Tulburarea de personalitate narcisică

Persoana narcisică este asemeni unui prinț, cu o coroana de aur,

fascinant și bogat, dar sub a cărui aparență se ascunde sufletul
unei broaște în căutarea regatului pierdut. (Lederer, 1997)

Tulburarea de personalitate narcisică era descrisă în DSM-IV-TR ca:

„Un patern marcant de grandiozitate in fantezii sau in comportament, nevoia de
admiratie, lipsa de empatie, incepand cu perioada adulta timpurie si prezenta intr-o varietate de
contexte, dupa cum este indicat in cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
1. Are un simt grandios al importantei sale (de exemplu, exagereaza realizarile si
talentele, se asteapta sa fie recunoscut ca superior)
2. Este preocupat cu fantezii de succes nelimitat, putere, stralucire, frumusete sau iubire
ideala
3. Crede ca el este „special” si unic si nu poate fi inteles sau asociat decat cu alti oameni
(sau institutii) speciale
4. Pretinde admiratie excesiva
5. Are sentimentul ca totul i se cuvine, adica are asteptari nerealiste cu privire la un
tratament deosebit de favorabil sau intelegere imediata a asteptarilor lui/ei
6. Este un exploatator al celorlalti, adica profita de pe urma celorlalti pentru a-si atinge
obiectivele
7. Lipsa de empatie. Nu doreste sa recunoasca sau sa se identifice cu sentimentele si
nevoile celorlalti
8. Este adesea invidios pe ceilalti sau crede ca ceilalti sunt invidiosi pe el/ea
9. Arata comportamente sau atitudini arogante, trufase”.

În DSM-5 (Iunie 2011) descrierea devine mai detaliată, astfel:

A. Deficiențe semnificative în funcționarea personalității manifestate prin:

1. Deficiențe în auto-funcționare (a sau b):
a. Identitate: Referință excesivă la alții pentru autodefinirea și reglarea respectului de sine;
exagerarea auto-aprecierii poate fi umflată sau dezumflată, sau poate oscila între extreme;
reglajul emoțional reflectă fluctuațiile în stima de sine.
b. Auto-direcționare: stabilirea obiectivelor se bazează pe obținerea aprobării de la alții;
standardele personale sunt în mod nejustificat de mari pentru a se considera ca fiind
excepționale sau prea scăzute pe baza unui sentiment de drept; adesea neștiind de
motivațiile proprii.
2. Deficiențe în funcționarea interpersonală (a sau b):
a. Empatia: Abilitatea de a recunoaște sau de a identifica sentimentele și nevoile celorlalți;
excesiv de înzestrată cu reacțiile altora, dar numai dacă este percepută ca fiind relevantă
pentru sine; supra-sau subestimează propriul efect asupra altora.
b. Intimitate: relații în mare parte superficiale și există pentru a servi reglarea stimei de sine;
reciprocitate constrânsă de interesul puțin real al altora "experiențele și predominanța
unei nevoi de câștig personal

B. Trasaturi de personalitate patologică în următorul domeniu:

1. Antagonism, caracterizat prin:
a. Grandiozitate: Sentimente de drepturi, fie deschise, fie ascunse;
a. Egocentrism; ferm susținând convingerea că unul este mai bun decât alții;
condescendența față de ceilalți.
b. Căutarea atenției: încercări excesive de a atrage și de a fi centrul atenției celorlalți;
admiration seeking.
C. Deficiențele în funcționarea personalității și exprimarea trăsăturilor de personalitate ale
individului sunt relativ stabile în timp și consecvente în situații.
D. Deficiențele în funcționarea personalității și exprimarea trăsăturilor de personalitate ale
individului nu sunt mai bine înțelese ca normative pentru stadiul de dezvoltare al individului sau
mediul socio-cultural.
E. Deficiențele în funcționarea personalității și expresia trăsăturilor de personalitate ale
individului nu se datorează numai efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de exemplu, un
medicament de abuz, medicamente) sau unei stări medicale generale (de exemplu, traumatisme
craniene severe).

„Termenul de „narcisism” a fost pentru prima data folosit in mod semnificativ din punct de
vedere psihologic de catre Havelock Ellis care il conceptualizase ca auto-eroticism (satisfacere
sexuala fara stimularea de catre alta persoana). Paul Nacke a utilizat termenul pentru a descrie
perversiunea de a fi preocupat cu privirea si placerea propriului corp. Freud a conceput initial
narcisismul ca pe o faza normala a dezvoltarii intre auto-eroticism si iubirea-obiect. Mai tarziu
(Freud) a descris tipul libidinal narcisic ca tulburare de personalitate în mod foarte asemănător cu
definirea actuală din DSM.
În mod particular, personalitatea narcisică este caracterizată printr-un comportament
dramatic, emoțional, intrând în aceeași categorie cu tulburările de personalitate histrionică,
antisocială și borderline. Tratamentul tulburării de personalitate narcisică se centrează pe
psihoterapie.
Simptomele tulburării de personalitate narcisică așa cum apar ele în viața de zi cu zi
cuprind:
- credința că este mai bun decât ceilalți;
- prezența unor fantezii despre putere, succes și atractivitate;
- exagerarea propriilor realizări și talente;
- așteptarea continuă de laudă și admirație;
- credința că este special;
- eșuarea în recunoașterea emoțiilor și sentimentelor celorlalți;
- convingerea că ceilalți trebuie să fie de acord cu ideile și planurile sale;
- obișnuința de a profita de bunăvoința celorlalți;
- disprețul față de persoanele pe care le consideră inferioare;
- gelozie față de alții;
- credința ca ceilalți sunt geloși pe el;
- probleme în menținerea unor relații sănătoase;
- stabilirea de scopuri nerealiste;
- se simte rapid respins și rănit;
- încredere în sine fragilă;
- aparența de persoană cerebrală și neemoțională.
Desi unele caracteristici ale personalității narcisice pot da impresia că persoana are multă
încredere și o imagine de sine bună, acest lucru e doar aparent.
O persoana cu tulburare de personalitate narcisica da impresia ca ar fi orgolioasa,
pretentioasa. Deseori monopolizeaza conversatia. Ii poate dispretui sau ii poate privi de sus pe
oamenii pe care ii crede inferiori lui.
Poate avea un sentiment al indreptatirii. Si cand nu primeste tratamentul special la care
considera ca are dreptul, devine nerabdator si nervos.
Poate cauta sa se imprieteneasca cu persoane pe care le considera ca au aceleasi talente,
calitati si puteri – persoane pe care le vede egalele sale. Poate insista sa aiba “cel mai bun” din
orice – cea mai buna masina, club sportiv, ingrijire medicala sau relatii sociale, spre exemplu.
Dedesubtul acestei grandiozitati, insa, deseori se afla o stima de sine fragila. Poate avea
probleme sa accepte orice care poate fi perceput drept critica. Poate avea un sentiment secret de
rusine si umilinta si, pentru a se simti mai bine, poate reactiona cu manie sau dispret si eforturi
de a umili alte persoane pentru a se pune pe sine intr-o imagine cat mai buna.
Indivizii narcisici invata sa se relationeze cu ceilalti ca si cum ei ar fi o extensie a sinelui
care sa fie utilizata pentru propria lor desfatare narcisica, mai degraba decat indivizi separati, cu
propriile lor sentimente si nevoi.
Confrom lui Masterson (1993) narcisicii pot fi impartiti in „exhibitionisti” si
„retrasi”: Narcisicii exhibitionisti vor avea in permanenta o aparare sub forma unui fals sine
grandios si doresc ca ceilalti sa fie audienta lor admirativa. Narcisicii retrasi vor vedea o alta
persoana ca speciala si unica si vor dori sa se scalde in gloria lor. Narcisicii retrasi incep prin a fi
narcisici exhibitionisti, dar vor fi raniti adanc de un parinte gelos sau de un alt individ si intra „in
retragere” pentru a preveni alte viitoare rani. Cel mai adesea aceasta apare pentru ca unul dintre
parinti a fost un narcisic exhibitionist si celalalt un narcisic retras. Initial copilul a fost tratat ca
fiind special si unic pana cand parintele care era narcisic retras a devenit gelos si „l-a pus pe
copil la locul lui”. Copilul a invatat ca poate fi in continuare special prin relationarea cu parintele
care era narcisic exhibitionist. In viata de mai tarziu, persoana cauta indivizi speciali, unici, cu
care el poate fi in legatura si astfel sa se simta special pentru ca este asociat cu acesti indivizi. In
timp ce narcisicii exhibitionisti pot aparea la o prima vedere ca avand un succes relativ, este
important sa tinem minte ca ei de fapt activeaza o aparare printr-un fals sine grandios, decat un
sine real. Narcisicii retrasi au dificultati in a mentine apararea falsului sine grandios.
Narcisicii vor opera pe un continuum de la joasa la inalta functionare. Narcisicii cu
functionare joasa seamana foarte mult cu Antisocialii. Adaptarea de pesonalitate antisociala este
in mod obisnuit una din adaptarile lor de supravietuire. Ei se regasesc deseori in populatia
criminala. Narcisicii cu functionare inalta utilizeaza mai mult adaptarea paranoica, impreuna cu
cea antisociala. Ei tind sa fie antreprenori, avocati, politicieni de succes, sau lideri carismatici,
dar ii folosesc si abuzeaza de cei cu care sunt in relatii.
Problema principala pentru narcisici este ca ei nu au fost considerati niciodata OK atunci
cand erau normali. In schimb, narcisicii trebuiau sa para minunati, speciali si unici pentru a fi
considerati OK. Ei n-au avut permisiunea sa aiba nevoi de dependenta normale si naturale, adica
ocazional sa se simta tristi si sa aiba nevoie de sustinere. Au primit mesaje cum ca trebuie sa „fie
perfecti si puternici”. De asemenea sa nu fie ei insisi, ci imaginea ideala din capul parintilor sai,
sa nu fie apropiati si increzatori, sa nu simta ceea ce simt ei, sa simta ceea ce simt parintii lor. Ei
au fost vazuti ca fiind fie minunati fie au fost dispretuiti. Narcisicii au tendinta de a se concentra
in afara, decat sa vorbeasca despre ceea ce se intampla in interiorul lor.

Cauze
Nu se cunosc cauzele tulburarii de personalitate narcisica. Ca si in cazul altor tulburari
psihice, cauzele sunt complexe. Exista dovezi care leaga cauzele de o copilarie disfunctionala,
cum ar fi supraprotectia din partea parintilor, asteptari extreme de mari din partea parintilor,
abuzul sau neglijarea. Alte dovezi indica factori genetici si psihobiologici – legatura dintre
creier, comportament si gandire.
Bebelusul trece printr-o perioada normala, sanatoasa, de narcisism, in care
experimenteaza cum este sa fie centrul universului. Bebelusul percepe lumea ca fiind construita
in totalitate pentru a-i satisface lui nevoile. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa planga si lumea va
raspunde si va avea grija de el. Aceasta faza este importanta pentru copil pentru a dezvolta stima
de sine. Intr-o dezvoltare normala, grandiozitatea copilului este dezumflata treptat, in timp ce
copilul trece printr-o serie de rani narcisice, prin care isi da seama de crudul adevar: ca el nu este
centrul universului. Sentimentele si nevoile celorlalti trebuie sa fie luate in considerare impreuna
cu ale lui. Cu timpul, copilul se adapteaza acestui fapt si invata sa-si implineasca nevoile
concomitent cu implinirea nevoilor celorlalti.
In cazul tulburarii de personalitate narcisice, copilul nu este nevoit sa treaca prin perioada
ranii narcisice. In anumite cazuri, parintii copilului au nevoie ca, copilul lor sa fie special pentru
ca parintii sa-si hraneasca propria lor foame narcisica. Parintii pot fi ei insisi narcisici si sa
transfere propriile lor aspiratii si ambitii catre copil privindu-si copilul ca un geniu in devenire
sau atribuindu-i calitati speciale.” (Masterson, 1993) Adeseori ei rasfata si fac pe plac copilului si
astfel il invata pe copil ca fiecare dorinta este un ordin si ca poate sa primeasca fara sa dea nimic
in schimb si merita un tratament special fara nici cel mai mic efort. In alte cazuri,
comportamentul poate fi apararea copilului impotriva sentimentului de abandon si de a fi
nesemnificativ in incercarea de a „demonstra tuturor” si de a-i intrece pe ceilalti.
In alte cazuri, copilul este apreciat pentru aparenta lui umflata si nu este bagat in seama
atunci cand este un copil normal, natural. De fapt, copilul poate fi vazut ca dezgustator si
disfunctional atunci cand se simte vulnerabil. Mesajul pe care il primeste copilul este „este totul
sau nimic” – esti minunat sau disfunctional, nu exista cale de mijloc. De aceea, copilul se
adapteaza prin incercarea de a parea tot timpul minunat. Dedesubtul fatadei grandioase de sine
fals este un copil terifiat, caruia ii este frica ca va inceta sa existe daca nu este special si unic. O
persoana a descris aceasta frica ca o frica de efectiva dizolvare. O alta a descris-o ca o frica de a
se sfarama intr-un milion de bucati.
Tulburarea de personalitate narcisica se considera a fi rara, afectand mai putin de 1% din
populatie. Afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile. Tulburarea de personalitate narcisica
debuteaza deseori la adultul tanar.
Desi unii adolescenti par sa aiba trasaturi de narcisism, poate fi datorata varstei si nu
inseamna ca vor dezvolta tulburare de personalitate narcisica.
Factori de risc sunt:
- un temperament ultrasenzitiv in copilaria mica;
- indulgenta exagerata sau supraevaluarea din partea parintilor;
- admiratie excesiva care nu este niciodata echilibrata de un raspuns realist;
- ingrijire imprevizibila sau instabila din partea parintilor;
- abuz emotional sever in copilarie;
- primirea de laude exagerate pentru felul in care arata sau pentru diferite talente, din
partea parintilor;
- invatarea unui comportament manipulativ de la parinti.

Complicații
Daca nu este tratata, tulburarea de personalitate narcisica poate avea urmatoarele
complicatii:
- consum de substante ilicite;
- abuz de alcool;
- depresie;
- ganduri si comportament suicidar;
- tulburari de alimentatie, in special anorexia nervoasa;
- probleme de relationare;
- probleme profesionale si scolare.
 Tratament:
Tratamentul tulburarii de personalitate narcisica se centreaza pe psihoterapie. Nu exista
un tratament medicamentos specific pentru aceasta tulburare. Totusi, daca pacientul prezinta
simptome de depresie, anxietate sau alte afectiuni, medicamentele de tipul antidepresivelor si
antianxioaselor pot fi de folos.
Tipurile de psihoterapie folosite in tratamentul tulburarii de personalitate narcisica sunt:
- Terapia cognitiv-comportamentala. In general aceasta terapie ajuta la identificarea
credintelor si comportamentelor nesanatoase si negative si inlocuirea lor cu unele sanatoase,
pozitive.
- Terapia de familie. In general, terapia de familie aduce intreaga familie, impreuna la
sedintele de terapie. Impreuna sunt explorate conflictele, dificultatile de comunicare si de
rezolvare a problemelor, pentru a ajuta la construirea unor relatii armonioase intre membrii
familiei.
- Terapia de grup. In cazul acestei terapii, pacientul se intalneste cu un grup de persoane
cu afectiuni similare si poate fi de ajutor in invatarea unei mai bune relationari cu ceilalti. In
acest fel pacientul poate invata cum sa-i asculte pe ceilalti, sa le recunoasca sentimentele si sa
ofere suport.
Intrucat trasaturile de personalitate pot fi dificil de schimbat, terapia poate dura cativa
ani. Scopurile pe termen scurt ale psihoterapiei pentru tulburarea de personalitate narcisica se
adreseaza unor conditii comorbide cum ar fi abuzul de substante sau alcool, depresia, increderea
scazuta in sine si rusinea.
Scopurile pe termen lung sunt de reformare a personalitatii, macar partial, astfel incat
modul de gandire care distorsioneaza imaginea de sine sa fie schimbata si sa se creeze o imagine
de sine realista.
Psihoterapia il poate ajuta pe pacient sa relationeze mai bine cu ceilalti, astfel incat
relatiile sa fie mai intime si mai placute. Il poate ajuta pe pacient sa inteleaga cauzele emotiilor si
ce il impinge sa fie in competitie, sa nu aiba incredere in altii si chiar sa se dispretuiasca pe sine
si pe ceilalti.
Terapia de familie poate ajuta familia sa comunice mai eficient si sa faca fata conflictelor
si emotiilor negative. Parintii cu tulburare de personalitate pot beneficia de ore de parenting si
sprijin din partea terapeutilor si a asistentilor sociali.
 Factori importanți în succesul terapiei:
- urmeaza corect planul de tratament: sa participe la orele de terapie programate si sa ia
corect medicatia prescrisa; de retinut ca poate fi o munca grea si ca pot exista recaderi;
- se informeaza despre tulburare: educatia pacientului despre boala ii va oferi acestuia
sansa de a sti mai multe despre simptome, factori de risc si tratament;
- sunt tratate abuzul de substante si a alte probleme psihiatrice; adictiile, depresia,
anxietatea si stresulse pot autointretine, determinand un cerc de durere emotionala si
comportamente nesanatoase;
- poate invata tehnici de relaxare si management al stresului; exista tehnici de reducere a
stresului ca meditatia, yoga, tai-chi; acestea pot determina relaxare si calm;
- se concentreaza pe scopurile tratamentului; recuperarea din tulburarea de personalitate
narcisica poate dura mai mult timp. Scopurile tratamentului pot fi motivatia de care are nevoie
pacientul pentru a-l continua, la fel ca si ideea ca doar el poate repara relatiile afectate de
comportamentul sau, fiind astfel mai implinit

Personalități și celebrități care manifestă caracteristici narcisice:

Alexandru cel Mare - a botezat peste 70 de orașe cu numele lui însuși. (Singurul gest care
indică o urmă de compasiune este denumirea unui oraș cu numele calului său. În cartea lui
Plutarh, "Viețile grecilor și romanilor nobili", autotul descrie cum Alexandru trebuia întotdeauna
să miroasă minunat. Aceasta fiind o piroritate pentru Alexandru cel Mare.
Henry al VIII-lea – Se spune că acesta era deosebit de frumos și fermecător, dar a fost
unul dintre liderii cei mai egoiști și tiranici din istorie. Se spune că avea o obsesie absolută legată
de aspectul său. De asemenea, Henric a avut 6 soții, a decapitat 2 din ele și a reformat biserica
pentru a putea divorța de următoarele. Unul din motivele invocate fiind că acestea nu îi dăruiesc
copii de sex masculin.
Napoleon Bonaparte - Dacă ați auzit vreodată termenul de "Complexul Napoleon", vine
de la comportamentul discutabil al lui Napoleon Bonaparte. Se spune că oamenii au un complex
"Napoleon" dacă acționează agresiv în încercarea de a masca sentimentele de inferioritate și
stima de sine scăzută.
Adolf Hitler - Probabil cel mai sadic lider al secolului XX. Hilter a organizat o cruciadă
care a ucis milioane de oameni nevinovați. Hitler credea că el și rasa pură ariană, erau rasa
superioară. Convingerile lui Hitler de superioritate și obsesia pentru puterea obținută prin
propaganda au dus la abuzul și genocidul a milioane de oameni din Europa în timpul domniei
sale politice. Hitler este un exemplu al unui lider sociopat și narcisist în extremă.
Joseph Stalin - a fost secretarul general al Rusiei în timpul revoluției ruse din 1917. Stalin
a fost responsabil pentru eliminarea totală a opoziției politice din Rusia. El a organizat o
campanie de represiune politică, cunoscută sub numele de "Marea purificare" sau "Marea
teroare", pentru a-și consolida autoritatea. Iosif Stalin era atît de obsedat de control, putere și de
faimă, încât era gata să ucidă pe oricine nu era de acord cu el.
Joseph Mengele - numit "Îngerul morții" în timpul celui de-al doilea război mondial, era
un medic german care era cunoscut pentru exploatarea lipsită de remușcări a oamenilor și pentru
comportamentul său crud. Mengele a fost membru al grupului de medici care a ales care victime
vor fi ucise în camerele de gazare. De asemenea, a efectuat experimente îngrozitoare asupra
victimelor pentru plăcerea personală.

Joan Crawford - abuzul asupra fiicei sale adoptate a fost dramatizat în filmul "Mommie
Dearest", bazat pe cartea scrisă de fiica ei.
Kanye West – În timp ce aparent era de ajutor, reglând microfonul în timpul unui discurs
de acceptare pentru un premiu muzical câștigat de Taylor Swift, el a proclamat că un alt artist ar
fi trebuit să fie câștigătorul, umilind public artista și punându-se pe sine în centrul atenției. De
asemenea, el a declarat public că este pregătit pentru funcția de Președinte al SUA în alegerile
din 2020. Se referă adesea la el însuși ca "Mântuitorul" sau "Mesia". Nu cu mult timp în urmă,
Kanye a agresat verbal un participant la concert pentru că nu s-a ridicat în picioare să-l aplaude.
Individul se afla într-un scaun cu rotile.
Kim Kardashian - regina auto-promovării de tip narcisist. Pretenția ei este de a fi
faimoasă pentru că este "ea însăși" specială - o imagine pe care o perpetuează prin publicarea
online a activităților zilnice pe platforme precum Twitter și Instagram.
Mariah Carey - se spune că este una dintre cele mai arogante și narcisice celebrități din
generața ei. Îi tratează pe ceilalți ca și cum ar fi inferiori și îndatrați ei. Este cunoscut pentru lipsa
de respect pentru timpul celorlalți, întârzierea sau pur și simplul faptul că nu apare la spectacole,
fără scuze.
Madonna - a găsit întotdeauna modalități de a atrage și a păstra atenția asupra ei. Se
spune că este nerezonabilă în cerințele față de angajații ei, cu prea puțină empatie pentru orele
lungi și condițiile de muncă ale persoanelor pe care le angajează. În 2006, a fost raportat că a
făcut lobby guvernelor și oamenilor de știință pentru a trata deșeurile nucleare cu lichid magic de
Cabala.
Donald Trump - a expus mult timp trăsături narcisice ca CEO al unei mari corporații, cu
mult înainte de a deveni președinte al Statelor Unite. Un prim exemplu de narcisism, nevoia de
auto-promovare a lui Trump pare să umple orice discuție politică. Disprețul lui față de rivalii
politici, alți oameni în general și vorbirea despre conspirații depășesc specificul politicii. Trump
adesea prezintă o sensibilitate extremă față de critici și o înclinație spre ignorarea altor persoane
în izbucnirile sale publice și pe Twitter. Din formularea acestora, acestea sunt, probabil,
rezultatul furiei narcisiste și sentimentul de a nu fi capabil să controleze totul. Trump este
obsedat de aspectul lui, indiferent dacă este părul lui pufos sau pielea tăbăcită. Trump are un
comportament nepotrivit și degradant continuu față de femei, declarând cu mândrie că ar putea
obține cu orice femeie pe care o alege.
Jim Jones - a fost un lider de cult și este faimos pentru incitarea la sinuciderea în masă /
asasinarea a peste 900 de persoane în 1970 în Jonestown, Guyana. Se spune că Jones a arătat
trăsături narcisice pe tot parcursul vieții sale, împreună cu caracteristicile altor tulburări de
personalitate. Sa spus că a avut o lipsă sau o lipsă de conștientizare totală a sentimentelor altor
oameni, aceasta este o trăsătură văzută și la sociopați. Cele mai notabile erau iluzii de grandoare
în care se spune că au vorbit despre a fi salvator sau Dumnezeu pentru suporterii săi. Se spune că
el a justificat abuzul sexual și violența față de bărbați și femei, ca o modalitate de a ajuta oamenii
cu problemele lor percepute și ca o modalitate de a le ajuta să se simtă mai bine.