Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei


Master: Management Educațional
Anul I
Curs: Rețele și parteneriate în educație

Sistemul de învăţământ din românia: structură, reţea şcolară şi parteneriate strategice


în domeniile educației, formării și tineretului
Lucrare examen sesiunea ianuarie-februarie 2019

Masterand:
Sandu Valentina Mariana

Bucureşti,
2019

0
I. SISTEMUL DE INVATAMANT DIN ROMANIA: STRUCTURA, RETEA
SCOLARA

a) Sistemul de invatamant din Romania


Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie,
care se refera la organizarea institutionala a învatamântului.
În cadrul sistemului de învatamânt sunt reunite institutiile specializate implicate în
procesul de educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea în mod organizat,
planificat si metodic a dezideratelor educative.
Sistemul de învatamânt, în sens larg, cuprinde “ansamblul institutiilor care participa la
organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari,
filiere.”
Privit din aceasta perspectiva, sistemul de învatamânt are un caracter deschis
incluzând pe lânga institutiile scolare si universitare cu caracter formal si institutiile
specializate în instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala, cluburile,
taberele scolare, programele de radio/televiziune scolara/universitara, pe de o parte si pe de
alta parte, diferiti agenti sociali cu care scoala stabileste relatii de tip contractual (scolile
militare, scolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia, comunitatea locala).
În sens restrâns sistemul de învatamânt cuprinde institutiile scolare (scoala primara,
gimnaziul, liceul, învatamântul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de
studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de învatamânt este definit ca sistem scolar,
“specializat în realizarea functiilor pedagogice ale sistemului de educatie la nivelul procesului
de instruire, în cadrul concret al activitatii didactice/educative.”
b) Retea scolara
Ca “parte a sistemului de educatie”, sistemul de învatamânt cuprinde “reteaua
organizatiilor scolare” determinata în plan pedagogic si juridic, în contextul unor “servicii
publice” dorite a fi deschise si receptive permanent la nou în vederea realizarii cu maxima
eficienta a activitatii de baza a procesului de învatamânt, si anume instruirea.
Reteaua scolara este principalul factor care ţine de organizarea sistemului de
invatamant care are o influenţă hotărâtoare asupra formării si distribuirii cererii de studii pe
institutii de invăţământ, determinând si alte aspecte privind cererea de studii cum sunt: gradul
de acoperire, structura denamografică si economică a populatiei scolare. Reteaua scolara se
constituie si trebuie analizata in trei planuri:

1
Reteaua in profil teritorial care determină cererea de studii prin gradul de
accesibilitate teritoriala a instituţiilor de invăţământ. Pentru multe instituţii de invăţământ,
plasarea în teritoriu este esenţială pentru numărul şi calitatea elevilor pe care ii poate atrage.
Distribuirea în teritoriu a unităţilor de învăţământ este, o soluţie de atenuare a efectelor
limitative ale factorilor economici, prin reducerea costurilor de şcolarizare. In condiţii de
criză economică, dar şi in virtutea altor motivaţii, apropierea de domiciliu este factorul
determinant al opţiunii populaţiei pentru o anumită instituţie de invăţămant. Reţeaua pe trepte
(niveluri) de invătământ este factor important mai ales in ceea ce priveşte menţinerea
volumului de cererii globale de studii dirninuarea pierderilor ce pot să apară in trecerea de la
o treaptă la alta de invăţământ.
In mod normal, reţeaua unităţilor de invăţământ care şcolarizează pe diferite niveluri
ar trebui să fie coerentă, reciproc compatibilă. Aceasta ar insemna ca numarul elevilor
scolarizaţi pe o anumită treaptă de invăţământ să corespundă capacităţii reţelei şcolare care
şcolarizează pe treapta imediat superioară de invăţământ. In sens invers, capacitatea de
cuprindere a unităţilor şcolare de pe o anumită treaptă de invatamant ar trebui sa corespundă
numărului de elevi şcolarizaţi pe treptele inferioare de invăţământ. Orice diferenţă conduce
fie la incapacitatea sistemului de învăţământ de a asigura continuarea şcolarizării pentru un
număr de absolvenţii pe care el insusi i-a produs, fie la neutilizarea totală sau parţială a
capacitătii de scolarizare, ambele situaţii având semnificaţia unor pierderi generate de
dezarticularea reţelei şcolare.
In plan real, reteaua scolara pe trepte de invăţământ se intersectează cu reţeaua in
profil teritorial, cu factorii demografici, cu factorii economici, generând situaţii diverse:
multe şcoli generale, puţine şcoli primare sau invers; multe universităţi, puţine licee sau
invers. Este cert că studierea reţelei şcolare este o condiţie absolut necesară pentru prognoza
corectă a cererii de studii potenţiale pentru toate instituţiile de invăţământ care şcolarizează
absolvenţi ai unor trepte de invăţământ anterioare. În interiorul sistemului de învăţământ,
cererea de studii se constituie în cea mai mare parte în contextul interdependenţelor dintre
reţelele şcolare ale diferitelor trepte de învăţământ, aşa încât cel puţin sub aspect cantitativ,
evoluţia cererii de studii poate fi destul de bine aproximată studiind reţeaua şcolară care
pregăteşte absolvenţii/candidaţi la intrarea în instituţia de învăţământ.
Reţeaua scolară pe profile si specializări determină cererea de studii în specializari.
In ceea ce priveste modul de distribuire a cererii globale pe instituţii de invăţământ în
funcţie de profilul (specializarea) în care acestea şcolarizează. Este evident că această reţea se
constituie la nivelul invăţământului postobligatoriu (liceal, profesional, universitar şi

2
postuniversitar) şi mai puţin în invăţământul gimnazial, unde se înregistrează totuşi o tendinţă
de profilare favorizată în prezent şi de sistemul disciplinelor opţionale. Întrucât reţeaua
şcolară pe profile şi specializări intră deja în relaţie directă cu interesele şcolare şi
profesionale ale elevilor, cu scopurile urmărite de ei, cererea de studii reprezintă, pentru
această reţea, un factor mult mai dinamic şi cu o acţiune relativ independentă faţă de
posibilităţile de control şi dirijare ale instituţiei şi chiar ale sistemului de învăţământ. Desigur
că reţeaua globală şi nomenclatorul profilelor şi specializărilor, ca şi cifrele de şcolarizare,
sunt în bună măsură stabilite la nivel de sistem, existând deci posibilităţi de control şi dirijare
a cererii de studii. Aceasta nu înseamnă însă că cererea de studii încetează de a mai fi activă
sau că ar putea fi subordonată total unei anumite strategii macrosistemice, dimpotrivă, cererea
de studii tinde să se impuna cu atât mai multă forţă cu cât diferentele dintre configuraţia ei
„naturală” si structura sistemului de invăţământ sunt mai mari.
Sistemul de învăţământ include astfel ansamblul instituţiilor specializate (reţeaua
organizaţiilor şcolare) în proiectarea şi realizarea, prin intermediul unor conţinuturi şi
metodologii adecvate, a funcţiilor definitorii ale educaţiei.
Aceste instituţii pot fi grupate, în raport cu tipul de educaţie practicat, în trei categorii
distincte:instituţii specializate în educaţia formală (grădiniţe, şcoli generale, şcoli
profesionale, licee, colegii universitare, facultăţi şi unităţi de instruire permanentă, de
reciclare şi perfecţionare);instituţii specializate în educaţia non-formală (cercuri ştiinţifice,
cluburi ale elevilor şi studenţilor, tabere, centre de formare profesională); organisme
instituţionale ale comunităţii educative locale (familia/comunitatea părinţilor, agenţi
economici, culturali);
Reteaua scolilor profesionale si de ucenici este organizata de Ministerul Educatiei si
Cercetarii prin consultarea institutiilor interesate de pregatirea fortei de munca si cuprinde
domeniile:
- mine si petrol,
- energie electrica si electrotehnica,
- metalurgie si constructii de masini,
- chimie industriala,
- constructii si materiale de constructii,
- industria lemnului, transporturi si telecomunicatii,
- industrie alimentara, industrie usoara,
- poligrafie,
- gospodarirea apelor,
- agricultura si silvicultura,
- comert,
- alimentatie publica,
- industrie mica,

3
- prestari de servicii.
Formarea se face în peste 300 de meserii. Instruirea practica se desfasoarã – în primii
ani – în atelierele-scoala care functioneaza în unitatile de învatamânt, cu concursul, eventual,
al unei întreprinderi direct interesate în pregatirea elevilor, iar în ultimii ani, consacrati
specializarii si calificarii, direct în unitati economice, cu îndeplinirea de sarcini concrete de
munca.

II. PARTENERIATE STRATEGICE ÎN DOMENIILE EDUCAȚIEI,


FORMĂRII ȘI TINERETULUI

Care sunt obiectivele și prioritățile unui parteneriat strategic?

4
Parteneriatele strategice au scopul de a sprijini dezvoltarea, transferul și/sau punerea
în aplicare a practicilor inovatoare, precum și punerea în aplicare a inițiativelor comune de
promovare a cooperării, a activităților de învățare reciprocă și a schimburilor de experiență la
nivel european.
În funcție de obiectivele și componența parteneriatului strategic, proiectele pot fi de
două tipuri:
1. Parteneriate strategice pentru susținerea inovării:
Este de așteptat ca proiectele să dezvolte rezultate inovatoare și/sau să se angajeze în
activități intensive de diseminare și utilizare a produselor existente și a celor noi sau a ideilor
inovatoare. Solicitanții au posibilitatea de a cere un buget dedicat pentru rezultate intelectuale
și evenimente de multiplicare pentru a răspunde direct aspectului de inovare al acțiunii.
Aceste tipuri de proiecte sunt deschise tuturor domeniilor de învățământ, formare și tineret.
2. Parteneriate strategice pentru susținerea schimbului de bune practici:
Scopul principal este de a permite organizațiilor să dezvolte și să consolideze rețelele,
să le dezvolte capacitatea de a funcționa la nivel transnațional, să împărtășească și să
confrunte idei, practici și metode. Proiectele selectate pot produce și rezultate concrete și este
de așteptat ca ele să disemineze rezultatele activităților lor, însă într-un mod care este
proporțional cu scopul și domeniul de aplicare al proiectului. Aceste rezultate și activități vor
fi cofinanțate din bugetul standard pentru managementul și implementarea proiectului.
Parteneriatele strategice relevante pentru domeniul învățământului superior nu vor sprijini
aceste tipuri de proiecte. În plus, anumite formate de parteneriat strategic pot fi realizate în
cadrul acestui tip de parteneriate:
Parteneriate de schimb interșcolar: Numai școlile pot participa la acest tip de
parteneriate strategice. Proiectele pot folosi oportunități de mobilitate pentru elevi și personal
pentru a ajuta școlile participante să se dezvolte ca organizații și să-și dezvolte capacitatea de
a lucra în cadrul unor proiecte internaționale. În plus, combinarea mobilității și a schimburilor
fizice cu cooperarea virtuală prin eTwinning este puternic încurajată.
Inițiative transnaționale pentru tineret: Aceste parteneriate strategice pentru tineret își
propun să încurajeze angajamentul social și spiritul antreprenorial al tinerilor. Caracteristica
distinctivă a acestui format de parteneriate strategice este aceea că o inițiativă pentru tineret
este inițiată, configurată și realizată de tinerii înșiși.
Pentru a beneficia de finanțare, parteneriatele strategice trebuie să abordeze fie a) cel
puțin o prioritate orizontală, fie b) cel puțin o prioritate specifică relevantă pentru domeniul
educației, al formării și al tineretului asupra căruia are cel mai mare impact, astfel cum este
descris mai jos.

5
Priorități orizontale
Susținerea persoanelor în ceea ce privește dobândirea și dezvoltarea de competențe de
bază și competențe-cheie, în scopul de a promova inserția profesională, dezvoltarea socio-
educațională și personală, precum și participarea la viața civică și socială; într-o lume aflată
în transformare rapidă, aceasta include și competențele lingvistice, gândirea antreprenorială,
gândirea critică și creativitatea, precum și abilitățile de previzionare în domenii strategice
pentru o dezvoltare economică și socială inteligentă. Aceasta poate contribui la o calitate mai
ridicată a învățământului și a instruirii și poate susține permeabilitatea între diferitele orientări
educaționale și din domeniul instruirii.
Învățământul deschis și practicile inovatoare în era digitală: se va acorda prioritate
acțiunilor care promovează pedagogii și metode inovatoare de predare, învățare și evaluare și
care susțin profesorii și cursanții să utilizeze tehnologii digitale în moduri creative, eficiente
și bazate pe colaborare.
Susținerea formatorilor: se va acorda prioritate acțiunilor care consolidează procesul
de recrutare, selecție și dezvoltare profesională a formatorilor (de ex., profesori, instructori,
profesori universitari, tutori, mentori, specialiști în coaching), a lucrătorilor de tineret, a
liderilor educaționali și a personalului de asistență (de ex., asistenți educaționali, consilieri de
carieră, specialiștii de resurse umane din societăți), precum și acțiunilor care susțin predarea
inovatoare și de înaltă calitate și levaluarea salariaților. Aceasta include dezvoltarea
profesională pe teme precum comunicarea, colaborarea și schimburile între formatori,
corelând educația cu cercetarea și inovația, învățarea informală și cea de la locul de muncă,
abordarea abandonului școlar timpuriu, susținerea cursanților din medii defavorizate și
abordarea aspectelor legate de diversitatea culturală și lingvistică.
Transparența și recunoașterea competențelor și a calificărilor: se va acorda prioritate
acțiunilor de facilitare a mobilității pentru învățare și muncă și de facilitare a tranziției între
diferitele niveluri și tipuri de educație și formare, între educație/formare și piața muncii,
precum și între diferite locuri de muncă. Se va acorda prioritate acțiunilor de facilitare și
promovare a recunoașterii reciproce automate, precum și a transparenței și a comparabilității
calificărilor și rezultatelor învățării, inclusiv prin prestarea de servicii îmbunătățite și
informarea/îndrumarea referitoare la competențe și calificări. Aceasta include promovarea
unor soluții inovatoare pentru îmbunătățirea recunoașterii și susținerea validării – la nivel
local, regional, național sau european/internațional – a competențelor dobândite prin
învățarea informală și non-formală, inclusiv prin utilizarea ecusoanelor digitale și a
tehnologiilor blockchain.

6
Investiția sustenabilă, calitatea și eficiența educației, a instruirii și a sistemelor pentru
tineret: se va acorda prioritate acțiunilor care susțin implementarea Planului de investiții
pentru Europa, inclusiv prin promovarea modelelor de finanțare ce atrag actorii și capitalul
privat, precum Facilitatea europeană de garantare a împrumuturilor pentru studenți;
dezvoltarea unor politici și reforme bazate pe fapte concrete, care au scopul de a oferi în mod
mai eficient un învățământ și o instruire de calitate; explorarea de modalități inovatoare
pentru a asigura o investiție sustenabilă în educație, instruire și tineret, care să includă
finanțarea pe bază de performanță și partajarea costurilor, acolo unde este adecvat.
Priorități specifice în funcție de domeniu
În domeniul învățământului superior, se va acorda prioritate acțiunilor care
consolidează internaționalizarea și mobilitatea, precum și legăturile dintre învățământ,
cercetare și inovație, în concordanță cu provocările identificate în Agenda UE reînnoită
privind învățământul superior, cu Recomandarea Consiliului privind monitorizarea
absolvenților, cu Comunicatul privind consolidarea identității europene prin educație și
cultură și cu Planul de acțiune privind educația digitală:
-Promovarea internaționalizării, printre altele prin recunoașterea reciprocă automată a
calificărilor și a rezultatelor învățării și prin susținerea instituțiilor de învățământ superior să
implementeze principiile și instrumentele Bologna în scopul promovării mobilității pentru toți
și al dezvoltării unui Spațiu Educațional European de succes.
-Crearea unor sisteme de învățământ superior bazate pe incluziune, conectate la
comunitățile din jur, prin promovarea accesului echitabil și prin majorarea ratelor de
participare și absolvire în rândul grupurilor insuficient reprezentate și dezavantajate și al
refugiaților; dezvoltarea, testarea și implementarea unui model flexibil și modular de cursuri
(cu frecvență redusă, online sau combinate); promovarea responsabilității civice și sociale a
studenților, a cercetătorilor și a universităților și reflectarea în rezultatele academice a muncii
voluntare și a celei prestate în comunitate;
-Consolidarea și îmbunătățirea colectării de date privind învățământul superior, prin
măsurarea performanței politicilor, a sistemelor și a instituțiilor de învățământ superior;
colectarea de date privind necesarul de competențe la nivelul economiei și al societății, prin
anticiparea competențelor, monitorizarea absolvenților și studii previzionale, care includ
susținerea dezvoltării ulterioare a sistemelor de monitorizare a absolvenților din țările
participante la program, în conformitate cu Recomandarea Consiliului privind monitorizarea
absolvenților și îmbunătățirea disponibilității de date comparabile privind rezultatele
absolvenților la nivelul Europei;

7
-Susținerea implementării cardului european pentru studenți în scopul simplificării și
al facilitării mobilității studenților în Europa, prin reducerea substanțială a poverii
administrative din punct de vedere al timpului, al cheltuielilor și al efortului, asociată
înscrierii fizice; asigurarea unui transfer securizat al datelor studenților între instituțiile de
învățământ superior, de la selectarea studenților și până la recunoașterea creditelor lor ECTS,
respectându-se în totalitate protecția datelor cu caracter personal.
În domeniul învățământului școlar, se va acorda prioritate:
 consolidării profilurilor meseriilor profesorale, incluzând în special profesorii,
directorii de școli și formatorii, de exemplu, luându-se măsuri pentru ca aceste cariere să fie
mai atrăgătoare și mai diverse, consolidându-se procesele de selectare, recrutare și evaluare,
îmbunătățind educația și dezvoltarea profesională a profesorilor și punând în legătură
diversele sale faze, facilitând mobilitatea profesorilor, susținând profesorii pentru dezvoltarea
de metode inovatoare de predare și evaluare și consolidând leadershipul în educație, inclusiv
leadershipul distribuit și leadershipul profesorilor.
 promovării unei abordări exhaustive asupra predării și a învățării limbilor
străine, pornind de la diversitatea lingvistică din ce în ce mai mare care există în școli, de
exemplu, prin: încurajarea învățării și a informării timpurii cu privire la limbile străine;
dezvoltarea de opțiuni de predare bilingvă, în special pentru regiunile frontaliere și/sau în
zonele în care locuitorii utilizează mai mult de o singură limbă; canalizarea utilizării noilor
tehnologii pentru a susține învățarea limbilor străine; susținerea integrării dimensiunii
lingvistice în programul educațional.
 combaterii abandonului școlar timpuriu și a dezavantajelor acestuia, făcând
posibilă reușita tuturor cursanților, inclusiv a copiilor care provin din rândul migranților, de
exemplu, prin: consolidarea colaborării dintre toți actorii din școli, precum și cu familiile și
alte părți interesate externe; îmbunătățirea tranziției dintre diferitele etape ale educației;
sprijinirea colaborării în rețea a școlilor care promovează abordările holistice și bazate pe
colaborare, în materie de predare și învățare; îmbunătățirea evaluării și a asigurării calității.
 promovării accesului de înaltă calitate, cu costuri rezonabile, la educație și
îngrijire a copiilor preșcolari și îmbunătățirea calității sistemelor și a prevederilor, pentru a
sprijini o dezvoltare a copiilor adecvată vârstei, pentru a obține rezultate mai bune de învățare
și pentru a asigura un start reușit în educație pentru toți, spre exemplu prin: îmbunătățirea
cadrului de calitate al UE; prin asigurarea faptului că beneficiile educației copiilor preșcolari
se mențin și la alte niveluri ale învățământului școlar; și prin dezvoltarea de noi modele de
implementare, conducere și finanțare.

8
 constituirii de capacități pentru organizarea și recunoașterea perioadelor de
învățământ petrecute peste hotare, inclusiv recunoașterea educației formale și a
competențelor transversale dezvoltate prin învățarea non-formală și informală, de exemplu,
prin: dezvoltarea și diseminarea instrumentelor și mecanismelor de recunoaștere; partajarea și
promovarea bunelor practici; consolidarea capacității administrative a școlilor, pentru a putea
susține participarea elevilor la proiecte transnaționale și schimburi cu colegii; asigurarea
standardelor de siguranță adecvate pentru elevii care participă la mobilitatea transnațională; și
instituirea unor parteneriate sustenabile între organizațiile care organizează schimburi
educaționale transfrontaliere în domeniul învățământului general.
Care sunt activitățile sprijinite în cadrul unui parteneriat strategic?
Pe durata unui proiect și în funcție de tipul parteneriatului strategic, în cadrul
proiectelor se pot realiza, în mod normal, o gamă largă de activități, de exemplu:
 activități care consolidează cooperarea și activitățile în rețea între organizații;
 testarea și/sau punerea în aplicare a unor practici inovatoare în domeniile
educației, formării și tineretului;
 activități care facilitează recunoașterea și validarea cunoștințelor, aptitudinilor
și competențelor dobândite prin învățarea formală, non-formală și informală;
 activități de cooperare între autoritățile regionale pentru a promova
dezvoltarea sistemelor de educație, formare și tineret și integrarea acestora în acțiunile de
dezvoltare locală și regională;
 activități de sprijinire a cursanților cu handicap/nevoi speciale pentru
finalizarea ciclurilor educaționale și pentru facilitarea tranziției lor către piața forței de
muncă, inclusiv prin combaterea segregării și a discriminării comunităților marginalizate în
sectorul educației;
 activități de îmbunătățire a pregătirii și a mobilizării specialiștilor din
domeniul educației și formării pentru provocările legate de echitate, diversitate și
incluziune din mediul de învățare;
 activități pentru promovarea integrării refugiaților, solicitanților de azil și
migranților nou-veniți și pentru sensibilizare cu privire la criza refugiaților în Europa;
 inițiative transnaționale care promovează spiritul și aptitudinile antreprenoriale
pentru încurajarea cetățeniei active și a antreprenoriatului activ (inclusiv antreprenoriatul
social), derulate în comun de două sau multe grupuri de tineri din țări diferite.

9
BIBLIOGRAFIE

1. https://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/programme-guide/part-b/three-key-
actions/key-action-2/strategic-partnerships-field-education-training-youth_ro
2. http://pshihopedagogie.blogspot.com/2008/08/tema-1.html
3. Remus China, Managementul calitatii invatamantului preuni versitar, Ed. Universitara,
Bucuresti, 2015

10