Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea de stat din Moldova

Facultatea Istorie şi Filosofie

Referat

Personalitatea lui Alexandru Averescu

Coordonator ştiinţific: Dr. Hab, prof. Univ. Gheorghe Palade

Masterand: anul I, Rusnac Rodion

Chişinău 2014
Istoria este marcată de evenimente prodigioase însemnate şi veritabile care au schimbat cursul
societăţii. Exponenţii acestor evenimente au fost personalităţile ilustre, individualităţi notorii de care sunt
legate capitole întregi ale istoriei neamului nostru, momente din istorie care astăzi trezesc sentimente de
mîndrie şi admiraţie. Există oameni care au contribuit enorm la edificare statalităţii şi suveranităţii
româneşti, cei care şi-au dedicat viaţa în numele unor idealuri şi cauze, au jertfit, au suferit şi chiar au
murit pentru a le transpune în realitate

În lucrarea dată ne propunem să definim rolul şi personalitatea lui Alexandru Averescu, un adevărat ,,
salvator’’ al neamului nostru, mareşal şi om politic desăvîrşit care merită a fi înscris în lista celor mai
importante personalităţi ale secolului XX-lea, care au avut o cotribuţie hotărîtoare în situaţii de cumpănă,
precum a fost Primul Război Mondial. A. Averescu a fost şi a rămas unul din cele mai cunoscute nume
din istoria armatei române, este un personaj înconjrat de aureola unui erou legendar. Numele lui semnifica
în primul rînd încrederea, într-o vreme, cînd un asemenea sentiment putea fi determinant pentru soarta
ţării.1 Aşadar, scopul principal al acestui mic studiu este de a prezenta cît mai multe argumente,
raţionamente în sprijinul afirmaţiei ,, Alexandru Averescu merită a fi numit personalitate proeminentă al
neamului nostru.

În această cercetare am consultat o serie de lucrări relevante. În primul rînd menţionăm notiţele zilnice
ale mareşalului Averescu, redactate în perioada de viaţă a acestuia. Cele 2 volume cuprind un materialul
amănunţit şi diversificat privind evenimentele dintre anii 1914-1918. Alte informaţii provin de la istorici
consacraţi care au acordat o atenţie deosebită personalităţii lui Al. Averescu. Printre acestea ,,Istoria
interzisă’’ a lui Crişan Radu Mihai , dar şi,, Viaţa politică a României 1918-1921’’ de Muşat M. şi
Ardeleanu I. Remarcăm şi studiul lui Marin Nedelea ,, Prim –Miniştrii României Mari’’. Un apropiat
fidel, dar şi om politic, Al. Marghiloman, deasemenea ne furnizează informaţii relevante, în Notiţele sale
politice. Nu în ultimul rînd îl menţionăm şi pe Mihai Babele, consătean de-a lui Al Averescu care i-a
dedicat cîteva monografii, în care prezintă date biografice, dar şi întreaga carieră militară. Nu în ultimul
rînd remarc revistele de specialitate, dar şi sursele electronice.

Alexandru Averescu s-a nãscut la 9 martie 1859,în satul Babele de lîngã oraşul Ismail, din sudul
Basarabiei, nici nu trecuserã douã luni de la Unirea Principatelor (24 ianuarie), cînd cele trei judeþe din
sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad şi Ismail, fãcînd parte din Principatul Moldovei, au intrat în componenţa
statului care s-a numit, pentru scurt timp, Principatele Unite apoi, România2. Şi-a început studiile
Alexandru Averescu, în Ismail cu şcoala primară după care a fost înscris la seminarul de aici, a frecventat
numai un an, deoarece s-a mutat la Bucureşti în scurt timp. Îşi continuă studiile în capitală, la Şcoala de

1
A. Averescu. Notiţe zilnice din război. Vol. 1. 1914-1916 (Neutralitatea)/ Ed. îngr., studiu introd. şi note de
Ardeleanu E., Pândea A. Editura Militară, Bucureşti, 1992, pag 4.
2
Revista românã nr. 2 (72)/ , Bucureşti, 2013 p. 1.
Arte şi Meserii, absolvită în anul 1876. Urmează şcoala superioară de Război din Torino care o absolveşte
în 1886 În condiţiile anunţării unui nou conflict ruso-turc, în martie 1877, Al. Averescu s-a înrolat ca
voluntar în escadronul de jandarmi din Ismail, cu care a luat parte la Războiul de Independenţă, devenind
sergent în serviciul frontului şi cancelariei. Dorinţa de afirmare şi talentul pentru meseria armelor îi aduc
primele decoraţii: Crucea ,,Trecerii Dunării’’ şi ,, Medalia comemorativă din campania rusă’’. Este
avansat pe cîmpul de luptă brigadier şi apoi sergent iar în 1881 dobîndeşte gradul de sublocotenent.
Urmează una din şcolile de prestigiu din Occident, pentru ca mai apoi întors să se regăsească în Marele
Stat Major român. În 1892, devine profesor la Şcoala de ofiţeri de cavalerie şi comandament al
escadronului elevi. Capitan în 1889 şi maior în 1894, Averescu primeşte prima funcţie cu adevărat
importantă în ierarhia militară în 1894, cînd este numit comandant al Şcolii Superioare de Război din
Bucureşti 3, cea mai înaltă instituţie naţională de învăţămînt militar. În anul următor va fi ataşat militar la
Berlin, unde va sta doi ani, remarcîndu-se prin lucrările de multă valoare sub toate aspectele, pe care le-a
întocmit despre manevrele armatei germane aşa cum se comsemnează în dosarele vremii,. Funcţia
îndeplinită în capitala germană era una din cele mai importante pentru relaţiile militare ale României, cînd
în vedere tratatul secret de alianţă cu Tripla Alianţă din 1883 şi faptul că Germania era, la acea dată,
principalul nostru furnizor de armament. Ajuns la 42 de ani, în 1901, Averescu obţine ââ gradul de
colonel, scara ierarhică crescînd în în urmării 5 ani, iar în 1906 avansînd în grad de general de brigadă,
Al. Sturdza, şef de guvern între 1906-1908, îl numeşte în calitate de ministru de Război. Spre nefericirea
sa ocupat această funcţie de răspundere într-un moment din istorie carea avea să intre în istorie ca
Răscoala ţărănească din 1907. Avea 48 de ani şi se găsea pentru prima oară prins în iţele încurcate ale
jocului politic. O tumultoasă intrare în arenă ce a coincis cu reprimarea violentă a răscoalei ţărăneşti prin
utilizarea armatei. Există unele detalii cu privire la acţiunile lui Averescu în evenimentul din acel an. În
primul rînd avea în spatele său aprobarea Parlamentului (unde atît reprezentanţii liberali cît şi opoziţia
conservatoare s-au exprimat fără rezerve pentru această soluţie) iar refuzul de îndeplini ordinul superior
avea să-l coste mult. Plus ca în joc era pusă stabilitatea şi buna orînduire a statului. Interesul Puterilor
Centrale faţă de România era mare. Iar în preajma anului 1907, el se intensifica brusc. Istoricul Karl
Sheerer a observat, la rîndul său, noul tip de atenţie acordat României în acest interval cronologic. O
răscoală care ar fi pus puterea de la Bucureşti în imposibilitatea de a guverna, urmată de o intervenţie,
solicitată sau impusă de la Viena, a trupelor austro-ungare pentru ocuparea şi ,,salvarea’’ situaţiei în zonă.
Şi astfel se distrugea orice posibilitate a României de a acţiona pentru eliberarea românilor transilvăneni 4.
Averescu şi-a îndeplinit angajamentele ministeriale, a reacţionat decis, promt pentru a restabili stabilitatea
internă, prevăzînd în acţiunile sale o eventuală radicalizare a situaţiei prin intervenţie străină armată care
ar fi prejudiciat interesul naţional al statului.

3
Averescu Al. notiţe... , p. 5.
4
http://www.lovendal.ro/wp52/rascoala-de-la-1907-scenariul-pregatit-de-imperiul-austro-ungar/
În perioada de guvernare a prim-ministrului I. Brătianu, Averescu nu a fost o figură agreată de
proaspătul şef de guvern, fiind chiar acuzat de acesta de nereguli produse în adimistraţia armată.
Confruntarea dintre cei va continua şi în anii perioadei interbelice.

Către sfîrşitul anului 1911, Al .Averescu estee numit în calitate şef al Marelui Stat Major, cea mai
înată funcţie în ierarhia militară pe timp de pace. O pace care devenea tot mai fragilă în Europa, dar mai
ales în Balcani. Cu referire la conflictul actual între statele balcanice, Titu Maiorescu la 2 iulie 1913
afirma faptul că acesta (conflictul) a întărit Guvernul Român în convingerea că graniţa strategică se
impunea spre partea Bulgariei, pentru a face cu putinţă pe viitor relaţiunilor paşnice între cele două state5.
Scopul prioritar al ţării era de-a fortifica cît prin orice metodă, graniţa sudică şi de a stăvili o eventuală
agresiune bulgară, iar în acest sens cea mai bună apărare urma să fie atacul. Aflîndu-se în fruntea de şef al
Statului Major, Al. Averescua avându-l drept comandant pe principele moştenitor Ferdinand, faţă de care
nu a avut niciodată relaţii prea cordiale a conceput planul de operaţii al armatei române şi a coordonat
acţiunile ei la sudul Dunării. Forţele române între 22 iunie şi 9 iulie trec Dunărea pe la Corabia şi se
găsesc la 20 de km de Sofia. Divizia de cavalerie atingea obiectivul fixat Tatar – Bazargic. Cu aceasta,
puterea bulgară recunoaşte sfîrşitul inevitabil şi cedează.

Întors victorios din Balcani, pe Averescu- ,,Şeful de prestigiu’’ aşa cum era numit, îl aştepta credinţa
ţăranilor, care niciodată nu-l vor trăda şi intoleranţa politică. În preajma generalului se crease o mreajă de
admiraţie şi adoraţie. Din acel moment, el devenise o figură voevodală victoriei.

De la sfîrşitul Celui Deal Doilea Război Balcanic şi pînă la intrarea României în Primul Război
Mondial, va deţine comanda Corpului I armată al cărui comandament se afla la Craiova. Din această
postură va scrie primul volum al ,,Notiţelor’’ conteplînd desfăşurarea operaţiilor militare pe fronturile din
Europa, în special şi disecînd poziţia României faţă de conflagraţie, de taberele aflate în conflict şi gradul
de pregătire a armatei române în raport cu marea confruntare care o aştepta în mod inevitabil6.

Declanşarea conflagraţiei mondiale a pus în pericol soarta ţării. Neutralitatea nu putea fi păstrată, iar
alianţele nu conveneau intereselor naţionale ale României. La 28 august se declară mobilizare general,
urmează declaraţai de război Austro-Ungariei. Generalul Averescu, nu este consultat. Concepţia unui
militar nu conta pentru politicieni. În opinia lor era vorba de o simplă ocupare a unor provincii, printr-o
acţiune rapidă, un raid în Transilvania şi o incursiune în Dobrogea. Mai mult decît atît Averescu este
îndepărtat din funcţiei sa, urmează adevărate dezastre militare soldate cu mii de morţi, un spectacol
anacronic7. În situaţia cumplită creată, Averescu a insistat în nenumărate rînduri audienţă la regele
Ferdinand, care evită pînă în ultimul moment să-l recheme în funcţie pe Averescu, preferînd să se bazeze

5
Babele M. Mareşal Alexandru Averescu. Cartea a II-a. Editura Militară, Bucureşti, 2012, p.37.
6
Averescu Al. notiţe... , p. 8.
7
Crişan R. M. Istoria interzisă. Editura Tibo, Bucureşti, 2008, p. 13.
pe elevii şi discipolii generalului. Abia după cea de a 20-a zi de mobilizare regelui i se relatează cu
adevărat starea proastă a lucurilor, iar în cele din urmă la 2 septembrie ora 3.45 Averescu este numit
Comandant al grupului Armatelor de sud. Situaţia era una delicată. Generalul afirma totuşi că neavînd
forţe redutabile ,în Transilvania, dar atacaţi energic pe Dunăre,adoptă hătărîre care era indicată de
realităţi: a se întoarce cu maximum de trupe, împotriva adversarului în forţă, pentru a-l distruge în
cel mai scurt timp. Destinul la adus iarăşi în faţa vechiului duşman- Bulgaria, dar şi o viitoare
confruntare cu forţele germano-austro-ungare. Gloria militară şi enorma popularitate a generalului
Averescu, devenit deja "Taica Averescu" au început odată cu dezastrul armatei române la Turtucaia de la
începutul lui septembrie 1916, s-a amplificat imediat apoi prin celebra "manevră de la Flămânda"
concepută de el şi prin care a fost foarte aproape de a nimici forţele bulgaro-germane de la sud de
Dunăre.8

Faima absolută a generalului Averescu avea să fie obţinută în vara anului 1917. Campania română din
acest an ţinuse 50 de zile. Succesiunea in timp a actiunilor a dat nastere la trei operatiuni: ofensiva
Armatei a - II-a româna, ce a dus la Batalia de la Marasti; operatiunile de aparare ale Armatei I române in
zona Marasesti si a aripii drepte a Armatei a II-a in zona Oituz. Incontestabilul talent milităresc a
generalului Averescu a fost inestimabil. Cele două faze ale acestei confruntări: una defensivă şi alta
defensivă a spulberat orice intenţia de recuperare a poziţiilor inamice. Înfrîngerile suferite au determinat
comandamentul german sa renunte definitv la operatii ofensive pe acest front si vor cantari la Conferinta
de Pace. Aportul substanţial care l-a avut Averescu în această perioadă îl va propulsa deja în funcţii
politice. Către începutul anului 1918, va fi numit în calitate de preşedinte al Consiliului de miniştri, într-
un moment deosebit de grav pentru soarta României. În ianuarie-martie , ca prim ministru negociază cu
Puterile Centrale, Pacea de la Bucureşti, pe care avea s-o finalizez şi s-o semneze, după el, guvernul
condus de Al. Marghiloman9.

Încă din anii de început ai carierei sale militare de la sfârşitul secolului XIX, Alexandru Averescu şi-a
dorit să intre cândva în viaţa politică, considerându-se sortit unui destin de conducător al poporului. În
pofida faptului că nu a fost niciodată un bun orator, popularitatea şi autoritatea incontestabilă de care s-a
bucurat Averescu printre soldaţi şi ofiţeri s-au datorat atât preocupărilor sale constante pentru condiţiile
de viaţă şi de luptă ale armatei, pentru susţinerea permanentă a moralului acesteia (prin contact cu soldaţii
din tranşee, prin acordarea de decoraţii şi îmbărbătări), dar şi datorită unui magnetism special al
personalităţii sale prin care reuşea să convingă şi să dea siguranţă celor din preajma sa că doar aşa
trebuiau făcute lucrurile. De pe această platformă de imensă adulaţie populară, capabilă, potrivit lui

8
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-ii-alexandru-averescu-omul-care-s-a-facut-singur-de-
calin-hentea-10617555
9
Nedelea. M. Prim-Miniştrii României Mari. Casa de editură şi presă ,,Viaţa Românească’’. Bucureşti, 1991, p.36.
Constantin Argetoianu, să mobilizeze şi să fanatizeze masele a fost lansat la Iaşi, în aprilie 1918, partidul
numit "Liga poporului" al cărui protagonist principal avea să fie generalul. În perioada aprilie-iunie 1918
Averescu a publicat în ziarul Ligii poporului, Îndreptarea, suita de articole reunite apoi în volum sub
titlul Răspunderile pe tema gravelor erori politice, militare şi economice din perioada 1914-1917, care au
avut un mare ecou în epocă. Caracteristica de bază a politicii averesciene a constituit–o stabilirea unui
climat stabil, paşnic prin domolirea propagandei marxiste, instigatoare la revolteşi mişcări sociale, prin
acordarea unor concesii îndeosebi pentru ţăranime, restabilind ordinea şi armonia socială10. Pe parcursul
scurtei sale şefii, primul-ministru va realize reformele vitale pentru România: unificarea monetară,
reforma financiară şi reforma fiscal încercînd să unifice administrativ şi politic noul stat. Probabil una din
cele mai mari realizări politice ale lui Al. Averescu a fos înfăptuirea reformei agrare. Reforma din 1921
„a fost cea mai mare din Istoria Modernă a României şi una din cele mai ample din
Europa.” Reforma Agrară a avut urmări benefice pentru ţărănime contribuind la dezvoltarea generală a
ţării, la consolidarea unităţii statului român la modernizarea agriculturii, producând schimbări profunde şi
în viaţa social-politică românească.

Pentru unii aşteptările au fost mai mari, iar în lupta politică şi goana după putere, profitorii, oponenţi
şi chiar membrii de partid l-au învinuit de autoritarism şi cenzură. În condiţiile unor tensiuni politice,
Averescu este impus să-şi prezinte demisia. În manifestul adresat ţării, el spunea: ,,Am fost schimbaţi de
tagma duşmanilor poporului, Partidul Liberal’’11. În perioada ulterioară va avea apariţii scurte în diferite
guverne, de la Preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1927 şi pînă la ministru de stat după instaurarea
dictaturii regale în anul 1938. Iese din viaţa politică în acelaşi an cînd va fi avansat în gradul de mareşal,
pentru recunoaşterea meritelor sale.

Cariera sa politică nu a fost atît de spectaculoasă precum cea militară, cu toate că meritul său în primii
ani de după unire merită a fi recunoscuţi cu desăvîrşire. Pe fundalul luptei politice acerbe, Averescu a
ştiut să rămîină el însuşi, stînd ferm pe poziţii, intervenind în situaţii de criză.

Personalitatea lui Alexandru Averescu în istoria românilor este discutată intens pînă în zilele noastre,
sa ajuns la faptul că se creează un adevărat mit în jurul acestui persoanaj notoriu al neamului nostru. El
rămîine un simbol al dăruirii de sine, curajului, devotamentului şi fidelităţii faţă de interesul naţional.
Realizările sale militare şi politice au făurit idealurile visate de secole,

A fost şi este o personalitate adorată de milioane. Succesul lui se datorează în primul rind atitudinii
binevoitoare faţă de tot ceea ce este naţional. Referindu-se la popularitatea s-a, C. Argentoianu constata:
El n-a umblat după popularitate şi la începutul războiului nici nu i-a trecut prin cap ca aşa ceva ar fi

10
Muşat. M. Ardeleanu.I. Viaţa politică în România 1918-1921. Editura Politică, Bucureşti, 1976, p. 263ю
11
Ibidem. p. 299.
posibil – popularitatea a alergat după dînsul, atît de mirat încît n-a ştiut, în primul moment ce să facă cu
dînsa.

Dragostea faţă de armată soldaţi şi artă militară, meritele deosebite obţinute pe cîmpul de luptă, activitate
scurtă, dar pruductivă şi fundamental pe arena politică, dar şi o seamă de alte merite distinct ne permit să
afirmă ferm şi convins - Alexandru Averescu reprezintă o personalitate emerită noastre, care a avut o
contribuţie temeinică şi un rol absolut în istoria neamului nostru

Bibliografie.

1. Averescu.A Notiţe zilnice din război. Vol. 1. 1914-1916 (Neutralitatea) studiu introd. şi note de
Ardeleanu E., Pândea A. Editura Militară, Bucureşti, 1992.
2. Babele M. Mareşal Alexandru Averescu. Cartea a II-a. Editura Militară, Bucureşti, 2012, p.37.
Crişan R. M. Istoria interzisă. Editura Tibo, Bucureşti, 2008, p. 13..
3. Muşat. M. Ardeleanu.I. Viaţa politică în România 1918-1921. Editura Politică, Bucureşti, 1976, p.
263.
4. Nedelea. M. Prim-Miniştrii României Mari. Casa de editură şi presă ,,Viaţa Românească’’. Bucureşti,
1991, p.36
5. Revista românã nr. 2 (72)/ , Bucureşti, 2013 p. 1.

6.http://www.alar.ro/n86/istoriec85/90_de_ani_de_la_epopeea_marasti_marasesti_oituz_iulie_august_1
917_-s181.html

7. http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-ii-alexandru-averescu-omul-care-s-a-facut-
singur-de-calin-hentea-10617555

8. http://www.lovendal.ro/wp52/rascoala-de-la-1907-scenariul-pregatit-de-imperiul-austro-ungar/

9. http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=200

S-ar putea să vă placă și