Sunteți pe pagina 1din 2

Ascultarea de bună voie- Kay Kuzma

Kay Kuzma, cu un doctorat în educația timpurie, este un vorbitor dinamic motivațional,


educator viață de familie, profesor universitar pensionar, autor, personalitate radio și
TV cu mai mult de 30 de ani de experiență de predare, scriere și consultanță oferită părinți
Lor cu privire la modul de a dezvolta tăria de caracter a copiilor și relații semnificativecu
aceștia.

În cartea Ascultarea de bunăvoie autoarea prezintă câteva aspecte care pot face ascultarea
ușoară și distractivă. În primul capitol, ,,Lecții pe care le-am învățat de la copii” sunt prezentate 4
lecții importante:-Res pectul este temelia unei ascultări de bunăvoie
-Puterea exemplului este un profesor excelent
-Încurajările fac ascultarea mai ușoară
-Învățarea ascultării poate fi distractivă

În al doilea capitol sunt enunțate ,,Obiectivele ascultării de bunăvoie”:


1. Importanța disciplinei de sine
2. Importanța prevenirii și rezolvării conflictelor prin:-atingere-diversiune-
scoatere în evidență a realității-implicare
3. Importanța conservării și clădirii valorii de sine a copilului
Capitolul trei se numește ,,Stiluri de educație pentru o ascultare de bunăvoie”. Sun
T prezentate cele 4 tipuri de părinți și calitățile
părintelui care știe să disciplineze. De asemenea apare conceptul de ,,pernă a dragostei”
reprezentând echilibrul între dragoste și autoritate.În capitolul patru citim despre ,,Atenție ș
i principiul cupei de dragoste”. Copiii aunevoie de atenție și nu le pasă dacă este pozitivă sau
negativă. Prin petrecerea unui timp de calitate împreună, cupa dragostei se poate umple, iar
copilul are parte de atenție pozitivă. Încazul în care acest lucru nu se întâmplă, copilul începe
să facă lucruri rele pentru a primi atenție, fie ea și negativă. Copiii consideră că este mai bine
să primești atenție negativă decât să nu primești deloc.
Capitolul cinci prezintă ,, Puterea și strategia sforii”. Copiii se poartă urât fiindcă: -vor atenț
ie-vor putere de decizie-vor ră
zbunare-îngăduie simțămintelor să ia locul comportamentelor
Copiii vor să aibă puterea de decizie. De aceea, nu trebuie forțați să facă anumite lucruri, ci,
să li se dea să aleagă dintre două lucruri bune. Copiii vor fi preocupați de ceea ce trebuie
săaleagă, încât vor uita că nu își doreau lucrul acela.
Ambele părți își vor atinge obiectivul,deoarece copilul a ales singur un lucru bun fără să se
ajungă la un conflict.
În capitolul șase putem citi despre ,,Răzbunare și psihologia aisbergului”. Când apare o
neînțelegere, trebuie să identificăm simțămintele negative din interior care au dat naștere
problemei, nu să ,,retezăm vârful aisbergului’’. Dacă vorbim despre ele se rezolva șicopilul nu
le mai manifestă pentru că ,,se vor topi’’
.
Capitolul șapte vorbește despre ,, Pregătirea pentru confruntare”. Nu avem nevoie de
sute de reguli pe care copiii oricum le uită, ci de câteva clare și precise:-să nu facă ră
u propriei persoane-să nu facă rău celorlalți-să nu distrugă lucrurile Apoi trebuie să clasifică
m comportamentul copilului ca fiind acceptabil, inacceptabil sau supărător și să determină
m unde e problema.
Capitolul opt ne prezintă ,,Învățarea ascultării de bunăvoie”. Limitele îi ajută pecopii să se
simtă în siguranță și să îi respecte pe adulți suficient de mult încât să îi asculte de bunăvoie.
Adultul trebuie să fie o autoritate demnă de respectat, iar copiii trebuie să asculte pentru că
au încredere în înțelepciunea și autoritatea părintelui, și nu pentru că îi e teamă de puterea lui.
Capitolul nouă îndeamnă la ,,Stabilirea unor reguli rezonabile”. Sunt câțiva parametrii care
fac ca limitele să poată fi respectate:-captează-i atenția copilului-asigură-te că limitele sunt
clare-stabilește o limită de timp-asigură-te că limitele sunt rezonabile-stabilește o consecință
a neascultării-asigură-te că există o influență socială pozitivă -asigură-tecă limitele sunt
înțelese.
În capitolul zece ni se prezintă ,, Puterea de a fi pozitiv” prin metoda DA de creșterea
copilului și 10 pozitive la 1 negativă. Încercăm să răspundem cu DA la cerințele copilului,însă
nu uităm să condiționăm răspunsul afirmativ. Când avem ceva de corectat și facem oremarcă
negativă, ar trebui să spunem și 10 lucruri pozitive despre copil pentru a-l încuraja.
În capitolul unsprezece suntem îndemnați să ,, lăsăm copiii să suporte consecințele”
-numai acele consecințe care nu sunt prea greu de suportat. Capitolul doisprezece ne prezintă
,,Metoda time-out de schimbare acomportamentului”.
Aceasta metodă funcționează doar la copiii mici. Părinții trebuie să aibăîn vedere un singur
comportament de modificat, și nu mai multe dintr -o dată deoarece copilular putea căpăta
resentimente. În capitolul treisprezece învățam despre ,,Terapia de soc” care prezintă un
comportament neașteptat din partea părinților. Reacția acestora este exact opusă cu cea
la carese așteaptă copilul.Capitolul paisprezece ne conduce către ,,Rezolvarea problemelor prin neg
ociere” .
Acest lucru se poate întâmpla prin folosireastimulentelor și prin folosirea libertății ca
instrument de negociere. Capitolul cincisprezece ne învață cum să oferim ,,Libertate
în schimbulresponsabilității” prin câteva strategii:-a fi propriul șef-reperfecționarea strategiei
de păr inte-comportament de adult (personalitate matură)-metoda CEA de luare a deciziilor C-
căutarea informațiilorE- evaluarea variantelorA-acceptarea consecințelor. În acest fel,
părinții le pot da copiilor prețioasele daruri: rădăcinile responsabilității și aripile
independenței.
Capitolul șaisprezece prezintă ,,Dejucarea problemelor”. Joaca este o metodă foarte bună
pentru a-i motiva pe copii să coopereze. Prin joacă îi putem determina să mănânce(cl
ubul unei singure mușcături), să facă baie (apă colorată, obiecte care se scufundă sau plutesc),
să renunțe la unele lucruri care nu mai sunt potrivite vârstei lor(o jucărie în schimbul suzetei/
biberonului).
Capitolul șaptesprezece ne îndeamnă să ,, înv
ățăm din timp valorile”. Părinții trebuiesă îi învețe pe copii valorile pe cale doresc să le aibă
prin recomandări și exemplu personal. Încele din urmă, la adolescență aceștia trebuie lăsați să
aleagă singuri valorile la care vor adera.Capitolul optsprezece prezintă ,,Problemele specifice
vârstei la copiii mici” și oferă unele sugestii de ameliorare a acestora:-comportament respingă
tor -insulte-depășirea fricii -rivalitatea între frați-instruirea pentru toaletă-activitatea
supraenergică -rutina -vorbirea fără rost-smiorcăitul -mușcatul -pâra -ordinea în cameră

Capitolul nouăsprezece prezintă ,,Anii provocatori în care copiii sunt mai mari” cu problemele
specifice vârstei și sugestii de ameliorare:-tulburări de atenție -comportament distructiv-
irosirea timpului -automotivarea-iresponsabilitate -lipsa de respect-temele pentru acasă
-sarcini casnice-banii -necinstea-controlul
Capitolul douăzeci prezintă ,, Educarea co pilului risipitor” prin limite și demonstrarea unei
iubiri necondiționate.
Capitolul douăzeci și unu ne îndeamnă ca atunci ,, Când nu avem nici un răspuns să îl lăsăm pe Dumnezeu”.
Prin rugăciune și aderarea la o viață creștină mulți copii își pot schimba comportamentul
nepotrivit și pot deveni copii autodisciplinați