Sunteți pe pagina 1din 2

TRASATURI COMEDIE

DEFINIŢIE

Comedia este o specie a genului dramatic, de dimensiuni medii, cu personaje ce


întruchipează defecte umane, surprinse într-un conflict intens, ce urmăreşte să
reflecte moravuri ale societăţii.

TRĂSĂTURI

 Finalul este fericit


 Apariţia personajului deus ex machina
 Principala categorie estetică este comicul
 Este specie a genului dramatic,in care sunt infatisate personaje,ori
moravuri sociale,intr-un mod care starneste rasul,avand intotdeauna un
final fericit.
 In comedie se poate simti adesea si ironia in tonul dezvaluirii unor defecte
ale societatii sau ale oamenilor.
 Sunt valorificate elementele comicului de limbaj,de situatie,de caracter si
de nume.
 Modul de expunere este dialogul,care devine si mijloc de
caracaterizare,limbajul personajelor reusind sa spuna multe despre firea
acestora.
 Elementele caracteristicile sunt neprevazute imprejurarilor si rasturnarile
neasteptate de situatie.
 Conflictul se rezolva prin demascarea falselor valori.
 Personajele capata valoare de simbol,fiind reprezentante ale unor
categorii umane sau tipologii (cum ar fi tipul incornoratului,al amorezului,al
demagogului,al ipocritului,al slujbasului umil,al naivului,al prostului si
increzutului etc).
 Sunt ironizate defecte ale societatii,ca de exemplu:
prostia,ingamfarea,coruptia,parvenitismul,adulterul,minciuna etc.
-Personajele comice sunt reduse la cateva trasaturi,iar acestea sunt
ingrosate pana la caricatura.

Comicul – definiţie

CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține comediei^1, de comedie,
relativ la comedie. ** Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S.m. Actor care
interpretează roluri de comedie^1. 3. S .n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele,
situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie
temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o
reprezintă ceva sau cineva. - Din fr. comique, lat. comicus.

Sursa : DEX '98

Tipuri de comic:

 Comicul de intenţie – aparţine autorului şi constă în moravurile sau defectele


umane alese pentru a fi sancţionate ;
 Comicul de situaţie – reiese din încurcături , confuzii , coincidenţe , echivoc ,
revelaţii succesive , quiproquo - ul (= inlocuirea cuiva prin altcineva ,
substituirea), acumularea progresivă , repetiţia ,evoluţia inversă etc
 Comicul de nume – numele personajelor sunt suggestive, făcând trimitere spre
caracterul acestora
 Comical de caracter – personajele întruchipează defecte umane
 Comicul de limbaj – reiese din greşeli, ticuri verbale, non-sens, asocierea unor
cuvinte opuse ca sens etc