Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Referat pe tema :

A efectuat: Munteanu Dan

Chișinău 2019

1
 Cuprins
Introducere…………………………………………………………..........3
I. Funcțiile Deontologiei Juridice....................................................4
II. Principiile Deontologiei Juridice..................................................6
Concluzii………………………………………………………………......9
Bibliografie……………………………………………………………....10

2
 Introducere
Deontologia reprezintă o parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice
unei activități profesionale, fiind, totodată teoria despre originea, caracterul și normele
obligației morale.
Deontologia juridică reprezintă o ramură a științelor juridice care studiază problemele
conduitei juristului precum și îndeplinirea datoriei profesionale. Astfel, calităţile morale ale
judecătorului, procurorului, avocatului sau ofiţerului de urmărire penală, atitudinea lor faţă de
obligaţiile profesionale joacă un rol decisiv în activitatea pe care o desfăşoară.
Deontologia juridică reprezintă un sistem de reguli despre aceea cum şi ce trebuie să
întreprindă juristul pentru a-şi dobândişi menţine respectul şi încrederea societăţii.
Demnitatea, onoarea, responsabilitatea, limitele libertăţii şi independenţei, obligativitatea
acţiunilor, coraportul dintre datorie şi necesitate, exigenţele morale înaintate faţă de jurist -
sunt doar unele probleme ce formează esenţa deontologiei juridice, de a căror urmare depinde
succesul reformelor judiciare efectuate în societate.
Ca ştiinţă a normelor morale, deontologia juridică trebuie să se sprijine, în demersurile
sale teoretice, pe arhitectura teoretico-metodologică a logicii deontice. Astfel, norma morală
este analizată, din acest punct de vedere, atât în contextul general al raportării la exigenţele
formale ale normativităţii, cât şi în cel mai restrâns, al delimitării specificului, modalităţilor
de acţiune şi determinărilor contextual-teoretice ale normativităţii morale.
Importanţa deontologiei juridice, asemeni celei medicale, sporeşte în baza rolului special,
pe care îl joacă legea şi organizarea socială în viaţa omului. în acest caz, ca element esenţial,
apare problema îndeplinirii de către jurist a obligaţiilor profesionale.

3
 1. Funcțiile Deontologiei Juridice
Scopul deontologiei juridice este de a da posibilitatea viitorului jurist să acumuleze
cunoștințe moderne despre esenţa reală a deontologiei juridice prin:
 studierea specificului activităţii practico-juridice;
 determinarea standardelor spre care trebuie să tindă orice abiturient - viitorul jurist
practician;
 elaborarea unor metode de cunoaştere calitativă a disciplinelor juridice, de formare şi
dezvoltare a unor capacităţi şi deprinderi profesionale;
 ridicarea rolului juristului şi a activităţii pe care urmează să o exercite la nivel moral.
În acest context, menționăm că funcțiile deontologiei juridice au o importanță foarte
mare. Astfel, funcţiile deontologiei juridice au destinaţie teoretică şi practică, orientate spre
îndeplinirea calitativă de către jurist a datoriei sale profesionale.

Funcţiile de bază sunt ale Deontologiei Juridice sunt:

1) gnoseologică (informativă) — se manifestă prin asimilarea cunoştinţelor deontologice,
dezvăluirea esenţei activităţii juridice, comportamentului profesional al juristului, a gradului
de cultură a lui, evidenţierea normelor- cerinţe de care trebuie să se călăuzească în activitatea
sa; cunoaşterea actelor normative care stau la baza activităţii lui, precum şi a informaţiei
operative ce ţine de domeniul deontologiei juridice;
2) euristică — constă în studierea detaliată a practicii juridice şi descoperirea noilor
legităţi de comportament profesional al juristului;
3) pronosticare — se rezumă la elaborarea unor perspective de dezvoltare a activităţii
juridico-practice în baza reflectării adecvate, obiective a legităţilor de funcţionare a statului
şi dreptului, culturii societăţii;
4) axiologică (axiologie - teoria valorilor) se exprimă prin aprecierea relaţiilor umane şi
fenomenelor sociale, pronunţarea asupra binelui şi răului, dreptăţii şi nedreptăţii. Obiectul de
apreciere este comportamentul profesional al juristului, faptele lui, intenţiile, motivele,
calităţile personale. Exprimîndu-se asupra conţinutului binelui şi al răului, unii autori susţin
că studierea deontologiei juridice oferă explicaţii şi argumente pentru a alege binele, a făptui
binele, avînd înţelegerea şi a rostului răului în lume. în luarea de atitudine şi în ceea ce
urmează de făcut trebuie să greşim cît se poate de puţin;

4
5) ideologică — constă în elaborarea unor concepţii fundamentale despre căile de
perfecţionare a practicii şi profesionismului juristului, confirmarea politicii juridice a statului,
pe care juriştii sunt chemaţi sa o realizeze în viaţă. De pe poziţia deontologiei juridice, anume
în aceste condiţii, fiecare jurist este obligat să facă tot posibilul pentru realizarea la maximum
a funcţiilor sale, inclusiv în procesul corelării cu politica statului, ajutîndu-1 să rezolve juridic
corect sarcinile;
6) educativă — se exprimă prin educarea şi autoeducarea juristului în conformitate cu
normativele culturii profesionale, standardele profesiei juridice. Aceste standarde sunt
stabilite la nivel internaţional prin diferite documente. Unul dintre acestea este Standardele
independenţei profesiei juridice ale asociaţiei internaţionale a juriştilor, adoptat la Conferinţa
AIJ în luna septembrie 1990 la New York, document care stipulează că profesia juridică este
independentă, înfăptuieşte justiţia, abilitată să promoveze adevărul, şi joacă un rol important
în susţinerea normelor deontologice, apărarea cetăţenilor de abuz şi limitări nefondate,
asigurarea asistenţei juridice tuturor celor interesaţi. Aceste standarde au fost adoptate pentru
a rezolva sarcina sporirii rolului şi importanţei juriştilor. Ele trebuie respectate de către
organele competente în procesul elaborării legislaţiei naţionale şi a practicii de aplicare,
precum şi de către toţi juriştii, reprezentanţii puterii executive şi legislative, de societate în
ansamblu;
7) aplicativă — constă în analiza acţiunilor juristului în conformitate cu datoria
profesională în procesul activităţii juridice. Acestea se analizează luînd în considerare
influenţa diferiţilor stimulatori asupra activismului practic profesional. Această funcţie mai
presupune şi elaborarea unor recomandări pentru rezolvarea problemelor apărute în
activitatea juridică.
Astfel, concluzionînd asupra funcțiilor cele mai importante ale Deontologiei Juridice,
pot menționa că acestea reprezintă un element de bază în constituirea acestei științe, și în
plasarea ei pe un loc de baza în cadrul științelor juridice.

5
 2. Principiile Deontologiei Juridice
Principiile deontologiei juridice reprezintă idei fundamentale, cerinţe înaintate faţă de
activitatea profesională a juristului şi însoţesc funcţia de orientare a comportamentului său în
diverse situaţii.
Astfel printre cele mai importante principii ale acestei științe juridice menționăm:
- Principiul umanismului — aceasta presupune o atitudine omenească faţă de o persoană
concretă, luînd în considerare trăsăturile individuale ale acesteia, prin încercarea de a lua locul
clientului şi de a privi situaţia de pe poziţia lui, de a-1 compătimi, a-i asculta necazul şi a-i
acorda ajutor. De asemenea, uneori implicarea activă a juristului în soarta clientului, dictată
de lege, traumatizează. Umanismul în activitatea juristului se exprimă prin bunătate,
sensibilitate, curaj. Acest principiu, după unii autori, protejează juristul de a lua hotărîri pripite
şi nechibzuite, cere de la el o responsabilitate personală pentru soarta clientului, plasează în
primul rînd interesul clientului în defavoarea propriului interes .

- Principiul justiţiei, echităţii — acesta presupune corespunderea activităţii practice a

juristului cu statutul social al acestuia, cu meritele lui, cu recunoaşterea socială, muncii cu
recompensa, scopului cu mijloacele de atingere a lui, drepturilor cu obligaţiile, infracţiunilor
cu pedepsele. Dreptul are rolul de a asigura garanţii sociale, de a preveni încălcările în
căutarea dreptăţii, el nu permite ca o persoană să înveţe, iar alta nu, precum nu poate să judece
un nevinovat şi să elibereze un vinovat.

- Principiul legalităţii – acesta constă în faptul că, la formarea propriilor reguli de

comportament, juristul trebuie să se conducă de prescripţiile legislaţiei în vigoare, adică să
cunoască legea şi să acţioneze în strictă conformitate cu ea. Pentru o eficienţă mai mare
principiul legalităţii şi echităţii trebuie cumulate pentru excluderea mituirii, protecţionismului
şi a altor fenomene negative.

- Principiul adevărului – acesta presupune stabilirea în fiecare cauză juridică a unui adevăr
absolut. în căutarea adevărului, juristul trebuie să fie cinstit, în primul rînd cu sine însuşi, să
gîndească şi să cîntărească orice acţiune profesională, să aleagă metodele juridice adecvate,

6
încălcarea adevărului în orice etapă de examinare a cauzei juridice duce la un final deplorabil.
Cu atît mai mult cu cît concluziile trebuie să fie şi ele adevărate. In activitatea juridică trebuie
excluse duplicitatea şi incertitudinea în vorbire şi concluzii.

- Principiul pluralismului — acest principiu este susţinut doar de unii autori şi se manifestă
prin tolerarea poziţiei ideologice a clienţilor, a convingerilor politice sau religioase, a
apartenenţei de partid, a poziţiei sociale a lor. Acest principiu se bazează pe principiul general
al jurisprudenţei - prioritatea valorilor general umane în faţa unor reprezentări cu caracter
social, politico-ideologic, religios.

- Principiul activismului profesionist-juridic — acest principiu prevede o activitate cu scop

bine conturat a juristului profesionist în realizarea competenţei sale în limitele normei
juridice.

De asemenea, menționăm că unele dintre principiile anterior menționate sunt stipulate în

documente internaţionale, cum ar fi:

- Principii de bază ce se referă la independenţa instanţelor judecătoreşti, adoptate la

Congresul al Vll-lea al ONU „Pentru preîntîmpinarea criminalităţii şi atitudinea faţă de
infractori", din 26 august - 6 septembrie 1985, Milano .

- Principii generale ale eticii poliţieneşti, adoptate de Consiliul Europei la 9 mai 1979,
Rezoluţia nr.690 .

- Principii de bază ale rolului jurştilor în preîntîmpinarea criminalităţii şi reeducarea

infractorilor, adoptate la Congresul al VUI-lea al ONU, Havana, Cuba, 27 august - 7
septembrie 1990 .

7
Concluzie

8
 Surse bibliografice
1. Deontologia juridică, T. Mogreac, Chișinău 2005, 228 pag.
2. https://www.scribd.com/doc/302868489/Deontologia-juridica
3. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/etica-si-deontologia-
juridica/fundamentele-deontologiei/
4. http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/FUNDAMENTELE-
DEONTOLOGIEI23210141710.php
5. http://www.academia.edu/23871600/Test_nr._1
6. https://www.scribd.com/document/254774711/Izvoarele-si-importanta-deontologiei-
juridice
7. https://www.scribd.com/doc/81737042/Principiile-deontologice
8. http://www.academia.edu/9014330/Etica_si_deontologie_juridica