Sunteți pe pagina 1din 2

Iona

Caracterizarea personajului

După Al Doilea Război Mondial, dramaturgia, la fel ca alte sfere ale literaturii, își
descoperă noi forme de expresivitate, între care estomparea granițelor dintre genuri
și specii, dispariția conflictului și transformarea personajelor în idei, simboluri.
O direcție importantă a dramaturgiei europene din această perioadă o reprezintă
inspirația din miturile antichității și ale creștinismului, reinterpretate dint-o nouă
perspectivă.
În această categorie se înscrie și dramaturgia lui Marin Sorescu, autorul trilogiei
,,Setea muntelui de sare” din care face parte și piesa ,,Iona”.
Titlul piesei ,,Iona” trimite la mitul biblic din Vechiul Testament, însă eroul lui
Marin Sorescu nu urmează calea pescarului biblic ci trăiește drama omului modern
aflat în căutarea propriei identități.
Tema acestei drame o reprezintă condiția umană definită prin singurătatea în fața
vieții și a morții, dar și prin aspirația de eliberare din absurdul existenței și prin
dorința de cunoaștere și autocunoaștere.
Subintitulată de autor ,,tragedie în patru tablouri”, piesa iese din tipare clasice fiind
concepută sub forma unui monolog al unui singur personaj. Marin Sorescu își
obligă personajele ,,să se dedubleze, să se plieze și să se strângă după cerințele
vieții sale interioare și trebuințele scenice”.
Singurul personaj al piesei, Iona, este simbolul omului ce aspiră spre libertate și
spre cunoaștere. Este prototipul omului modern, captiv într-un spațiu închis, în
cercul strâmt al limitelor sale.
Mijloacele de caracterizare sunt cele specifice personajului dramatic, adică
limbajul, gesturile, indicațiile autorului, dar și monologul, unicul mod de expunere
existent în text.
În privința statului social, Iona este un pescar ghinionist, având o valoare simbolică
ce sugerează dorința omului de a descoperi sensul existenței, de a dezlega tainele
vieții.
Statutul psihologic al acestuia este definit prin singurătate, o trăire caracteristică
îndeosebi omului modern deoarece acesta este marcat de ruptura între profan și
sacru, deci solitudinea lui a devenit una metafizică, totală.

Din punct de vedere moral, principala sa trăsătură este voința manifestată în


încercarea de a descoperi un sens, de a descoperi libertatea, de a-și afla propria
identitate. Unghia pe care o folosește pentru a se elibera de universul carceral este
un simbol al acțiunii și al creativității, al încercării de a se opune obstacolelor
impuse de mediu.
Personajul traversează un parcurs inițiatic, ajungând să descopere lucruri
semnificative despre viață, deci să se descopere pe sine. Spațiul în care se petrece
inițierea este unul adecvat, un spațiu închis ce reprezintă în mod simbolic
mormântul, un spațiu al inițierii.
Într-un dialog continuu cu sine, Iona înțelege efemeritatea ființei umane, cauză a
absurdului existenței terestre, de asemenea el înțelege că viața poate fi considerată
o ,,veșnică mistuire” în sensul că tot ce o compune, de la sentimente la idei, este
trecător, dar și în sensul că relațiile dintre oameni sunt de tipul victimă-călău.
Iona înțelege că fiecare om are dorința de a lăsa ceva în urmă, ceea ce reprezintă o
modalitate de a-și asigura nemurirea. Banca din mijlocul mării este totodată un
simbol al nevoii de stabilitate și liniște într-o viață agitată, al refugiului care să
permită redescoperirea sinelui.
Pescarul are revelația că viața terestră, limitată fiind, este imperfectă, prea puțin
cuprinzătoare și nu poate aduce sentimentul împlinirii. Scrisoarea adresată mamei
este un strigăt de revoltă al umanității în fața limitelor vieții.
Viața fiind cel mai adesea irațională, tentația omului de a găsi o logică și un sens
reprezintă o greșeală, secretul fericirii putând fi existența instinctuală.
Personajul remarcă o amăgire a umanității care a sperat mereu să aibă parte de un
viitor luminos în ciuda faptului că experiența milenară a dovedit imposibilitatea de
a atinge cu adevărat fericirea.
Iona înțelege condiția umană printr-o imagine paradoxală: nașterea nu înseamnă
ieșire la lume și libertate ci intrarea într-un univers închis. Existența reprezintă un
spațiu carceral cu un nr. infinit de obstacole, limite sau determinări care-l
determină pe om să nu cunoască libertatea absolută.
În opinia mea, personajul Iona poate fi oricare dintre noi, așa cum de fapt afirma
chiar Marin Sorescu atunci când spunea ,,Iona sunt eu”. Destinul lui Iona poate fi
destinul nostru, al tuturor celor ce căutăm să înțelegem această lume și să ne găsim
locul potrivit în ea.