Determinarea impozitului pe profit

Cuprins
ARGUMENT...............................................................................................................................................4
Capitolul 1. Noţiuni generale despre impozit şi impozitul pe profit.............................................................5
1.1. Conţinutul şi rolul impozitului.....................................................................................................5
1.2. Rolul impozitelor.........................................................................................................................5
1.3. Elementele impozitului................................................................................................................6
1.4. Principiile impunerii....................................................................................................................7
1.4.1. Principiile de echitate fiscală (justeţii impunerii).................................................................8
1.4.2. Principiile de politică financiară..........................................................................................9
1.4.3. Principiile de politică economică.........................................................................................9
1.4.4. Principiile social – politice.................................................................................................10
1.5. Clasificarea impozitelor.............................................................................................................11
1.6. Impozitul pe profit.....................................................................................................................12
Capitolul 2. Prevederi legale privind impozitul pe profit...........................................................................15
2.1. Contribuabilii impozitului pe profit...............................................................................................15
2.2. Sfera de cuprinderea impozitului...................................................................................................15
2.3. Determinarea impozitului pe profit................................................................................................16
2.4. Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale........................................................................22
2.4.1. Declararea şi plata impozitului pe profit.................................................................................22
2.4.2. Depunerea declaraţiei de impozit pe profit.............................................................................22
Capitolul 3. Studiu de caz la S.C. “ELECTROPRECIZIA” S.A. SĂCELE.................................................25
3.1. Descrierea scurtă a entităţii S.C. Electroprecizia S.A. Săcele........................................................25
3.2. Produsele şi serviciile societăţii.....................................................................................................26
3.3. Obiectivele companiei...................................................................................................................26
3.4. Valorile companiei..........................................................................................................................26
3.5. Determinarea impozitului pe profit................................................................................................27
Bibliografie...............................................................................................................................................30

3
 Determinarea impozitului pe profit

ARGUMENT

În proiectul ce urmeazã, am ales tema „Determinarea impozitul pe profit”, întrucât

constituie un subiect controversat, despre care s-au scris pagini numeroase în literatura de
specialitate. Ca viitoare absolventă a liceului filiera tehnologică, profilul servicii, specializarea
tehnician în activități economice m-aș putea întâlni cu această problemă în activitatea mea
profesională.
Profitul este o formă de venit obţinut prin intermediul unei activităţi economice, ca
urmare a investirii unui capital. Această subliniere este foarte importantă, întrucât, în practică,
există situaţia în care o entitate desfăşoară o activitate producătoare de venit ce nu este calificată
drept profit, pentru că nu există intenţia obţinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate
susţinerii unei alte activităţii proprii entităţii respective. Este cazul persoanelor juridice fară scop
lucrativ.
Pe baza profitului impozabil de la sfârşitul anului fiscal se determină impozitul pe profit
de la sfârşit şi plăţile anticipate în contul impozitului pe profit pe tot parcursul anului fiscal
următor.
Impozitul pe profit este un impozit personal, iar în cadrul reformei fiscale din România,
impozitul pe profit ocupă un rol important atât în prisma contribuţiei sale la formarea veniturilor
bugetare, cât şi prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.
Impozitele personale privesc în mod direct persoana contribuabilului, care se impune fie
pe baza venitului lui global, fie din diferitele sale surse de venituri grupate în clase, cu luarea în
considerare a pasivului şi a sarcinilor sale familiale.
Lucrarea tratează impozitul pe profit în raport cu reglementările legale în vigoare.
Lucrarea de faţă se compune din trei capitole:
- capitolul 1 - Noţiuni generale despre impozit şi impozitul pe profit,
- capitolul 2 - Prevederi legale privind impozitul pe profit şi
- capitolul 3 - Studiu de caz la S.C. „ELECTROPRECIZIA” S.A. SĂCELE.

4
 Determinarea impozitului pe profit

Capitolul 1. Noţiuni generale despre impozit şi impozitul pe profit

Impozitul reprezintă punctul principal al fiscalităţii oricărui stat, a cărui conţinut a

evoluat în timp odată cu evoluţia statului şi a rolului acestuia în societate.
În cadrul acestei teme sunt abordate aspecte generale privind conţinutul şi rolul
impozitului, elementele impozitului, principiile impunerii, clasificarea impozitului şi noţiuni
introductive despre impozitul pe profit.

1.1. Conţinutul şi rolul impozitului

Impozitele1 reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea
persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice,
pentru satisfacerea necesităţilor de interes general.
Există diferite definiţii ale impozitului care diferă, în general, corespunzător modului în
care a fost perceput şi s-a impus de la o etapă sau alta în decursul istoriei.
Din diferitele definiţii se desprind unele caracteristici fundamentale ale impozitului, iar
acestea sunt: caracterul obligatoriu, sunt cu titlu definitiv şi nerambursabil, şi fără o
contraprestaţie directă şi imediată din partea statului.
Impozitul are caracter obligatoriu, în sensul că plata acestuia către stat este o sarcină
impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau
posedă un anumit gen de avere pentru care se datorează impozit potrivit unei legi adoptate de
puterea legislativă. Numai statul are dreptul să instituie impozite printr-un act de autoritate, fiind
o obligaţie prin constrângere care diminuează veniturile şi/sau averea contribuabililor.
Plăţile către stat, reprezentând impozite şi taxe, au caracter definitiv şi nerambursabil,
iar contribuabilii nu pot solicita un contraserviciu direct şi imediat din partea statului,
veniturile obţinute din impozite fiind alocate în mod nediferenţiat, pentru acoperirea cheltuielilor
publice care satisfac nevoile colective ale societăţii.
În România, potrivit prevederilor Constituţiei, impozitele şi taxele se stabilesc numai
prin lege aprobată de Parlament, şi în anumite condiţii, prin organele de stat locale.

1.2. Rolul impozitelor

1
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Cap.13, 13.1.Conţinutul şi rolul impozitelor, pag. 366.
5
 Determinarea impozitului pe profit

Rolul impozitelor2 de stat se prezintă pe plan financiar, economic şi social.

Cel mai important rol îl constituie cel pe plan financiar, deoarece impozitele constituie
principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor
publice ale statului.
Evoluţia impozitelor şi a taxelor caracterizată de o tendinţă de creştere continuă atât ca
mărime absolută cât şi relativă ca pondere în produsul intern brut, arată că în ultimele decenii s-a
accentuat rolul impozitelor pe plan economic şi social, concretizat în încercările statului de a
folosi impozitele şi ca mijloc de intervenţie în economie.
Rolul economic se manifestă prin faptul că, impozitele reprezintă nu numai un mijloc
de procurare a resurselor financiare publice, dar concomitent, şi un instrument de intervenţie a
statului pentru a încuraja sau a descuraja (pe calea suprataxării) anumite sectoare sau activităţi
economice, a comerţului exteriorşi a consumului anumitor produse.
Rolul social constă prin faptul că, impozitele se redistribuie, o parte din produsul intern
brut între diferitele categorii sociale, precum şi între persoane fizice şi juridice.
În lumea contemporană, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care
statul dispune pentru redistribuirea veniturilor şi a averii.

1.3. Elementele impozitului

Elementele constitutive ale impozitului sunt acele componente care contribuie la

desemnarea contribuabilului obligat la plata acestuia, stabilirea mărimii impozitului şi a
termenului de plată. Ca urmare, aceste componente sunt definitorii pentru stabilirea legislaţiei
fiscale3, care reglementează, alături de alte aspecte, şi elementele impozitelor, printre care se
numără: subiectul (plătitorul), suportătorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de
impunere, cota (sau cotele), asieta (modul de aşezare a impozitului) şi termenul de plată.
Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată la plata impozitului. De
exemplu, la impozitul pe profit, subiectul este societatea comercială, la impozitul pe clădiri sau
la impozitul pentru mijloacele de transport, subiectul este proprietarul bunului. Subiectul
impozitului poartă şi numele de contribuabil.
Uneori impozitul este transferat la buget de către o altă persoană, ca şi în cazul,
impozitului pe veniturile salariale datorat de angajaţi, care este calculat, reţinut şi vărsat la buget
de către angajator.
Suportătorul este persoana care suportă efectiv impozitul. În practică, în unele cazuri,
subiectul este şi suportătorul impozitului, ca de exemplu, impozitul pe salarii sau impozitul pe
2
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Cap.13, 13.1.Conţinutul şi rolul impozitelor, pag. 366.
3
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 13.2. Elementele impozitului, pag. 368.
6
 Determinarea impozitului pe profit

venit. Există însă situaţii, în care subiectul şi suportătorul sunt persoane diferite. Prin fenomenul
de transmiterea impozitului într-o măsură mai mare sau mai mică, sarcina fiscală a unei
persoane, se transpune în sarcina altei persoane. Acest fenomen este mai frecvent întâlnit la
impozitele indirecte, când în anumite condiţii, cotele de impunere se includ în preţul de
cumpărare al bunurilor şi serviciilor, pe care îl măreşte.
Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. La impozitele directe,
obiectul impunerii estevenitul sau averea, în timp ce la impozitele indirecte, materia supusă
impozitării poate fi produsul care face obiectul vânzării, serviciul prestat, bunul importat.
Unitatea de impunere serveşte la exprimarea dimensiunii materiei impozabile,
folosindu-se o anumită unitate de măsură, cum ar fi, unitatea monetară pentru impozitul pe venit,
metrul pătrat pentru impozitul pe clădiri, hectarul de teren pentru impozitul funciar.
Sursa impozitului ne arată provenienţa plăţii impozitul, care poate fi din venit sau din
avere. Uneori sursa coincide cu obiectul impunerii, cum este cazul impozitelor pe venit.
Impozitul pe avere se plăteşte, de regulă, din venitul obţinut de pe urma averii şi nu din averea
propriu-zisă.
Cota (cotele) impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere.
Impozitul poate fi stabilit în sumă fixă sau în cote procentuale (proporţionale, progresive sau
regresive).
Asieta (modul de aşezare a impozitului) reprezintă totalitatea măsurilor care se iau în
considerare de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea
obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat
statului.
Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie plătit, după care se aplică
majorări de întârziere şi alte măsuri de recuperare prevăzute de lege.

1.4. Principiile impunerii

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii care au ca scop stabilirea

impozitului datorat bugetului de către un contribuabil persoană fizică sau juridică. Aceasta are
atât o latură economică, socială şi politică, cât şi una tehnică.
Politic vorbind, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit introdus să răspundă
anumitor cerinţe, să fie în concordanţă cu anumite principii.
Având în vedere partea tehnică, impunerea este concretizată în metode şi tehnici utilizate
pentru determinarea mărimii impozabile şi a cuantumului de plată. Aceste aspecte pot fi
aprofundate în cadrul disciplinei Fiscalitate, şi sunt legate de modul de aşezare a impozitului
7
 Determinarea impozitului pe profit

(care reprezintă totalitatea măsurilor luate de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea şi stabilirea mărimii materiei impozabile şi determinarea
impozitului datorat).
Stabilirea obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice şi juridice, presupune abordarea lor
şi din punct de vedere economic, social şi politic. Se urmăreşte ca impozitele să răspundă
anumitor cerinţe, ca reguli generale stabilite de-a lungul timpului, pentru a fi în concordanţă cu
anumite principii.
Primele principii au fost formulate de Adam Smith 4, (reprezentant al economiei politice
clasice), iar acestea erau următoarele:
a) justeţea impunerii (sau echitatea fiscală), care se referă la stabilirea impozitelor în
funcţie de capacitatea de plată a fiecărui contribuabil. Prin promovarea acestui principiu
se urmărea anularea privilegiilor, de care beneficiau nobilii şi clerul legat de impozitele
directe şi participarea tuturor supuşilor statului la acoperirea cheltuielilor publice pe
măsura veniturilor obţinute.
b) certitudinea impunerii, care constă în faptul că, mărimea impozitelor trebuie să fie
certă, iar termenele, modalitatea şi locul de plată să fie bine stabilite şi cunoscute. Acest
impozit a urmărit, apariţia inexistenţei bunului plac în stabilirea şi încasarea impozitelor.
c) randamentul impozitului, a însemnat ca sistemul fiscal să asigure încasarea impozitelor
cu un minim de cheltuieli şi să fie cât mai puţin apăsător pentru contribuabili;
d) comoditatea perceperii, se referă la faptul că, impozitele trebuie să fie percepute la
termenul şi modul cel mai convenabil pentru contribuabil.
Aceste principii rămân de actualitate şi în prezent, dar pot fi extinse şi grupate astfel 5:
principii de echitate fiscală, principii de politică financiară, principii de politică economică şi
principii social – politice.

1.4.1. Principiile de echitate fiscală (justeţii impunerii)

Reprezintă înfăptuirea dreptăţii sociale în materie de impozite. Pentru respectarea
echităţii fiscale, este necesară ca impunerea să respecte îndeplinirea mai multor condiţii:
a) Stabilirea minimului neimpozabil, scutirea de impozit a unui venit minim, care permite
satisfacerea nevoilor de trai decent. Minimul neimpozabil poate fi stabilit numai în cazul
impozitelor directe, mai ales la impozitele pe venit.
b) Sarcina fiscală,se defineşte în funcţie de puterea contributivă a fiecărui plătitor, precum
şi a situaţei personale a acestuia.

4
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 13.3. Principiile impunerii, pag. 369.
5
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 13.3. Principiile impunerii, pag. 370-379.
8
 Determinarea impozitului pe profit

c) Impunerea generală cuprinde toate categoriile sociale, toate persoanele care realizează
venituri sau care deţin o anumită avere, cu excepţia celor care se află la nivelul minimului
neimpozabil.
Un rol important în respectarea echităţii fiscale îl are cota de impunere, care determină
mărimea impozitului considerat. Impunerea în cote procentuale se poate regăsi sub forma
impunerii în cote proporţionale, progresive şi regresive.

1.4.2. Principiile de politică financiară

Vizează aspecte cum sunt: un randament fiscal ridicat, stabilitatea şi elasticitatea
impozitului. Randamentul fiscal ridicat se obţine în următoarele condiţii:
a) impozitul să aibă caracter universal, să fie plătit de toate persoanele fizice şi juridice care
obţin venituri sau posedă bunuri impozabile;
b) să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere a unei părţi din materia impozabilă;
c) volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea şi perceperea
impozitelor să fie cât mai redus.
Un impozit este considerat stabil atunci când randamentul rămâne constant de-a lungul
ciclului economic, adică să nu înregistreze fluctuaţii importante în condiţiile fluctuaţiilor ciclice
ale economiei.
Elasticitatea impozitului se referă la capacitatea acestuia de adaptare la necesităţile
conjuncturale de venituri ale statului.

1.4.3. Principiile de politică economică

Cu ocazia introducerii unui impozit, statul urmăreşte realizarea mai multor obiective.
Un obiectiv se referă la procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, apoi de
folosirea impozitului ca instrument de impulsionarea a dezvoltarii unor ramuri sau subramuri
economice, de stimulare ori de reducere a productiei sau a consumului unor marfuri.
Impozitele pot fi folosite, concomitent cu alte instrumente, pentru actualizarea situaţiei
economice. În vederea combaterii inflaţiei, se recurge şi la majorarea impozitului. Un nivel
ridicat al fiscalităţii6, poate prejudicia creşterea economică prin impactul advers asupra ofertei de
locuri de muncă, fenomenului de economisire, precum şi asupra dorinţei de investire şi inovare.
Utilizare impozitelor ca mijloace de intervenţie în economie trebuie făcută cu multă
precauţie, urmărind ca prin intermediul lor să se stimuleze, atăt cererea şi oferta, deoarece în caz
contrar poate fi afectat echilibrul macroeconomic.

6
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 13.3. Principiile impunerii, pag.379.
9
 Determinarea impozitului pe profit

1.4.4. Principiile social – politice

Prin politica fiscală promovată7, statul poate urmării şi realizarea unor obiective sociale,
cum ar fi acordarea de fiscalităţi fiscale contribuabililor cu venituri mici sau care au numeroase
persoane în întreţinere. De asemenea, partidele de guvernământ promovează o politică fiscală în
concordanţă cu interesele grupurilor sociale pe care le reprezintă, iar prin măsuri cu caracter
fiscal, caută să-şi menţină influenţa în rândurile diferitelor categorii sociale, mai ales în perioada
premergătoare a alegerilor.
În România, impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal se bazează pe următoarele
principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri,
cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite
pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le
revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în
funcţie de mărimea acestora. Sub forma enunţată în Codul fiscal, prin instituirea de cote
progresive, acest principiu avea în vedere faptul că puterea contributivă a diferitelor
categorii sociale creşte pe măsură ce acestea obţin venituri mai mari sau posedă averi mai
importante.
Acest principiu nu se mai respectă în forma iniţială, prin instituirea cotei unice de
impozitare, dar se asigură echitatea fiscală prin faptul că dacă se are în vedere drept
criteriu mărimea impozitului, atunci fiecare contribuabil suportă un impozit proporţional
cu venitul realizat;
d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului
fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru
persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către
acestea a unor decizii investiţionale majore.
Fiecare impozit nou introdus trebuie să corespundă cerinţelor, principiilor de echitate,
de politică financiară, economică şi socială. Aceste principii sunt interpretate frecvent de cei care
deţin puterea politică.

7
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 13.3.4. Principii social - politice, pag.379.
10
 Determinarea impozitului pe profit

1.5. Clasificarea impozitelor

Diversitatea impozitelor existente poate fi clasificată după o serie de criterii ştiinţifice8,

în funcţie de nevoile de analiză şi de rolul acestora, după următoarele criterii:
- trăsăturile de formă şi fond;
- obiectul impunerii;
- scopul urmărit de autoritatea publică prin introducerea lor;
- frecvenţa realizării;
- cota de impozitare aplicată;
- clasificarea administrativă.
a) după trăsăturile de fond şi de formă se disting:
Impozite directe
Se stabilesc după sarcina contribuabililor, şi la rândul lor, acestea pot fi:
- reale – stabilite în legătură cu anumite obiecte materiale (impozitul pe clădiri,
funciar, activităţi industriale, comerciale şi profesii libere, impozitul pe mijloacele
de transport, impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc);
- personale – vizează persoana şi posibilităţile sale contributive (impozitul pe
venit, contribuţii privind securitatea socială şi impozitul pe avere).
Aceste impozite se încasează de la subiectul impozitului la anumite termene stabilite
anterior. În cazul acestor impozite subiectul şi suportatorul sunt, una şi aceeaşi persoană, deşi în
practică, uneori acestea nu coincid.
Impozite indirecte
Se percep (pe cheltuieli) cu prilejul vânzării unor bunuri, prestări de servicii cum ar fi
taxa pe valoarea adăugată, accize, taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare, impozitul pe
spectacole, activităţi hoteliere, dar în acelaşi timp al importului ori exportului.
În cazul impozitelor indirecte, prin lege se atribuie, calitatea de subiect (plătitor) al
impozitului altei persoane fizice sau juridice decât al suportatorului acestuia.
b) după obiect:
- impozite pe venit;
- impozite pe avere;
- impozite pe cheltuieli.
c) după scopul urmărit:
- impozite financiare – au scopul principal de procurare a resurselor financiare.

8
Văcărel iulian, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 13.6. Clasificarea impozitelor, pag. 387.
11
 Determinarea impozitului pe profit

Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii

cheltuielilor publice, cum ar fi impozitele pe venit şi taxele de consumaţie;
- impozite de ordine – au scopul de a realiza un obiectiv (de exemplu, a limita consumul
unor bunuri considerate nocive, ca băuturile alcoolice şi tutunul).
Se urmăreşte limitarea consumului acestora, având în vedere efectul lor nociv asupra
sănătăţii persoanelor care le consumă.
d) după frecvenţa cu care se realizează:
- impozite permanente – sunt predominante, şi se încasează periodic, de regulă anual;
- impozite incidentale – se introduc şi se încasează o singură dată (de exemplu: impozitul
pe averea sau pe profiturile excepţionale de război).
e) după instituţia care le administrează:
În statele cu structura federala, distingem:
- impozite federale;
- impozite ale statelor, proviincilor sau regiunilor membre ale federatiei;
- impozite locale.
În statele de tip unitar, cum este şi România, avem următoarele impozite:
- impozite ale administraţiei publice centrale;
- impozite ale administraţiei publice locale.
Clasificarea impozitelor a avut un rol fundamentar în delimitarea fiecărei categorii de
impozit atât din punct de vedere fiscal, cât şi contabil.

1.6. Impozitul pe profit

Stabilirea impozitului pe profit9 realizat de persoanele juridice, în unele ţări folosesc

acelaşi sistem de impunere ca şi în cazul persoanelor fizice, iar în altele se practică un sistem
distinct. Modul în care se realizează impunerea profitului realizat de persoanele juridice este
determinat de organizarea acestora, ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital.
Profitul obţinut de o societate de capital, se repartizează atât acţionarilor sub formă de
dividende, proporţional cu participarea lor la capital, cât şi pentru constituirea unor fonduri.
Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor sisteme de
impunere a veniturilor realizate de societăţile de capital, şi anume:
a) O primă modalitate este aceea a impozitării de două ori când se impune mai întai
profitul total obţinut de societatea de capital şi apoi separate profitul repartizat
acţionarilor sub forma de dividend. În cazul acestui sistem, considerat clasic,

9
Iulian Văcărel, Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Capitolul 14.3. Impozitele personale, pag.401.
12
 Determinarea impozitului pe profit

partea din profit repartizată acţionarilor este impusă de două ori, o dată la
societate şi a doua oară la acţionari.
b) A doua modalitate constă în impunerea numai a dividendelor, în timp ce partea
din profit este lăsat la dispoziţia societăţii de capital, este scutită de impozit.
Practicarea unei astfel de impuneri este avantajoasă pentru societăţile de capital şi
vizează stimularea acestora în plasarea profitului realizat în noi investiţii.
c) A treia modalitate se caracterizează prin faptul că, se impune numai partea din
profit care rămane la dispoziţia societăţii de capital, iar dividendele repartizate
acţionarilor nu se supun impozitării. În acest caz, se încalcă principiul echităţii
fiscale, deoarece se elimină de la impunere dividendele realizate de acţionari.
d) A patra modalitate presupune impunerea separată mai întăi a dividendelor
repartizate acţionarilor şi apoi a părţii din profit rămase la dispoziţia societăţii de
capital.
Începând cu 1 ianuarie 200710, dată aderării României la Uniunea Europeană sunt
neimpozabile următoarele:
- dividendele primite de o persoană juridica română, în calitate de societate-mamă, de la o
filială aflată într-un stat membru, dacă persoană juridica română îndeplinește cumulativ
condițiile prevăzute de lege;
- dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine.
Pentru calculul profitului impozabil sunt acceptate drept cheltuieli deductibile, numai
acele cheltuieli care sunt strict aferente realizării veniturilor impozabile. Printre acestea se
regăsesc şi cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat,
cheltuielile pentru marketing, cheltuielile de cercetare.
Pe lângă cheltuielile celor menţionate mai sus, care sunt integral deductibile, există şi
cheltuieli cu deductibilitate limitată. Printre cheltuielile cu deductibilitate limitată figurează:
- cheltuieli de protocol;
- cheltuieli reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori;
- cheltuieli cu provizioane şi rezerve;
- cheltuieli cu amortizarea;
- cheltuieli cu dobânda şi diferenţele de curs valutar.
De menţionat este faptul că, cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar pot fi
integral deductibile dacă îndeplinesc anumite condiţii. Astfel, cheltuielile cu dobânzi sunt
integral deductibile, dacă gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.
Gradul de îndatorare a capitalului (Gî) se calculează cu ajutorul formulei:

10
Legea privind Codul fiscal nr.571/2003, art.20.
13
 Determinarea impozitului pe profit

încare: Ci= capitalul împrumutat cu termen de rambursare mai mare de un an

Cp = capitalul propriu stabilit ca medie a valorilor existente la începutul anului şi
sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit.

Ca exemple de cheltuieli nedeductibile putem menţiona:

- cheltuieli cu impozitul pe profit datorat;
- amenzile, majorările şi penalităţile de întârziere datorate statului român sau unor
autorităţi străine;
- cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului, cu
excepţia celor făcute cu plata primelor de asigurare pentru accidente de muncă,
boli profesionale şi risc profesional;
- cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile;
- cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele veniturilor
contribuabilului.
În vederea stabilirii impozitului pe profit, contribuabilii sunt obligaţi să depună la
organele fiscale o declaraţie de impunere anuală. Pierderea anuală menţionată în declaraţia de
impozit pe profit se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii cinci ani
consecutiv, cu respectarea prevederilor legale.
Cota de impozit pe profit, conform legii în vigoare, este de 16%.
Această cotă se practică de la începutul anului 2005, când a avut loc o relaxare fiscal
prin reducerea cotei de impozitare a profitului de la 25% la 16%, care de altfel este o cotă unică
utilizată şi pentru impozitarea veniturilor realizate de persoanele fizice.
Referitor la plata impozitului pe profit de către contribuabili, menţionăm că începând
cu anul 2008, se generalizează obligaţia de a plăti impozit pe profit anual cu plăţi anticipate
efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflaţie.
Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit.

14
 Determinarea impozitului pe profit

Capitolul 2. Prevederi legale privind impozitul pe profit

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariţie este legată de
existenţa statului şi a banilor.

2.1. Contribuabilii impozitului pe profit

Conform legii11, sunt obligate la plata impozitului pe profit, denumite în continuare

contribuabili:
a) persoanele juridice române, cu excepţiile prevăzute la alin. (2);
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent/mai multor sedii permanente în România;
c) persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România;
d) persoanele juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la art. 12 lit. h);
e) persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene.
Nu intră sub incidenţa prezentului titlu următoarele persoane juridice române12:
a) Trezoreria Statului;
b) instituţia publică, înfiinţată potrivit legii, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate de
aceasta;
c) Academia Română, precum şi fundaţiile înfiinţate de Academia Română în calitate de
fondator unic, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate de acestea;
d) Banca Naţională a României;
e) fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
f) fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
g) fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute
ca asociaţii de proprietari, cu excepţia celor care obţin venituri din exploatarea proprietăţii
comune, potrivit legii.

2.2. Sfera de cuprinderea impozitului

Impozitul pe profit se aplică13 după cum urmează:

a) în cazul persoanelor juridice române, al persoanelor juridice străine având locul de
exercitare a conducerii efective în România, precum şi al persoanelor juridice cu sediul
11
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art.13. Contribuabili –
alin.(1).
12
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art.13. Contribuabili –
alin.(2).
13
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art. 14.
15
 Determinarea impozitului pe profit

social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, asupra profitului impozabil

obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;
b) în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil
atribuibil sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil la nivelul sediului
permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale;
c) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri astfel cum sunt prevăzute la
art. 12 lit. h), asupra profitului impozabil aferent acestora.

2.3. Determinarea impozitului pe profit

Rezultatul fiscal se calculează14 ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile înregistrate

conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile şi
deducerile fiscale şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal
se iau în calcul şi elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, potrivit normelor metodologice,
precum şi pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile art. 31.
Asupra profitului impozabil se aplică cota de impozit15 pe profit care este de 16%.
Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere
fiscală.Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
Anul fiscal16este anul calendaristic.
În scopul determinării rezultatului fiscal17, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze în
registrul de evidenţă fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, potrivit alin. (1),
precum şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, în acelaşi an fiscal,
inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 2518.
La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile19:
a) dividendele primite de la o persoană juridică română;
b) dividende primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a
unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la
art. 24 alin. (5) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri,
dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine la persoana juridică străină din
statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile aplicabile, pe o perioadă
14
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art. 19 alin. (1).
15
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art. 17.
16
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art.16.
17
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art. 19 alin. (7).
18
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art. 25.
19
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art. 23 Venituri
neimpozabile.
16
 Determinarea impozitului pe profit

neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie
dividende;
c) valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii
nominale a titlurilor de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor,
beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare.
Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului
social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor
aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. i) şi j);
d) veniturile din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-
a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a
acordat deducere, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi pentru care
nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca
urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice sau ca urmare a majorării
capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
e) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară;
f) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor
biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de
raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale,
respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după
caz;
g) veniturile reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe,
terenurilor, imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreşterile
anterioare aferente aceleiaşi imobilizări;
h) veniturile prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri ca fiind neimpozabile
aprobate prin acte normative;
i) veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu
care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data
evaluării/reevaluării/vânzării/inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an
minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu
intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare

17
 Determinarea impozitului pe profit

deţinute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care
România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
j) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice
străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei
impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o
perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse
operaţiunii de lichidare;
k) sumele colectate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităţilor de finanţare a
gestionării deşeurilor;
l) veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii,
titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau
moştenitorii legali ai acestora;
m) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
n) veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în condiţiile în
care se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi
statul străin respectiv, iar convenţia respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri
metoda scutirii;
o) sumele primite ca urmare a restituirii cotei - părţi din aporturile acţionarilor/asociaţilor,
cu ocazia reducerii capitalului social, potrivit legii.
Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile 20 cheltuielile
efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte
normative în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către
camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.
Cheltuielile cu salariile21 şi cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit
titlului IV sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, cu excepţia celor
reglementate la alin. (3) şi (4).
Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
a) cheltuielile de protocol22 în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la
care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol. În cadrul
cheltuielilor de protocol se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată
colectată potrivit prevederilor titlului VII, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu
valoare mai mare de 100 lei;

20
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015 art.25, alin(1).
21
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art.25 alin (2).
22
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art.25 alin (3).
18
 Determinarea impozitului pe profit

Stabilirea cheltuielilor nedeductibile se prezintă astfel:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat
Rulajul creditor al contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” înregistrat la nivelul
trimestrului anterior celui de calcul. Sunt incluse în această categorie şi:
- sumele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent;
- impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate.
De asemenea, sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în
numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România,
precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat în conformitate cu reglementările
contabile aplicabile.
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate către
autoritățile române/străine
Noul Cod fiscal aduce aici o clarificare necesară, în sensul în care sunt excluse din
categoria cheltuielilor nedeductibile dobânzile, majorările de întârziere şi penalităţile datorate
autorităţilor române sau străine ca urmare a derulării unor contracte încheiate cu acestea.
În acest sens, prin autorităţi române sau străine se înţelege instituţiile, organismele si
autorităţile din România şi din străinătate care urmăresc şi încasează amenzi, dobânzi/majorări şi
penalităţi de întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile
constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea
adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII – Taxa pe
valoarea adăugată23;
d) cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de
plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață
pentru aceste bunuri sau servicii.
Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, fără a se limita
la acestea, următoarele:
- bunurile, mărfurile şi serviciile acordate acţionarilor sau asociaţilor, precum şi
lucrările executate în favoarea lor;
- cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora.
e) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile
În noul Cod fiscal s-au introdus prevederi ce vizează situaţia în care evidenţa contabilă
nu asigură informaţia necesară identificării acestor cheltuieli. În acest caz, la determinarea

23
Ordonanţa de Urgenţă Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, Titlul VII – Taxa pe
valoarea adăugată.
19
 Determinarea impozitului pe profit

rezultatului fiscal se iau în calcul cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte

cheltuieli comune ale contribuabilului, prin utilizarea unor chei corespunzătoare de repartizare a
acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor neimpozabile în totalul veniturilor înregistrate
de contribuabil.
f) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte servicii, prestate
de o persoană situată într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în
baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii;
g) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele şi riscurile asociate activităţii
contribuabilului
Din această categorie sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare care privesc
bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru
care este autorizat contribuabilul sau folosite în cadrul unor contracte de închiriere ori de leasing,
potrivit clauzelor contractuale.
h) cheltuielile de sponsorizare
Cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private,
acordate potrivit legii, contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit
prevederilor legii nr.32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările si completarile ulterioare, şi
ale legii bibliotecilor nr.334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum
şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat
la nivelul valorii minime dintre următoarele:
- valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% din cifra de afaceri; pentru situaţiile în care
reglementările contabile aplicate nu definesc indicatorul, cifra de afaceri, acestă
limită se determină potrivit normelor;
- valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.
i) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor, pentru partea neacoperită de
provizion, potrivit art. 26 – Provizioane/ajustări pentru depreciere și rezerve din Codul
fiscal. Această categorie nu a suferit modificări în actuala legislație.
j) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor în alte cazuri decât
următoarele:
- procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
- debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
- debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau
lichidat, fără succesor;
- debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întregul
patrimoniu. Dificultăţile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al
debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamităţi

20
 Determinarea impozitului pe profit

naturale, epidemii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau
economice, conjuncturi externe şi în caz de război.
k) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă care au la bază un document emis de un
contribuabil declarat inactiv
Declararea ca inactiv se face conform prevederilor Codului de procedură fiscală. Sunt
exceptate cheltuielile aferente achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare
silită şi/sau achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura
falimentului potrivit Legii nr. 85/2014. Această excepţie este valabilă de la data de 1 ianuarie
2016.
l) cheltuielile cu taxele, contribuţiile şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau
asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care
depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute de lege și
taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerțși
industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale;
m) cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care,
ca urmare a efectuării unei reevaluări potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se
înregistrează o descreștere a valorii acestora. Remarcăm introducerea situației de
reevaluare a imobilizărilor necorporale. În plus, se vorbește despre reevaluare, și nu
despre depreciere;
n) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaţilor în instrumente de capitaluri cu decontare în
acţiuni sau în numerar
Acestea reprezintă elemente similare cheltuielilor la momentul acordării efective a
beneficiilor, dacă sunt impozitate conform titlului IV – Impozitul pe venit.
Cheltuielile cu beneficii în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar au fost introduse în
categoria cheltuielilor nedeductibile de la data de 1 ianuarie 2016.
o) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca
fiind legate de fapte de corupție;
p) cheltuielile din evaluarea/reevaluarea titlurilor de participare, dacă la data
evaluării/reevaluării sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 23 lit. i) din Codul fiscal,
respectiv:
- titlurile de participare sunt deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană
juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de
evitare a dublei impuneri;
- contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul
social al persoanei juridice la care are titlurile de participare.

21
 Determinarea impozitului pe profit

2.4. Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale

2.4.1. Declararea şi plata impozitului pe profit

Calculul, declararea şi plata impozitului pe profit24, cu excepţiile prevăzute de prezentul

articol, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii
trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se
efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art.
42.
Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare,
pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă
procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.
Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), pot opta pentru calculul,
declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial.
Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
Pentru aplicarea sistemului de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial, indicele preţurilor de consum necesar pentru actualizarea plăţilor
anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15 aprilie a
anului fiscal pentru care se efectuează plăţile anticipate.

2.4.2. Depunerea declaraţiei de impozit pe profit

Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit 25 până la

data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin.
(5) lit.a) şi b), alin. (16) şi (17), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit pe baza datelor
din bilanţul contabil anual, până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) au obligaţia să
depună o declaraţie anuală de impozit pe profit 26 şi să plătească impozitul pe profit aferent anului
fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea anului fiscal
modificat, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 41 alin. (5) lit. a) şi b), alin. (16) şi (17),
care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor
alineate.

24
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art. 41 alin (1).
25
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art.42, alin. (1).
26
Ordonanţa de Urgenţã Nr.79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2015, art.42, alin. (2).
22
 Determinarea impozitului pe profit

Declaraţia se întocmeşte în douã exemplare de toţi plătitorii de impozit pe profit.

Circulă în original la organul fiscal şi în copie la plătitorul de impozite şi taxe.
Se arhivează la dosarul fiscal al plătitorului de impozite şi taxe.

2.4.3. Controlul fiscal al impozitului pe profit

Direcţia generală de control fiscal (D.G.C.F.) este structura Ministerului Finanţelor care
pune în aplicare politica guvernamentală în domeniul impozitelor şi taxelor. Prin intermediul
controlului fiscal, D.G.C.F. urmăreşte, analizează şi verifică, pe baza raportărilor lunare,
trimestriale şi anuale ale unităţilor teritoriale, precum şi prin deplasări la faţa locului, modul de
realizare a veniturilor bugetare formate din impozite şi taxe.27
„Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii,
legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform
legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare
a evaziunii fiscale.”28
„Obligaţiile fiscale cuprind:
- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele datorate,
taxele, contribuţiile la fondurile speciale;
- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele
legale, impozitele,
- obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la
termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;
- orice alte obligaţii legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în
aplicarea legilor fiscale.”29
În capitolul trei se prezintă studiul de caz la S.C. Electroprecizia S.A. Săcele, ce
urmăreşte şi din punct de vedere practic determinarea impozitului.

27
Pereş Ion, Controlul economic financiar, pag. 197, ed. Mirton, Timişoara 2000
28
O.G. nr 70/1997, modificată prin Ordonanţa nr 62/2002, articolul 1
29
O.G. nr 70/1997, modificată prin Ordonanţa nr 62/2002, articolul 3

23
 Determinarea impozitului pe profit

Capitolul 3. Studiu de caz la S.C. “ELECTROPRECIZIA” S.A. SĂCELE

3.1. Descrierea scurtă a entităţii S.C. Electroprecizia S.A. Săcele

Numele entităţii: S.C. ELECTROPRECIZIA S.A.

Număr de înregistrare: Oficiul Registrului Comerţului: J08/56/1991
Cod fiscal: RO1128645
Forma juridică a entităţii: Societate pe acţiuni (S.A.)
Sediul social: Str. Parcului nr. 18, cod 505600, Săcele, jud. Braşov, România
Telefon: 0268/273 333 sau 0268/275 610
Fax: 0268/273 948 sau 0268/273 031
Tipul activităţii principale şi codul CAEN sunt:
Cod CAEN 2711: Fabricarea motoarelor, generatoarelor şi transformatoarelor electrice.
Cod CAEN 2931: Fabricarea de echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule şi
pentru motoare de autovehicule.
Cod CAEN 2611: Fabricarea subansamblelor electronice ( module).
Cod CAEN 2453: Turnarea metalelor neferoase usoare.
Cod CAEN 2562: Operaţiuni de mecanică generală.
Cod CAEN 3312: Repararea maşinilor.
Natura capitalului social : 100% capital privat roman.
Capitalul social subscris : 42.488.201, 70 lei
Acreditări/certificări: ISO 9001, ISO/TS 16949, ISO 14001, OHSAS 18001
Obiective strategice sunt următoarele:
- satisfacerea aşteptărilor în termeni de profitabilitate a acţionarilor şi a celorlalţi
detinatori de interese;
- îmbunătăţirea continuuă a calităţii produselor, în strănsă legatură cu obiectivele de
calitate ale clienţilor;
- creşterea productivităţii, îmbunătăţirea proceselor, ca principalele pârghii de
maximizare a eficienţei economice;
- dezvoltarea de noi produse solicitate pe piaţa internă şi externă;
- motivarea şi instruirea continuuă a salariaţilor, creşterea nivelului profesional, în
vederea obţinerii de rezultate economice superioare.

24
 Determinarea impozitului pe profit

3.2. Produsele şi serviciile societăţii

S.C. Electroprecizia S.A. posedă echipamente şi tehnologii moderne care îi permit să

livreze prompt, la preţuri competitive, cele mai variate produse, la un nivel ridicat al
performanţelor şi fiabilităţii, fiind astfel un bun partener de afaceri atât pe piaţa internă, cât şi pe
cea internatională. În prezent, portofoliul de produse al S.C. Electroprecizia S.A. se compune din
urmatoarele familii de produse:
- Motoare electrice asincrone;
- Echipament electric auto pentru industria de automobile;
- Componente pentru întrerupătoare automate de joasă tensiune;
- Acţionări electronice de la distanţă;
- Renovare alternatoare şi demarări;
- Proiectare şi execuţie de SDV – uri.
S.C. Electroprecizia S.A. şi-a diversificat activitatea prin abordarea unor activităţi noi
din domeniul serviciilor:
Servicii de transport intern şi international de marfa prin intermediul S.C.
TRAMAR S.A. la care Electroprecizia este acţionar majoritar.

3.3. Obiectivele companiei

Să producă şi să furnizeze cu promptitudine şi la cele mai înalte standarde de calitate

servicii variate şi produsele pe care le comercializează cu succes: motoare electrice, generatoare,
echipament electric şi produse auxiliare, toate aflate în permanentă dezvoltare.

3.4. Valorile companiei

Electroprecizia S.A. oferă clienţilor săi produse şi servicii care contribuie la întărirea
principalelor valori ale companiei:
- calitatea produselor;
- respect pentru clienţi;
- tradiţie;
- încredere;
- profesionalism.

3.5. Determinarea impozitului pe profit

25
 Determinarea impozitului pe profit

În continuare se prezintă determinarea impozitului pe profit, având la bază datele

financiare aferente anului 2016.
Formula de calcul a impozitului pe profit este:
Profit impozabil = venituri totale – cheltuieli totale – venituri neimpozabile + cheltuieli
nedeductibile
Impozitul pe profit = Profit impozabil * 16%
Observație
S-a atins limita maximă a rezervei legale de 20% din capitalul social subscris vărsat.

Calculul impozitului pe profit pe cele patru trimestre:

Trim. I. 01.01.2016 – 31.03.2016:

Total venituri = 1.000.000 lei
Total cheltuieli = 600.000 lei din care :
Cheltuieli cu amenzi = 100.000 lei
Venituri neimpozabile, din care:
Titluri de participare noi = 300.000 lei (30.000 acţiuni * 10 lei/acţiune)

Profit impozabil = 1.000.000 lei – 600.000 lei - 300.000 lei + 100.000 lei = 200.000 lei

Impozitul pe TRIM I. = 200.000 lei * 16% = 32.000 lei

Trimestrul II. 01.01.2016 – 30.06.2016:

Total venituri = 2.020.000 lei

Total cheltuieli = 1.350.000 lei din care:

Cheltuieli cu amenzi = 250.000 lei

Cheltuieli cu impozitul pe profit pe TRIM I: 32.000 lei

Venituri neimpozabile = 300.000 lei

Cheltuieli nedeductibile = 250.000 lei + 32.000 lei = 282.000 lei

Profit impozabil = 2.020.000 - 1.350.000 - 300.000 + 282.000 = 652.000 lei

Impozitul pe TRIM I si II = 652.000 * 16% = 104.320 lei

Impozitul pe TRIM II = 104.320 – 32.000 = 72.320 lei

26
 Determinarea impozitului pe profit

Trimestrul III. 01.01.2016 – 30.09.2016:

Total venituri = 4.150.000 lei

Total cheltuieli = 2.175.000 lei din care:

Cheltuieli cu amenzile = 425.000 lei

Cheltuieli cu impozitul pe profit TRIM I şi TRIM II = 104.320 lei

Venituri neimpozabile = 300.000 lei

Profit impozabil = 4.150.000 - 2.175.000 - 300.000 + 425.000 + 104.320 = 2.204.320 lei

Impozitul pe TRIM I, TRIM II, TRIM III = 2.204.320 * 16% = 352.691 lei

Impozit pe TRIM I = 32.000 lei

Impozit pe TRIM II = 72.320 lei

Impozit pe TRIM III = 352.691 - 32.000 - 72.320 = 248.371 lei

Trimestrul IV. 01.01.2016 – 30.06.2016:

Total venituri = 6.550.000 lei

Total cheltuieli = 3.105.000 lei din care:

Cheltuieli cu amenzile = 615.200 lei

Cheltuieli de sponsorizare = 4.200 lei

Cheltuieli cu impozit pe profit = 352.691 lei

Venituri neimpozabile = 300.000 lei

Profit impozabil = 6.550.000 - 3.105.000 - 300.000 + 615.200 + 352.691 + 4.200 =

= 4.117.091 lei

Impozitul pe TRIM I + TRIM II + TRIM III + TRIM IV = 4.117.091 * 16% =

= 658.735 lei
Impozitul pe TRIM IV = 658.735 - 352.691 = 306.044 lei

Reducerea de impozit aferentă cheltuielilor de sponsorizare:

27
 Determinarea impozitului pe profit

- cifra de afaceri x 0,5% = 6.250.000 x 0,5% = 31.250 lei

- impozit pe profit datorat x 20% = 658.735 x 20% = 131.747 lei
- impozit pe profit de plată pe trim. IV = 306.044 – 4.200 lei = 301.844 lei

Concluzii

Având în vedere calculul prezentat anterior, putem observa faptul că determinarea

impozitului pe profit este în mare parte influenţată de creşterea cheltuielilor nedeductibile în
toate cele patru trimestre.
Datorită sponsorizării acordate în trimestrul patru al anului 2016, impozitul pe profit a
scăzut, ceea ce reprezintă o situaţie favorabilă pentru societate, având în vedere cifra de afaceri
ridicată în acelaşi timp.
Modificarea continuă a reglementărilor din domeniul impozitului pe profit, face ca atât
activitatea organelor de control cât şi a contribuabililor să fie îngreunată. Organele de control
trebuie să cunoască normele în vigoare, dar şi cele abrogate pentru a-şi putea desfăşura în bune
condiţii activitatea de control a contribuabililor în ceea ce priveşte calcularea, înregistrarea şi
plata obligaţiilor către bugetul de stat, bugetele locale şi celelalte fonduri speciale.
De asemenea consider că problemele fiscale şi bugetare joacă un rol esenţial în
economia de piaţă. Impozitele fiind legate de existenţa statului, sunt în acelaşi timp subordonate
funcţiilor acestuia, reprezentând unul din cele mai vechi şi tradiţionale mijloace financiare, la
dispoziţia sa. Impozitul pe profit este o sursă de finanţare importantă la bugetul statului,
necalcularea corectă a impozitului poate duce la sancţionarea firmei, iar neplata acestuia poate
atrage controale financiare.

28
 Determinarea impozitului pe profit

Bibliografie

1. Văcărel, I. şi colectivul (2007), Finanţe Publice, ediţia a (IV) VI-a, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
2. Pereş, I. (2000), Controlul economic financiar, Editura Mirton, Timişoara
3. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
22/13.01.2016, cu modificările şi completările ulterioare
4. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 22/13.01.2016,
cu modificările şi completările ulterioare.

29