În data de 15 aprilie 2014, Parlamentul României[1] a adoptat Legea privind

procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. După respingerea de către

Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate[3], Președintele
României a semnatdecretul de promulgare a legii. Aceasta va intra în vigoare la trei
zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, urmând a se aplica cererilor
introduse ulterior acestei date.

Legea este gândită sub semnul echilibrului și al eficienței, îmbunătățește cadru

normativ existent în domeniu și urmează principiile general valabile în legislațiile
europene în materia insolvenței, dar și recentele abordări ale Comisiei Europene.[4]

Pentru a veni în sprijinul celor interesați de noua reglementare voi încerca să prezint
câteva din problemele pentru care s-a încercat o rezolvare adecvată.

O noutate adusă de Legea nr. 85/2006[5] în procedura insolvenţei a fost

reprezentantarea acţionarilor/asociaţilor debitorului în procedură de către o
persoană desemnată de aceştia numită „administrator special”. Din momentul
deschiderii procedurii de insolvenţă debitorul pierde conducerea activităţii sale,
aceasta fiind preluată de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz.
Dacă debitorul şi-a exprimat intenţia de reorganizare, administrarea averii sale
poate fi încredinţată administratorului special care îi va înlocui pe administratorii
statutari ai debitorului.

Administratorul special este, potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006
„reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor
debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul
acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului
i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură
pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”.

Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice este

convocată, de lege lata, de administratorul judiciar ori de lichidator pentru
desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la
deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi
administra averea, iar această adunare generală este prezidată de administratorul
judiciar sau de lichidator, după caz.

Legea prevede că în situaţia în care adunarea asociaţilor/acţionarilor convocată

corespunzător nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica
dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv
asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură şi care
sunt exercitate prin administrator special. Dacă un administrator special nu a fost
desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute la art. 46 şi a celor reglementate
de art. 79 şi 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre
organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii
procedurii. Desemnarea curatorului se face de către judecătorul-sindic. În cazul în
care ulterior adunarea asociaţilor/acţionarilor alege un administrator special, acesta
va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării.

Se reţine că administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvenţă

ci este reprezentantul asociaţilor/acţionarilor debitorului. Se recunosc trei tipuri de
atribuţii conferite de Legea nr. 85/2006 acestuia[6]: cea de reprezentant legal al
debitorului când acesta îşi păstrează dreptul de administrare a averii; reprezintă în
procedură interesele asociaţilor sau acţionarilor debitorului şi respectiv, exercită
anumite drepturi ale debitorului – formulează contestaţii, participă la judecarea
acţiunilor în anularea actelor frauduloase, primeşte pentru debitor acte din
procedură – raportul final, bilanţul, notificarea de închidere a procedurii.

Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvența a menținut

administratorul special ca și participant în procedura insolvenței și a încercat să
îmbunătățească dispozițiile ce au legătură cu acesta.

Conform art. 5 pct. 4. “este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea
generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le
reprezinte interesele în procedură şi, atunci când debitorului i se permite să își
administreze activitatea, să efectueze, în numele şi pe contul acestuia, actele de
administrare necesare.”

Definițía actuală este mai clară. Se precizează că administrator special poate fi atât o
persoană fizică cât și o persoană juridică. Aceasta este desemnată de adunarea
generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului. Se acoperă în acest mod
toate tipurile de societăți. Se delimitează atribuțiile acestei persoane în funcție de
ridicarea sau nu a dreptului de administrare.

Art. 56 stabilește atribuțiile administratorului special în cadrul procedurii

insolvenței:
„a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor
prevăzute la art. 84 şi la art. 117 – 122 ( acțiunile în anularea actelor frauduloase);
b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
c) propune un plan de reorganizare;
d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului
judiciar, după confirmarea planului, doar în situaţia în care nu s-a ridicat debitorului
dreptul de administrare;
e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul
final şi situaţia financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru
soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
f) primeşte notificarea închiderii procedurii.
(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de
afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele
acţionarilor/asociaţilor.”

Problema plății administratorului special a suscitat dezbateri în practica judiciară și

în comisia de specialitate. S-a susținut fie că este o cheltuială a procedurii și deci
administratorul special trebuie plătit din averea debitorului, fie că este o sumă ce
trebuie suportată de acționari/asociați deoarece acestora le profită activitatea
administratorului special. Prin legea nouă s-a lămurit acest aspect. Art. 52 dispune
că după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor
debitorului va desemna administratorul special pe cheltuiala acestora.

Art. 53 nu aduce elemente de noutate în reglementarea convocării adunării generale

și a sancțiunii nedesemnării unui administrator special. Astfel: “(1) Adunarea
generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată
de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea
administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la notificarea
deschiderii procedurii de către administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu.
(2) Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidatorul
judiciar, după caz. Dacă adunarea asociaţilor/acţionarilor, convocată potrivit alin.
(1), nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de
administrare, dacă acesta nu a fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv
asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură şi care
sunt exercitate prin administrator special.
(3) Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor
prevăzute la art. 84 şi la art. 117 – 122 debitorul va fi reprezentat de un curator
special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul
funcţiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul-
sindic în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. În cazul în care ulterior adunarea
generală a asociaţilor/acţionarilor alege un administrator special, acesta va prelua
procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării.”

Potrivit dispozițiilor art. 54 „Mandatul administratorilor statutari încetează de la

data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului
special. Încetarea mandatului impune obligaţia predării gestiunii.”

O perioadă importantă din punct de vedere a posibilității redresării activității

debitorului și întocmirii unui plan de reorganizare, dar și pentru conservarea averii
debitorului în situația în care acesta va intra în faliment este perioada de observație.
Art. 87 reglementează modul de exercitare a activității în această perioadă pe care
legea nouă o limitează la 1 an. „(1) În perioada de observaţie, debitorul va putea să
continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii
cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii
curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de
reorganizare, în sensul art. 67, alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost ridicat dreptul de
administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul
de administrare.
(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile prevăzute la alin. (1) vor
putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul
judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii
spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la
data primirii acesteia. În cazul în care o anumită operaţiune care excede activitatea
curentă este recomandată de către administratorul judiciar, iar propunerea este
aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta va fi îndeplinită obligatoriu de
administratorul special. În cazul în care activitatea este condusă de către
administratorul judiciar, operaţiunea va fi efectuată de către acesta cu aprobarea
comitetului creditorilor, fără a fi necesară cererea administratorului special.”

Legea instituie o formă de răspundere a administratorului special pentru încălcarea

acestor prevederi. Este o dispoziție rezultată din dificultatea responsabilizării
acestuia în procedură.

Astfel, art. 84 prevede: “(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele
autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate
actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt
nule de drept.
(2) Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvenţă răspunde
pentru încălcarea dispoziţiilor art. 87, judecătorul- sindic, la cererea
administratorului judiciar, a adunării creditorilor, formulată de președintele
comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de aceasta, sau la cererea
creditorului ce deține 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, putând
dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către administratorul
special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele sau
operaţiunile astfel desfăşurate.
(3) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să
întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările
efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora,
precum şi a datelor de identificare a cocontractanţilor.”

Deci pe lângă sancțiunea nulității actelor, operațiunilor, plăților efectuate fără

respectarea cerințelor legii, care se regăsește și în actuala reglementare s-a introdus
și o formă de răspundere patrimonială personală pentru administratorul special.
Acesta poate fi obligat să suporte prejudiciul produs prin încălcarea limitărilor
prevăzute de actul normativ.

În cazul administratorului special se poate pune problema și a rezolvării unor

aspecte de drept internaţional privat atunci când asociaţi/acţionari ai debitoarei sunt
cetăţeni sau persoane juridice străine. Aceștia vor avea aceleași drepturi și obligații
ca și persoanele de cetățenie/naționalitate română în procedura insolvenței deschisă
în România.

[1] Votul s-a dat în Camera Deputaților ca și cameră decizională

[2] Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
[3] Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 a Curții Constituționale
[4] Recomandarea Comisiei din 12.03.2014 privind o nouă abordare a eșecului în afaceri și a
insolvenței –
[5] Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 359 din 21 aprilie 2006
[6] Gh. Piperea – „Instituţia administratorului special în procedurile de insolvenţă” în Revista
Phoenix nr. 25, iulie-septembrie 2008, pag. 5-9.