 5,2% 2,3%
Sud-Est 27,5% 12,0% 12,0% 16,7% 32,8%
Sud - Muntenia 19,6% 15,0% 15,4% 26,9% 31,5% 26,9%
Sud-Vest -
Oltenia 73,6% 23,6% 26,4% 73,6% 52,7% 26,4%
Vest 19,5% 13,0% 19,1% 32,0% 38,5% 55,7%
Nord-Vest 16,7% 7,1% 6,9% 6,9% 20,1% 22,0%
Centru 21,2% 4,2% 9,5% 13,7% 23,2% 14,1%
Bucureşti - Ilfov 10,8% 10,8% 6,0% 12,1% 31,3% 18,1%
Tabel 23. Bariere care împiedică accesul la activităţi culturale al populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste, după
regiunea de dezvoltare (2017)
Regiunea de Lipsa Lipsa Prea Lipsa Ofertă Calitate Acces
dezvoltare interesului timpului scump informaţiilor limitată scăzută dificil
Nord-Est 11,5% 11,4% 11,3% 15,5% 4,6% 29,2% 16,5%
Sud-Est 8,6% 22,9% 28,2% 14,8% 3,2% 12,4% 9,8%
Sud - Muntenia 16,4% 19,2% 30,8% 13,7% 7,2% 10,3% 2,3%
Sud-Vest 50,0% 26,4% 23,6%
Oltenia
Vest 10,6% 15,4% 18,9% 15,8% 7,9% 7,3% 24,0%
Nord-Vest 32,2% 15,5% 17,1% 21,7% 1,9% 2,1% 9,4%
Centru 14,8% 9,8% 20,1% 20,3% 14,5% 10,5% 9,9%
Bucureşti - 14,7% 26,8% 32,6% 16,3% 2,1% 2,1% 5,3%
Ilfov
111
Anexa 2. Ghid de focus-grup
GHID FOCUS-GRUP
Principalele teme abordate:
Introducere
Timp alocat: 02 min.
Grila de introducere:
 Prezentare moderator;
 Explicare reguli discuţie;
 Scopul discuţiei;
 Explicarea înregistrării audio-video şi obţinerea acordului respondenţilor.
Prezentarea participanţilor
Grila de prezentare:
 Nume, prenume;
 Ocupația la data cercetării, tipul organizației (public-privat) pe care îl reprezintă, o
scurtă descriere a experienței în domeniul îmbătrânirii active.
A. Contextul socio-economic, factori individuali şi socio-economici care influenţează decizia

de a rămâne pe piaţa muncii pentru lucrătorii vârstnici
Grila de întrebări:
 Care este rolul politicilor publice în domeniul ocupării și protecției sociale în ceea ce
priveşte încurajarea/descurajarea ocupării în rândul lucrătorilor vârstnici?
 Cunoaşteţi care este în prezent ponderea lucrătorilor vârstnici în România?
 Care sunt factorii economici care limitează ocuparea în rândul lucrătorilor vârstnici la
noi în țară?
 În ce fel limitează factorii economici probabilitatea de a rămâne pe piaţa muncii pentru
lucrătorii vârstnici? Dar posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă, dacă doresc?
 În afara factorilor de ordin economic, ce alţi factori (de ex. sociali, culturali) consideraţi
că influenţează ocuparea lucrătorilor vârstnici? Cum anume influenţează ei ocuparea la
vârste mai înaintate?
 Ce categorii de lucrători vârstnici sunt mai interesate să continue activitatea? De ce?
 Care credeţi că ar fi barierele de ordin individual (de ex. situaţia familială, nivelul
studiilor, mediul de rezidenţă etc.) care ar limita dorinţa lucrătorilor vârstnici de a lucra?
B. Atitudinile angajatorilor faţă de lucrătorii vârstnici

 Cât de preocupaţi sunt angajatorii de vârsta angajaţilor din cadrul organizaţiei atunci
când fac angajări?
112
 Care credeţi că sunt beneficiile pe care lucrătorii vârstnici le aduc în cadrul unei
organizaţii?
 Care sunt provocările asociate prezenţei lucrătorilor vârstnici în cadrul unei organizaţii?
Sunt ele diferite comparativ cu provocările asociate unor lucrători mai tineri?
 Cât de interesaţi sunt angajatorii (din mediul public şi privat) să recruteze şi să menţină
în cadrul organizaţiei lucrători vârstnici?
 Există domenii de activitate în care angajatorii sunt mai interesaţi să atragă şi să menţină
lucrători vârstnici? Vă rugăm să nominalizați aceste domenii!
 Sunt lucrătorii vârstnici discriminați la locul de muncă în România? Vă rugăm să motivați
răspunsul!
C. Ocuparea lucrătorilor vârstnici

 Care sunt domeniile în care ocuparea lucrătorilor vârstnici este mai ridicată, la acest
moment, în România?
 Dar domeniile în care ocuparea lucrătorilor vârstnici ar putea fi mai ridicată în viitor în
România?
 Ce oportunităţi de ocupare există în prezent pentru lucrătorii vârstnici?
 Care este atitudinea lucrătorilor vârstnici faţă de muncă?
 Cu ce dificultăţi se confruntă lucrătorii vârstnici pe piaţa muncii?
 Ce aşteptări au ei în termeni de salarizare, program de lucru sau alte tipuri de beneficii
oferite de angajatori?
D. Măsuri şi acţiuni prevăzute în legislaţia naţională destinată încurajării ocupării în rândul

lucrătorilor vârstnici
 Cunoașteți care sunt măsurile prevăzute de legislaţia naţională destinate încurajării
ocupării în rândul lucrătorilor vârstnici? Vă rugăm să exemplificați!
 Cât de eficiente considerați că sunt măsurile prevăzute prin legislaţia naţională (Legea
nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă, Strategia naţională privind ocuparea forţei de muncă)? Vă rugăm să
exemplificați!
 Care considerați că ar fi măsura cu cel mai ridicat impact în stimularea ocupării
lucrătorilor vârstnici?
 În anul 2018 a fost introdusă Legea nr. 81 privind reglementarea activității de telemuncă
în România. Considerați utilă reglementarea activității de telemuncă pentru lucrătorul
vârstnic? În ce domenii de activitate considerați că Legea nr. 81/2018 ar putea genera
efecte benefice pentru lucrătorul vârstnic?
 Ne vom referi acum la Legea nr. 78/2014 din 24 iunie 2014 privind reglementarea
activităţii de voluntariat în România. Vă rugăm sa ne spuneți în ce măsură implicarea
vârstnicilor în activități de voluntariat constituie un pas important spre reintegrarea
acestora pe piața muncii din România?
113
E. Măsuri de promovare a incluziunii sociale pentru lucrătorii vârstnici implementate în
cadrul unor proiecte cu finanţare naţională sau europeană
 Aveți cunoștință de proiecte cu finanțare națională sau europeană destinate promovării
incluziunii sociale a lucrătorilor vârstnici (55-64 ani) în România? Vă rugăm să
exemplificați!
 Considerați că aceste proiecte au contribuit la promovarea incluziunii sociale a
lucrătorilor vârstnici pe termen mediu si lung? Vă rugăm să motivați răspunsul!
 Vă este cunoscută linia de finanțare POCU – OS 3.1 Creșterea ocupării șomerilor și a
persoanelor inactive, cu accent pe șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici (55-64
ani), persoanele cu dizabilitătți, persoanele cu nivel redus de educație?
 Instituțiile pe care le reprezentați au depus oferte de proiecte pentru această linie de
finanțare? Vă rugăm să exemplificați!
 Prin această linie de finanțare pot fi derulate o serie de activități care vin și în sprijinul
lucrătorilor vârstnici. Vă sunt cunoscute aceste activități?
În cazul în care nu vor fi menționate activități finanțate prin POCU – OS 3.1, moderatorul
va trece în revistă activitățile care pot obține finanțare:
 servicii personalizate de informare, consiliere și orientare, sprijin în găsirea de loc
de muncă/ plasarea pe piața muncii etc.;
 acordarea de sprijin financiar angajatorilor (de exemplu prin sprijinirea mentorilor
implicați în acest proces, asigurarea materialelor utilizate în procesul de învățare
la locul de muncă etc.) pentru a organiza astfel de scheme;
 stimularea angajatorilor (de exemplu prin acordarea de stimulente financiare)
pentru a crea noi locuri de muncă;
 sprijin în găsirea unui loc de muncă / plasare pe piața muncii etc.;
 sprijinirea persoanelor care găsesc un loc de muncă într-o alta zonă/regiune să se
adapteze la noul lor mediu, inclusiv prin acordarea de prime de mobilitate (de
instalare și încadrare).
 Care dintre aceste activități considerați că ar putea avea un impact crescut în stimularea
ocupării lucrătorilor vârstnici?
 Vă este cunoscută linia de finanțare POCU – OS 3.4 Îmbunătățirea nivelului de
competențe, inclusiv prin evaluarea și certificarea competențelor dobândite în sistem non-
formal și informal ale șomerilor și persoanelor inactive, cu accent pe șomerii de lunga
durată, lucrătorii vârstnici (55-64 ani), persoanele cu dizabilități, persoanele cu nivel
redus de educație.
 Instituțiile pe care le reprezentați au depus oferte de proiecte pentru această linie de
finațare care să aibă în vedere lucrătorii vârstnici? Vă rugăm să exemplificați!
 Prin această linie de finanțare pot fi derulate o serie de activități care vin și în sprijinul
lucrătorilor vârstnici. Vă sunt cunoscute aceste activități?
În cazul în care nu vor fi menționate activități finanțate prin POCU – OS 3.4, moderatorul
va trece în revistă activitățile care pot obține finanțare:
 Participarea la programe de formare profesională personalizate;
114
Evaluare și certificare pentru recunoașterea competențelor dobândite în context
informal și non-formal, ca modalitate de creștere a șanselor de ocupare.
 Care dintre aceste activități considerați că ar putea un impact crescut în stimularea
ocupării lucrătorilor vârstnici?
 Aveți cunoștință de proiecte care să stimuleze activitățile de voluntariat în rândul
personelor vârstnice? Vă rugăm să exemplificați!
 Considerați beneficice aceste tipuri de proiecte în asigurarea incluziunii sociale a
lucrătorilor vârstnici?Vă rugăm să motivați răspunsul!
F. Măsuri şi acţiuni care pot contribui la încurajarea angajaţilor vârstnici de a continua

activitatea
 Ce tipuri de măsuri ar trebui luate pentru a încuraja lucrătorii vârstnici să rămână pe
piaţa muncii o perioadă mai îndelungată?
 Măsurile trebuie să vizeze doar legislaţia muncii sau credeţi că ele ar trebui combinate
cu măsuri din domeniul sănătăţii, asistenţei sociale, asigurărilor sociale etc.?Vă rugăm
să exemplificaţi!
 Cum pot fi încurajaţi angajatorii să ofere un mediu de muncă pe care angajaţii vârstnici
să îl perceapă ca fiind suportiv pentru incluziunea lor socială?
 Cine ar trebui să se implice în procesul de iniţiere a unor astfel de măsuri?
 Ce măsuri ar trebui luate pentru a creşte oportunităţile de găsire a unui loc de muncă
pentru lucrătorii vârstnici care doresc să rămână pe piaţa muncii?
G. Ocuparea lucrătorului vârstnic și procesul de incluziune socială

 În ce măsură menținerea în ocupare a lucrătorului vârstnic contribuie la o mai bună
incluziune socială a acestuia?
 Care ar fi efectele pozitive ale menținerii lucrătorului vârstnic în ocupare?
 În ce măsură putem vorbi în contextul socio-economic românesc de efecte negative ale
menținerii lucrătorului vârstnic în ocupare?
 Ce măsuri/programe ar trebui dezvoltate pentru a atenua posibilele efecte negative ale
menținerii lucrătorului vârstnic în ocupare?
115
Anexa 3 Lista participanţilor la focus-grup
Nume şi prenume Instituţia şi Funcţia

Casa Naţională de Pensii Publice
Daniela Istrate Consilier superior
Inspectoratul Teritorial de Muncă
Oana Frinţu Inspector muncă
Sindicatul Naţional Petrom - Filiala Bucureşti
Alexandru Clopotaru Membru consiliu
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă
Flavius Stan Economist
Asociaţia Complex Care
Ana Nedelcu Consilier
Agenţia Locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă
Sector1
Adriana Manole Expert superior
Casa Naţională de Pensii Publice
Simona Ardeleanu Inspector superior
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă
Adriana Oiţă Funcţionar public/inginer
Sindicat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului Sector 1
Mariana Mateaş Asistent social/lider sindicat
Casa Geron
Georgeta Tudor Asistent social
116
Anexa 4 Agenda Workshopului
AGENDĂ
WORKSHOP DE CONSULTARE
„MĂSURI DESTINATE CREŞTERII INCLUZIUNII SOCIALE A PERSOANELOR
VÂRSTNICE”
ZIUA: 20 NOIEMBRIE 2018
9.30 - Începerea lucrărilor în cadrul atelierului de lucru

 Explicarea înregistrării întâlnirii şi obţinerea acordului respondenţilor.
ACTUALIZĂRI ALE PROIECTULUI
Intervenţia de Vă prezentăm în continuare câteva aspecte legate de proiectul „Măsuri
deschidere a secţiunii: destinate creşterii incluziunii sociale a persoanelor vârstnice”, proiect în
cadrul căruia derulăm întâlnirea de astăzi.
Aprofundare • Scopul workshop-ului;
• Prezentarea participanţilor - Nume, prenume, ocupația la data
cercetării, tipul organizației (public/privat) pe care îl reprezintă, o
scurtă descriere a experienței, proiecte derulate în cadrul
organizaţiei şi care au fost destinate promovării unei imagini pozive
a persoanelor vârstnice, încurajării participării sociale/civice active
a acestora;
• Obiectivele proiectului şi principalele activităţi;
• Rezultate aşteptate.
IMAGINEA PERSOANEI VÂRSTNICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ
CONTEMPORANĂ
Intervenţia de În cadrul acestei secţiuni vom discuta despre imaginea persoanelor vârstnice
deschidere a secţiunii: în societatea românească.
Întrebare principală Care este în opinia Dvs. imaginea predominantă a persoanei vârstnice în
societatea românească?
Aprofundare • Care este vârsta de la care apreciaţi că o persoană poate fi considerată
vârstnică?
• Din experienţa pe care o aveţi, care ar fi principalii 3 factori care au
influenţat/influenţează crearea unei imagini pozitive a persoanelor
vârstnice? Dar principalii 3 factori care determină crearea unei imagini
negative pentru aceste persoane?
• Care este rolul persoanelor vârstnice în modul în care sunt percepute de
restul societăţii?
PREJUDECĂȚI ȘI STEREOTIPURI CU PRIVIRE LA PERSOANELE VÂRSTNICE
Intervenţie de Această secţiune contribuie la înţelegerea cauzelor care determină
deschidere a secţiunii: construirea prejudecăților și stereotipurilor cu privire la persoanele
vârstnice şi rolul lor în societate.
Întrebare principală Vă rugăm să ne oferiţi câteva exemple cu privire la
prejudecățile/stereotipurile cel mai des asociate persoanelor vârstnice.
Aprofundare • Care sunt prejudecăţile (sentimente/atitudinile) care se manifestă cel mai
frecvent cu privire la persoanele vârstnice? Dar stereotipurile cele mai
frecvent întâlnite?
• Care sunt stereotipurile pozitive cel mai des asociate persoanelor
vârstnice? Dar stereotipurile negative?
• Care credeţi că sunt cauzele acestor opinii cristalizate în prejudecăți și
stereotipii cu privire la persoanele vârstnice?
117
• Puteți identifica aspecte de discriminare pozitivă sau negativă a
persoanelor vârstnice în legislația națională?
MĂSURI DESTINATE DEPĂŞIRII STEREOTIPURILOR NEGATIVE
Intervenţia de Această secţiune îşi propune să identifice acţiuni/măsuri diverse iniţiate cu
deschidere a secţiunii: scopul de a contribui la promovarea unei imagini pozitive a persoanelor
vârstnice în societatea românească.
Întrebare principală Ce măsuri au fost implementate pentru depăşirea acestor credinţe
negative cu privire la persoanele vârstnice?
Aprofundare • Vă rugăm să ne oferiţi câteva exemple de măsuri (proiecte, măsuri de
politică publică, iniţiative locale, etc.) care au fost iniţiate/implementate cu
scopul depăşirii stereotipurilor negative şi îmbunătăţirii imaginii
persoanelor vârstnice?
• Care au fost efectele acestor măsuri?
• Care a fost rolul instituţiilor publice?
Întrebare principală • Ce măsuri consideraţi că este necesar a fi implementate pentru
eliminarea/diminuarea prejudecăților și stereotipurilor asociate
persoanelor vârstnice?
Aprofundare • Vă rugăm să ne oferiţi câteva exemple de măsuri necesar a fi implementate!
• Care ar fi efectele acestor măsuri?
PROMOVAREA UNEI IMAGINI POZITIVE A PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN
SOCIETATE
Intervenţia de În cadrul acestei teme de discuţie dorim să aflăm care sunt categoriile de
deschidere a secţiunii: entităţi care trebuie să se implice activ în promovarea unei imagini pozitive
a persoanelor vârstnice.
Întrebare principală Care este rolul autorităţilor publice, societăţii civile, persoanelor
vârstnice?
Aprofundare • Ce modalităţi de comunicare apreciaţi că sunt cele mai adecvate?
• Care sunt cei mai importanți actori cu rol în promovarea unei imagini
pozitive a persoanelor vârstnice?
ÎNCURAJAREA PARTICIPĂRII PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ACTIVITĂŢILE
SOCIALE, CIVICE, CULTURALE, SPORTIVE
Intervenţia de Discutăm în cadrul acestei teme despre modalităţile concrete de încurajare
deschidere a secţiunii: a participării sociale şi civice a persoanelor vârstnice?
Întrebare principală Ce tipuri de acţiuni/măsuri pot fi iniţiate?
Aprofundare • Cum pot fi atrase persoanele vârstnice in astfel de activităţi?
• Care sunt actorii princiapli care pot contribui la încurajarea participării
sociale şi civice a persoanelor vârstnice?
11.00 – Încheierea dezbaterilor
• Mesaj final
118
Chestionar aplicat experţilor prezenţi în cadrul workshop-ului
PROPUNERI DE POLITICĂ PUBLICĂ DESTINATE ACCENTUĂRII

IMAGINII POZITIVE A POPULAȚIEI VÂRSTNICE, PROMOVĂRII
PARTICIPĂRII SOCIALE ACTIVE ŞI DEMNE A PERSOANELOR
VÂRSTNICE ÎN SOCIETATE ȘI A INCLUZIUNII LOR SOCIALE
1.
Actori implicați:
2.
Actori implicați:
3.
Actori implicați:
119
Anexa 5 Lista participanţilor la Workshop
Nume şi prenume Instituţia şi funcţia

Andrada Pîrvulescu Şef birou/ Biroul Asistenţă Medicală şi
Psiho-Socială/Centrul Rezidenţial "Sf.
Teodora" (Direcţia Generală de Asistenţă
Socială a Municipiului Bucureşti)
andrada.pirvulescu@yahoo.com
Marius Augustin Pop Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice
Director general
mariusaugustinpop@yahoo.com
Gabriela Anghelina Asociaţia CARP OMENIA Bucureşti
Şef birou asistenţă socială
gabriela.anghelina@fn-omenia.ro
Ioana Caciulă Asociaţi Habilitas
rodica.caciula@yahoo.fr
Ana Dumitrescu Institutul Naţional de Gerontologie şi
Geriatrie „Ana Aslan”
Şef serviciu
Oana Budiş Fundaţia Principesa Margareta
Coordonator Program Telefonul Vârstnicului
oana.budis@principesa.ro
Andreea Furtună Crucea Roşie Română
Manager proiecte sociale
andreea.furtuna@crucearosie.ro
120

Raport - Stiint - Masuri - Incluz - Pers - Varstnice Important PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport - Stiint - Masuri - Incluz - Pers - Varstnice Important PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL

MINISTERULUI MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE PENTRU

”MĂSURI DESTINATE CREȘTERII INCLUZIUNII SOCIALE

Rezultat 1. Studiu privind elaborarea cadrului conceptual și metodologic de analiză și

Rezultat 2. Elaborarea de recomandări de politică publică

Figura 1. Populația în vârstă de 65 de ani și peste în perioada 2011-2017 (%).......................................... 20

Prezentul studiu a fost elaborat în cadrul proiectului “Măsuri destinate creşterii

Cele două rezultate din cadrul acestui studiu contribuie la atingerea:

Prezentul studiu a fost elaborat în cadrul proiectului „Măsuri destinate creşterii

1.1.Politici publice europene destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice

Excluziune şi incluziune socială

Definiţia Comisiei Europene cu privire la conceptul de excluziune socială are în vedere

Trebuie reţinut însă că prevenirea şi reducerea sărăciei, a excluziunii sociale depind în

Excluziunea socială la vârste înaintate şi drepturile persoanelor vârstnice

Vârstnicii și procesul de incluziune socială: provocări pentru politicile publice în domeniu

1.2.Politici publice naţionale destinate incluziunii sociale a persoanelor vârstnice

Potrivit reglementărilor juridice naţionale, conceptul de incluziune socială este de

1.3.Monitorizarea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice la nivel naţional

Figura 1. Populația în vârstă de 65 de ani și peste în perioada 2011-2017 (%)

Sursa: EUROSTAT, cod online de date [demo_pjan].

Figura 2. Rata dependenței persoanelor vârstnice în perioada 2011-2017

Indicatori care exprimă situaţia socio-economică a persoanelor vârstnice

Participarea la activităţile economice a vârstnicilor

Participare la activităţi de învăţare profesională continuă

Indicatori care măsoară nivelul sărăciei în rândul persoanelor vârstnice

Nivelul de educaţie determină creşterea sau scăderea vulnerabilităţii individului la sărăcie,

Rata sărăciei înainte de transferurile sociale reprezintă ponderea persoanelor sărace

Sursa: realizat după Eurostat, online data code [ilc_li10].

Comparativ cu valorile ratei sărăciei înainte de transferurile sociale de la nivel european,

Figura 7. AROPE la nivel naţional, populaţie de 65 de ani şi peste

Sursa: realizat după Eurostat, online data code [ilc_peps01].

Indicatori referitori la starea de sănătate a persoanelor vârstnice

Indicatori referitori la locuire

Figura 8. Similitudini percepute între oamenii de 20 de ani şi peste şi cu vârste de 70 de ani şi

Cu privire la diferitele tipuri de tratament discriminatoriu resimţite, persoanele de 65 de

Figura 10. Percepţii cu privire la comportamentul/tratamentul/respectul arătat persoanelor

Un procent scăzut al respondenţilor apreciază că statusul social la vârste înaintate este

Persoanele vârstnice se bucură de o imagine pozitivă, ele fiind percepute ca membri ai

Experiențele oamenilor privind discriminarea pe criteriu de vârstă sunt susceptibile de a

Comparativ cu persoanele de aceeaşi vârstă care nu au experimentat discriminarea pe

Figura 14. Interacţiuni intergeneraţionale pe grupe de vârstă (%)

Figura 19. Folosirea internetului în scopuri culturale (2017)

2.1. Abordări actuale privind serviciile sociale şi importanţa inovării sociale

Figura 20. Caracteristicile procesului de inovare

Inovare Îmbunătățire (eficiență și

Comisia Europeană a lansat în 1995 un document care formulează o definiţie a inovării.

2.2. Serviciile sociale și incluziunea socială a vârstnicilor

Abordarea procesului de incluziune socială în funcție de o serie de aspecte generate de

Selectarea bunelor practici/serviciilor inovative în domeniul incluziunii sociale a

3.1. Încurajarea şi sprijinirea lucrătorilor vârstnici de a continua activitatea

„Go 50 Go” este un proiect în cadrul căruia se oferă consiliere și

O atenţie deosebită este acordată colaborării cu angajatorii într-un

În cadrul proiectului a fost înființat Clubul Go 50 Go care se reunește

3.2.Participare socială prin activităţi de voluntariat şi implicare în activităţi sportive

În cadrul programului “The Fairy tale grandma” participanții sunt

O prezentare oficială a activităților derulate este organizată în luna

Ţara Republica Cehă

În anul 2016, Fondul de susţinere a vârstnicilor veseli a continuat

Fondul este susținut prin donații publice și corporative, realizate

Fondul de susținere a vârstnicilor veseli şi Veselý senior 2 oferă

Ţara Marea Britanie

Ulterior, acţiunile s-au dezvoltat şi au evoluat de la efectuarea

Datorită succesului său, programul a fost inclus în Strategia de