28 – mai – 2004

BUGET SI TREZORERIE
- curs -
-1-

Politica bugetara si fiscala.

Principalele mijloace de infaptuire
a guvernarii

Pentru a ajunge la putere, respective la guvernare fiecare formatiune politica trebuie

sa-si elaboreze propriul proiect prin care sa-si defineasca liniile directoare ale activitatii sale.
Astfel de programe creioneaza alternative oferita de partidul respective electoratelui pentru
solutionarea problemelor cu care se confrunta tara si cetatenii ei in perioada respectiva.
In prezent ne aflam intr-un astfel de moment cand principalele formatiuni politice din
Romania in prezenta programelor de guvernare in vederea alegerilor parlamentare
programate pentru 2004.
Programul partidului care va castiga sau al partidelor care vor alcatui o coalitie
parlamentara devine program de guvernare si de aceea el trebuie supus dezbaterii in
Parlament. Pentru a-si putea indeplini angajamentele fata de electorat Guvernul trebuie sa
asigure printre altele colectarea resutselor financiare necesare cat si utilizarea lor in mod
eficient si responsabil.
Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale constiuie
elemente esentiale prin intermediul carora sunt programate si se realizeaza obiectivele
guvernarii. Atingerea obiectivelor stabilite reclama evident mobilizarea unor resurse
financiare importante.
Insuficienta acestor resurse poate constituii un impediment serios in realizarea
programelor sociale, economice sau de alta natura la care s-a angajat partidul de guvernare,
iar amanarea unor programe, renuntarea la unele dintre ele sau realizarea lor pe seama unor
eforturi financiare suplimentare impuse populatiei si agentilor economici poate sa modifice
atitudinea electoratului, respectiv sa-i indrepte optiune spre alte formatiuni politice.
Metodele si modalitatile concrete privind procurarea si dirijarea resurselor, precum si
instrumentele , institutiile si reglementarile financiare legale utilizate pentru influentarea
proceselor economice si realizarea programelor sociale intr-o anumita etapa constituie
componente ale politicii financiare cu cele doua componente ale sale, respectic: politica
bugetara si cea fiscala.
Politica bugetara reprezinta teoria si actiunile guvernamentale referitoare la veniturile
si cheltuielile publice. Prin ea se stabilesc atat caile si mijloacele de constituire a resurselor
financiare cat si natura si marimea cheltuielilor publice.
Pentru statul modern politicile financiare nu mai sunt doar un mijloc de asigurare a
cheltuielilor sale ci si un mijloc de interventie a cestuia in economie.
Alaturi de politica economica, politica, sociuala, manageriala si politica bugetara
trebuie sa contribuie la realizarea unor obiective economice de larg interes national cu efecte
benefice pentru societate.
Politica bugetara este in legatura directa cu baza economiei indeplinind ca orice
element de suprastructura un rol activ asupra acestuia.
 Situatia ideala pentru oricare stat este aceea de a avea un buget excedentar respectiv
veniturile mai mari decat cheltuielile, urmand ca excedentul sa fie utilizat pentru achitarea
datoriei publice si daca mai ramane dupa achitare pentru constituirea unor fonduri de
rezerva.
In prezent in cele mai multe tari bugetul public este deficitar sau cronic deficitar cum
este si cel al Romaniei incepand din 1991.
Sursele de acoperire a deficitului bugetar sunt disponibilitati financiare interne care se
mobilizeaza prin emiterea de certificate de trezorerie pe termen scurt de regula pana la un
an si prin contractarea de imprumuturi de stat prin emisiunea si plasarea de obligatiuni pe
piata interna sau pe pietele externe pe termen mediu (pana la 5 ani) sau pe termen lung
(peste 5 ani).
Bugetul de stat al Romaniei pentru anul 2004 a fost elaborat de Guvern in contextul
pastrarii echilibrelor macroeconomice astfel incat tintele propuse, respectiv cresterea
economica, inflatia si deficitul contului curent sa fie mentinute in liniile proiectate, astfel PIB s-
a estimat ca va creste in 2004 fata de 2003 cu 5,5% pe seama maririi volumului de activitati
cu deosebire in domeniul constructiilor si serviciilor.
Fata de 2000 PIB a crescut permanent, respectiv cu 5,7% in 2001, cu 10,9% in 2002,
cu 16,1% in 2003, ajungand la 22,5% crestere estimata in 2004.
Rata inflatiei se preconizeaza sa ajunga in decembrie 2004 la 9% comparativ cu luna
decembrie a anului 2003. evolutia ratei inflatiei a fost constant pozitiva in ultimii 4 ani
procesul de dezinflatie fiind strict legat de performantele economice si sustinut de o politica
monetara adecvata inflatia reprezentand 30,3% in 2001 fata de 2000, 17,8% in 2002 fata de
2001, 14% in 2003 fata de 2002 si de 9% in 2004 fata de 2003.
Deficitul contului curent respectiv diferenta dintre platile in valuta facute pentru
importuri neacoperite de incasarile valutare din exporturi este prognozata pentru anul 2044 la
suma de 2,4 mld euro.
Tintele principale ale politicii bugetare romanesti pentru 2004 sunt:
1. Mentinerea deficitului bugetar la un nivel redus respectiv 3% din PIB finantat in
conditii neinflationiste;
2. Ajustarea in continuare a cheltuielilor publice la posibilitatile reale de acumulare a
resurselor la buget si obtinerea unei stabi9litati bugetare;
3. Continuarea sistemului de programare bugetara prin fundamentarea bugetului si
alocarea resurselor publice pe baza de programe.
Aceste progrese pe baza carora sunt alocate fondurile publice directionate pe domenii
prioritare si contin obiective de performanta clar definite care trebuie sa aiba un impact
pozitiv cert asupra cresterii economice si a standardelor de viata ale populatiei.
In tara noastra alocarea resurselor publice pe baza de programe a fost experimentata
la un numar de 13 ministere in anii 2000 si 2001 si a fost generalizata la toate ministerele si
alte structuri incepand din anul 2002.
Prioritatile politicii bugetare romanesti pe anul 2004 sunt:
1. Asigurarea stabilizarii macroeconomice prin contribuirea cheltuielilor publice la o
crestere economica durabila si la reducerea inflatiei;
2. Perfectionarea sistemului de protectie sociala prin orientarea acesteia spre familiile
si grupurile sociale cele mai sarace;
3. Indeplinirea angajamentelor asumate in cadrul negocierilor de aderare la UE;
4. Completarea surselor de finantare ale administratiei publice locale in corelatie cu
responsabilitatile transferate acestora.