Unviersitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

Facultatea de Științe Economice

Finanțe-Bănci

Sistemul Fiscal
în România
Profesor coordonator:
Condea Bogdan
Studenți:
Hutopilă Andreea
Ștefancu Diana

1
 1.1 Conceptul de sistem fiscal

1.2 Functiile sistemului fiscal

1.3 Caracteristici ale politicii fiscale in Romania

1.4 Trasaturile si rolul sistemului fiscal

1.5 Structura impozitelor si taxelor

1.6 Elementele generale ale veniturilor bugetare

1.7 Metode si tehnici de impunere, urmarire si incasare a

impozitelor

2
 SISTEMUL FISCAL

1.1 Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal este un produs al gandirii,deciziei ,actiunii factorului uman,ca

urmare a evolutiei societatii umane ,creat initial pentru a raspunde unor obiective
financiare,la care,ulterior,s-au adaugat si obiective de natura economico-sociale.
Elementele de natura economica si relatiile dintre acestea,concretizate in diverse
tehnici de stabilire si percepere a cuantumului diverselor prelevari fiscale,gestionarea
acestora si deciziile de natura politica constituie componentele principale ale
sistemului fiscal.
Unii economisti considera sistemul fiscal ca” totalitatea impozitelor si taxelor
provenite de la persoane fizicesi peroane juridice care alimenteaza bugetele
publice”sau „totalitatea impozitelor instituite intr-un stat,care-i procura acestuia o parte
covarsitoare din veniturile bugetare,fiecare impozit avand o contributie specifica si un
rol regulator in economie”.
O alta abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elelmentele definitorii ale
sistemului in general si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma reletiilor dintre
elementele care formeaza caest sistem,astfel:”sistemul fiscal,cuprinde un ansamblu de
concepte principii,metode,procese,cu privire la o multime de elemente(materie
impozabila,cote,subiecti fiscali etc)intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a
proiectarii,legiferarii,asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform
legislatiei fiscale,in scopul realizarii obiectivelor sistemului”.
Aceasta ultima abordare este mai riguroasa,deoarece abordarea sistematica are un
rol ordonator,contribuind la: explicarea unor concepte;sistematizarea
cunostintelor;intelegerea interconexiunilor dintre economia de schimb;prelevarile
fiscale si economia publica;identificarea si eliminarea distorsiunilor prin reglarea
complexa in domeniul fiscal.
Sistemul fiscal este,asadar,un sistem complex,alcatuit dintr-un ansamblu de
elemente si anume:
 materia impozabila;
 subiecti sau actorii sistemului fiscal;
 elementele modificabile
Materia impozabila,reprezentata de venitul realizat ,repartizat,consumat si
capitalizat,constituie un element ovolutiv complex si cuprinde:
 venituri de munca,respectiv venituri de natura salariala;
 venituri din capital,respectiv rente,chirii,arenzi,dividente,dobanzi etc;
 venituri produse din agenti economice,sub forma beneficiilor din
industrie,comert,agricultura,servicii etc;
 circulatia si consumul veniturilor.
Actorii sistemului fiscal,in raport cu functiile pe care le indeplinesc,se pot grupa in
trei categorii:

3
  actori dotati cu putere de decizie;
 actori insarcinati cu administratia fiscala si reglementarea litigiilor;
 contribuabilii.
Organele legislative si executive reprezinta actori de decizie politica in materie
fiscala,care se concretizeaza in dispozitii ce figureaza in legea finantelor publice sau
legea bugetara anuala,respectiv in legile fiscale generale.
Actorii de decizie administrativa in materie fiscala au responsabilitatea gestiunii
finantelor publice,reprezentanti de Ministerul Finantelor Publice si organele teritoriale
subordonate.Contribuabilii sunt persoane fizice si juridice,care realizeaza venituri
impozabile din activitati desfasurate in Romania.Sistemul fiscal cuprinde si elemente
modificabile,stabilite de organele de decizie si legislative (ex:cotele de impunere).

1.1 Functiile sistemului fiscal

Ca o categorie finaciara si ca o componenta principala a sistemului resurselor

financiare publice,impozitele indeplinesc in aria lor de manifestare,functiile atribuite
finatelor in general,dar cu unele particularitati imprimate de continutul lor economic de
procesele de redistribuire a produsului intern brut.
Un economist atribuie un sistemului fiscal o functie de finantare a cheltuielilor
publice,o functie de redistribuire a veniturilor si averilor,conform obiectivului de
echitate,si o functie de stabilizare a economiei.Alti economisti nu vorbesc explicit de
functiile sistemului fiscal,respectiv ale impozitelor,ci de rolul ce revine acestora si
anume :
 rolul financiar,de procurare a resurselor finaciare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice;
 rolul interventionist,de incurajare sau franare a activitatilor economice;
 rolul social,de redistribuire a unei parti importante din produsul intern brut
intre gruparile sociale si indivizi.
Raportat la functiile atribuite finantelor publice in ansamblu,impozitele
indeplinesc o functie de repartitie (numita si functie financiara,care include si
finantarea cheltuielilor publice ),o functie de redistribuire a veniturilor si averilor
asupra activitatilor economico-sociale si o functie de reglare a economiei (de
corectare a dezechilibrelor).La acestea se poate adauga si functia de control,care ar
semnifica capacitatea impozitelor de a mijlocii efectuarea controlului prin diferitele
faze ale procesului reproductiei economice.
In cadrul functiei financiare,prin impozite se realizeaza,in cea mai mare
masura,prima latura a functiei de repartitie atribuita finantelor publice.Aceasta,
deoarece impozitul este principala forma de procurare a resurselor banesti la
dispozitia statului si ,implicit de intre diferitele ramuri si subramuri economice,intre
membrii societatii.
In aproape toate tarile,o buna parte din produsul intern brut este repartizat
valoric,in faza de redistribuire,prin intermediul impozitelor.Prin impozit, statul preia

4
la dispozitia sa o parte din veniturile realizate de actorii pietei factorilor de
productie:din salariile cuvenite pentru munca prestata,dobanda datorata pentru
capitalul imprumutat,chiriile aferente bunurilor mobile si imobile,profitul,res-
pectiv dividentele cuvenite actionarilor si asociatiilor,veniturile obtinute de persoanle
fizice din activitati independente etc.
Veniturile disponibile ale persoanelor fizice si uneori,chiar ale firmelor,ramase
dupa suportarea impozitelor directe,

1.3 Particularitati ale politicilor fiscale in Romania

Factorii economici si socio - politici au determinat in ultimii ani o fiscalitate

excesiva , daca ne referim la marimea impozitelor in expresie nominala ,aceasta fiind
influentata si de marimea inflatiei.
Pentru a aprecia nivelul fiscalitatii este concludent indicatorul care exprima
partea din PIB prelevat la stabilirea sub forma impozitelor si taxelor . Aceasta parte
este influentata de ponderea sectorului public si de stat in productia industriala a
tarii , de cotele de impozitare , de dimensiunea nevoilor bugetare , resursele
existente la un moment dat pentru acoperirea lor , preturile si tarifele pe care le
practica intreprinderile din sectorul public in tranzactiile cu cele din sectorul privat ,
precum si de dimensiunile evaziunii fiscale.
La acelasi procent din PIB , sarcina fiscala este cu atat mai mare cu cat este
mai scazuta partea din PIB ce revine unui locuitor. Sporirea fiscalitatii a determinat
diminuarea veniturilor care au ramas persoanelor fizice si juridice pentru consum
propriu , acumulare sau investire. In prezent politica fiscala se confrunta cu probleme
vizand optimizarea si structura fiscalitatii .
In vederea cresterii economice si a complexitatii prin pret , ne confruntam cu un
numar mare de impozite si taxe , multe fiind nejustificate ( parte din cele datorate
bugetelor locale).
Cotele de impozit sunt in general unice si modificarea lor in functie de
conjunctura economica determina dificultati pentru agentii economici . Pe langa
impozite si taxe remarcam existenta unor contributii la fondurile speciale
extrabugetare. Acestea au ca impact cresterea costurilor si implicit a pretului de
vanzare , determinand cresterea presiunii fiscale.
Totodata intalnim un numar foarte mare institutii publice , uneori
supradimensionate , care nu ne ofera servicii de calitate. Presiunea fiscala determina
o evolutie foarte scazuta ( o involutie ) a investitiilor din economie.
Povara fiscala este invers proportionala cu puterea economica a platitorilor de
impozite. Din cele expuse reies 2 concepte economice - Impozitul si Fiscul :
Impozitul reprezinta o sarcina cu caracter obligatoriu pentru toate persoanele
fizice si juridice care realizeaza venituri sau detin avere.
Fiscul este reprezentat de administrarea obligatorie in perceperea impozitelor.
Dreptul de a institui impozite si taxe revine statului prin organele sale centrale
si locale. In legislatia financiara actuala pe langa impozite si taxe mai sunt prevazute

5
si contributii la organisme publice ( CAS ; CASS etc.) pentru avantajele reale sau
potentiale .
Ansamblul de concepte , principii , metode si procedee referitoare la
proiectarea , legiferarea si perceperea impozitelor si taxelor gestionate de aparatul
fiscal , conform legislatiei , alcatuiesc sistemul fiscal.
Componentele sistemului fiscal sunt:
 Sistemul de impozite si taxe cuprins intr-un act normativ elaborat de puterea
legislativa ; in prezent Codul Fiscal si legea finanteor locale .
 Metodele si procedeele de determinare , urmarire si incasare a impozitelor si
taxelor (veniturile bugetare convenite statului) .
 Aparatul fiscal care reuneste si pune in miscare cele doua componente .

1.4 Trasaturile ( Principiile ) sistemului fiscal

Politica Fiscala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

1. Principiul impunerii echitabile

In practica este dificil de apreciat aplicarea acestui principiu deoarece echitatea este
vazuta diferit de la persoane la persoane si in acelasi timp nu exista procedee de
comensurare a acestuia .
In materie de impozite , echitatea s-a interpretat diferit in functie de clasele sociale
aflate la conducerea statului.
In functie de gradul de cuprindere al subiectilor si materiei impozabile distingem:
a) impunere generala
b) impunere partiala
Impunerea generala presupune suportarea unui anumit impozit de toate persoanele
care detin un anumit tip de avere sau realizeaza venituri.
Impunerea partiala se caracterizeaza prin scutirea de la impozitare dupa
anumite criterii sau reducerea impozitului pentru anumite persoane.
Echitatea in impozitare presupune o analiza a:
- egalitatii in fata impozitelor
- egalitatii prin impozite
Egalitatea in fata impozitelor presupune ca toate persoanele care realizeaza un
venit sau detin avere , sa suporte acel impozit indiferent de domiciliul sau sediu lor.
Nu se vor face diferentieri in impozitarea nici de la o zona a tari la alte.
Toti agentii economici vor achita acel impozit indiferent de forma juridica de
organizare a activitatii . Egalitatea prin impozite presupune diferentierea sarcinii
fiscale de la o persoana la alta dupa anumite criterii ca :
-marimea absoluta a materiei impozabile
-natura si provenienta veniturilor .

6
In functie de pozitia din care este privita egalitatea aceasta se poate crea pe orizontala
sau pe verticala.
In primul caz avem in vedere marimea sarcinii fiscale pentru doua persoane care
obtin acelasi cuantum de venituri dar din surse diferite.
Privita sub un alt aspect se judeca marimea sarcinii fiscale aferenta unor venituri in
cuantum diferit dar realizate din aceeiasi sursa.
Daca se analizeaza echitatea fiscala este necesar sa se faca deosebirea intre egalitatea
matematica a sarcinii fiscale la care sunt supuse doua sau mai multe persoane si cea
egala efectiva a sarcinii fiscale.

2. Principiile politicii financiare

Impune ca la introducerea unui nou impozit sa se urmareasca ca acestea sa aiba un

randament ridicat , stabil si elastic. Pentru un randament ridicat impozitul trebuie sa
aiba un caracter universal , platit de toate persoanele care realizeaza acelasi gen de
venituri sau detin acelasi tip de avere si sa cuprinda intreaga masa impozabila.
Aceste conditii au ca o consecinta cheltuieli mici pentru perceperea impozitului si
probabilitati restranse de evaziune.
Un impozit este stabil daca nu este supus unor oscilatii frecvente determinate de
conjunctura economica. Un impozit este elastic atunci cand este capabil sa se
adapteze nevoilor bugetare.
In aceasta situatie in impozitare se recomanda cote diferentiate de impozit si pe cat
mai mult transe de impozitare.
Politica financiara se mai caracterizeaza prin alegerea tipurilor si numarului de
impozite si taxe prin care statul isi procura veniturile. Este necesar sa se cunoasca:
a) daca se impoziteaza venituri, cheltuieli, ambele sau averea
b) daca impozitarea se face in cote proportionale, regresive sau in nume fixe
c) caror clase apartin veniturile care se impoziteaza
d) daca materia impozabila este supusa unei duble impuneri sau ia scapa de la
impozitare .

3. Principiile politicii economice

Statul foloseste impozite si taxele nu numai ca un mijloc de procurare a

veniturilor bugetare ci si pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvotarii sau
restrangerii activitatii unor anumite ramuri , pentru a stimula sau frana productia si
consumul anumitor bunuri , pentru a extinde sau limita relatiile cu anumite state.
Daca se doreste stimularea anumitor activitati sau consumuri se vor reduce sau
chiar suprima impozitele indirecte, daca se doreste franarea lor impozitele cresc.
In anumite perioade statul mai poate folosi sistemul fiscal si ca mijloc de
influenta a conditiilor de concurenta.(in importul si exportul anumitor bunuri)

7
 Functiile sistemului fiscal sunt :

a) prin intermediul impozitelor si taxelor statului isi asigura resursele

disponibilizate pentru finantarea de regula a activitatiilor neproductive.
b) O functie stimulativa prin eventuale facilitati fiscale , reduceri de impozite sau
chiar scutiri .
c) O functie sociala pentru protectia anumitor categorii de persoane fizice.
d) O functie de control
Ex : prin TVA colectata se poate controla cifra de afaceri a agentului economic .

1.5 Structura impozitelor si taxelor

Daca avem in vedere obiectul impozitarii distingem :

- impozit pe avere .
- impozit pe venituri .
- impozit pe cheltuieli .

Existenta si utilitatea veniturilor determina impozite directe si indirecte.

Impozitele directe sunt suportate de persoane fizice si/sau juridice care detin
avere si/ sau realizeaza venituri .
Sunt impozite nominale , impozitele directe vizeaza existenta veniturilor.
Perceperea lor se face de organele fiscale in baza informatiilor privind platitorii de
impozite si baza de calcul a acestora.
Impozitele indirecte nu se stabilesc direct si nominativ si se aseaza asupra
vanzarii de bunuri si servicii ; prin urmare vizeaza utilitatea veniturilor .
Criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe determina clasificarea
acestora in impozite reale si personale, astfel :
Impozitele reale se stabilesc asupra obiectelor materiale , fara sa aiba nici o
legatura cu situatia personala a subiectului impozitului .
Mai sunt denumite si impozite obiective sau pe produs deoarece vizeaza obiectul
impozabil.
Ex: Impozit pe cladiri, terenuri, avere, pe activitati independente etc.
Impozitele personale au directa legatura cu situatia subiectului.
Ex: Impozit pe succesiune, donatie .
Impozitele indirecte cuprind taxele de consumatie ( accizele , taxele vamale si
alte taxe) .
Sunt supuse accizelor produsele de lux sau nocive sanatatii omului , precum :
- alcoolul etilic , produsele care contin alcool etilic, produsele de tutun
- autoturismele
- blanurile
- bijuteriile , s.a.m.d.

8
 Taxele vamale se percep la importul de bunuri si la operatiile de tranzit.
Alte taxe vizeaza taxele de timbru judiciar si extra judiciar.
Dupa frecventa cu care se realizeaza impozitele distingem:
- permanente .
- incidentale ( accidentale ) .
Impozitele permanente sunt incasate de bugetul statului la termene legale prevazute
de codul fiscal , iar cele incidentale cand obiectul impozabil intra in proprietatea
subiectului ( impozit pe avere etc.) .
Daca avem in vedere institutiile care administreaza impozitele si taxele , distingem:
-Impozite la bugetul central de stat .
-Impozite locale .

1.6 Elementele tehnice ale veniturilor bugetare

Ansamblul de activitati prin care se stabileste obiectul impozabil, baza de

calcul a impozitului si se determina impozitul datorat , poarta denumirea de asezare a
impozitului (asieta).
Din definitie rezulta principalele elemente componente ale veniturilor bugetare
precum si cele colaterale:
Obiectul impozabil ; subiectul impozabil; materia impozabila sau baza de
calcul; cota de impozit; platitorul; termen de plata ; modalitati de impunere ; inlesniri
(facilitati ) fiscale, drepturi si obligatii ale platitorilor de impozit ; sanctiunile .
Obiectul impozabil este element complet asupra caruia se aseaza impozitul. In
functie de natura lui distingem :
- Impozit pe profit ; pe venit; pe cladiri; pe terenuri ; pe tarif; pe pret etc.
Baza de calcul a impozitului poate coincide cu obiectul impozabil sau poate fi
reprezentata de un element distinct ( obiectul impozabil poate fi cladirea , dar baza de
calcul este valoarea cladirii ) .
Subiectul impozabil este persoana fizica sau juridica care detine obiectul
impozabil sau suporta impozitul . Nu intotdeauna insa subiectul impozitului devine si
platitorul acestuia .
Ex: in cazul impozitelor cu stopaj la sursa ( Imp pe salariu, imp pe venit
persoanelor nerezidente in Romania ) , subiectul este persoana care realizeaza
venituri , iar platitorul este societatea care deconteaza venitul , dupa ce a retinut
impozitul la sursa .
Baza de calcul a impozitului denumita si materie impozabila se poate
determina direct prin autoimpunere sau indirect prin metoda forfetara ; rezulta ca
impozitul se va calcula si declara de catre subiectul impozitului sau platitorului de
impozit , iar fiscul va fi informat asupra lui prin declaratia de impunere.

Cota de impozit

9
Se poate stabili procentual sau in suma fixa la o anumita masa impozabila (accizele
la tona de tigari) . In situatia in care cota este stabilita procentual , procentele pot fi
unice, proportionale , progresive sau regresive .
Procentele progresive se pot stabili prin modalitatea simpla sau pe transe de
impozitare ( ca in cazul impozitului pe salariu calculat conform legislatiei de pana la
01.01.2005)
In Romania nu exista cote regresive.
Termenele de plata sunt stabilite prin legislatie , care prevede, de regula, intervalul de
timp in care se pot achita impozite si ultima zi a intervalului pana la care nu se
percep dobanzi de intarziere si penalitati.
Inlesnirile si facilitatile fiscale prevad scutiri la plata , esalonari, bonificatii pentru
plata la termene, scutiri de la plata dobanzilor de intarziere si a penalitatilor , etc .

Privitor la drepturile contribuabililor amintim :

- dreptul acestora de a compensa un impozit datorat cu un impozit achitat in plus
a aceluiasi organ fiscal .
- dreptul contribuabilului de a solicita restituirea impozitelor achitate in plus .
- dreptul la contestatie impotriva proceselor verbale de control .

Privitor la obligatiile contribuabililor la impozite si taxe sunt :

- de a stabili corect obiectul impozabil si baza de calcul .

- de a determina corect impozitul datorat statului .
- de a declara la termene stabilite , impozitele si taxele datorate
- de a plati la termen impozitele datorate .
- de a calcula , inregistra si achita dobanzile de intarziere la plata impozitelor si
penalitatile pentru neplata sau plata cu intarziere .

Evaluarea bazei de calcul prin intermediul declaratiei de impunere a

contribuabililor ,nu este insa o metoda perfecta , ea se bazeaza pe onestitatea
contribuabililor si ofera acestora posibilitatea de a diminua masa impozabila prin
documente false , inregistrate in conturi nepotrivite, cheltuieli fara legatura cu
obiectul de activitate etc.
Nedeclararea masei impozabile , declararea ei eronata ca si sustragerea prin
orice alte mijloace , partiala sau totala de la plata impozitelor si taxelor poarta
denumirea de evaziune fiscala.
Aceasta se sanctioneaza pornind de la amenda si pana la aplicarea codului penal.

1.7 Metode si tehnici de impunere ,urmarire si incasare a impozitului

10
Actele normative care reglementeaza impozitele si taxele sunt emise de parlament si
organele centrale si locale ale autoritatilor publice .Impozitele,taxele si contributiile
reprezinta venituri ale bugetului de stat si stabilite prin lege(codul fiscal) in timp ce
veniturile bugetelor locale se stabilesc in limitele si in conditiile legi.
Pe baza legislatiei in vigoare se face impunerea,definita ca un ansamblu de activitati
privitoare la identificarea platitorilor de impozite,determinarea masei impozabile si a
cuantumului impozitelor.
Incasarea cuantumurilor bugetare reprezinta realizarea efectiva a acestora . Pentru
incasare se folosesc o serie de procedee si tehnici printre care :

a) metoda platii directe sau autoimpunerii .

b) metoda retinerii prin stopaj la sursa .
c) metoda aplicari de timbre fiscale .

a ) Metoda autoimpunerii presupune determinarea obiectului impozabil , a bazei de

calcul si a cuantumului impozitului de catre contribuabili . Aceasta metoda se aplica
de catre persoane juridice , suma datorata este determinata in conditiile legi de catre
debitor care se obliga din proprie initiativa sa verse la termenele prevazute:
- impozit pe profit ,
- TVA ,
- Impozit pe venitul microintreprinderilor etc.
b ) Metoda retinerii si varsarii prin stopaj la sursa este folosit in cazul veniturilor
impozabile realizate de persoane fizice rezidente in Romania sau persoane fizice si
juridice nerezidente in Romania
- impozitul pe salarii .
- impozitul pe venitul persoanelor nerezidente .
c ) Metoda aplicarii timbrelor fiscale se utilizeaza in cazul unor taxe cuvenite
bugetului de stat pentru servicii prestate de institutii ale statului . Ex : timbrarea unei
actiuni introduse la instanta .
Daca avem in vedere natura impozitelor , categoria platitorilor si modalitatea de
impunere,putem structura impunerea in :
- impunere provizorie si definitiva
- impunere partiala si globala
- impunere directa si indirecta

1. Impunerea provizorie se refera la determinarea cuantumului impozitului pe

parcursul exercitiului , la perioade stabilite prin lege si regularizarea sumelor datorate
la inchiderea exercitiului financiar
Ex: imp pe profit se determina trimestrial cumulat de la 1 ian si pana la sfarsitul
trimestrului si se regularizeaza la inchiderea exerc.

11
2. Impunerea partiala se refera la impunerea unei parti a veniturilor in cursul
anului si globalizarea acestora la sfarsitul anului cu impunere definitiva.
Este vorba de impozitul pe venit datorat de persoanele fizice care globalizeaza
impozitul pe salarii, din cedarea , folosinta bunurilor , venituri din activitati
independente, din proprietatea intelectuala etc.
Daca avem in vedere persoanele care realizeaza venituri impozitarea poate fi
individuala sau colectiva. Ex: liber profesionistii sunt impozitati individual , iar
asociatiile familiale reprezinta exemplu al impozitari colective .

3. Impunerea directa presupune obtinerea de informatii necesare impunerii direct

de organul fiscal ; pentru aceasta este necesara declaratia de impunere . In declaratia
de impunere se completeaza date de identificare a contribuabilului si obiectul
impozitarii.
In baza ei se stabileste cuantumul impozitului . Impunerea directa presupune
obtinerea de informatii de catre organul fiscal de la terte persoane (impozit cu
retinere la sursa )
Metoda indirecta presupune si posibilitatea impunerii forfetare in baza unor
informatii statistice si a unor baremuri de venit ( ptr. taximetristi , carausi ) .
Impunerea forfetara este consecinta a unei evidente sumare sau deloc referitoare
la venituri realizate din anumite meserii.

Documentele care stau la baza impunerii sunt :

 Declaratia de impunere .
 Procesul verbal de plata .
 Instiintarea de plata .
 Procesul verbal al organelor de control .
 Declaratia privind obligatia de plata la bugetul statului .

Declaratia de impunere se intocmeste la infiintarea persoanei juridice sau la

intrarea in proprietatea persoanei fizice a obiectului impozabil .
Persoana fizica sau juridica completeaza datele personale de indentificare si
marcheaza casutele corespunzatoare tipului de impozit datorat.
Ori de cate ori apar modificari privind obiectul impozabil sau masa impozabila
are obligatia sa actualizeze declaratia .
In afara declaratiei initiale are obligatia sa depuna declaratii lunare ,
trimestriale sau anuale privind obligatia la bugetul de stat.
In prezent persoana fizica depune o declaratie de impunere la sfarsitul anului
pana la 15 aprilie anul urmator, in vederea regularizarii impozitului pe venit.
Pana la inchiderea exercitiului urmator organele fiscale au obligatia sa remita
persoanei fizice instiintarea de plata.
In termen de 60 zile de la primirea acesteia persoana fizica are obligatia
achitarii eventualelor diferente in plus.

12
 Persoanele juridice depun lunar declaratie privind obligatia la bugetul statului.
Informatii ca impozitul pe salarii , contributia la asigurarile sociale , asigurarile de
sanatate, protectia sociala se completeaza lunar, impozit pe profit trimestrial , impozit
pe venitul microintreprinderilor trimestrial, tva-ul lunar sau trimestrial iar impozitul
pe dividende si pe venitul persoanelor nerezidente ori de cate ori se achita dividende
sau venitul , in luna urmatoare celei in care s-au achitat.
Organele fiscale (garda financiara , administratia teritoriala sau ministerul
finantelor publice) pot efectua controale vizand impozite si taxe datorate de
contribuabili. Au obligatia ca in urma controlului sa intocmeasca procesul verbal de
control care cuprinde impozitul verificat , cuantumul datorat, sumele achitate si
obligatiile neachitate inca , plus dobanzile de intarziere si penalitatile aferente.
Achitarea impozitelor si taxelor se poate face prin virament bancar sau in
numerar la casieria administratiei teritoriale .
Creanta si Obligatia Fiscala
Obligatia baneasca stabilita in sarcina contribuabililor este o obligatie bugetara sau
fiscala pentru ca apare in cadrul relatiilor de constituire a finantelor publice.
Obligatia fiscala este o indatorare a unor persoane fizice sau juridice de a plati
in contul bugetului central sau local , impozite , taxe si contributii.
Daca ne situam pe pozitia bugetului putem vorbi despre creanta fiscala.
Titlul de creanþa il reprezinta declaratia intocmita de contribuabil, instiintarea de
plata sau procesul verbal de control.
Organele statului au dreptul de a pretinde contribuabilului plata impozitului
datorat si de a percepe dobanzi , amenzi si penalitati.
Titlul de creanta reprezinta un act declarativ si nu constitutiv de drepturi si obligatii.
Are forta de titlu executoriu astfel incat la neplata impozitelor , statul poate proceda
la punerea sub sechestru a averii contribuabililor si/sau inchiderea conturilor bancare.
Creanta bugetara are ca termen de prescriptie 5 ani calendaristici de la data
intocmirii titlului de creanta .
Ca titluri de creanta bugetara mai pot fi amintite:
- declaratia vamala .
- timbrele fiscale .
Procedee de stingere a creantei bugetare sunt:
- plata
- compensarea unui impozit datorat cu unul platit in plus
- restituirea de impozit
- anularea
- stergerea
- acordarea de inlesniri sau facilitati fiscale care poate stinge partial sau total
obligatia fiscala
- aplicarea de timbre fiscale.

BIBLIOGRAFIE

13
1. Vacarel Iulian – Politici fiscale si bugetare,Editura Expert,Bucuresti,2001.

2. Samulson A.Paul, Nordhaus D.Wiliam – Economie politica,Editura

Teora,Bucuresti, 2000.

3. Bercea Florian – Finante Publice,Editura Didactica si Pedagocica ,

Bucuresti, 1999.

4. Gherghel Silvia – Buget si trezorerie publica,Editura Focus,Petrosani,

2002.

14