Sunteți pe pagina 1din 35

6

CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND PIAŢA VALORILOR


MOBILIARE

1.1.STRUCTURA PIEŢEI VALORILOR MOBILIARE

Orice economie naţională,indiferent de nivelul său de dezvoltare este caracterizată


de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întîlnesc şi se realizează
liber sau dirijat,cererea şi oferta de active financiare,creării de resurse pentru
dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor.
Investitorii sînt cei care efectuiază investiţii,prin plasarea fondurilor în scopul
valorificării lor,iar utilizatorii sînt cei care mobilizează fondurile,pentru a-şi finanţa
propria activitate economică.Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la
fluxul financiare se realizează prin intermediul pieţelor financiare.După tipul
activelor care se negociază şi mecanismul prin care acestea sînt întroduse în circuitul
economic,piaţa este formată din trei mari sectoare,constituite ca pieţe distincte:piaţa
bancară,piaţa monetară şi piaţa valorilor mobiliare[9,p.115].
Piaţa bancară se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare nonnegociabile,a
căror lichiditate este maximă.Societăţile bancare au rol de intermediere între posesorii
de disponibilităţi băneşti şi utilizatorii de fonduri, pe baza relaţiilor de credit.Rolul
acestor pieţe este de absorbţie a excedentului de active monetare ale celor care
economisesc şi care doresc să dispună de posibilitatea retragerii lor în orice moment.
Piaţa monetară este caracterizată prin tranzacţii,cu active financiare pe termen
scurt,de către societăţile financiare.Tranzacţiile include depozitele bancare,la vedere
şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice,biletele de ordin,cambii,
cecurile,certificatele de depozit şi alte titluri mobiliare pe termen scurt(pînă la un
an).Activele sînt mobilizate în general,de către agenţii economici,prin credite
bancare,pentru producerea de bunuri şi servicii,dar şi de unele nevoi temporare ale
băncii şi tezaurului,sau investiţii în nume propriu ale societăţilor bancare.
Participanţii la oferta şi cererea de active monetare pot fi guvernul,municipalităţile şi
7

autorităţile locale,băncile centrale şi comerciale;societăţile de asigurare şi alte


instituţii financiare; întreprinderile şi societăţile comerciale sau industriale;
persoanele fizice. Peţele monetare sînt puternic influenţate de nivelu economic al
ţărilor respective, fiind sensibele la diferenţele dintre ratele dobînzilor,nivelul
inflaţiei,şomajul etc[ 8,p.85].
De acea investitorii sînt întotdeauna în căutarea pieţelor monetare
avantajoase din punct de vedere fie al unei rate înalte a profitului, fie al unui
coeficient minim de risc.În acest moment intervine o componentă distinctă a pieţei
monetare şi anume piaţa valutară,care asigură conversia activelor dintr-o valută în
alta,în sensul creşterii profitului la rata de schimb.O motivaţie importantă a existenţei
pieţei monetare este dată de necesitatea şi posibilitatea convertirii activelor pe
termene scurte şi foarte scurte(de la 24 ore la 1 săptămînă) sau pe termene medii ( 3
pînă la 12 luni).Acest proces poate continua,însă,la termene mai mari,pentru activele
disponibile pe termen lung făcîndu-se trecerea de la piaţa monetară la piaţa valorilor
mobiliare.
Piaţa de capital este specializată pe tranzacţii cu active financiare pe termen mediu
şi lung, prin intermediul lor asigurîndu-se transferurile de capitaluri disponibile către
utilizatorii ale căror nevoi depăşesc posibilităţile interne de acoperire.Motivaţia
principală a unei pieţe a valorilor mobiliare constă în economia şi plasarea valorilor
mobiliare ale agenţilor economici în căutare de capital către posibilii
investitori,deţinătorii de excedente de capital [ 7,p.90 ].
Piaţa valorilor mobiliare
Paralel cu formarea şi extinderea pieţei acţiunilor exprimate în moneda naţioanlă
şi prin intermediul căreia atrage capitaluri financiare interne în scopul constituirii şi
majorării capitalului social al societăţii emitente, s-a cristalizat şi o piaţă
internaţională a acţiunilor prin participarea cu active financiare în valuta unor agenţi
economici din anumite ţări la capitalul social al unor societăţi industriale şi
comerciale din alte ţări în calitate de gestionari.
În cadrul acestei pieţe se efectuiază şi euroemisiuni de acţiuni. Euroemisiunea
acestor valori mobiliare devine tot mai mult o modalitate importantă de mobilizare a
8

capitalurilor disponibile de către societăţile transnaţionale prin atragerea diverselor


acţionari învingînd rezistenţa întimpinată din partea autorităţilor guvernamentale din
diferite ţări.Astfel, putem aprecia că piaţa euroacţiunilor este legată,în special,de
activitatea societăţilor transnaţionale care,pentru atragerea activelor financiare
disponibile pe termen lung de pe diferite pieţe interne de capital, emit acţiuni
exprimate în euro valute,negociindule apoi la bursa de valori,pe piaţa secundară de
capital.
Piaţa acţiunilor esre destinată plasării primare şi circulaţiei acţiunilor emise de
către societăţile de acţiuni.Acţiunea este o valoare mobiliară, care atestă dreptul de
proprietate şi prin intermediul căreia acţionarii participă la conducerea întreprinderii.
Ei au dreptul la o parte a profitului şi asupra societăţii în caz de lichidare. Sînt acţiuni
simple şi preferenţiale(ce au dreptul la vot).Valoarea nominală a unei acţiuni, adică
cota din patrimoniul societăţii date ce revine unui acţionar, este egală cu raportul
dintre capitalul statutar şi numărul de acţiuni[ 10,p.112].
Valorile Mobiliare trebuie să fie cunoscute de masele largi ale societăţii şi
accesibele pentru cumpărare, ceea ce va mări activitatea lor.
Obligaţiunea este un titlu financiar, care atestă faptul că deţinătorul ei la
sfîrşitul perioadei de scadenţă are dreptul să încaseze valoarea nominală a acesteia
plus o rată procentuală numită fie divedent,fie rata cuponului.În comparaţie cu
acţiunile, obligaţiunile nu dau dreptul la vot şi reprezintă o parte a capitalului de
împrumut şi nu a capitalului social.
Alături de piaţa obligaţiunilor indigene ,în structura acestei forme de existenţă a
pieţei valorilor mobiliare, destingem atît piaţa obligaţiunilor străine (forein bond
market),cît şi piaţa euroobligaţiunilor ( eurobond market ).
Piaţa obligaţiunilor interne reprezintă o formă importantă de existenţa pieţelor
valorilor mobiliare, în cadrul căreia sînt negociate titluri de credit emise în monedă
naţioanlă,ofertanţi şi investitori fiind rezidenţi ai ţării pe teritoriul cărei funcţionează
piaţa respectivă. Piaţa obligaţiunilor străine (forein bond market ) reprezintă forma
clasică a pieţei valorilor mobiliare înternaţionale şi constă în emisiuni internaţionale
plăsate în ţara a cărei monedă se exprimă titlurile respective.Acest tip de emisiuni
9

este supus reglementărilor din ţara a cărei monedă se realizează şi pe a cărei piaţă sînt
plasate titlurile emise.Ea s-a născut în condiţiile în care la nivelul pieţelor interne de
capital activele financiare disponibile erau insuficiente, ele putînd fi atrase şi
mobilizate prin emisiuni de obligaţiuni în altă ţară.Deci,în cazul acestor
obligaţiuni,valuta în care are loc emiterea lor şi mobilizarea capitalurilor financiare
este reprezentată de moneda naţională a ţării creditoare în care s-a lansat
împrumutul ( USD pe piaţa nord-americană DM pe piaţa germană etc)[ 12,p.220].
Istoric, primul segment apărut la nivelul a ceea ce astăzi numim piaţa valorilor
mobiliare înternaţională, a fost piaţa obligaţiunilor străine. Atunci cînd, în cadrul
unei ţări, fondurile care se puteau mobiliza pe diferite căi nu erau suficiente acestea
puteau să fie mobilizare prin emisiunea de obligaţiuni internaţionale într-o altă ţară.
Posibilitatea realizării acestor emisiuni este condiţionată de reglementările din ţara în
care urmează să fie făcută emisiunea şi de fondurile disponibile pe care le poate oferi
în acest mod.În cazul obligaţiunilor străine, valuta în care se fac emiterea
obligaţiunilor şi deci,mobilizarea împrumutului,este valuta ţării creditoare,adică a
ţării în care s-a lansat operaţiunea[ 12,p. 223]
Obligaţiunile în USD au fost emise şi vîndute în afara pieţei nord-americane cu
mult timp înainte de crearea pieţei euroobligaţiunilor. După cel de-al doilea război
mondial,multe emisiuni de obligaţiuni interne şi străine puse în circulaţie pe piaţa
SUA erau cumpărate în proporţie de pînă la 75 % din nerezidenţă.Aceste emisiuni
erau iniţiate şi oferite de băncile newyorkeze şi se bucurau de largul sprigin pe care îl
oferă respectiva piaţă. Datorită, însă taxei de eglitate a dobînzei care a închis practic
piaţa americană pentru debitorii străini din multe ţări vest-europene,majoritatea
emisiunilor puse în circulaţie pe piaţa europeană nu mai puteau fi vîndute în
SUA,plasamentul fiin nerentabil.Drept urmare,aceste euroemisiuni exprimate în
USD,trebuiau să-şi găsească investitorii pe piaţă europeană,fapt ce a determinat
centrului acestor emisiuni din SUA în Europa.
Piaţa primară
Segmentul primar sau piaţa primară serveşte :
* în primul rînd, la plasarea noilor emisiuni de valori mobiliare, în scopul
10

atragerii capitalurilor disponibile, pe termene medii şi lungi,din economie.Cei


care cumpără aceste valor mobiliare (acţiuni sau obligaţiuni ) efectuează un
plasament pentru a-şi valorifica fondurile disponibile.
 în al doilea rînd, acest segment al pieţei financiare are rolul de a asigura
deplasarea fondurilor disponibile către investitori, de a transforma activele
financiare pe termen mediu şi lung.
 în al treilea rînd, acest segment vizează şi reinvestirea unei părţi din
profitul
obţinut de către investitori, aceasta echivalînd practic cu o majorare de capital
realizată cu cel mai redus cost al procurării lui.
Etapa emisiunii valorilor mobiliare,deci a confruntării dintre cererea şi oferta de
fonduri, formează piaţa primară a valorilor mobiliare[ 9,p.86]
Piaţa secundară
Deoarece între momentul emiterii valorilor mobiliare şi momentul stingerii
imprumutului intervine, de regulă, un interval mare de timp, valorile mobiliare pot fi
vîndute la bursa de valori,la bănci sau pe piaţa extrabursieră.Aceasta formează piaţa
secundară a valorilor mobiliare.Pe piaţa secundară sau la bursa de valori sînt
negociate titlurile pe care deţinătorii lor le vînd pentru a-şi redobîndi capitalul înainte
de termenul prevăzut îniţial sau din alte motive(obţinerea de cîştig din diferenţe de
curs).Vînzarea titlurilor subscrise şi cumpărate se efectuează la cursul zile, care
poate fi superior cursului de achiziţie ( vînzătorul obţinînd un profit )sau inferior
acestui curs (vînzătorul realizînd o pierdere).Astfel,pe piaţa secundară sau la bursa de
valori, cercuri largi de investitori publici sau particulari vînd şi cumpără valorile
mobiliare puse în circulaţie de segmentul primar.Misiunea de bază a bursei de valori
constă în efectuarea de tranzacţii cu titlurile emise şi plasate de agenţii
economici.După ce titlurile şi eurotitlurile au fost emise şi plasate la diverşi
investitori, aceasta,datorită caracterului lor negociabil pot fi comercializate la bursa
de valori.Din aceste motive, la bursa de valori se întîlnesc reprezentativ, cererea şi
oferta de capital[8,p.67].
11

Ţinem să menţionăm că în calitate de piaţă secundară sau segment secundar a


valorilor mobiliare poate servi nu numai bursa de valori ca piaţă bursieră, ci şi piaţa
extrabursieră, care în unele ţări a atins un nivel destul de înalt de dezvoltare.În
Republica Moldova, piaţa estrabursieră este mai puţin organizată nefiind
reglementată de acte normative, ce reprezintă schimbul de proprietate direct la
registratorii independenţi.
Piaţa extrabursieră funcţionează ca piaţă de negocieri pe care sînt tranzacţionate
valori mobiliare emise şi negociate la bursă cum sînt : acţiunile emise de societăţile
ce nu întrunesc condiţiile de admitere la cota bursei, acţiunile societăţilor care nu sînt
interesate să solicite admiterea la cota bursei, titlurile emise de fondurile mutuale,
obligaţiuni guvernamentale şi municipale, obligaţiunile emise de societăţile
comerciale.
Piaţa extrabursieră este denumită generic “Over the Counter”(OTC) sau piaţa “la
ghişeu”.Prin tradiţie societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi cu o
performanţă notabilă sînt listate la bursă, celelalte fie ele afaceri noi sau de interes
regional se tranzacţionează pe o piaţă difuză, nelocalizată într-un anumit sediu, ci
existenţa la “ghişeele “ societăţilor de intermediere (firme de dealeri) [12,p.95].
Bursa de Valori ca element principal al pieţei secundare.
Dincolo de diversitatea de model naţionale şi de procesele de modernizare din
ultima perioadă instituţia în jurul căreia gravitează şi în prezent întreaga piaţă
bursieră este bursa propriu-zisă ca atare, cadrul legislativ din fiecare ţară acordă o
atenţie specială acestei instituţii, reglementînd obiectul ei de activitate, forma
juridică, organizarea şi funcţionarea bursei.
Conform dicţionarului “Le Petit Laronsse en conleurs”,Bursa provine de la Ven
der Burse, banchir din Bruges ( Belgia).Printre multiplele definiţii reflectate în
diferite publicaţii de diferiţi autori una dintre cele mai explicite a fi următoarea:Bursa
de Valori este o instituţie care asigură publicul prin activitatea intermediarelor
autorizaţi, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate efectuarea ardonată,
transparentă şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare, oferind surselor investite
12

în ele securitatea financiară prin măsurarea continuă a lichidităţii respectivelor valori


mobliare.[ 6,p. 112].
Originea primelor pieţe coboară în timpurile cele mai îndepărtate, în perioada
schimburilor de troc.Odată cu dezvoltarea comerţului a apărut ideea organizării unei
pieţe de capitaluri. După inventarea Băncii de către asirieni şi a monedei de greci;
romanii înfiinţează ceea ce sînt astăzi Bursele de Valori. Romanii cunoşteau deja
”Collegia mercatorum”şi Ciceron el însuşi nu lipsea aici pentru a-şi regla afacerile.
Burges,Avres,Lyon, Amsterdam şi Londra au fost primele pieţe financiare. Hotelul
familiei Van der Burse de la Burges îndeplinea atît de bune funcţiile unei pieţe
publice, unde se reuneau comercianţi, încît numele de Bursă a devenit sinonim Bursei
de Valori[ 12,p.92 ].
Prima publicare a listei diferitelor cursuri ale aţiunilor apare la Anvers în 1592.
Amsterdam, Paris, Londra au cunoscut îndată ora sa de victorie.Deja în 1700 la
Amsterdam, în fiecare zi între orele 12-00 şi 14-00, 5-6 mii de oameni se grăbeau la
Bursă pentru a afla ultimele cotări ale acţiunilor Companiilor Indiene.
Astfel începînd cu cîteva centre mici bursiere din întreaga lume, Bursa de Valori
ajunge în prezent drept unul dintre principalele mecanisme ce reglează piaţa de
capital.De menţionat că dezvoltarea unei Burse de Valori este direct influenţată de
nivelul dizvoltării economice sociale a statului şi îndeosebi a pieţei valorilor
mobiliare [ 9,p. 92].
Piaţa bursieră joacă un rol însemnat în distribuirea şi restructurarea activităţii
economice.Prin funcţionarea acestei pieţe distribuirea fondurilor pe ramuri ale
economiei şi societăţi pe acţiuni se realizează în raport cu gradul de activitate a
valorilor mobiliare,iar aceasta este o reflectare a performanţelor societăţilor pe acţiuni
repective,a gradului de rentabilitate, precum şi o consecinţă a modului cum acestea
sînt evoluate în bursa de valori.Deci bursa distribuie fondurile, în principiu, spre
domeniile cele mai profitabile şi cu cele mai mari perspective în dezvoltare,existenţa
ei îi permite investitorului să renunţe la o investiţie în care nu mai are
încredere(vizînd valorile mobiliare contra bani) şi să investească într-un domeniu pe
care îl consideră mai rentabil ( cumpărînd valorile mobiliare respective ) [ 10,p.100].
13

Bursa de Valori dirijează investirea mijloacelor financiare în cele mai prestigioase


şi efective acţiouni Bursa de Valori oferă posibilitatea de efectuare a licitaţiilor sigure
şi valabile cu acţiuni, obligaţiuni şi alte tipuri de valori mobiliare.Bursa de valori
oferă cele mai bune condiţii pentru efectuarea operaţiunilor de vînzare-cumpărarte a
valorilor mobiliare, aici se analizează cererea şi oferta la valorile mobiliare, fapt care
permite formarea “celui mai echitabil” preţ, se îndeplineşte principiul general al
funcţionării pieţii valorilor mobiliare, în care se acumulează capitalul necesar
întreprinderilor-emitenţi ai valorilor mobiliare-transparenţa şi lichiditatea
operaţiunilor cu valori mobiliare.Bursa de valori deţine informaţie despre emitenţi,
valorile mobiliare ale cărora sînt incluse în lista de cotare a Bursei de Valori, şi o
pune la dispoziţia investitorilor potenţiali locali şi străini asigurîndu-le astfel
emitenţilor publicitatea de care acestea au nevoie.
Bursa are rolul de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi necesităţile
economice, transformînd economiile în capital, astfel ea este implicată în piaţa
primară, cea pe care se emit acţiunile societăţilor pe acţiuni, furnizîndu-se pe această
cale fondurile necesare a agenţior econoici.Astfel, cînd o persoană cumpără acţiuni
emise de o societate pe acţiuni pentru a fi folosite în interesul activităţii sale de
afaceri, de exemplu, achiziţionarea de fonduri fixe sau circulante, fonduriloe fiind
astfel folosite în scopuri productive pentru o perioadă îndelungată[ 6,p.70].
Pentru întreprinderile interesate în promovarea valorilor mobiliare pe piaţă,
bursa de valori oferă posibilitatea de includere a valorilor mobiliare în cota bursei.
Includerea valorilor mobiliare în cota bursei înseamnă recunoaşterea faptul că
societatea dată a atins maturitatea şi are statut de întreprindere avansată în ramura sa
privitor la active, venituri, valori mobiliare repartizate. Cerinţele înaintate de bursă
pentru includerea în cotă au scopul de a arăta că orice societate pe acţiuni din
Republica Moldova, care corespund acestor cerinţe, merită recunoaştere.Mai mult
ca atît, acţiunile întreprinderilor ce se cotează confirmă autoritatea întreprinderii
date, deoarece bursa dispune de canale informaţionale, şi aceste întreprinderi vor fi
cunoscute de mase largi[4,p.86].
14

Astfel, bursa asigură lichidarea activelor financiare, oferind posibilitatea


vînzării valorilor mobiliare anterior cumpărate şi transformării lor în bani, de
asigurarea a accesului la valorile mobiliare deja emise, adică asigură un suport
pentru piaţa primară.
Valorile mobiliare incluse pe lista de cotare a Bursei de Valori beneficiază de un şir
de privilegii pentru emitenţi şi investitori faţă de efectuarea acestor operaţiuni pe
piaţa din afara bursei.Pentru confirmare prezentăm unele caracteristeci comparative
ale bursei şi ale pieţei din afara bursei:
Date comarative ale bursei şi ale pieţei din afara bursei ( tab.1)
Bursa Piaţa din afara bursei
1.Localizarea tranzacţiilor adică existenţa 1.Lipsa unei săli de negocieri,
sălii de negocieri, unde se efectuiază tranzacţiile fiind efectuate, de obicei, în
tranzacţii cu valori mobiliare. oficiile vînzătorilor sau cumpărătorilor.
2.Accesul direc la piaţa bursieră este 2.Toţi investitorii potenţiali (excepţia-
limitat la membrii bursei de valori,care participanţii profesionişti la piaţa
sînt specialişti profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare ) pot efectua tranzacţii
valorilor mobiliare incluse în lista de pe piaţa din afara bursei fiind nelimitat
cotare a bursei. tipul valorilor mobiliare.
3.Negociere şi executarea contractelor se 3.Tranzacţiile se efectuiază prin negocieri
realizează de un personal calificat prin directe între vînzător şi cumpărător.
intermediul sistemului eletronic de efectu 4.Tranzacţiile nu sînt reglementate.
are a tranzacţiilor. 5.Deoarece preţurile sînt stabilite prin
4.Realizarea tranzacţiilor este supusă negocieri izolate, ele diferă de la un
unor reguli ferme instituite prin lege şi emitent la altul şi de la un tip de valoare
Regulamentul bursei,brokerii fiind mobiliară la alta.
obligaţi să le respecte.
5.Datorită concentrării ordinelor şi a
mecanismului tranzacţional se formează
un curs unic pentru titlurile negociate.
15

Bursa este tocmai piaţa care realizează evaluarea valorilor mobiliare, unde se
stabileşte preţul lor, adică cursul bursier . Valorile mobiliare cunosc o dedublare :
între valoarea nominală ( respectiv valoarea la care au fost emise şi care are ca bază
capitalul statutar ) şi valoarea de piaţă ( date de cursul bursier, care oscelează zilnic
în dependenţă de raportul dintre cerere şi ofertă pentru valorile mobiliare respective).
În vederia înscrierii la Cota Bursei, emitentul va înainta Departamentului
specializat al Bursei cerere de desfăşurare a procedurii de listing (anexa 1; 1a ) şi
suplementar documente obligatorii în dependenţă de nivelul de cotare. Emitentul şi
Bursa vor încheia un contract după luarea deciziei de includere a valorilor mobiliare
ale emitentului în listingul Bursei ( anexa 2)
Valorile mobiliare,care nu sînt incluse în lista valorilor mobiliare aflate în
circulaţie la Bursă nu pot constitui obiectul tranzacţiilor la Bursa şi circulaţia lor pe
piaţa secundară va avea loc în afara Bursei [2,p.30].

I.2.PARTICIPANŢII LA PIAŢA VALORILOR MOBILIARE ŞI


TIPURILE DE ACTIVITATE PROFESIONISTĂ PE
PIAŢA VALORILOR MOBILIARE
Apariţia pieţei valorilor mobiliare este legată de practica operaţiunilor
comerciale. Ele au dus la apariţia primelor valori mobiliare.Un rol deosebit de
important în dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare revine societăţilor pe acţiune şi
activităţii de emisiune.S-a stabilit cercul participanţilor la piaţa valorilor mobiliare.
Iniţial din această categorie făceau parte doar persoanele fizice, ce activau în calitate
de brokeri, iar mai tîrziu şi persoanele juridice [ 11,p.60].
În utlimii ani numărul participanţilor la piaţa valorilor mobiliare a crescut
considerabil.Şi numai interacţiunea lor poate să asigure stabilitatea pieţei şi poate
mări lichiditatea valorilor mobiliare.Astfel, participanţii pot fi clasificaţi în
următoarele grupe:
1.Principalii participanţi ai pieţii valorilor mobiliare : statul, municipiile, marele
companii naţionale şi internaţionale.Aceşti participanţi sînt foarte renumiţi, de aceea
16

emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare se face fără nici o greutate : piaţa


întotdeauna este gata să le primească în cantităţi enrome.Defapt, aceste valori
mobiliare, în deosebi ale stattului şi municipiilor, nu întotdeauna sînt profitabile.
Însă ele sînt date cu un grad înalt de stabilitate şi de aceea, o parte din populaţie,
care nu este predispusă la risc, preferă să investească sursele sale în astfel de valori
mobiliare[ 2,p.16].
2.Investitorii individuali- sînt persoanele fizice, din care fac parte şi proprietarii unor
întreprinderi mici.Valorile mobiliare a acestor întreprinderi sînt predispuse unui risc
înalt: statistica a demonstrat că aproximativ 3/4 din numărul lor se desfiinţează
repede şi doar circa 1/4 au succes.Unele din cele mai reuşite care se menţin pe piaţă
devin, cu timpul, întreprinderi mari şi profitabile. Astfel, din punct de vedere
economic, o parte activă din populaţie, care este predispusă la risc, investesc în
valorile mobiliare ale acestor întreprinderi cu scopul de a abţine profituri mari.
3.Participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare sînt brokerii şi dealerii, care
au acces la informaţie, şi au relaţii necesare în operaţiile cu valori mobiliare. Dealerii
şi brokerii, de regulă se află în posesia valorilor mobiliare acheziţionate pentru puţin
timp:cînd conjuctura pieţei devine favorabilă ei le vînd. Astfel, activitatea
participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare capătă un caracter speculativ
[2,p.18].
În fiecare ţară cercul participanţilor la piaţa valorilor mobiliare, condiţiile de
activitate, precum şi genurile de activitate profesionistă se stabilesc de către stat în
legi.
Conform Legislaţiei Republicii Moldova pe piaţa valorilor mobiliare activează
următorii participanţi:
1.Societăţile emitente-sînt participanţi care emit în nume propriu valori mobiliare şi
se angajează să execute obligaţiile născute în condiţiile emiterii valorilor
mobiliare.Acestea sînt nişte societăţi ale căror capital social este format în
exclusivitate din contul acţiunilor nominative şi care desfăţoară exclusiv activitate
profesionistă cu valori mobiliare[ 2,p.45].
17

2.Băncile ca participanţi ai pieţei valorilor mobiliare, conform reglementărilor


legislative în vigoare, pot efectua următoarele tipuri de operaţiuni :
 emisiunea valorilor mobiliare ;
 procurarea, păstrarea şi vînzarea valorilor mobiliare;
 scontul şi rescontul cambiilor ;
 gestiunea valorilor mobiliare la solicitarea clienţilor( operaţiuni fiduciare) etc.
3.Fondurile de investiţii este o organizaţie financiară în forma organizatorico- juridică
de societate pe acţiuni, care efectuează emisiunea propriilor acţiuni în scopul
atragerii mijloacelor băneşti şi a altor mijloace şi al investirii ulterioare în valorile
mobiliare ale altor emitenţi.De asemenea desfăşoară activitatea comercială cu valori
mobiliare şi prestează servicii de consulting în domeniul respectiv.Ca bază juridică
pentru antrenarea investiţiilor poate servi contractul instituire a trastului.
4.Compania fiduciară(de trast) este persoana juridică care, în baza contractelor de
instruire a trastului încheiate cu clienţii săi, în calitatte de proprietar fiduciar exercită
funcţii de administrare a valorilor mobiliare, pachetelor de acţiuni ale societăţilor pe
acţiuni create în procesul privatizării întreprinderilor de stat precum şi a bunurilor
întreprindirilor privatizate ca complexe patrimoniale unice[ 3,p.43].
Principala deosebire în plan juridic dintre aceşti doi participanţi la piaţa valorilor
mobiliare constă în faptul că persoana care a întrodus mijloacele sale într-un fond
de investiţii devine acţionarul acestui fond, pe cînd în cazul companiei fiduciare
devine coproprietar al obiectivelor în care se fac investiţiile, iar compania reprezină
interesele investitorului în calitate de proprietar fiduciar.
5.Deţinătorul nominal al valorii mobiliare este acel participant la piaţa valorilor
mobiliare care deţine în numele său din însărcinarea altei persoane ( posesorului
valorilor mobiliare sau altui deţinător nominal ), nefiind proprietar al acestor valori
mobiliare.
6.Holdingul financiar este o întreprindere în componenţa activelor căreia întră
pachetele de acţiuni ( cote ) de control ( care asigură peste 50% din numărul voturilor
la adunarea generală ) ale altor întreprinderi prin intermediul cărora holdingul
18

exercită controlul asupra acestor întreprinderi. Holdingul financiar înfăptuieşte în


exclusivitate activitate investiţională faţă de întreprinderile afiliate în condiţiile în
care nu mai puţin de 50% în activele sale constituie valori mobiliare ale altor emitenţi
de active financiare [ 12,p.112].
Conform “Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare “ a Republicii Moldova,
participanţii profesionişti pot să desfăşoare următaorele genuri de activitate :
1.Activitatea de brokeraj este o activitate de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare,
desfăşurată de către broker în calitate de mandatar sau de comesionar ce activează în
baza unui contract ( de mandator sau de comesion ), precum şi în baza procurei
pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate.Brokerii pot efectua tranzacţia numai
brokerilor.Ei trebuie să execute dispoziţiile clientului în condiţiile favorabile pentru
acesta şi în ordinea primirii lor.În cazul în care brokerul are anumite interese ce nu-i
permit să execute dispoziţia clientului, el trebuie să-l informeze pe client imediat.
Prejudiciile, care au fost cauzate clientului prin neexecutarea sau executarea
neadecvată a obligaţiilor stipulate în contractul de servicii de brokeraj, sînt restituite
de către broker[ 2,p.13].
Modul de înregistrare şi cerinţele faţă de birourile de brokeri la Bursa de Valori
a Moldovei prevede : pentru înregistrarea biroului de broker la bursa, să prezinte
Comitetului de conducere a bursei o cerere în forma stabilită ( anexa 3 ) şi
următoarele documente dintre care :
- lista specialiştilor biroului de brokeri ( anexa 4) ;
- cererea de la biroul de brokeri pentru admiterea brokerilor la lucru cu
valorile mobiliare la bursă – ancheta brokerului ( anexa 5) ;
- pentru înregistrarea biroului de brokeri la bursă este necesar ca biroul să
posede un personal special, care au dreptul de a lucra cu valori mobiliare în
conformitate cu cerinţele de calificare faţă de burs;
- specialiştii biroului de brokeri, candidaturile căruia se propun pentru a fi
admise la efectuarea operaţiunilor bursiere, trebue să corespundă cerinţelor
de calificare ale bursei ( anexa 6 ).
19

Drept bază pentru înregistrarea companiei de brokeri este semnarea contractului


( anexa 7 ) .
2.Activitatea de dealer reprezintă activitatea de cumpărare a valorilor mobiliare , în
numele şi din contul propriu, pentru vînzarea lor ulterioară în scopul obţinerii de
profit. Anunţînd preţul, dealerul este obligat să anunţe şi alte condiţii esenţiale ale
contractului de vînzare-cumpărare, numărul minimal şi maximal de valori mobiliare
ce urmează a fi procurare şi/sau vîndute, precum şi termenul în care preţurile anun-
ţate sînt valabile.
Nu se consideră dealer persoana care tranzacţionează valori mobiliare în mod
neestimatic şi suma încasată constitue mai puţin de 35% din suma totală obţinuta de
la desfacerea producţie ( lucrărilor serviciilor) ei.
În cazul cumulării activităţii de brokeri şi dealeri, tranzacţiile cu valorile
mobiliare, efectuate de broker conform dispoziţiei clientului, întotdeauna se execută
prioritar în raport cu tranzacţiile de dealer ale brokerului dat[ 2,p.25].
3.Activitatea de underwriting este o activitate de mediere la emisiuni, desfăşurată în
numele clientului, în vederea promovării ofertei publice primare şi plasamentului
valorilor mobiliare ale emitentului.Această activitate este desfăşurată de către
underwriting, care activează în baza unui contract încheiat cu emitentul.
4.Activităţile de administrare a investiţiilor reprezintă activitatea desfăşurată de către
manager, persoană juridică conform contractului de administrare financiară a
următorului patrimoniu transmis acestuia:
 a valorilor mobiliare ;
 a mijloacelor băneşti destinate investirei în valori mobiliare ;
 a valorilor mobiliare şi a mijloacelor băneşti obţinute ca rezultat al
administrării fiduciare a valorilor mobiliare [11,p. 78].
Conform contractului de administrare a investiţiilor, una din părţi ( fondatorul
administrării ) transmite,pe un termen stabilit, patrimoniul respectiv celeilalte părţi
(managerul ) care îşi asumă obligaţia de a administra patrimoniul dat în interesul
fondatorului administrării sau în interesul unei persoane beneficiare. Transmitetrea în
20

administrarea managerului a valorilor mobiliare nu implică transmiterea către acesta


a dreptului de proprietate asupra lui.
5.Activitatea de depozitare este activitate de prestare a serviciilor de păstrare a
valorilor mobiliare şi /sau de evidenţă a drepturilor deponenţelor asupra valorilor
mobiliare.Ea este desfăşurată de către depozitar care activează în baza contractului de
depozitare încheiat cu deponentul.Depozitarul este obligat să ţină evidenţa valorilor
mobiliare, inclusiv a drepturilor conferite de aceasta. El poate să înregistreze
conform contractului de depozitare în registru sau la alt depozitar în calitate de
deţinător nominal[ 2,p.18].
6.Activitatea de clearing este desfăşurată de către organizaţiile de clearing şi constă
în efectuarea operaţiilor de colectare, de verificare, de corectare a informaţiei privind
tranzacţionarea valorilor mobiliare,în perfectarea documentelor privind executarea
tranzacţiilor în stingerea obligaţiilor reciproce ale participanţilor profesionişti la piaţa
valorilor mobiliare.
Decontările aferente tranzacţiilor cu valori mobiliare sînt efectuate prin
transmiterea mijloacelor băneşti şi transmiterea valorilor mobiliare către participanţii
la tranzacţii[2,p.93].
7.Activitatea de ţinere a registrului deţinătorului de valori mobiliare, reprezintă
activitatea de colectare, înregistrare,prelucrare şi păstrarea datelor în vederea
constituirii sistemului de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare
nominative.Ea este desfăşurată de către deţinătorul de registru,care poate fi emitentul
sau registratorul îndependent care a încheiat cu emitentul contract de ţinere a
registrului [ 2,p.13].
O primă importană constituie crearea şi existenţa păturii registratorilor, care în
condiţiile existenţei unei emisiuni prioritare a acţiunilor dematerializate, să fie capa –
bili să hotărască atfel de probleme ca evidenţa primară a acţiunilor, ţinerea registrului
acţionarilor şi înscrierea modificărilor în registrul dat în cazul trecerii acţiunilor în
posesia altui proprietar,precum şi extragerea copiei din registrul acţionarilor, în caz
de necesitate.Sistemul dat se dovedeşte de o mare importanţă în condiţiile iniţierii
21

vînzărilor la bursa de valori,unde la fugura registratorului se recurge doar la prima


etapă în calitate de mijloc de efectuare a primelor tranzacţii.
Deţinătorul registrului este obligat:
 să respecte modalitatea stabilită de ţinerea a registrului ;
 să informeze Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în cazurile în care în
registrul deţinătorului de valori mobiliare ale emitentului dintr-o clasă anumită
au fost înregistrate peste 50 persoane;
 să deschidă în registrul un cont personal pentru fiecare persoana înregistrată şi
să efectuieze operaţii pe conturile persoanle ale acestora ;
 să prezinte persoanelor înregistrate datele cerute de registru.
Registratorul independent nu are dreptul să efectueze tranzacţii cu valori
mobiliare ale emitentului cu care a încheiat contractul de ţinere a registrului.
8.Alte genuri de activitate profesionistă pe piaţa Valorilor Mobiliare se consideră
activitatia bursieră consultingul investiţional, activitatia de audit pe piaţa valorilor
mobiliare,activtatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la
ele,prestarea serviciilor de informare ,instruire şi reciclarea caderelor de participanţi
profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare[ 4,p.9].
În cazurile stabilite de legislaţie, participanţii profesionişti pe piaţa valorilor
mobiliare, cu excepţia băncilor şi a altor instituţii financiare, a emitenţelor care ţin
registrul de sine stătător, sînt în drept să desfăşoare numai genuri de activitate
profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare.
Participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare sînt obligaţi să respecte
normativele privind suficienţa capitalului propriu şi alte normative stabilite de către
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare,care reduc riscul la operaţiile cu valorile
mobiliare. Pentru bănci şi alte instituţii financiare normativele indicate se stabilesc de
către Comisia Naţională de comun acord cu banca Naţională a Moldovei.
În activitatea de pe piaţa bursieră sînt implicate două mari categorii de
participanţi activi ( agenţii pieţei bursiere ):investitori şi agenţii bursei.
Investitorii sînt principalii actori pe scena pieţei bursiere pe care o utilizează,fie
pentru mobilizarea fondurilor financiare disponibile, sub forma de capital sau de
22

împrumuturi, fie pentru plasarea acestora, în vederea obţinerii de profituri.După


statutul juridic se întîlnesc investitori instituţionali, formaţi din societăţi, companii,
firme etc. precum şi investitori particulari,alcătuiţi de regulă din persoane fizice – în
general, populaţia.Importanţa celor două categorii diferă de la o bursă la bursă,
fiecare făcînd obiectul unor reglementări specifice[ 11,p.113].
Agenţii bursei reprezintă o categorie de profesionişti ai bursei al căror rol este
de a realiza încheierea şi derularea tranzacţiilor cu titluri de valori, deoarece
învestitorii nu se întîlnesc direct în cadrul negocierilor. Agenţii oficiali ( brokerii )
acţionează, fie pe cont propriu, fie în cadrul unei societăţi specializate în tranzacţii
bursiere ( societăţi de brokeraj ), fie ca funcţionari proprii ai bursei. Statutul juridic al
agenţilor oficiali ( agenţi de schimb ) diferă în funcţii de legislaţia ţării pe teritoriul
căreia funcţionează bursa de valori.Indiferent de condiţiile specifice, agenţii de
schimb au, în general, acelaşi rol şi se supun unor regului, de cele mai multe ori,
semilare.
Agenţii de schimb sînt intermediari însărcinaţi cu executarea ordinelor de
vînzare –cumpărare a valorilor mobiliare. Ei dispun, tradiţional, de monopol în
exercitarea profesiei lor, stabilit prin legi şi regulamente.Numeni nu poate cumpăra
sau vinde titluri de pe piaţa bursieră fără să apeleze la intermediari[4,p.2].
Meseria de agent de schimb, practic nu a evaluat în timp, avînd în principiu,
rolul principal în momentul de întîlnire pe piaţă a cererii cu ofertă de capital.De aceea
este interzis să realizeze acţiuni comerciale pe cont propriu,adică:
 operaţii bancare,cum ar fi împrumuturi cu titluri sau vărsăminte ale dobînzilor
din depunerile primite;
 acceptarea de participaţii financiare la societăţile ale căror titluri le negociază;
 operaţii în contrapartidă, adică cumpărarea pe cont propriu a titlurilor
încredinţate a fi vîndute, sau vînzare, în beneficiu propriu,către investitorii
care le încredinţează ordin de cumpărare.
La limita, agenţii de schimb pot fi interpretaţi excusiv ca nişte consilieri de
specialitate ai clienţilor care îi angajează. De aceea, legislaţia prevede, din
motive de securitate, ca agenţii de schimb să fie sub incidenţa aceloraşi dispoziţii
23

ca şi comercianţii : să fie înregistraţi în Registrul comerţului şi să completeze


permanent un set de documente financiare şi contabile, din care să rezulte
activitatea desfăşurată într-o anumită perioadă.
Astfel, agenţii de schimb au toate inconvenienţele unui comerciant, fără a
avea însă vreun avantaj financiar pe măsură. Garanţiile oferite investitorilor sînt
întărite prin condiţiile de nominalizare a agenţilor şi prin depunerea unei sume de
bani drept garanţie. Un agent de schimb este numit pritr-un act oficial, după
îndeplinirea unor condiţii destul de restricte:
 să fie posesorul unei diplome de studei superioare,de cele mai multe ori în
domeniul ştiinţelor economice;
 să aibă un stagiu profesional ( 2-4 ani ) ca agent suplinitor, pe lîgă un agent
de schimb;
 să aibă o anumită vîrstă minimă;
 să nu fi suferit condamnări pentru delicte penale;
 să aibă calităţi obligatorii : din domeniul psihiatric, psihologic, al eticei etc.
Toate aceste calităţi sînt necesare, dar şi nu suficiente. Deoarece numărul de agenţi
de cele mai multe ori, limitat prin lege, este necesară o procedură suplimentară,
foarte sofisticată.Candidaţii trebuie să fie recomandaţi de alţi agenţi care se retrag din
activitate, urmînd să fie aprobaţi de Camera sindicală a agenţilor de schimb, după ce
acestea fac dovadă prin teste de specialitate, că pot desfăşura meseria de agent.
Agenţii oficiali primesc pentru operaţiunile încheiate o anumită sumă, numită
curtaj, fixată prin stipulaţiile din legea bursieră.Curtajul şi taxele de timbru de care
părţile contractante le datorează ca urmare a recurgerii la un intermediar sînt obligaţi
prin lege, şi nu ca echivalet al serviciilor de tranzacţii. De aceea agenţii nu se pot
sustrage pe motivul încheierii operaţiunii bursiere în mod directă[ 4,p.14].
În ultimii ani, datorită dezvoltării instituţiei bursiere şi creşterii importanţei ei în
cadrul economiilor naţionale, s-au adoptat, pe plan mondial, o serie de reforme,
care lărgesc aria de activitate a agenţilor de schimb.În prezent agenţii de bursă au
posibilităţi suplimentare de acţiuni.
24

1.3. TRANZACŢII CU TITLURI PRIMARE


Tranzacţiile cu titluri primare sînt operaţiuni de Bursă ce păstrează încă o parte a
vechilor tradiţii bursiere,dar care au suferit transformări spectaculoase , cauzate de
procesul de modernizare a pieţelor valorilor mobiliare.Cu toate că pieţele noilor
instrumente financiare s-au dezvoltat într-un ritm exploziv,piaţa titlurilor ( primare )
continuă să deţină locul central în activitatea burselor de valori[ 12,p.81].
Produsele primare ale pieţei de capital sînt acţiunile, obligaţiunile şi produsele
speciale genrate de acţiuni ( drepturi de subscriere, de atribuire şi warante ).
În raport cu modul de funcţionare a plasamentelor, produsele de bază pot fi :
 valori mobiliare cu venit variabil ( acţiunile ), caz în care nivelul remunerării
este dat de rezultatul financiar al exerciţiului şi de politica promovată de
emitent cu privire la repartizarea profitului;
 valori mobiliare cu venit cert ( obligaţiuni private, titluri de rentă, titluri de stat
etc. ) pentru care se asigură o fructificare pentru dobîndă[ 13,p.80].
Din punct de vedere al caracteristicilor lor, valorile mobiliare primare sînt emise
pentru mobilizarea capitalurilor proprii sau pentru atragerea capitalului de
împrumut.Acestea sigură mobilizarea capitalurilor pe termen lung şi permit
valorificarea investiţiei prin încasarea în viitor a unei părţi din veniturile băneşti nete
ale emitentului.
Tranzacţiile cu titluri primare se realizează – în toată lumea – prin operaţiuni de
vînzare / cumpărare cu finalizare imediată ( sau la vedere ) ori cu finalizare la
scadenţă determinată, standartizată sau nu ( la termen ) aceste tranzacţii pot urmări
schimbarea proprietăţii asupra titlurilor negociate şi atuci se numesc operaţiuni
efective, sau doar obţinerea unui cîştig pe seama diferenţilor între cursuri şi atunci se
numesc operaţiuni speculative.Tranzacţiile se pot angaja în mod necondiţionat, ca
operaţiuni ferme, şi atunci, indiferent de rezultatul cu care se finalizează nu pot fi
abandonate, sau pot fi tranzacţii cu prima, sau obţionale, care dau dreptul
intervenientului pe piaţă să aleagă soluţia care-i este mai avantajoasă ( sau care-i
provoacă pierderea cea mai mică ) [13,p.93].
25

Sub aspectul mecanismelor prin care se angajează, execută şi finalizează


tranzacţiile cu titluri primare există deosebiri importante între pieţele europene avînd
(în Bursa franceză cel mai elocvent reprezentant ) şi cu pieţele americane ( fireşte,
bursele din New York, la care se adaugă bursele de la Tokyo, avînd poziţiile
dominante ).
Dincolo de specificitatea celor două tipuri de pieţe, ele au o serie de trăsături
comune, expresie a unui model unic de tranzacţie bursieră pentru titlurile primare.
Principalele tranzacţii cu titluri financiare primare ( acţiuni şi obligaţiuni ) sînt :
a. pe pieţele de tip american:
1. pe bani gheaţă (for cash );
2. “ în marjă “ (on margin ) ;
3. cu lichidare imediată ( cash delivery) ;
4. cu lichidare normală ( regular settlement ) ;
5. cu lichidare pe bază de angajament ;
6. cu lichidare “la emisiune “ (when issned) ;
7. vînzările scurte (short selling ) .
b. la bursele europene:
1. la vedere ( an comptant );
2. la termen sau “ cu reglementare lunară” (a reglement mensuel );
3. operaţiunile condiţionate ( a prime ) [ 12,p.113-115].
* tranzacţiile cu bani gata se fac în baza contului cash deţinut de client la
societatea de valori mobiliare.În acest caz un investitor poate cumpăra titluri
financiare cu condiţia să plătească integral contravaloarea acestora, vărsînd suma
respectivă în contul său la agentul de valori mobiliare.Simetric,clientul care vinde
cash trebuie să predea titlurile contractate în cadrul aceluiaşi, termen, primind
contravaloarea integrală a acestora în contul său.Termenul de executare diferă la
contractele cu lichidare imediată ( cash delivery ) şi respectiv la cele cu lichidare
normală ( regular settlement ).În primul caz predarea/plata valorilor mobiliare se
realizează chiar în ziua încheierii contractului de bursă iar în al doilea caz, cel mai
frecvent termen este de cîteva zile, în raport cu regulamentul bursier [ 7,p.76].
26

* Tranzacţiile cu marjă ( margin trading ) cu titluri primare sînt, în esenţă


cumpărări pe datorie, efectuate prin intermediul contului în marjă deţinut de client la
societatea de intermediere. Spre deosebire de tranzacţiile pe bani gata în acest caz
agentul de valori mobiliare acordă clientului său, în anumite limite, un credit pentru
realizarea operaţiunii bursiere. Prin urmare, investitorul care dă ordinul de cumpărare
a unui volum de acţiuni, nu trebuie să achite societăţii de intermediere cu care
lucrează întreaga contravaloare a acestora; el este ţinut să depună, în termenul precis
pentru lichidarea normală numai o anumită acoperire sau “marjă”, diferenţa, pînă la
valoarea contractului constituind-o împrumutul pe care clientul de la broker pentru
tranzacţia respective[12,p.79].
Rolul tranzacţiilor în marjă este de a crea o capacitate finaciară suplementară
Clientului. În funcţie de nivelul marjei, aceasta poate, cu anumită sumă avansată în
operaţiune, să cîştige ori să piardă mai mult decît într-o tranzacţie cash. În acelaş
timp, ca la ori credit clientul trebuie să ofere o garanţie, care este reprezentată de
valorile mobiliare care fac obiectul contractului şi care rămîn la agentul de valori
mobiliare; dacă investitorul doreşte să între în posesia titlurilor, el trebuie să restituie
creditul ( inclusive dobînda )[10,p.53].
Cerinţa esenţială pentru funcţionarea contului de marjă este că valoarea
tranzacţiei pentru fiecare client să fie tot timpul mai mare decît debitul pe care
aceasta îl are la agentul de valori mobiliare .Marja, adică excesul de valoare al
colateralului în raport cu datoria, este un mijloc de acoperire a agentului împotriva
riscului de scădere a valorii de piaţă a titlurilor mobiliare care formează colateralul ;
practice, aceasta poate să se reducă, fără a afecta agentul ,numai în limitele marjei .
Astfel, contul în marjă poate fi considerat şi ca un cont de siguranţă.
 Vînzarea “ scutră ” ( short sale ) este orice vînzare a unor valori mobiliare de
care vînzătorul nu dispune sau orice vînzare care este efectuată prin livrarea unui
titlu împrumutat de către vînzător.
În esenţă, operaţiunea constă într-o vînzare executată cu valori împrumutate,
predarea titlurilor vîndute trebuie să se facă în intervalul de timp stabilit pentru
lichidarea normală a unui contract bursier[10,p.69].
27

Tehnica vînzărilor “Scurte “ (short selling ) se deosebeşte de cea a vînzărilor


“lungi”(long selling );în primul caz clientul livrează, în termenul précis pentru
lichidarea normală, titlurile proprii neexistente în momentul încheierii tranzacţiei în
contul său sau la agentul de valori mobiliare;în vînzările “scurte “ livrarea titlurilor se
face printr-un împrumut, clientul rămînînd dator faţă de agentul de valori mobiliare
cu valorile mobiliare respective pînă în momentul în care se va acoperi ( va cumpăra
valorile şi le va restitui agentului său ).Vînzările “scurte “, se realizează prin
intermediul unui cont în marjă deschis de client la agentul de valori
mobiliare.Vînzările “lungi “ presupun existenţa prealabilă a valorilor mobiliare
tranzacţionate[12,p.71].
 Tranzacţiile la vedere sau cu lichidare imediată la Bursa din Paris se efectuează
pe trei segmente distincte, deosebirile dintre ele ţinînd doar de condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească societăţile care doresc să întroducă acţiunile lor pe aceste
pieţe[ 9,p.43].
Piaţa la vedere propriu-zisă formează împreună cu piaţa cu lichidare lunară, piaţa
oficială la Bursa din Paris.Aici se tranzacţionează aproape toate obligaţiunile franceze
şi străine emise în franci, valute şi ECU, valorile mobiliare create pe baza acţiunilor
şi obligaţiunilor.
Piaţa a doua este destinată societăţilor de importanţă mijlocie şi cotiază acţiuni,
obligaţiuni şi certificate de investiţii.
Piaţa “în afara cote “ este destinată firmelor mici, care nu îndeplinesc condiţiile
de cotare pe piaţa oficială.
Pe această piaţă lichidarea tranzacţiilor are loc imediat după ce acestea au fost
încheiate ;ca atare clientul care dă un ordin de cumpărare trebuie să depună
contravaloarea cash a valorilor mobiliare ; pe de altă parte, cel care dă ordin de
vînzare trebuie să depună valorile vîndute.Astfel spus, în aceste operaţiuni nu se
poate lucra “ descoperit “ nici în ceea ce priveşte valorile, nici în ceea ce priveşte
plata.Pe această piaţa se pot executa ordine pentru orice cantitate, începînd de la un
singur titlu[8,p.49].
Se caracterizează prin faptul că persoana care adresează ordinul de vînzare sau de
28

cumpărare îşi asumă obligaţia că în cel mult 48 de ore din momentul încheierii
tranzacţiei, să pună la dispoziţia partenerului sau titlurile vîndute sau suma de bani
reprezentînd preţul cumpărării. De regulă tranzacţiile la vedere au drept scop
plasamentul /obţinerea de lichidităţi deşi nu sînt excluse nici operaţiunile speculative,
cum ar fi cumpărarea de titluri în vederea revînzării lor după creşterea cursului,
respectiv vînzarea de titluri cu intenţia de a fi cumpărate ulterior în condiţiile unui
curs mai scăzut[7,p.78].
 Tranzacţii cu lichidare lunară se încheie la bursă într-o anumită zi urmînd a fi
executate ( lichidate ) la o dată fixă în fiecare lună, numită ziua lichidării.Ca atare,
cumpărătorii pot să achiziţioneze valori mobiliare, fără a dispune în momentul
încheierii contractului de lichidităţile necesare, iar vînzătorii pot să le cedeze, fără să
dispună de ele atunci cînd au angajat operaţiunea. Pe de altă parte, cel care a cupărat
este propietar, din momentul în care a încheiat contractul şi dobîndeşte dreptul la
divident; totodată ei pot da în garanţie titlurile a căror livrare efectivă se face în
momentul scadenţei pentru acel tip de contract .
Bursa stabileşte titlurile pentru care se pot realiza operaţiunile de acest gen şi
anume cele mai active titluri pe piaţă, pentru care există o cerere şi o ofertă constant
redicată. Totodată, bursa stabileşte, numărul minim de titluri pentru care se pot
încheia contracte. Ca regulă generală, cu cît valoarea nominală a acţiunilor este mai
mare, cu atît numărul minim de valori mobiliare este mai redus.Prin aceasta
tranzacţiile la termen se deosebesc de cele la vedere, unde contractul se încheie fără
stabilirea unui volum minim (standart ) de titluri[6,p.113].
 Tranzacţiile cu prima sînt acele operaţiuni care au o scadenţă fixă şi în cadrul
cărora cumpărătorul are posibilitatea fie să renunţe la contract, dacă cursul zilei în
perioada de lichidare este inferior cursului la termen cu primă, plătind o primă al
cărei nivel se stabileşte cu anticipaţie, fie să execute contractul, respective să
achiziţioneze titlurile de valoare, plătind preţul prevăzut în contract. Cumpărătorul
are dreptul de a onora contractul pînă la scadenţă, dar nu şi obligaţia de a-l
executal.Prin urmare apar două elemente particulare: marja ( acoperirea )
contractului constituită din mărimea primei şi riscul asumat de operator, atunci cînd
29

lucrează “ descoperit “ şi care este limitat la mărimea primei [ 9,p.43].


Preţul de cumpărare într-o operaţiune cu prima este mai mare decît preţul dintr-o
operaţiune cu lichidare lunară, deoarece cumpărătorul, care are alternative anumite,
trebuie prin diferenţa de preţ să compenseze acest avantaj pe care i-l acordă
vînzătorul.Pentru una şi aceeaş primă, preţul este cu atît mai ridicat cu cît scadenţa
este mai îndepărtată.
 Tranzacţiile cu stilaj este un contract condiţional cu care cumpărătorul are
dreptul să aleagă sensul operaţiunii, ţinînd seama de două preţuri stabilite prin
contract, numite bornele stelajului cumpărătorul unui stelaj pe acţiuni se poate
declara fie cumpărător al acţiunilor la preţul mai mare, fie vînzător al acţiunilor la
preţul mai mic. În schimb, vînzătorul stelajului trebuie să livreze titlurile la preţul
mai mare, cînd cumpărătorul stelajului se declară cumpărător de titluri, respective să
preia la preţul mai mic, cînd cumpărătorul stelajului se declară vînzător de titluri.
La Bursa de Valori a Moldovei s-a întrodus un sistem de tranzacţionare care
asigură transparenţa şi permite mărimea volumului de tranzacţionare a valorilor
mobiliare pe piaţa de capital în curs de dezvoltare a Moldovei. Acest sistem, elaborat
special pentru Moldova, este similar din punct de vedere, conceptual celor utilizate
la Londra, Paris şi Geneva. Sistemul are două particularităţi caracteristice:
Sistemul este bazat pe ordine. Brokerii pot introduce în sistem ordine de
cumpărare sau vînzare a valorilor mobiliare. Sistemul contrabalansează ordinele de
cumpărare şi cele de vînzare la preţul de piaţă calculată pentu fiecare valoare
mobiliară.Sistemul permite invesitorilor “ să descopere “ preţul echitabil al valorilor
mobiliare şi asigură transparenţa şi lichiditarea pieţei.[9,p.13].
Sistemul este automatizat. În prezent la bursa sînt instalate staţii de lucru pentru
brokeri. Sistemul poate să determine operatif şi eficient preţul de piaţă pentru fiecare
valoare mobiliară tranzacţionată şi să contrabalanseze ordinele pentru a efectua
tranzacţia.Astfel sistemul îşi asigură încrederea investitorilor şi permite urgentarea
decontărilor privind tranzacţiile efectuate.
În plus, sistemul de tranzacţionare asigură procesarea tranzacţiilor efectuate
nemijlocit între doi brokeri .Atît pentru Bursa, cît şi pentru brokeri s-a înlesnit
30

acesul la informaţia privind tranzacţii.


 Ordinele limită .Învestitorul îi poate cere brokerului său să întroducă în siste-
mul automatizat ordinul de vînzare a valorilor mobiliare la preţul maxim şi de
cumpărare a valorilor mobiliare la un preţ minim.Acest tip de ordin este cunoscut ca
ordin- limită şi le permite investitorilor să menţină un control maximal asupra
tranzacţiilor şi să stabilească prelimenar condiţiile acceptabile de vînzare/cumpărare a
valorilor mobiliare[12,p.27].
 Ordinele de piaţă. Investitorul este în drept să plaseze prin intermediul broke-
rului ordinele de piaţă. În acest caz investitorul este de accord cu vînzarea sau
cumpărarea valorilor mobiliare la preţul de piaţă al zilei, calculat de sistem în urma
tranzacţiilor, investitorul indică doar numărul de valori mobiliare ce urmează să fie
cumpărate sau vîndute.
Ordinele – limită sînt acceptabile la începutul şedinţei de tranzacţionare, în
decursul aşa numitei Perioade a preţului dechis. Tot atunci se efectuiază
contrabalansarea ordinelor. La sfîrşitul acestei perioade sistemul determină preţul de
piaţă conform unui algorit special. În următoarea perioada, perioada preţului de
piaţă, brokerii pot introduce ordine de piaţă. În decursul acestei perioade are loc
contrabalansarea continuă a ordinelor[ 12,p.8].
Tranzacţiile la Bursa de Valori a Moldovei pot fi efectuate în Secţia de bază şi în
Secţia decontărilor directe ( tranzacţii bilaterale între brokeri ). Tranzacţiile în regim
de licitaţie în Secţia de bază se desfăşoară numai prin sistemul automat în computere
de către operatorii ce lucrează în birourile de brokeri al Bursei, desemnaţi şi
posedînd permisiunea în scris a Bursei.
Decontările pentru tranzacţiile în Secţia de bază se efectuează pe T-4, adică peste
patru zile de la plata tranzacţiei stabilită pentru toate valorile mobiliare.
Tranzacţiile cu valorile mobiliare ce au trecut prin listing se efectuiază numai în
timpul sesiunii de licitaţie la Bursă, care constituie din perioada preţului dechis şi
perioada preţului de piaţă.Regimul sesiunilor de licitaţii se stabileşte de către
Comitetul de conducere al Bursei cu un aviz înscris a birourilor, conţinînd data
sesiunilor de tranzacţii şi toate schimările legate de sesiuni, dacă acestea există cu cel
31

puţin o zi lucrătoare înaite[ 4,p.7].


Pentru valorile mobiliare ce diferă în dependenţa de titul lor, bursa stabileşte
sesiuni separate pe fiecare tip aparte.
Sesiunea decontărilor directe este folosită pentru tranzacţiile comerciale directe şi
pentru răscumpărarea obligaţiunilor neîndeplinite a participanţilor la negocierile
bursiere.Secţia decontărilor directe va fi deschisă în fiecare zi lucrătoare. Decontările
de tranzacţii directe efectuate în secţia decontărilor directe vor fi efectuate la T-4,
adică data negocierilor, destinată pentru tranzacţii directe ( tranzacţii contractuale ).
Negocierile se consideră finalizate ( contracte finale ) atunci cînd sistemul a
executat procedura de citaţionare şi trebuie să aibă loc calculul[4,p.12].
Procedura de negociere ale secţiei de bază
În decursul perioadei preţului deschis birourile de brokeri pot introduce orine –
limită. Ordinele întroduse în decursul acestei perioade nu se citează pînă la sfîrşitul
perioadei preţului deschis. În decursul perioadei preţului de piaţă membrii bursei pot
introduce numai ordine de piaţă[4,p.18]
Fiecare ordin întrodus în sistem trebuie să aibă codul utilizatorului, codul valorii
mobiliare, indicatorul vînzării / cumpărării, numărul valorii mobiliare, contul de
decontări, tipul ordinului şi altă informaţie la solicitarea bursei.
Preţul extrem trebuie să fie indicat pentru ordinele înaintate în perioada păreţului
de deschidere ( pieţei ).Fiecare ordin care se introduce în sistem trebuie confirmat cu
procedurile bursei, sistemul computaţional trebuie să-i atribuie un număr care se
păstrează în cartea ordinelor citate şi anulate.
Toate ordinele necitate la sfîrşitul perioadei preţului deschis vor fi transferaste la
şedinţa următoare pînă la anulare sau citare, în afara cazurilor, cînd partea necitată a
ordinului parţial necitaţionat în cazul valorilor mobiliare materialiuzate va fi automat
anulată la sfîrţitul zile.Ordinele limită necitaţionate vor fi transferate ca ordine-
limită,iar ordinele de piaţă necitaţionate vor fi convertite în ordine – limită[4,p.20].
În perioada preţului dechis preţul sau numărul de valori mobiliare se poate
modifica şi ordinul poate fi anulat în orice timp, dar orice alte modificări nu pot fi
întroduse în ordin.
32

La sfîrşitul perioadei preţului deschis toate ordinele vor fi sortate la început la


preţul ( cel mai mare mai întîi pentru ordinele de cumpărare şi cel mai mic preţ mai
întîi pentru ordinele de vînzare ), precum şi la preţul conform numerelor arbitrare
anterior. Apoi va fi stabilit preţul de deschidere ( pieţei ).
Ordinele de vînzare şi cumpărare, întroduse în perioada preţului deschis, vor fi
cetaţionate şi negocierele lor vor avea loc la preţul de deschidere ( al pieţei ).Ordinele
vor fi cetaţionate dacă ele vor avea acelaşi preţ extrem sau preţul ordinului de
cumpărare e mai mare decît preţul ordinului de vînzare .Cetaţionarea are loc mai întîi
conform preţului, iar dacă preţurile sînt aceleaşi conform numărului arbitrar,
prioritate se acordă celui mai mic număr arbitrar [4,p.22].
Cetaţionarea se termină cînd nu mai există cereri sau oferte la preţul de
deschidere.Ordinele pot fi anulate în orice timp în decursul perioadei preţului de
piaţă.Ordinele care au fost întroduse în cartea ordenelor, dar nu au fost citaţionate la
sfîrşitul perioadei de citaţionre la preţul de deschidere, preţul extrem al căror diferă
de preţul de dechidere ( al pieţei ), pot fi modificate la preţul de deschidere (al pieţei)
şi numărul de valori mobiliare poate fi modificat, dar ordinul, în acst caz îşi va
pierde locul şi va fi plasat la sfîrşitul listei la preţul de deschidere ( al pieţei ).În orice
timp în decursul perioadei preţului de piaţă numărul de ordene necitaţionate cu preţul
de deschidere ( al pieţei ) poate fi moficat, dar ordinul, în acest caz, îşi va pierde
locul şi va fi plasat la sfîrşitul listei la preţul de deschidere ( al pieţei )[4,p.29].
Procedura determinării preţului.
Formula preţului de deschidere ( pieţei ) determină preţul la care un număr
maximal de ordine întroduse în sistem în perioada preţului de deschidere poate fi
citaţionată pentru fiecare valoare mobiliară.Formula preţului de deschidere ( pieţei )
sumează toate ordinele întroduse în perioada preţului de deschidere la fiecare preţ şi
determină numărul generalizator de valori mobiliare care vor fi vîndute la preţul dat,
dacă va fi desponibil un număr suficient de valori mobiliare pentru citaţionare la acest
preţ.Atunci se calculează numărul valorilor mobiliare, care efectiv pot fi citaţionate
la fiecare preţ şi preţul de deschidere ( pieţei ) – este preţul la care vor trece
majoritatea negocierilor.
33

Chiar şi în cazul cînd ele sînt întroduse în secţia de bază, tranzacţiile directe nu
influenţează asupra preţurilor secţiei de bază.Comitetul de conducere poate anula
tranzacţiile comerciale, dacă ele nu se încadrează în devierea de 15% de la ultimul
preţ de deschidere ( al pieţei ).
Comitetul de conducere poate suspenda sau anula orice tranzacţie dacă au fost
obţinute dovezi că au loc fraude sau încălcări.
Anularea tranzacţiilor, suspendarea sau anualrea acţiunii privilegiilor de
negociere la Bursa poate fi contestată în conformitate cu Legislaţia în vigoare.
Înaintarea unei cercetări de contestarea a deciziei nu suspendă acţiune şi
executarea acesteia[4,p.30].
34
35
36
37
38
39
40