Numele studentului…………….......................................................Semnătura…………………….....

SUBIECTE PENTRU EXAMENUL DE DREPT CIVIL.CONTRACTE DIN 14.02.2017 (I)

I. la 10.10.2011, între X, în calitate de locator, şi Y, în calitate de locatar, s-a încheiat un contract

de locaţiune pe o durată de 6 ani având ca obiect o hală pentru depozitarea materialelor de construcţii. În
contract s-a stipulat că în situaţia în care X va vinde hala pe durata locaţiunii, Y va fi preferat la preţ egal.
Dreptul născut în beneficiul lui Y a fost notat în cartea funciară. La 15.11.2015 Y a decedat, unicul său
moştenitor fiind fiul acestuia, Z, care a decis să nu denunţe contractul de locaţiune. La data de 10.01.2017,
X, care doreşte să îi vândă hala lui T, a solicitat consultaţii juridice unor avocaţi cu privire la problema de
a şti dacă Z este sau nu titularul vreunui drept de preempţiune. Avocatul A a opinat în sensul că Z nu este
titularul unui astfel de drept, motivând că dreptul lui Y s-a stins la data decesului acestuia deoarece dreptul
nu putea fi cedat nici prin acte între vii şi nici prin moştenire. Dimpotrivă, avocatul B a considerat că Z
este titularul unui astfel de drept până la data de 10.10.2017. La 14.02.2017 X vă solicită o consultaţie
juridică în cadrul căreia trebuie să precizaţi motivat care este soluţia corectă.

II. La data de 15.10.2015 între A şi B s-a încheiat un contract constatat printr-un înscris sub
semnătură privată prin care ambele părţi s-au obligat ca la data de 15.01.2016 să încheie un contract de
vânzare având ca obiect o casă şi terenul aferent situate în localitatea X, preţul convenit fiind de 80.000 de
lei. Preţul a fost plătit integral lui A, iar bunul i-a fost predat lui B, care a şi început să îl folosească.
Contractul a fost notat în cartea funciară. În vara anului 2016 a existat o tentativă a lui B de a-i solicita lui
A să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare, dar A era plecat în străinătate. După
revenirea în ţară, la 15.09.2016 A i-a trimis o notificare lui B în care a precizat că denunţă unilateral
contractul încheiat la 15.10.2015, i-a solicitat să îi indice un cont în care să îi vireze preţul de 80.000 de
lei şi i-a pus în vedere să îi predea bunul în termen de 7 zile. La 20.10. 2016, printr-un contract încheiat în
formă autentică, A i-a vândut bunul lui C cu preţul de 100.000 de lei.
1. La 25.10.2016, B vă solicită o consultaţie juridică în cadrul căreia urmează să precizaţi: a) ce
efecte juridice produce denunţarea unilaterală de către A a contractului încheiat la 15.10.2015 ? b) ce ar
trebui să facă B pentru ca drepturile sale să fie cât mai bine protejate? c) în cazul în care contractul
încheiat la 15.10.2015 nu ar fi fost notat în cartea funciară, situaţia juridică a lui B ar fi fost aceeaşi?
2. Consideraţi situaţia descrisă iniţial, dar cu următoarele modificări cumulative: i) la 15.09.2016 A
i-a trimis o notificare lui B în care a precizat că nu mai doreşte să încheie contractul de vânzare şi i-a
propus să desfiinţeze prin acordul părţilor contractul încheiat la 15.10.2015; ii) A nu i-a vândut bunul lui
C; iii) La data de 15.12.2016 B a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de
vânzare. Răspundeţi la următoarele probleme: a) în cadrul procesului, A a susţinut că instanţa nu poate
pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare pentru că a operat prescripţia. Precizaţi,
motivat, dacă susţinerea este sau nu corectă; b) presupunând că nu s-ar fi invocat excepţia prescripţiei, că
A şi B ar fi convenit la 15.10.2015 să încheie contractul de vânzare la 15.09.2016 şi că ar fi îndeplinite
condiţiile pentru ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare, de la ce dată ar
deveni B proprietarul casei şi al terenului aferent?

III. Ca urmare a decesului lui X, apartamentul ce a aparţinut acestuia în exclusivitate a fost

moştenit de către fiul său, F (care are o cotă de 3/4 din drept) şi de către soţia supravieţuitoare, S (care are
o cotă de 1/4 din drept). F a vândut apartamentul în întregime terţului T. În condiţiile în care S nu a vândut
şi nu doreşte să vândă cota sa, precizaţi, motivat, ce posibilităţi legale are S pentru protecţia drepturilor
sale.

IV.(5 puncte) Indicaţi care dintre enunţurile următoare sunt corecte; indicarea se va face prin
scrierea, fără modificări, a literei corespunzătoare enunţului (enunţurilor) considerate corecte. Dintre
cele 3 variante propuse, una sau două variante pot fi corecte, orice altă situaţie fiind exclusă .

1. În cazul pactul de opţiune privind contractul de vânzare: A) dacă bunul ce formează obiectul
pactului piere fortuit, intervine caducitatea pactului de opţiune; B) dacă înainte ca beneficiarul să-şi dea
consimţământul la vânzare intervine decesul promitentului, pactul de opţiune devine caduc; C) uneori
pactul de opţiune este un contract unilateral, alteori este un contract sinalagmatic.
 2. În materia contractului de mandat: A) obligaţia mandatarului de a executa mandatul este în toate
cazurile o obligaţie de rezultat; B) obligaţia mandatarului de a executa mandatul este în toate cazurile o
obligaţie de mijloace (de prudenţă şi diligenţă); C) mandatul pentru vânzarea unui imobil aflat în stare de
indiviziune dat coindivizarului se consideră revocat tacit prin introducerea unei acţiuni de partaj de către
mandant.

3. În materia contractelor: A) în cazul contractului de rentă viageră, prestaţia periodică în bani

(renta) se poate plăti şi pe durată determinată; B) în cazul contractului de întreţinere, neexecutarea faţă de
unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea contractului pro parte, adică pentru cota-parte din bun
ce a aparţinut creditorului faţă de care obligaţia nu a fost executată; C) în cazul contractului de întreţinere,
atunci când starea de insolvabilitate a debitorului întreţinerii este creată sau agravată prin executarea unor
prestaţii ce depăşesc limitele obligaţiei de întreţinere asumate prin contract, creditorii debitorului
întreţinerii pot promova acţiunea pauliană.
4. În materia contractului de locaţiune: A) dacă locaţiunea încheiată pe termen de cel mult 5 ani s-
a încheiat cu acordul coproprietarilor ale căror cote-părţi însumate constituie majoritatea, contractul de
locaţiune este în toate cazurile opozabil coproprietarilor care nu și-au dat acordul la încheierea
contractului; B) în cazul locațiunii cu durată nedeterminată, moștenitorii locatarului pot denunța
contractul de locațiune; C) locatorul răspunde chiar dacă a fost de bună-credinţă la încheierea contractului
(nu a cunoscut nici măcar el însuşi viciile la încheierea contractului) şi indiferent dacă viciile existau în
momentul încheierii contractului sau provin din cauze ulterioare.

5. În materia contractului de locaţiune: A) reparaţiile locative nu cad în sarcina locatarului dacă au

fost determinate prin vechime sau forţă majoră ori caz fortuit; B) în cazul în care este încheiat pe o
perioada mai mare de 5 ani de către persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă fără încuviințarea
părinților ori a tutorelui contractul este lovit de nulitate absolută, însă la cererea persoanei incapabile
termenul se va reduce la 5 ani; C) locatorul are obligația de a reface bunul daca acesta a fost distrus in
totalitate.
6. În materia contractului de arendare: A) sunt permise forme de asociere între arendaşi care ar
permite ca, deşi contractul s-a încheiat cu un anumit arendaş, exploatarea bunurilor agricole să fie
efectuată de un alt arendaş; B) nu poate fi aportată de către arendaş folosinţa bunurilor arendate într-o
societate agricolă; C) calitatea de arendaş o poate avea şi un coproprietar.

7. În materia contractelor speciale: A) clauza dintr-o vânzare cu plata prețului în rate prin care se
stipulează că – în cazul neplăţii în totalitate a ratelor - vânzătorul va păstra în tot ratele încasate este
valabilă; B) în cazul în care există un singur creditor al întreţinerii şi acesta decedează, caracterul
indivizibil al obligaţiei de întreţinere nu produce niciun efect; C) dacă tranzacţia s-a încheiat pentru
executarea unui contract de vânzare (de exemplu, vânzătorul solicită plata restului de preţ) lovit de
nulitate relativă pentru că vânzătorul era incapabil la data încheierii contractului, numai cumpărătorul
poate cere anularea tranzacţiei, cu condiţia să nu fi cunoscut faptul că vânzătorul era incapabil la data
încheierii contractului de vânzare.
8. În materia contractului de mandat: A) un mandat constatat printr-o procură autentică notarială
poate fi revocat în mod tacit sau printr-o simplă notificare sub forma unui înscris sub semnătură privată
trimisă mandatarului; B) în toate cazurile, mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către
mandatar în executarea mandatului; C) acceptarea ofertei de mandat poate fi tacită, inclusiv în cazul în
care procura dată de mandant îmbracă forma autentică cerută ad validitatem.
9. În materia contractelor: A) vânzarea este un contract esenţialmente cu titlu oneros comutativ; B)
tranzacţia este un contract cu titlu oneros comutativ; C) împrumutul de consumaţie cu titlu oneros este un
contract bilateral.
10. În materia contractelor: A) în cazul comodatului, folosirea autoturismului pentru altă destinaţie
şi timp mai îndelungat decât s-a convenit atrage răspunderea solidară a comodatarilor, cu toate că
avarierea s-a produs din culpa unuia dintre ei; B) în cazul comodatului, dacă o hală este folosită nu pentru
depozitarea cerealelor - aşa cum s-a stipulat în contract -, ci pentru adăpostirea animalelor, comodatarul
nu va răspunde în cazul în care hala este distrusă din cauza unor inundaţii; C) în cazul tranzacţiei, nu este
lovit de nulitate contractul atunci când leziunea ca urmare a vătămării corporale este de altă natură decât
aceea cunoscută în momentul încheierii contractului de tranzacţiei.
 BAREM PENTRU EXAMENUL DE DREPT CIVIL.CONTRACTE DIN 14.02.2017 (I)

Subiectul I (1 punct)
Potrivit art. 1.740 C.civ., „Dreptul convențional de preempțiune se stinge prin moartea
preemptorului, cu excepţia situaţiei în care a fost constituit pe un anume termen. În acest din urmă caz,
termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, dacă a fost stipulat un termen mai lung.”
Raportat la datele speței, dreptul de preempțiune a fost constituit în favoarea lui Y pe durată
determinată, respectiv 6 ani. Dreptul de preempțiune nu s-a stins prin moartea lui Y, ci s-a transmis
moștenitorului Z (art. 1.740 C.civ. – prin derogare de la prevederile art. 1.739 C.civ. - permite
transmiterea dreptului convenţional de preempţiune prin moştenire în cazul constituirii pe un anume
termen). Durata dreptului de preempțiune se va reduce însă la 5 ani de la data constituirii. În consecință, Z
ar fi putut exercita dreptul de preempțiune până în data de 10.10.2016. Prin urmare, la data solicitării
consultației juridice, dreptul de preempțiune al lui Z s-a stins prin ajungerea la termen.
Atât opinia avocatului A, cât şi opinia avocatului B sunt greşite.

Subiectul II (3 puncte)
1. a) Cu excepția situaţiei în care părțile au prevăzut prin contract o clauză de dezicere, A nu
poate denunța unilateral contractul încheiat. În consecință, denunțarea contractului de către A nu
produce efecte.
Părțile au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare prin care ambele s-au obligat să încheie în
viitor contractul de vânzare (obligaţii de a face), la prețul stabilit. Contractul astfel încheiat are forță
obligatorie între părțile sale și nu poate înceta decât prin acordul părților sau din cauze autorizate de lege
(art. 1.270 C.civ.). (0,50 p)
b) B are la dispoziție următoarele posibilități:
Să solicite, în temeiul art. 629 alin. (2) C.civ., anularea contractului de vânzare încheiat de A şi
C cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate (care este subînțeleasă în promisiunea de vânzare, conform
art. 627 alin. (4) C.civ. și art. 601 din Legea nr. 71/2011). Inalienabilitatea bunului a fost făcută opozabilă
terțului C prin notarea în cartea funciară a antecontractului de vânzare (art. 628 alin. 2 C.civ.). (0,50 p)
Ca urmare a anulării actului de înstrăinare subsecvent și repunerii părților în situația anterioară,
bunul reintră în patrimoniul promitentului-vânzător A. Astfel, sunt întrunite cerințele legii pentru
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare între A şi B.
Așadar, B are posibilitatea de a formula o acțiune în justiție având două capete de cerere:
primul vizează anularea contractului încheiat de A și C și repunerea părților în situația anterioară, iar cel
de-al doilea este reprezentat de solicitarea de a se pronunța o hotărâre care să ţină loc de contract de
vânzare. (0,50 p)
[Suplimentar: B poate: i) Să solicite obligarea lui A la plata de daune-interese, în temeiul art. 1.279
alin. (2) C.civ, pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării promisiunii (cu aplicarea art. 1.530 şi
urm. C.civ.). Pentru aceasta, B va trebui să facă dovada prejudiciului suferit. ii) Să solicite rezoluţiunea
promisiunii bilaterale cu obligarea lui A la plata de daune-interese ( art. 1.549 alin. 1 C.civ.)]

c) În această situație, în măsura în care nu face dovada relei-credințe a lui C (în sensul că acesta
din urmă a cunoscut pe altă cale interdicția înstrăinării bunului generată de promisiunea de vânzare)
inalienabilitatea bunului nu este opozabilă terțului C. Astfel, B nu mai poate obține anularea actului de
înstrăinare subsecvent și, implicit, nici pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de
vânzare. (0,50 p)
2. a) Susţinerea lui A nu este corectă. Deși dreptul la acțiunea având ca obiect pronunțarea unei
hotărâri care să ţină loc de vânzare se prescrie în termen de 6 luni de la data când contractul trebuia
încheiat (așadar, de la 15.01.2016), împrejurarea că, în speță, promitentul-cumpărător B a deținut imobilul
cu acordul lui A până la 15.09.2016 reprezintă o recunoaștere a dreptului său de a pretinde încheierea
contractului. Astfel, termenul de prescripţie începe să curgă de la data negării acestui drept, respectiv de la
15.09.2016. (0,50 p)
b) B ar deveni proprietar de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, aceasta
având efecte constitutive de drepturi. (0,50 p)
 Subiectul III (1 punct)
Având în vedere natura juridică a contractului de vânzare, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile
art. 641 alin. (4) C.civ. care impun acordul tuturor coproprietarilor pentru înstrăinarea bunului comun.
În speţă, nu a fost respectată regula unanimităţii, așadar contractul de vânzare încheiat de F cu T
nu îi opozabil lui S (art. 642 alin. 1). Față de aceasta din urmă, contractul nu produce efecte juridice,
poate să îl ignore. (0,25 p)
S va putea, potrivit art. 642 alin. 2 C.civ., să exercite acţiunea posesorie împotriva lui T, cu
menţiunea că restituirea posesiei se va face în folosul ambilor coproprietari, eventual cu daune-interese în
sarcina lui F. (0,25 p)
De asemenea, după expirarea termenului de un an în care poate fi formulată acţiunea posesorie, S
va putea să introducă împotriva lui T o acţiune în revendicare. (0,25 p)
Totodată, S va putea cere partajul apartamentului, întrucât față de aceasta vânzarea nu este
opozabilă. [Dacă bunul este atribuit lui F, vânzarea încheiată cu T va avea efect translativ de la data la
care actul de partaj produce efecte. Dacă, dimpotrivă, bunul este atribuit lui S, vânzarea nu va mai
produce efecte nici între părțile ei]. Cererea de partaj poate fi formulată atât împreună cu acțiunea
posesorie/în revendicare (capete de cerere diferite), cât și pe cale separată. (0,25 p)

Subiectul IV. (5 puncte, câte 0,50 p pentru fiecare răspuns corect)

1. A şi C);
2. C);
3. C);
4. B) şi C);
5. A);
6. B şi C);
7. A) şi C);
8. A) şi C);
9. B);
10. A) şi B).

NOTĂ: pentru a se obţine punctajul de la subiectele I, II şi III nu este obligatoriu să se reproducă

exact cuvintele din barem, dar este important ca răspunsurile să scoată în evidenţă faptul că studentul
stăpâneşte cunoştinţele.