Propaganda in al doilea razboi mondial: URSS si SUA

In timpul celui de al doilea razboi mondial toate tarile combatante au folosit mass-media ca pe o
arma de razboi aflata la dispozitia ministerelor de informatii si propaganda.

Spre deosebire de SUA , poporul rus a fost privat de informatiile legate de marile batalii
ale razboiului, deoarece ziaristii sovietici erau directionati de comisarii partidului spre sustinerea
cultului personalitatii lui Stalin, a datoriei patriotice de aparare a patriei de catre toti fii sai cu
orice sacrificiu si spre deschiderea celui de al doilea front in Europa. Toate acestea au fost
transmise in special pe calea undelor radio si prin postere/afise cu lozinci ale caror tinta nu era
doar poporul rus, ci si popoarele si miscarile de rezistenta din tarile ocupate din EU Centrala si
de Est. Astfel au functionat posturi precum Germania libera, Romania libera, Hristo
Botev(bulgaria), Iugoslavia libera, Tadeusz Koszciuszko(polonia), Lajos Kossuth(ungaria).
Acestea urmareau incurajarea populatiei, sprijineau miscarile de rezistenta dar mai ales faceau
cunoscute viictoriile de pe front ale Armatei Rosii si ale Aliatilor si infrangerile si atrocitatile
germane. Practic, acestea au pavat un drum psihologic pentru patrunderea tancurilor rusesti pe
teritoriul acestor state si a atenuat ostilitatea si resentimentul fata de comunism in general.

propaganda regimurilor totalitare s-a bazat pe aplicarea a patru principii :

- Principiul universalitatii, care presupunea utilizarea ca vectori purtatori de

mesaje propagandistice a tuturor mijloacelor posibile: presa, radio, afise, arta, arhitectura,
manuale scolare, carti postale, etc;

-Principiul simplificarii la maximum a mesajului propagandistic transmis, asftel

incat toata doctrina comunista sa poata fi prezentata maselor in doar cateva cuvinte , spre
exemplu "Intreaga putere, Sovietelor!";

-Principiul repetitiei neincetate;

-Principiul intervenirii, prin care vechile ranchiune si instinctele primare erau

directionate conform intereselor regimului.

La fel ca si in cazul regimurilor totalitare naziste sau fasciste, propaganda sovietica s-a
bazat inca de la inceputurile ei pe elemente precum: indoctrinarea tineretului, repetitia constanta
a catorva sloganuri sau cuvinte cheie, acuzele aduse burgheziei sau cenzura stricta a stirilor din
strainatate.

O data cu instaurarea regimului a fost infiintat si Departamentul de Agitatie si

Propaganda care a aplicat imediat un control asupra presei. Metodele de lucru ale acestora au
urmat teoria leninista prin care "agitatia" era pentru masele ignorante, in timp ce propaganda
lucra cu metode mai subtile.

Analfabetismul in masa al rusilor a directionat propaganda spre sunet si imagine in

defavoarea cuvantului.

La inceputuri propaganda sovietica s-a bazat pe ce Eric Hobsbawn definea ca o"traditie

inventata", insemnand defapt ca se punea accentul pe un set de norme etice si comportamentale
ce se presupunea ca veneau din partea unui segment minor al societatii ce si duceau la echilibru
social. Aceste traditii inventate au fost fortate si omniprezente in fata poporului rus incat au
devenit standard cultural. Acceptarea acestor traditii a legitimat liderii bolsevici, devenind
centrul propagandei acestora.

In toate districtele rurale au fost amplasate difuzoaree radio in casele de cultura,

dormitoare comune, cluburi, muzee si parcuri,In 1933 a fost creat si un comitet radiofonic, care
era subordonat direct Consiliului Comisarilor poporului.

Bolsevicii au fost inovatori in domeniul filmului artistic si documentar, pe care l--au

folosit la scara larga in scopuri propagandistice. Regizorul Serghei Eisenstein si-a ridicat creatiile
la nivel de capodopere, fiind produse in serviciul bolsevicilor, notabile fiind Crucisatorul
Potemkin, Octombrie sau Alexander Nevski care trata povestea unui erou rus din secolul al XIII-
lea si lupta sa impotriva cavalerilor teutoni, facandu-se defapt o paralela Stalin-Nevski si teutoni-
nazisti.

Odata cu intrarea in razboi in 1941, propaganda sovietica a trecut pe planul 2

internationalismul proletar si cultul personalitatii lui stalin si a mizat pe datoria patriotica de
aparare a tuturor cetatenilor.

Afisul de razboi sovietic apartinea genului satirico-pamfletar, tintindu-i pe Hitler si

Goebbels, satiriza fiara nazista invadatoare si stimula patriotismul rusilor prin evocarea figurilor
legendare, acestea fiind amplasate pretutindeni : in trenuri, pe ziduri, in vitrine sau orice alt loc
public sub forma unor gazele de perete.

Ideea muncitorului sovietic erou fost usor implantata in mintea populatiei urbane, fiind ridicate
monumente ale muncitorilor iar defilarile muncitoresti erau la ordinea zilei; Imprumutand
din metodele folosite de biserica ortodoxa ruseasca, posterele bolsevice se bazau pe alegorii si
simbolistica. Figurile solemne nu mai erau cele ale sfintilor, ci ale muncitorului de rand, scopul
fiind creearea unor noi imagini cu menirea de a le inlocui pe cele vechi bisericesti si avand cel
putin acelasi impact.

Muncitorul erou este printre primele simboluri utilizate in propaganda sovietica. Depinzand de
perioada imaginea acestuia a avut diverse forme, daca intre anii 1919 si 1929 acesta aparea sub
infatisarea fierarului, care pe langa munca depusa zilnic era si un ganditor, subliniind dorinta de
a inlatura analfabetismul, dupa ce Stalin introduce noua forma a comunismului, axata pe
industrializare si colectivizare, ideea de contemplare dispare din propaganda sovieticilor
nemaifiind acceptata iar imaginea fierarului este inlocuita de imaginea maselor muncitoresti.
Muncitorul uzual era gloficat si expus ca membru al grupului ce depunea eforturi pentru
dezvoltare.

Simbolul femeii sovietice. Fiind o imgine alegorica imaginii de mama a rusiei des intalnita si
utilizata de rusia tarista, in special in WW1, aceasta reprezenta vechiu8l sistem iar initial era un
simbol evitat de bolsevici. In timpul si imediat dupa revolutie acestea erau rar intalnite in
postere, iar cand apareau simbolizau doar o fuziune de efort alaturi de imaginea fierarului. Abia
incepand cu anii '30 femeia apare pe numeroare postere ca o tanara de la tara muncitoare, pura si
plina de viata, simbolizand binele in colectivizare. Odata cu WW2 posterele infatisand mama
rusiei isi fac din nou aparitia simbolizand unitatea si nobletea cauzei comuniste.

Lideri politici. Unul din primele obiective ale lui Lenin a fost dezvoltarea unei propagande bine
puse la punct, insa a insistat sa nu onoreze nici un lider comunist care inca traia. In schimb acesta
a directionata propaganda spre ovationarea celor trecuti in nefiinta ce au sustinut idealurile
socialismului. In ciuda dorintei acestuia si datorita faptului ca liderii glorificati erau necunoscuti
populatiei treptat au aparut desene ce se asemanau cu persoana liderului in acte eroice. Aceste
prime postere cu liderul sovieticilor au fixat standardul utilizat mai apoi si de Stalin, in care
liderul statea drept cu o mana extinsa in fata, facandu-se asemanarea cu iconografia vechiului
regim, mana fiind deschisa in stilul imaginii religioase a binecuvantarii. Spre deosebire de Lenin,
Stalin si-a propagat propriul cult al personalitatii de indata ce a ajuns la conducere iar in
posterele de propaganda incep sa apara atat Lenin cat si Stalin, intuind parca o binecuvantare, o
pasare a tortei, Stalin fiind infatisat ca un mostenitor puternic a lui Marx, Engels si Lenin,
parintii comunismului. Ideea este folosita inclusiv in timpul celui de al doilea razboi mondial,
infatisand-ul pe Stalin ca figura centrala indicand directia armaterii rosii spre victorie.

Inamicul sovieticilor. Cultura rusa nu a fost nicicand moderata, nu existau zone de mijloc, lumea
era doar alb-negru, bine si rau,pentru sau impotriva; Toti capitalistii erau rai, tot clerul era
sustinator al tarismului, tot regimul tarist era corupt, burghezia era lacoma si doar comunistii
reprezentau binele absolut. Urmand aceeasi linie reprezentarilor iconografice, raul avea un set
de caracteristici usor identificabile; Imaginea sarpelui sau a hidrei adesea ii reprezenta pe
capitalisti, vulturul reprezenta imperialismul iar cel cu doua capete reprezenta regimul tarist,
negrul reprezenta burghezia iar verdele era reprezentant pentru polonezi. La aceste grupuri se
alaturau nesabutii, loialistii, contra-revolutionarii, muncitorii neproductivi cat si cetatenii ce nu
erau socialisti. De asemenea ciorile si cainii erau motive populare folosite in imagistica. O alta
forma de reprezentare a inamicului a fost caricatura, ce arata capitalitul ca un individ corpolent
ce fuma trabucuri, la costum si cu palarie. Odata cu al doilea razboi mondial imaginea inamicului
este desigur ajustata si reorientata, de la capitalistul dezgustator la nazistul josnic, tradator si
lipsit de cuvant.

Soldatul armatei rosii. Originea simbolului este inca dezbatuta, una din teorii fiind ca sursa
primara ar fi cartea lui Alexander Bogdanov - Steaua rosie. Trasaturile acestui simbol sunt
previzibile, fiind uniforma distinctiva si steaua rosie pozitionata central pe sapca.

Filmul documentar a devenit si el omniprezent in salile de cinematograf, peliculele fiind

trase in mare parte pe viu, in timpul luptelor, constituindu-se nu numai ca material de
propaganda, dar mai ales ca o cronica filmata a ceea ce a fost numit " Marele razboi pentru
apararea patriei" ruland filme precum : "Infrangerea germanilor in fata Moscovei-
1942","Asediul Leningradului - 1942" Batalia pentru Ucraina -1943" "Batalia de la Orel - 1943"
; Pentru cresterea audientei acestor productii, proiectoare de cinema au fost instalate, cu acces
gratuit chiar si in statiile de metrou.

Radio : sovieticii au facut tot timpul diferentierea intre conducerea hitlerista si poporul
german, fata de care Stalin declara ca nu ii poarta nici o ranchiuna, indemnandu-l in schimb sa-si
abandoneze conducatorii mincinosi si criminali. Radioul sovietic transmitea liste intregi cu
numele prizonierilor sau chiar ii aducea in fata microfonului pentru a se adresa familiei si
prietenilor, fapt care a sporit mult credibilitatea transmisiunilor.

In al doilea razboi mondial sovieticii au utilizat sistemul dezvoltat inca de la inceputul revolutiei
sa mobilizeze, sa ofere speranta si sa dezvolte unitate nationala contra nazistilor. La fel ca
celelalte natiuni angrenate in razboi, acestia au creat cantitati uriase de postere, carti postale si
articole pentru a ralia natiunea.

sua

In cazul statelor unite ale americii incadrarea propagandei in societate devine un factor
cheie doar in timp de razboi. Primul razboi mondial a schimbat societatea americana, iar artistii
au jucat un rol important in transformarea artei intr-o arta a convingerii, fiind coordonati de
divizia publicitatii pictoriale, aceasta fiind la randul sau parte din comitatul informatiei publice.
Infiintata in 17 aprilie 1917, divizia crea postere de propaganda, animatii si ilustratii in ziare care
au fost folosite ca unelte persuasive si explicative ale razboiului in fata cetatenilor destul de
reticienti, ce considerau propaganda ca pe o metoda straina, ne-americana de convingere.

Abia odata cu al doilea razboi mondial a aparut un nou departament pentru propaganda,
infiintat in 1940 de presendintele Roosevelt sub pretextul ca informatia va pastra intotdeauna
esenta adevarului. Sub acest departament al propagandei au fost create numeroasse oficii cum ar
fi : cel de fapte si numere ce trebuia sa dezbata si sa evidentieze nevoia de a ajuta aliatii; oficiul
informatiei de razboi, responsabil de propaganda simpla, sau alba,deschisa, cum se refereau
americanii in perioada si oficiul serviciilor strategice responsabil de propaganda subtila sau
neagra. Responsabilitatile ultimelor doua nu erau bine definite, rezultand lupta pentru putere, ba
mai mult, existau voci care considerau propaganda ca o risipa sau ca lipsita de tarie. In ciuda
acestor dificultati, USA a utilizat treptat propaganda sub forma pamfletelor, programelor radio,
postere, desene, benzi desenate si film. Pamfletele au fost cel mai adesea folosite in scopul
razboiului psihologic, fiind aruncate pe teritoriul inamic pentru a reduce morala si suportul civil.
In acest scop a fost inventata bomba Monroe, practic un cilindru de hartie laminata creat pentru a
se potrivi pe avioanele B17, B24 si B29 si pentru a arunca pamfletele cu o mai mare precizie si
intr-o cantitate mult mai mare, aproximativ 80.000 per raid. Printre cele mai memorabile astfel
de pamflete sunt cele aruncate in Italia ce sustineau ca poporul poate ori sa moara pentru
Mussolini ori sa traiasca pentru Italia sau cele aruncate in timpul debarcarii in iunie 1944 fiind
sub forma a bani falsi, carduri de ratii, cupoane, carti de predare ce promiteau tratament corect al
soldatilor ce aruncau armele, ba chiar pamflete de libera trecere, ce faceau ca soldatul ce il
poseda sa nu mai fie considerat inamic al SUA. Un tratament similar a fost aplicat si in Okinawa
din 1 aprilie pana in 2 iulie 1945, unde au fost aruncate pamflete cu "renunt sa rezist", cu
promisiunile unui tratament uman, cu pamflete de predare sau cu "orice numar de soldati se
poate preda cu acest pamflet" , toate fiind printate in limba engleza pe o parte iar pe cealalta in
limba inamicului pe un fundal rosu, alb si albastru, culori simbolice SUA.

Radioul, spre deosebire de pamflete a jucat un alt rol, cel de a emotiona si convinge
publicul american sa sustina viziunea guvernului. Initial una din cele mai importante transmisii :
convorbiri la gura sobei sustinea neutralitatea inca din 12 martie 1933. Transmisiunea era
efectuata de la Casa alba iar presedintele parea asi impartasi sentimentele cu poporul. Totul avea
sa se schimbe dupa atacul asupra Pearl Harbor. in 1942 a aparut emisiunea " asta inseamna
razboi"avandul ca producator pe Norman Corwin ce dorea ca seria sa inspire, informeze si intr-
un final sa sperie publicul spre actiune.

Atacul asupra portului a schimbat perspectiva asupra razboiului din Europa in spatiul
public; Au aparut numeroare petitii de actiune atat in razboiul din Europa cat si asupra
japonezilor, indiferent daca erau in acelasi timp si americani sau nu. Suspiciunile asupra
japonezo-americanilor au fost impartasite atat de public, cat si de guvern, autorizand FBI sa
aresteze orice strain din state pe care acestia il considerau un pericol pentru pacea si siguranta
publica. De asemenea orice ambarcatiune detinuta de japonezo-americani a fost blocata in
docuri, fondurile acestora au fost blocate si licentele de a vinde produse suspendate pentru a evita
otravirea alimentelor.

SUA a incurajat poporul sa se alature unui razboi ce nu e si nu va fi purtat in interiorul

granitelor. Atentia acestora a fost pusa pe transformarea inamicului intr-o creatura dezgustatoare,
in special pe japonezi, fiind desenati in posterele de propaganda ca fiind jumatate animal, cu ochi
mici sau fiind sobolani. Cutitul era o tema des intalnita in propaganda anti-japoneza, facand
trimitere la cutitul infipt in spatele americii la Pearl Harbor.

Socul atacului a dus la orientarea productiei de la bunuri de consum la materiale de

razboi rezultand intr-o necesitate a propagandei orientata spre fabrica si spre muncitor.

Posterele de propaganda au conturat atmosfera in statele americane, insa acestea nu au

jucat un rol decisiv, spre deosebire de URSS. In general acestea aveau slogane democratice, fiind
focalizate spre patriotism, datorie, productie indrustriala si recrutare, adesea utilizand adesea
steagul american, pe Unchiul Sam, soldati si simboluri. Declaratia oferita de un ofiter al oficiului
informatiei de razboi este edificatoare cu privire la rolul posterului in propaganda: " Dorim sa
vedem postere pe garduri, pe zidurile cladirilor, pe copaci, pe placutele de anunturi ale
primariilor si postei, in sali de asteptare, pe geamuri,, nu le dorim inramate conventional si
frumos ceea ce le-ar face sa para a fi reclame, ci dorim ca acestea sa strige la popor din locuri
neasteptate cu privire la importanta cerintelor acestui razboi" .

Temele abordate au fost numeroase, de la recrutare si ridicare a moralei, la siguranta

nationala, productie, finante de razboi si demonizarea inamicului. Cele patriotice foloseau
intentionat simboluri si embleme ca steagul national pentru a atinge 2 nevoi omenesti: nevoia de
a apartine unui grup si cea ca grupul sa detina propriile simboluri, steaguri, medalii, uniforme si
culori.

Referitor la cele legate de productie departamentul de razboi si consiliul productiei de

razboi au centrat responsabilitatea managerilor care trebuiau sa isi asume responsabilitatea ca pe
una personala si sa faca sacrificii individuale pentru a castiga razboiul si au promovat muncitorul
ca pe un erou din spatele frontului. Au fost efectuate campanii ce reaminteau constant de
importanta maririi productiei si impactul direct al acesteia asupra razboiului de peste ocean. Prin
intermediul posterului au fost trasate paralele intre muncitorul din fabrica, deci productie si
soldatul de pe front subliniind faptul ca " soldatul depindea de muncitor", de echipamentul si
resursele primite de acasa.

O alta tema majora a fost rolul femeii in fabrici; Datorica inrolarii multor barbati,
fabricile aveau nevoie de o noua forta de munca iar femeile au fost cheia cresterii productiei
materialelor de razboi.

In umbra tuturor posterelor pozitive ce indemnau la cooperare, la sacrificiu personal sau

la nationalism au existat si postere ce atacau si se foloseau de frica, de sentimentul de vinovatie,
de dorinta de razbunare. Vina a fost folostita in special asupra somerilor ce nu erau implicati nici
in actiuni militare, in esenta pentru ai forta sa lucreze in fabrici sau pentru a se alatura efortului
de razboi; motivul razbunarii a fost folosit datorita atacului japonez; Iar frica a fost folosita
pentru a pune accentul pe posibilitatea de sabotaj, de scurgeri de informatii si pe inamic in
general.

Poate printre cele mai emblematice forme de propaganda in SUA a fost utilizarea
desenelor si a benzilor desenate. Walt Disney si animatorii sai au sustinut efortul de razboi,
implicand in masina de propaganda multe caractere deja foarte indragite, adesea imbracate in
uniforme militare, printre acestea se numara Donald Duck, Pluto, Mickey si Minie aparand in
filme educationale, desene si benzi. Fortele navale au solicitat grulului Disney chiar si un film
animat prin care marinarii erau invatati si publicul informat despre metodele prin care se poate
repera un aparat de zbor inamic; creatiile disney ajungand la peste 62000 de metri de film creat
intr-un singur an(42-43) dedicat efortului de razboi.

(doua filmulete) -

Concluzie : treptat ambele mari tari si-au pus in miscare marea masinarie propagandistica deja
existenta in cazul rusiei si proaspat reintrodusa in cazul sua, cu implicari atat din partea
guvernului cat si prin initiative private, totul la o scala nemaiatinsa, rezultand un razboi total, pe
toate fronturile, atat fizice cat si psihice.