Mierea de Prun este 100% naturala, deci este un desert care iti aduce beneficii pentru

sanatate si nu calorii inutile! Este bogata in antioxidanti si nu contine grasimi, iar gustul dulce
este dat de continutul de glucoza si fructoza, sursele naturale de energie ale organismului tau.

Mierea de flori de pomi fructiferi (cireş, măr, păr, castan, prun, corcoduş, etc.) prezintă efecte
favorabile în afecţiunile renale. Totodată acest sortiment se dovedeşte util în bolile vaselor de
sânge, în special ale venelor (varice, flebite, etc.).

Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat și
culoare specifică, având un conținut mare de zaharuri și substanțe minerale, vitamine, enzime,
acizi organici.
În raport cu substanțele colorate care se găsesc în nectar și care sunt pigmenți vegetali-caroten,
clorofilă, xantofilă- culoarea mierii diferă de la incolor până la neagră.

Mierea de prun are proprietati benefice renumite, mai ales in cazul afectiunilor rinichilor si a
celor de la nivelul inimii.
Beneficii:
 Este recomandata pentru mentinerea sanatatii rinichilor.
 Protejeaza vasele sanguine si sanatatea aparatului cardiovascular.
 Intareste sistemul imunitar si energizeaza organismul.
 Scade nivelul colesterolului rau si previne, in acest mod, infarctul si accidentul vascular
cerebral.
 Are un rol benefic pentru tratamentele afectiunilor digestive, regland, totodata, tranzitul
intestinal.
 Mentine sanatatea la nivelul creierului.
 Are un rol de detoxifiere a organismului.
 Este benefica pentru piele, protejand tesuturile de efectele negative care apar odata cu
inaintarea in varsta.
 Protejeaza functiile ficatului.
 Este benefica pentru reglarea digestiei.
 Are efecte antipiretice si diuretice.
Compozitie:
 Mierea de prun este bogata in antioxidanti, vitmine si minerale, pigmenti vegetali si nu
contine grasimi.

Mierea de mana este mierea pe care albinele o fac din alte substante decat

polenul si nectarul florilor si este o miere extraflorala. Plantele mai produc nectar si pe alte parti
ale lor (tulpina, frunze, scoarta, etc). Albinele preiau acest nectar si il transforma in miere.
Insa exista si un alt aspect de retinut si anume: ca exista anumite insecte (din familia afidelor)
care preiau substante de pe partile extraflorale ale plantelor, insa atunci cand le consuma, ele
elimina prin excretie exact zaharurile pe care nu le pot prelucra, iar albinele le folosesc pentru a
prepara mierea de mana sau mierea de padure.Mana este de fapt rezultatul digestiei unor insect,
afide cunoscute in limbaj popular ca purici de plante si are aspectul unor picaturi mici, cristaline
si foarte dulci. Iar albinele sunt atrase de dulceata acestor picaturi si le colecteaza pentru a le
transforma in miere

Mierea de mana are o culoare mult mai inchisa decat mierea clasica, si asta datorita faptului ca ii
lipseste galbenul dat de polenul florilor. Nuantele sale sunt de la verzui spre maron inchis,iar
gustul este specific de nuca intrucat contine iod.

Principalele proprietati terapeutice ale mierii de albine sunt:

- antibacterian - distruge anumite bacterii, datorita flavonidelor si enzimelor pe care le
contine
- antibiotic, antimicrobian - are proprietatea de a fi un antibiotic cu spectru larg
- antioxidant - distruge radicalii liberi si previne imbatranirea prematura
- anti-inflamator - poate reduce inflamatiile
- bio-stimulator - furnizeaza energie ce stimuleaza functiile organismului
- curativ - poate ajuta la vindecarea multor afectiuni sau rani
- diuretic - stimuleaza diureza
- depurativ - stimuleaza si ajuta eliminarea de toxine din organism
- energetic - datorita continutului mare de zaharuri furnizeaza rapid foarte multa
energie
- imunostimulant - stimuleaza imunitatea organismului si-l ajuta sa lupte mai bine cu
infectiile
- emolient - mai ales cand este aplicata local; atrage apa

De retinut:
 Mierea de albine este buna atat la interior cat si la exterior(masti cosmetic,
pentru arsuri)!
 Cristalizarea este un proces natural al mierii!
 Majoritatea mierii este poliflorala dar se denumeste in functie de procentul

majoritar de floare care poate ajunge pana la 30% la salcam si 25% la diverse flori. Astfel in
Romania gasiti miere de:flori de livada, rapita, salcam, tei, poliflora, floarea soarelui, maracine,
albastrele, cimbrisor, lavanda, castan, miere de la Delta Dunarii,menta,etc.

 Mierea isi pierde din proprietati daca este incalzita la peste 40˚C.Daca totusi

gatiti cu ea (ex prajituri) chiar daca pierde o parte din enzime si vitamine ramane preferabila
inaintea zaharului. In timp ce incalzim mierea si implicit zaharuruile din ea, se elibereaza o
substanta numita hidroximetilfurfurol sau HMF. El apare natural in toate produsele care contin
zaharuri si sunt incalzite(atentie incalzita sau coapta in aluaturi si nu caramelizata). Cantitatile
de HMF din produsele alimentare, inclusiv din mierea incalzita sunt prea mici ca sa fie toxice
pentru om. Toxicitatea poate aparea in schimb cand mierea nu este bine maturata si are o
umiditate mai mare de 19-20% si atunci apare un miros de acru care iti indica faptul ca
proprietatile sale sunt modificate.

 Mierea romaneasca este una dintre cele mai apreciate produse apicole din

lume si datorita proprietatilor curative deosebite.

 Un gram de antibiotic (folosit in tratarea famiilor de albine ) poate contamina

20 de tone de miere. Antibioticul artificial (din pastilele folosite in tratament: streptomicina,

cloranfenicol, metronidazol, etc) regasit in miere poate duce la boli grave in special pentru
persoanele sensibile: copii si batrani, de aceea sursele dvs trebuie sa fie cat mai sigure.

 Famiiliile de albine trebuiesc hranite cu hrana naturala, respectiv ceea ce

produc ele:miere, polen laptisor de matca si propolis, pastura, eventual ceaiuri si tincturi de
plante(utilizate penru tratarea bolilor lor) si nu cu hrana artificiala :siropuri, drojdii si alte
produse minune ce se regasesc pe piata.

TINCTURA DE PROPOLIS reprezintă extractul alcoolic al propolisului, fiind obţinută prin

preparare la rece.
Dintre produsele vegetale şi apicole administrate pe cale orală, soluţiile alcoolice şi hidroalcoolice
sunt cel mai uşor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp.

DESPRE PROPOLIS:

Propolisul este o masă lipicioasă cu miros puternic aromat de răşini şi balsamuri, având culori de
diferite nunanţe, ce variază între verde, maro şi negru. Denumirea de propolis provine din limba
greacă, unde ,,pro’’ înseamnă pentru, iar ,,polis’’ înseamnă cetate, putând fi tradus ca un produs
complex destinat apărării cuibului. Considerat ,,farmacia albinelor’’ propolisul este un produs
apicol obţinut în special din răşina mugurilor de plop, el fiind cunoscut şi utilizat încă din
antichitate. Renumitul istoric şi naturalist Plinius cel Bătrân menţiona în lucrarea sa Historia
naturalis că, tratamentele cu propolis şi ceară sunt foarte eficiente pentru vindecarea
afecţiunilor respiratorii şi digestive. Aristotel, unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei Antice
recomanda propolisul şi ceara ca remediu pentru tratarea plăgilor.

Propolisul are o compoziţie deosebit de complexă, fiind alcătuit din următoarele grupe de
substanţe: flavone (acacetină, crizină, apigenină), flavonoli (galangină, izalpinină, kaempferol),
flavanone (pinocembrină, pinostrobină, pinobaksin), chalcone, acizi aromatici, alcooli, cetone,
glucide, răşini şi balsamuri, uleiuri volatile, vitamine (A, C, E, PP şi componente ale complexului B),
oligoelemente (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, aluminiu, zinc, fier, crom, mangan, cupru etc.),
aminoacizi, taninuri, polen etc.

Actiuni

INTERN:

Antimicrobiană (bacteriostatică şi bactericidă atât asupra bacteriilor Gram pozitive, cât şi

asupra bacteriilor Gram negative), antimicotică (faţă de Candida albicans), antivirală (faţă de
virusul Herpes simplex), analgezică, antiinflamatoare, anestezică, cicatrizantă, imunostimulentă,
antioxidantă, mucolitică, etc.

EXTERN:

Analgezică, antiinflamatoare, antimicrobiană, anestezică, cicatrizantă.

Contribuie la

INTERN:

Contribuie la menţinerea sănătăţii aparatului respirator.

EXTERN:

Contribuie la menţinerea sănătăţii faringelui, amigdalelor şi pielii.