“Dezideratul idealului educaţional ar putea fi dobândirea şi dobândirea vocaţiei ca
dominantă a personalităţii umane”(Tribuna învăţământului,nr. 50, 13 decembrie 1993). Finalităţile învăţământului primar derivă din idealul educaţional şi sunt formulate în Legea învăţământului. Ele se pot concretiza după cum urmează: - asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii; - formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare; - înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe , capacităţi atitudinii care să stimuleze raportarea efectivă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei. Planul de învăţământ a fost elaborat pentru întreaga perioadă a studiilor preuniversitare intr-o “concepţie unitară”. “Concepţie unitară” înseamnă existenţa unui fir director care să asigure unitatea de viziune şi apoi de acţiune pe tot parcursul şcolarităţii. Fiecare obiect de învăţământ cunoaşte un început, o dezvoltare, pe parcursul anilor de şcolarizare în strânsă legătură cu progresul capacităţilor de asimilare şi formare, o treaptă finală de conturare şi de manifestare a unor achiziţii, devenite fundamentale personalităţii şi ale dezvoltării ulterioare a acestuia. Noi, românii, avem nevoie de limbă, de istorie de geografie pentru că prin cunoştinţa apartenenţei noastre multimilenară la această vatră românească şi a unităţii noastre de limbă şi tradiţie, am supravieţuit. Conform programei şcolare pentru clasele I-IV se urmăresc trei tipuri de competenţe (complexe de capacităţi): - competenţe transversale, privind atitudinea copiilor, construirea conceptelor fundamentale de spaţiu şi timp şi a achiziţiilor metodologice (iniţierea în tehnici ale munci intelectuale şi ale activităţilor de învăţare); - competenţe de ordinul disciplinelor referitoare la achiziţia unor cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi metode specifice fiecărui domeniu; - competenţe în domeniul învăţării limbii române şi moderne. Învăţământul primar trebuie să asigure atât funcţiile instrumentale, informative concretizate în formarea şi consolidarea deprinderilor şi a capacităţilor de citire, scriere, exprimare şi de calcul, cât şi de funcţii formativ-educaţionale. Învăţământul primar va trebui să deschidă copiilor perspective mai largi asupra mediului lor cultural şi material imediat şi mai îndepărtat, să-i iniţieze cu tehnici şi atitudini în activitatea de învăţare; să permită o dezvoltare globală, armonioasă a copiilor; fizică, intelectuală, moral-voliţională şi estetică, stimulând diferite manifestări de exprimare artistică şi creativă, pornind de la caracteristicile personale şi de la nivelul de cultură al fiecăruia; să ofere copiilor posibilitatea de a pune în practică şi de a-şi însuşi valorile democratice de participare, de responsabilitate, de respectare a drepturilor şi a opţiunilor altora, să le dezvolte spiritul de înţelegere, toleranţă şi solidaritate, sentimente de apartenenţă la comunităţile în care trăiesc. Am să fac acum câteva referiri la comunitate romă, acolo unde mi-am desfăşurat activitatea eu activitatea timp de 14 ani. Condiţiile de viaţă ale copiilor romi sunt determinate la această vârstă de situaţia materială a părinţilor. Mai exact ocupaţiile actuale şi activităţile aducătoare de venituri se reflectă în condiţiile de viaţă ale copiilor. Condiţiile de locuit destul de precare, constituie un alt impediment în dezvoltarea armonioasă a copiilor romi. Cei mai mulţi dintre ei au locuinţe sărăcăcioase, slab dotate cu bunuri de folosinţă îndelungată, nu au condiţii de pregătire datorită faptului că nu au un loc special rezervat acesteia. Alimentaţia copiilor este deficitară şi are consecinţe negative asupra stării de sănătate a celor mai mulţi dintre ei. Lipsa veniturilor stabile are repercusiuni asupra posibilităţilor de cumpărare a îmbrăcămintei şi încălţămintei, fapt ce determină de multe ori, abandonul şcolar. Toate aceste condiţii nefavorabile legate de viaţa copiilor romi, influenţează negativ educaţia, sănătatea, relaţiile comunitare şi nu în ultimul rând identitatea acestora. Atitudinea părinţilor romi faţă de şcoală, o serie de deficienţe în socializarea primară datorate mediului familial şi comunitar precum şi faptul că unii copii trebuie să muncească pentru a-şi câştiga existenţa, contribuie la o slabă situaţie şcolară. Împreună cu colegii am căutat soluţii pentru rezolvarea situaţiilor dificile cu care ne confruntăm în aşa fel încât să respectăm drepturile copiilor. În acest sens am avut în vedere următoarele: - şcolarizarea populaţiei de romi; - sprijinirea copiilor romi în însuşirea corectă a limbii române; - eliminarea sistemului de dirijare a copiilor romi spre şcoli speciale şi integrarea lor în şcolile reţelei naţionale de învăţământ: - colaborarea între autorităţi şi reprezentanţii romilor; - prezentarea unor date referitoare la istoria şi cultura romilor; - întreprinderea unor acţiuni ca pentru ca familiile romilor să conştientizeze valoarea educaţională astfel încât să încât să sprijine şi să promoveze integrarea şcolară a copiilor lor; - folosirea unor metode cât mai bune de predare şi evaluare; - organizarea timpului liber. “Fiecare copil este pentru mama lui un fiu de împărat”
Profesor învățământ primar Janina Stănculeţu
Şcoala Gimnazială “Mihail Drumeș” Localitatea Balş, jud. Olt