Cuprins

TENDINŢE ACTUALE IN DEFINIREA SERVICIULUI PUBLIC ........................................4

1.1. Evoluţii şi particularităţi ale serviciilor publice ...............................................................4

1.2. Clasificarea serviciilor publice ...........................................................................................6

Bibliografie ....................................................................................................................................10
 TENDINŢE ACTUALE IN DEFINIREA SERVICIULUI PUBLIC

1.1.Evoluţii şi particularităţi ale serviciilor publice

Din punct de vedere etimologic, ’’cuvântul ’’serviciu” provine din latinescul ”servitum”
care are semnificaţia de sclav, de unde interpretarea de a fi în serviciul cuiva, a face un serviciu, sau
a pune în serviciu, ceea ce evocă ideea de utilitate publică sau serviciu public”.1 Serviciul public
este o activitate care se realizează pe baza dispoziţiilor prevăzute de lege, fiind exercitată de către
stat la nivel general şi de o unitate administrativ - teritorială la nivel local, în vederea satisfacerii
unui interes comun tuturor cetăţenilor. Întrucât, obiectivul principal al administraţiei publice din
orice stat este de a fi la dispoziţia cetăţenilor săi, se consideră că serviciul public este misiunea
fundamentală a administraţiei publice, şi prin această activitate există posibilitatea de a fi
îndeplinite nevoile populaţiei într-un mod corespunzător, ţinându-se cont de criteriile de calitate şi
de utilitate.
Provenit din cuvântul latin „servitium" şi desemnând acţiunea de a servi, de a sluji pe
cineva, serviciul public este una dintre noţiunile de bază ale dreptului administrativ. Serviciul
public reprezintă o activitate desfăşurată pe baza legii, la nivel general de către stat sau la nivel
local de către o unitate adininistrativ-teritonală (judeţ, oraş sau comună), pentru satisfacerea unui
interes general al membrilor colectivităţii.
Deoarece scopul administraţiei publice din orice ţară este de a fi în slujba cetăţenilor săi,
putem considera că serviciul public reprezintă misiunea primordială a administraţiei publice,
existând astfel posibilitatea, prin această activitate, de a satisface în mod corespunzător cerinţele
populaţiei, activităţile serviciilor publice trebuind să respecte criterii de calitate şi utilitate. Aceste
activităţi care satisfac interesele generale ale colectivităţii locale trebuie asigurate de autorităţile
publice, în caz contrar ele răspunzând faţă de cetăţenii care le-au desemnat prin vot direct pentru a
le reprezenta interesele.
Serviciul public este o activitate ce se realizează ori este autorizată de către o autoritate
administrativă, prin intermediul căreia se asigură îndeplinirea unor nevoi ale membrilor
colectivităţii. Termenul de serviciu public a luat naştere şi a evoluat treptat în contextul creşterii
necesităţilor generale ale societăţii omeneşti. În literatura de specialitate, pentru a defini serviciul
public au fost constituite două sensuri: un sens material ori funcţional şi un sens formal ori
organizatoric. În ceea ce priveşte sensul material, acesta presupune că serviciul public reprezintă
0 activitate de interes general care este exercitată de către administraţia publică ori de către o
persoană privată ce are autorizare în acest scop.
 Din perspectiva sensului formal sau organizatoric, care este strâns legat de sensul material,
serviciul public este un ansamblu de agenţi şi mijloace materiale, prin intermediul cărora, o
persoană publică ori un particular ce este autorizat de o persoană publică îşi îndeplinesc obligaţia
de a satisface o necesitate de interes public. S-a întâmplat de câteva ori ca sensul material şi cel
formal al noţiunii de serviciu public să coincidă şi ca urmare o activitate de interes general care este
administrată de către domeniul public este apreciată tot timpul ca fiind un serviciu public.
Serviciul public are câteva trăsături caracteristice şi anume:
1) intangibilitatea ori imaterialitatea;
2) eterogenitatea ori variabilitatea;
3) inseparabilitatea;
4) nondurabilitate;
5) standardizarea;
6) absenţa proprietăţii.
• Un serviciu este intangibil sau imaterial.
Acest lucru presupune că serviciile nu pot fi văzute, simţite, prestate, auzite ori mirosite
înainte să fie cumpărate. Serviciile sunt activităţi, procese ori acte, şi nu obiecte, iar din acest motiv
clientul sau beneficiarul nu poate avea o reprezentare mentală a serviciului, acesta bazându-se în
special pe ceea ce susţine ori promite persoana care prestează şi pe ideea pe care şi-o creează despre
serviciul respectiv. Prestatorul nu poate preciza cu exactitate modul cum va evalua şi percepe
clientul sau beneficiarul serviciul respectiv.
• Un serviciu este eterogen (variabil).
Acest lucru constă în faptul că performanţa unui serviciu variază de la un agent prestator la
altul, în special, în ceea ce priveşte serviciile ce se bazează în mare măsură pe intervenţia omului.
Prin urmare, clientul sau beneficiarul va avea la dispoziţie doar câteva elemente înainte de a
cumpăra, în vederea comparării ofertelor de servicii. Va fi foarte greu pentru un agent 12 prestator
să ofere un serviciu omogen atât în timp cât şi în spaţiu, să asigure continuitatea în prestare pentru
persoanele care se află într-o relaţie directă cu clientul ori beneficiarul şi să ofere un serviciu ce
coincide în intregime ofertei iniţiale. Atunci când un serviciu este prestat în locuri ori cu ajutorul
unor agenţi diferiţi, acesta va avea o relaţie strânsă cu comportamentul persoanelor şi riscul de non
- conformitate va fi mai mare. Variabilitatea unor servicii presupune imposibilitatea de a se repeta
aceste servicii în mod identic, diferind de la o prestaţie la alta, ţinându-se cont de factorul uman ce

1
Vedinaş, Verginia, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 272

2
Bilouseac, Irina, Servicii publice locale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013, p. 30
’
 prestează şi de variabilele timp şi spaţiu.
• Un serviciu este inseparabil.
Această caracteristică este specifică serviciilor şi presupune faptul că un serviciu este
prestat, vândut şi consumat în acelaşi timp. Prin urmare, în sectorul serviciilor nu există termenul
de rebut, de returnare, iar beneficiarul sau clientul se află în contact cu agentul prestator în timpul
producţiei sau livrării serviciului respectiv. Un prim efect important al acestei caracteristici este
acela că un client poate examina ceea ce se întâmplă în perioada actului de prestare a serviciului şi
din acest motiv, satisfacţia clienţilor este cea mai bună operaţie de a determina calitatea serviciilor
şi cel mai bun diagnostic pentru un furnizor. Un alt efect important ar fi faptul că, în prestarea unui
serviciu, un client joacă un rol activ.
• Nondurabilitate.
Nondurabilitatea presupune consumarea serviciilor în momentul în care se produc. Din
cauza acestei caracteristici a existat o perioadă îndelungată de timp când serviciile au fost
considerate ca fiind neproductive. Sunt servicii care au un caracter durabil cum ar fi: asigurările,
băncile de date, învăţământul, sănătatea.
• Standardizarea.
Standardizarea prestării unui serviciu nu poate fi asigurată prin întâlnirea situaţiei de
individualizare a serviciilor, lucru ce necesită efectuarea controlului calităţii unui serviciu prin
recrutarea şi instruirea personalului prestator, realizarea cartei serviciului şi determinarea gradul de
satisfacţie a nevoii sociale. Pentru a înlătura dezacordurile ce există între agenţii prestatori de
servicii şi clienţii acestora din cauza variabilităţii, s-au generalizat încercările de redresare prin
elaborarea şi implementarea cartelor contractuale de calitate a serviciilor.
• Absenţa proprietăţii.
Această caracteristică presupune că un client sau un beneficiar al unui serviciu îşi
îndeplineşte o anumită necesitate, dar fără să efectueze un transfer de proprietate între acesta şi
persoana care îi prestează serviciul. In acest caz diferă situaţia ce apare atunci când se cumpără un
bun tangibil.

1.2.Clasificarea serviciilor publice

Faţă de serviciile private pe care le prestează un agent privat şi care au ca obiectiv principal
profitabilitatea, fiind prestate de obicei unei categorii restrânse de beneficiari, serviciile publice
prestate de o autoritate publică au ca scop satisfacerea interesului comun al populaţiei şi sunt
prestate pe o regiune mai mare ori pe întreg teritoriul ţării. Situaţia din zilele noastre constrânge
statul, ca prin intermediul unităţilor administrativ - teritoriale abilitate, să presteze o gamă de
3
Bilouseac, Irina, Servicii publice locale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013, p. 35
’
servicii din ce în ce mai mare către cetăţeni, existând, actualmente, o diversitate cu privire la
organizarea şi funcţionarea serviciilor publice.
Clasificarea (tipologia) serviciilor este foarte esenţială, întrucât, datorită ei putem face o
comparaţie a serviciilor ce aparţin sistemelor administrative din state diferite, dar şi o reflectare
asupra consecinţelor măsurilor de politică, măsurilor economice şi măsurilor administrative a
acestora. Câteodată, depinzând de particularitatea serviciului şi de necesitatea comună a populaţiei,
un serviciu public se poate muta în cadrul aceluiaşi criteriu, de la o categorie la alta. ”Un anumit
serviciu poate fi facultativ pentru o anumită localitate, dar în alta el poate avea o importanţă
fundamentală: de exemplu serviciul de alimentare cu apă potabilă este fundamental pentru
locuitorii unui oraş, dar nu are acelaşi caracter într-o zonă rurală unde locuitorii au fântâni, ei
nefiind dispuşi să plătească pentru acest serviciu”. Prin urmare, cu cât comunitatea se dezvoltă tot
mai mult, cu atât oferirea unor servicii publice va fi indispensabilă, ele devenind servicii esenţiale
pentru cetăţeni.
În doctrină, au fost formulate criterii diversificate de clasificare, dintre care specialiştii au
tratat doar o parte din criteriile de distincţie a serviciilor publice:
a) După natura serviciilor publice există:
> servicii publice administrative: servicii publice de gestionare a sectorului public, servicii
judiciare, de legiferare, de protecţie socială şi sanitară, servicii cu scop cultural şi educativ,
servicii ce au ca scop menţinerea ordinii publice, cum ar fi poliţia comunitară, serviciile
publice de evidenţă a persoanei ori de eliberare a altor acte indispensabile persoanei. Statul
prestează aceste servicii în mod direct cetăţenilor prin intermediul instituţiilor sale, fiind
finanţate din bugetul local sau central.
> servicii publice industriale şi comerciale: servicii de transport urban, de transport feroviar
ori de metrou, de transport în comun, servicii de exploatare a liniilor de autobus ori
tramvai, servicii de salubrizare a localităţilor ori de întreţinere a parcurilor şi a străzilor. În
ceea ce priveşte modalitatea de finanţare, aceste servicii sunt finanţate din taxele pe care le
plătesc beneficiarii.
b) Din punct de vedere al importanţei sociale se disting:
> servicii publice vitale, fundamentale: canalizare, alimentare cu apă, servicii de evidenţă a
persoanei, distribuţia de energie electrică, termoficare;
> servicii publice curente - sunt prestate zilnic pentru cetăţeni: învăţământ, cultură;
> servicii publice fortuite - sunt serviciile care se organizează şi se prestează în situaţii de
excepţie, cum ar fi: în cazul unei stări de urgenţă, a unor calamităţi naturale;
> servicii publice facultative: centre de informare, servicii ce au ca scop amenajarea
2
Bilouseac, Irina, Servicii publice locale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013, p. 30
’
 parcurilor şi a locurilor de distracţii.
c) După forma de organizare sau agentul prestator:
> servicii publice care funcţionează sub formă de organe ale administraţiei publice. Aceste
servicii sunt asigurate de către serviciile publice deconcentrate la nivel central
(Inspectorate, direcţii judeţene de sănătate publică), iar la nivel local prin intermediul
compartimentelor de specialitate ce fac parte din cadrul autorităţilor publice locale, cum ar
fi: birouri, direcţii, departamente, servicii. Ele îşi realizează activitatea, de obicei, gratuit şi
din oficiu cu personal de specialitate, dar şi continuu şi ritmic şi emit ori adoptă acte
administrative.
> servicii publice care funcţionează sub formă de instituţii publice, cum fi: Societatea
Naţională de Radio, Societatea Naţională de Televiziune, servicii de sănătate şi de
învăţământ. De obicei, instituţiile publice îşi realizează activitatea gratuit, dispunând de un
buget propriu, care diferă de cel al colectivităţii sub aripa căreia activează instituţia. Câteva
dintre aceste instituţii pot să emită acte administrative, cum ar fi: certificate medicale,
diplome de absolvire.
> servicii publice care funcţionează sub formă de regii autonome, societăţi şi companii
naţionale de interes public. Acestea se constituie prin hotărâri ale consiliilor locale şi
judeţene ori prin hotărâri ale guvernului, iar activitatea lor se realizează de obicei la cerere,
contra cost, prin intermediul unei gestiuni delegate. Serviciile pe care acestea le prestează
sunt: servicii de întreţinere a drumurilor publice naţionale, servicii de apă şi canalizare,
servicii de salubrizare, servicii de asigurare a transportului public.
> servicii publice care funcţionează sub formă de asociaţii şi fundaţii. Acestea sunt
servicii ce activează în domeniul protecţiei sociale, a culturii, şi au calitatea de persoane
juridice de drept privat, neavând un scop patrimonial.
d) După obiectul lor de activitate avem:
> servicii publice având ca obiect de activitate păstrarea ordinii publice şi apărarea ţării;
servicii publice având ca obiect de activitate activităţile fiscale şi financiare;
> servicii publice având ca obiect de activitate cercetarea şi învăţământul;
> servicii publice având ca obiect de activitate asigurarea socială şi sănătatea cetăţenilor;
> servicii publice având ca obiect de activitate satisfacerea intereselor de artă şi cultură;
> servicii publice având ca obiect de activitate satisfacerea intereselor economice ale
colectivităţii.
e) Din punct de vedere al gradului de cuprindere identificăm:
> servicii de importanţă naţională: serviciul de diplomaţie, de apărare, de ligiferare,
3
Bilouseac, Irina, Servicii publice locale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013, p. 35
’
 justiţia. Aceste servicii se prestează la nivelul întregului teritoriu.
> servicii publice regionale ori interjudeţene sunt servicii care se organizează la nivel de
regiune, de regulă între două ori mai multe judeţe.
> servicii publice intercomunale sunt servicii care se prestează în cadrul aceluiaşi judeţ, dar
de obicei la nivelul a două ori mai multe localităţi.
> servicii locale sunt servicii ce se organizează la nivelul colectivităţilor teritoriale judeţene
şi municipale.
f) După localizarea geografică distingem:
> servicii publice interne care se prestează pe teritoriul unui stat;
> servicii publice externe sunt serviciile publice care se organizează şi se prestează în
afara graniţelor unui stat.
g) Din punct de vedere al delagării intâlnim:
> servicii publice cu caracter exclusiv administrativ sunt servicii pe care autorităţile publice
nu pot să le încredinţeze altor persoane şi se prestează în gestiune directă, cum sunt: starea
civilă, protecţia civilă, autoritatea tutelară, autorizarea construcţiilor ori licenţierea
transportului. Administrarea unui serviciu public în regie directă presupune preluarea
administrării funcţionării acestuia de către persoana publică ce l-a realizat, prin propriile
mijloace umane, materiale ori financiare.
> servicii publice care pot fi delegate altor persoane: servicii ce au ca scop iluminatul
stradal, deratizarea, ecarisajul, servicii de salubritate. Persoana publică ce a înfiinţat serviciul
respectiv poate să decidă să nu realizeze ea executarea lui şi să-l încredinţeze altei persoane
publice ori private, aleasă în mod liber.
h) În practica internaţională, ţinându-se cont de natura lor, modul de folosire, procesul
tehnologic, de organizare şi de finanţare, serviciile şi bunurile se repartizează potrivit
Clasificării Activităţilor din Economia Naţională (CAEN). ’’Fiecare din aceste categorii
cuprinde mai multe diviziuni, împărţite pe grupe şi clase. De exemplu: D - Producţia şi
furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, E - Distribuţia
apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare, N - Activităţi de servicii
administrative şi activităţi de servicii suport, O - Administraţie publică şi apărare; asigurări
sociale din sistemul public, P - Învăţământ, Q - Sănătate şi asistenţă socială, R - Activităţi de
spectacole, culturale şi recreative, S - Alte activităţi de servicii .

2
Bilouseac, Irina, Servicii publice locale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013, p. 30
’
 Bibliografie

1. Bilouseac, Irina, Servicii publice locale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013;
2. Bilouseac, Irina, Servicii publice - Suport de curs, Suceava, 2013;
3. Chiriac, Lucian, Drept administrativ. Activitatea autorităţilor administraţiei publice,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011;
4. Dincă, Dragoş, Managementul serviciilor publice - Suport de curs, Bucureşti, 2008;
5. Dragoş, Dacian, Elemente de drept administrativ. Organizarea şi funcţionarea
administraţiei publice locale din România - Suport de curs, Bucureşti, 2012;
6. Iordan, Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, Bucureşti,
2003;
7. Prisăcaru, Valentin I., Actele şi faptele de drept administrativ, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001;
8. Trăilescu, Anton, Drept administrativ - curs universitar, ediţia a IV-a, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2010;
9. Trăilescu, Anton, Actele administraţiei publice locale, Editura AllBeck, Bucureşti, 2002;
10. Vedinaş, Verginia, Drept administrativ - curs universitar, ediţia a VII-a, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2012.

10