Plămânii au originie endodermala. Diverticulul respirator în mezenchimul toracic.

Cartilajele bronhiile
mușchi netezi și alte elemente ale țesutului conjunctiv au origine in mezenchimul toracic.

Portiunea conductoare este reprezentata de portiunea din caile aeriene care ajunge la locul unde se
fac schimburile gazoase. Este reprezemtata de:

•Cavitatea nazala- 2 spatii umplute cu aer in partea superioara a sistemului respirator( si in respiratie fortata si
in cavitatea orala )

• Nazofaringele- se afla posterior de cavitatea nazala si deasupra palatului moale si comunica inferior cu
orofaingele care se afla posterior de cavitatea orala.

•Laringele- este un organ cavitar ce contine o retea cartilaginoasa responsabila de producerea sunetelor

•Traheea- este flexibila ce se intinde de la laringe la torace. Se bifurca in bronhii.

•Bronhiile primare patrund in plamani

In plaman bronhia principala se ramifica pentru a forma bronhiole, portiunea terminala a portiunii de
conducere. Bronhiile interne si externe alcatuiesc arborele bronsic.

Portiunea respiratorie este locul unde au loc schimburile gazoase. Este alcatuita din:

•Bronhiole respiratorii unde se conduce aerul dar au loc si schimburi

•Ducte alveolare sunt cai alungite care se deschid in sacii alveolari

 Sacii alveolari reprezinta spatiile inconjurate de grupuri de alveole

•Alveolele sunt locul principal al schimburilor

Vasele de sange oatrund in plamani impreuna cu bronhiile. Capilarele vin in contact intim cu alveolele.
Structura formata de alveole si capilare pulmonare este de baza in schimburile din parenchimul pulmonar.

In portiunea de conducere aerul este incalzit, umezit si sunt indepartate particule materiale. Secretiile
mucoase si seroase joacă un rol în aceste procese. Ele umezesc aerul si capteaza particulele care au scapat
firelor de par(vibrissae). In plus impiedica deshidratarea epiteliului. Mucusul acopera intreaga suprafata
luminala a cailor de conducere si e produs continuu de celulele caliciforme si glande mucoase. Mucusul si alte
secretii sunt impinse in faringe prin miscari coordonate ale cililor si apoi inghitite.

CAVITATILE NAZALE

Sunt o pereche de camere separate de un sept cartilaginos si osos. Au o baza mare sprijinita pe
palaturile dur si moale si un varf ingust catre fosa craniala anterioara. Fiecare cavitate comunica anterior cu
mediul extern prin nara anterioara, posterior cu nazofaringele prin coane si lateral cu sinusurile paranazale si
ductul nazolacrimal care aduna lacrimi de la ochi in cavitatea nazala. Cavitatea e impartita in 3 regiuni:

1) Vestibulul nazal este spatiul dilatat al cavitatatii la nivelul narilor si acoperit de piele(epiteliu
pavimentos keratinizat).Comunica anterior cu mediul inconjurator. Contine numeroase fire de par care
capteaza particule materiale. Prezinta glande sebacee a caror secretie participa la captarea particulelor.
Posterior unde se termina vestibulul, epiteliul se subtiaza si se face tranzitie catre epit pseudostratificat. La
acest nivel gl sebacee lipsesc.Este delimitat:

-lat : aripioare nazale

-median: septul nazal
-inferior: osul maxilar

2) Regiunea respiratorie este partea largita (2/3inf) si e acoperita de mucoasa respiratorie. Ocupa cea
mai mare parte. Lamina propria este atasata strans de periostulsi pericondrul oaselor si cartilajelor adiacente.

Peretele medial, septul nazal este neted iar peretele lateral prezinta falduri, proiectii osoase denumite
cornete. Acestea impart cavitatea in spatii separate si au rol dublu. Cresc suprafafa si permit aerului in timpul
problemelor sa circule mai eficient.

Epiteliul pseudostratificat ciliat este alcatuit din 5 tipuri de celule:

-celule ciliate, inalte columnare cu cili inglobati in mucus

-celule caliciforme care secreta mucus

-celule perie cu microvili scurti

-mici celule granulare (celule Kulchitsky) care se aseamana cu celulele bazale dar contin granule de secretie
(70-200nm) si fac parte din APUD, cea mai mare parte a citoplasmei este concentrata bazal, prezinta epansiuni
citoplasmatice pe versantii laterali,

-celulele bazale sunt celule stem din care se diferentiaza restul celulelor.

Lamina propria contine o bogata vascularizatie si numeroase capilare. Aranjamentul vaselor permite
incalzirea aerului. Capilarele care sunt aproape de suprafata sunt aranjate in randuri si sangele circula
perpendicular pe curnetul de aer. In reactii alergice sau infectii virale lamina propria se destinde cu lichid si
ingreuneaza respiratia. Lamina propria contine de asemebea numeroase glande mucoase si pot semilune
seroase. Secretia lor o suplimenteaza pe cea a celulelor caliciforme.

Prin marirea suprafetei, coanele cresc eficienta cu care aerul inspirat este incalzit. Particulele
suspendate in aer se prind de mucusul cavitatii mazale si apoi sunt purtate prin miscarile cililor catre faringe.

3) Regiunea olfactorie este localizata la varful (1/3 sup) cavitatii si e acoperita de mucoasa olfactiva.
Prezinta o culoare galben maronie datorita pigmentului din epiteliul olfactiv si glandele olfactive asociate. La
om aria totala a mucoasei olfactive este de 10cm2 iar la animalele cu simt al mirosului desvolatat ajunge si la
150m2.

Lamina propria se continua direct cu periostul. Contine numeroase vase de sange si limfatice, nervi
amielinici olfactivi, nervi mielinizati si glande olfactorii.

Epiteliul este pseudostratificat si are urmatoarele tipuri de celule (celulele caliciforme lipsesc):

-Celule olfactive receptoare sunt neuroni bipolari

-Celule de sustinere sunt columnare si se aseamana cu celulele gliale si ofera suport metabolic si mecanic;
sintetizeaza si secreta proteine de legare a substantelor odorante

-Celulele bazale sunt celule stem din care se diferentiaza celelalte celule.

-Celule perie cu microvili scurti

 Domeniul apical al fiecarei celule olfactive prezinta un proces dendritic la suprafata epiteliului ca un
maner de usa, denumit vezicula olfactiva. Intre 10 si 23 de cili emerg radial din vezicula si sunt paralelei cu
suprafata epiteliului. In general au lungime de 200 de microni si se pot suprapune cu prelungirile celulelor
adiacente. Unele studii arata ca pot prezenta o oarecare mobilitate. Din domeniul bazal pleaca un axon
amielinic. Axonii nu formeaza un singur nerv ci mai multe fascicule ce trec prin lama ciuruita a etmoidului, prin
dura si arahnoida si in final sunt inconjurate de pia. Toti axonii alcatuiesc nervul olfactiv. Sunt foarte sensibili si
afectarea lor da anosmie. Celulele olfactive au o durata de viata de o luna si daca sunt afectate sunt rapid
inlocuite. Sunt printre singurii neuroni care se refac rapid in viata postnatala alaturi de unii nervi din sistemul
enteric.

Toate moleculele implicate in transductia olfactiva se afla la nivelul cililor. Semnalele chimice sunt
detectate de odorant binding proteins OBP. Acestea sunt proteine mici, concentrate in mucus, sintetizate si
secretate de celulele de suport. Mai intai substantele odorante sunt solubilizate iar apoi OBP le transporta
catre receptori. Receptorii sunt cuplati cu proteine G(Golf). Aceasta activeaza AC si se formeaza AMPc care
actoveaza canale de Na si Ca.

Celulele de suport sunt cele mai numeroase. Nucleii ocupa o pozitie mai inalta in aceste celule
columnare. Prezinta numerosi microvili la suprafata apicala si multe mitocondrii. REN e bine dezvoltat iar RER
mai putin. Prezinta si granule de lipofuscina. Prezinta jonctiuni de adeziune si receptori dar jonctiunile stranse
si gap sunt absente.

Celulele perie sunt mai putin numeroase. In ME se observa numerosi microvili(120-140/celula).

Suprafata bazala vine in contact cu fibrele nervoase ale nervului 5, avand rol in chemoreceptie. In portiunea
apicala prezinta vezicule si un aparat Golgi dezvoltat ceea ce sugereaza ca e implicata in absorbtie si secretie.

Celulele bazale sunt mici rotunde si localizate in apropierea laminei bazale. Nucleii sunt invaginati si
sunt dispusi sub cei ai celulelor receptoare. Prezinta putine organite.

Glandele olfactive (glandele Bowman) sunt caracteristice mucoasei, tubuloalveolare ramificate si

elimina secretia catre suprafata olfactiva. Prezinta lipofuscina si impreuna cu lipofuscina celulelor de suport
dau culoarea specifica galben maronie. Ducte scurte formate din celule cubice pleaca de la glande, strabat
lamina bazala si ajung la suprafata epiteliului. Prezinta AQP 5 (apicala), AQP 1(fibroblasti periglandulari). Au
secretie mucoasa (mucina) si seroasa(

Secretia seroasa a glandelor olfactive functioneaza ca si solvent pentru substantele odorante. Secretia
continua a glandelor indeparteaza substantele restante pentru a permite rexeptionarea altor stimuli.

SINUSURILE PARANAZALE

Sunt extensii ale regiunii respiratorii si prezinta epiteliu respirator. Sinusurile sunt denumite dupa osul
in care se gasesc( etmoid, frontal etc). Comunica cu cavitatea nazala prin mici spatii din mucoasa respiratorie.
Mucoasa sinusurilor este subtire, ciliate, pseudostratificare cu numeroase celule caliciforme. Mucusul ajunge in
cavitatea nazala prin miscarea cililor. La acest nivel apar frecvent infectii virale.

FARINGELE

Conecteaza cavitatile nazale si orala cu laringele si esofagul. Este o cale de rascruce pentru aer si
mancare si functioneaza ca o camera de rezonanta pentru sunet. Este impartit in nazofaringe si orofaringe.
Trompa lui Eustachio conecteaza nazofaringele cu urechea medie. Tesut limfatic difuz si noduli limfatici sunt
prezenti la nivelul nazofaringelui. Concentratia nodulilor limfatici intre peretii superior si posterior se numeste
tonsila faringeala.
LARINGELE

Calea care leaga orofaringele de trahee.Aceasta regiune tubulara complexa a aparatului respirator este
formata din placi hialine de forma neregulata si cartilaje elastice. Pe langa conducerea aerului are si rol in
producerea sunetelor.

Corzile vocale sunt 2 pliuri dr mucoasa ce se extind in lumenul laringelui. Sunt orientate anteroposterior
si deginesc limitele laterale ale intrarii in laringe. Un ligament de suport si muschiul vocal sunt incluse in fiecare
coarda vocala. Ligamentele si muschii laringeali intrinseci se alatura placilor cartialginoase adiacente si sunt
responsabile de generarea tensiunii in corzile vocale. Muschii extrinseci se insera pe acrtilajele laringeale dar
au origine pe strucuturi extralaringeale si sunt implicati in deglutitie.

Aerul scos din plaman determina corzile sa vibreze si vibratiile sunt modificare orin modularea tensiubii
din corzi si schimband gradul de deschidere al glotei.

Deasupra corzilor vocale se afla un reces alungit denumit ventricul. Imediat deasupra ventriculuui se
afla o alta pereche de falduri mucoase, faldurile ventriculare sau corzile false. Acestea nu au musculatura
intrinseca si deci nu pot modula fonatia. Ele si cu ventriculul sunt importante pentru a modula fonatia.
Inflamatia laringelui cauzata de un virus sau alt microbi se numeste laringita acuta. Laringita cronica este
produsa de expunerea cronica la agenti iritanti cum ar fi fumatul, plraful si aerul poluat.

Suprafata luminala a corzilor vocale este acoperifa de epit stratificar scuamos. Epiteliul impiedica
dezlipirea mucoasei ce ar putea aparea i urma miscarilor rapide ale aerului. Restul laringelui este acoeperit de
epiteliu pseudostratificat. Tesutul conjunctiv al laringelui contine glande mucoseroase.

TRAHEEA

Este un tub scurt, flexibil de 2,5cm diametru si 10 cm lungime. Este un conduct pentru aer. Se intinde
de la laringe pana la jumatatea toracelui unde se imparte in 2 bronhii primare. Lumenul ramane deschis
datorita dispuneri inelelor cartilaginoase.

Peretele prezinta 4 straturi disticnte:

1. Mucoasa- epiteliu pseudostratificat ciliat cu lamina proprie bogata in fibre

2. Submucoasa- tes conjunctiv mai dens decat al laminei

3. Strat cartilaginos- alcatuit din cartilaje hialine sub forma literei C

4. Adventicea- tesut conjunctiv ce ataseaza trahea de structurie adiacente

O trasatura unica a traheei este prezenta cartilajelor hialine dispuse unu deasupra celuilat pentru a
realiza o structura de suport. Aceasta retea impiedica distrugerea lumenului mai ales in expir. Tesutul
fibroelastic si muschiul neted umplu capetele libere ale cartilajelor dinspre posterior, catre esofag.

Epiteliul traheal este alcatuit din:

1. Celule columnare ciliate- sunt cele mai numeroase, se intind in toate grosimea epiteliului. Cilii apar
ca si proiectii scurt ca niste peri la suprafata apicala. Fiecare celula are aproape 250cili. Imediat sub cili este o
linie intunecate formata din agregate corpi bazali ciliari. Cilii asigura deplasarea mucusului catre faringe si
indepartarea particulelor inhalate.

2. Celulele mucoase sunt asemanatoare cu celulele caliciforme intestinale si sunt deseori denumite asa.
Sunt disperzate printre celulele ciliate. Prezinta in citoplasma granule cu mucina. Aceasta este spalata in timpul
obtinerii preparatului pentru HE dar se pot observa prin zone clare din celula si absenta cililor. Numarul lor
creste in iritatia cronica a cailor aeriene.

3. Celulele perie sunt columnare si au microvili tociti. Suprafata bazala vine in contact cu terminatii
nervoase si astfel sunt considerate celule receptoare.

4. Celulele cu mici granule (Kulchitsky) sunt enteroendocrine. Prezenta lor se explica prin dezvoltarea
sist respirator si plamanilor dintr-o invaginare intestinului primitiv. Este nevoie de coloratie speciala cu argint
pentru a fi identificate. Nucleul se afla in apropiera bazei si citoplasma esta mai abundenta decat a celulelor
bazale. In MET se observa un proces citoplasmatic ce patrunde in lumen si granule dense legate de membrana
nucleului. In tipul 1 de celule se afla catecolamine iar in tipul 2 serotonina, calcitonina si bombezina. Unele
prezinta inervatie iar functia lor e incomplet elucidata. Ar putea fi implicate in reglarea reflexelor de modificare
a diametrului lumenului.

5. Celule bazale sunt rezervorul de celulr care asigura inlocuirea celorlalte din cadrul epiteliului. Tind sa
fie proeminente deoare nucleii lor formeaza un rand in apropiere laminei bazale. La acest nivel se pot gasi si
alte celule dar sunt rare.

MB Este localizata imediat sub epiteliu. De obicei apare ca un strat omogen colorat luminos cu o
grosime de 25-40microni. In ME se observa ca e formata din pachete de fibre de colagen dense situate sub
lamina bazala. Este considerata neobisnuit de groasa si densa. La fumatori devine si mai groasa.

Lamina propria este alcatuita din tesut conjunctiv lax. Cintine numeroase celule, mai ales limfocite
infiltrate. Pe langa aceste se mai gasesc mastocite, celule sangvine, eozinofile si fibroblasti. Tesutul limfoid este
bine reprezentat atat difuz cat si nodular, in lamina propria si submucoasa. Acest tesut limfoid formeaza BALT.
Printre fibrele de colagen se afla si fibre elastice. Unde se termina lamina, materialul elastic este mai abundent.
Aceasta banda de tesut elastic marcheaza limita dintre lamina propria si submucoasa. Totusi in HE aceasta
limita nu este vizibila.

Submucoasa spre deosebire de alte organe unde este mai densa in trahee este mai laxa asemantoare
cu lamina propria. Tesutul limfoid difuz si nodular din lamins propria se extinde la acest nivel. La acest nivel se
afla vase sangvine si limfatice. Glamdele submucoase sunt alcatuite din acini mucosi. Ductul prezinta epiteliu
cubic simplu si se intinde prin lamina pentru a excreta produsul glicoproteic la suprafata epiteliului. Glandele
sunt mai numeroase in partea posterioara fara cartilaj. Unele patrund si in adventice. Submucoasa se termina
acolo unde fibrele ei se ameste cu cele ale cartilajului.

Cartilajele traheale sunt in nr de 16-20. Sunt in forma C. Uneori se anastomozeaza cu cartilajele

adiacente. Asigura flexibilitatea. Cu varsta unele xartilaje de pot osifica determinad pierderea elasticitatii.

Adventicea se afla la periferie de stratul muscular sau cartilaginos. Se ataseaza de structurile gatului si
mediastinului si contine cele mai mari vase de sange si nervii si vasele limfatice.

BRONHII

Trahea se divide in 2 bronhii principale. Bronhia dreapta este mai lata si mai scurta.La intrarea in hilul
pulmonar fiecare bronhie se divide in bronhii lobare. Plamanul stg are 2 lobi iar cel dr 3. Astfel bronhia dr se
divide in 3 iar cea stg in 2 bronhii lobare. Bronhia lobara stg se ramifica in 8 bronhii segmentare iar cea dr in 10
bronhii segmentare, cate o bronhie segmentara pt fiecare segment bronhopulmonar(bronhia
segmentara+parenchimul adiacent). Fiecare segmentebare vascularizatia proprie si propriul tes conj astfel ca
unitatile pot fi usor extrase chirurgical.
 Initial bronhiile au aceeasi structura ca si trahea. Dupa ce patrunde in plaman, devenind bronhie
intrapulmonara structura peretelui se schimba. Inelele cartilaginoase sunt inlocuite de placi cartilaginoase cu
dispunere neregulata. Ele sunt distribuite linear pe intreaga circumefrinta dand astfel bronhiei aspect cilindric
spre deosebire de structura turtita posterior a traheei. Pe masura ce scad in dimensiune bronhiile au mai
putine placi cartilaginoase. Ele dispar cand diametrul scade sub 1 mm si astfel apar bronhilele.

O alta schimbare in structura peretelui bronhiilor intrapulmonare este prezenta muschiului neted care
formeaza o structura circumferentiala. La inceput este continuu iar in bronhiile mici este discontinuu.

Peretele bronhiei are 5 straturi:

1. Mucoasa alcatuita din epit pseudostratificat cu aceeasi compozitie celulara ca si trahea. Inaltimea
celulelor scade pe masura ce bronhia scade in diamentru. In bronhiile primare MB este vizibila dar in bronhiile
secundare este mai subtire. Lamina propria seamana cu cea din trahee dar este mult diminuata.

2. Musculara este un strat continuu in bronhiile mari. Este organizata mai lax jn bronhiile mici.
Comtractia determina reglarea diametrului.

3. Submucoasa prezinta tesut conjunctiv lax. Glandele si adipozitele sunt prezente in bronhiile mari.

4. Stratul cartilaginos este alcatuit din placi cartilagonoase care scad in dimensiune odata cu diametrul
bronhiei.

5. Adventicea este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens care este continuu cu cel al structurilor
adiacente cum ar fi a. pulmonara si parenchimul pulmonar.

BRONHIOLE

Segmentele bronhiopulmonare sunt subdivizate in lobuli pulmonari, fiecare avand o bronhiola. Intre ei
se afla septuri fine conjunctive care determina pe suprafata plamanului zone poligonale. Acinii pulmonari
formeaza lobulii. Fiecare acin are o bronhiola terminala, o bronhiola respiratorie si alveole. Cea mai mica
unitate functionala a plamanului este unitatea bronhiolara respiratorie ( bronhiola respiratorie si alveole).

Bronhiolele sunt conducte aeriene cu diam de 1mm sau mai putin. Bronhiolele mari sunt ramurile
bronhiilor segmentare, si se ramifica repetat dand nastere bronhilelor terminale care se ramifica in bronhiole
respiratorii.

Bronhiolele mari au initial epit pseudostratificat ciliat care gradual se transforma in epit simplu
columnar ciliat pe masura ce ductul se ingusteaza. Celulele caliciforme sunt inca prezente in bronhiolele mari
dar nu si in cele terminale. Nu exista glande subepiteliale in bronhiole. Nu prezinta placi cartilaginoase, dar
elem cartilaginoase pot fi prezente la ramificari. Un strat subtire de muschi neted este prezent in toate
bronhiolele.

Bronhiolele mici au epiteliu cubic simplu. In bronhiolele terminale, printe celulele epiteliale se afla si
celule Clara, care cresc in nr pe masura ce scade nr celulelor epit. Ocazional pot fi prezente celule perie si
celule cu granule mici. Sun epiteliu se afla putin tes conjunctiv si sub acesta se gaseste un strat circumferential
de muschi neted.

Celulele Clara sunt neciliate, rotunde sau sub forma de dom spre zona apicala. In MET au caracteristici
de celule secretoare de proteine. Prezinta un RER bazal bine dezvoltat, un complex Golgi dispus lateral sau
supranuclear si granule secretorii. Ele secreta un agent tensio activ, o lipoproteina care impiedica adeziunea
lumenului si colapsarea cailor aeriene. Mai produc proteina secretorie a celulelor Clara (CC16). In bolile cronice
de plamani cum ar fi BPOC sau astm cantitatea de CC16 scade in plamani, crescand in sange fiind un marker
masurabil.

Bronhiolele respirAtorii sunt o zona de tranzitie in sistemul respirator fiind implicate atat in conducerea
aerului cat si in schimburile gazoase.

ALVEOLELE

Suprafata de schimb de gaze este mult marita de catre alveole. Ele sunt spatii terminale ale sist
respirator. Fiecare alveole este inconjurata de o retea de capilare care aduc sange in apropierea aerului
inhalata in alveole. Intre 150 si 250 milioane de alveole se gasesc in fiecare plaman adult. Formeaza o suprafata
de 75m2. Fiecare alveola prezinta un perete subtire poliedric care delimiteaza o camera de 0,2mm diametru.
Ductul alveloar este o cale aeriana aproape fara perete, doar alveole ca si granita periferica. Inele de muschi
neted sunt prezente in septurile interalveolare. Sacii alveolari sunt spatii inconjurate de clustere de alveole. Ei
se afla la terminare ductelor alveolare dar pot sa apara si pe traiect Alveolele sunt separate unele de celelalte
prin tes conjunctiv ce contine capilare sangvine. Tesutul dintre alveole adiacente se nuneste sept alveolar.

Suprafata alveolara formeaza o interfata biologica expusa unor forte distructive cum ar fi particule
inhalate, patogeni si toxine. Epiteliul alveola este compus din mai multe tipuri celulare:

1. Celule alveolare de tip 1sau pneumocite tip 1 reprezinta 40% din totalul celulelor . Sunt celule
scuamoase care acopera 95% din suprafata alveolelor. Ele sunt legate intre ele si de alte celule prin jonctiuni
oclundens. Aceste jonctiuni formeaza o bariera intre aer si componenetele septului. Aceste celule nu se pot
divide.

2. Celule alveolare de tip 2 sau pneumocite 2 sau celule septale sunt celule secretorii. Aceste celule
cuboidale sunt imorastiate printre pneumocitele tip 1 dar tind sa se agrege in septuri. Ele reprezinta 60% din
totalul celulelor dar datorita formelor lor diferite ocupa doar 5% din suprafata alveolara. Ca si celulele Clara
proemina in spatiile aeriene. In citoplasma apicala se afla proteine dispuse paralel ce formeaza corpii lamelari.
Sunt bogati fosfolipide, lipide neutre si proteine care secretate formeaza surfactantul. Sunt celule progenitoare
pentru celulele tip 1. Dupa o injurie prolifereaza si inlocuiesc pneumocitele tip 1.

3. Celule perie sunt prezente in septul alveolar dar in nr. mic. Pot servi ca receptor pentru calitatea
aerului.

Stratul de surfactant reduce tensiunea superficiala la interfata aer epiteliu. Cel mai important agent
este dipalmitofosfatidilcolina. Secretia de surfactant incepe in sapt 35 de dezvoltare intrauterina si este reglata
de cortizol insulina, pralactina, tiroxina. Surfactantul se afla la nivelul corpilor lamelari ( diam<1 micron) care
sunt straturi concentrice de lipide si protein in citoplasma pneumocitelor 2. Macrofagele fagociteaza
surfactantul iar P2 il recicleza. Este un ameste de 90% lipide (dipalmitofosfatidilcolina, fosfatidilcolina si
fosfatidil glycerol) si 10%proteine:

1.Proteina surfactant A este cea mai abundenta. Este responsabila de homeostazia

sirfactantului( regleaza sinteza si secretia pneumocitelor de tip 2). Regleaza raspunsul imun la virusuri, bacterii
si fungi.

2. Proteina surfactant 2 este importants pentru transformarea corpilor lamelari intr-un strat subtire de
film de surfactant. Este responsabila de adsorbtia si imprastierea surfactantului pe intreaga suprafata a
epiteliului alveolar.

3. Proteina surfactant 3 reprezinta 1% din toata masa proteinelor surfactantului. Participa la orientarea
DPPC in surfactant si mentinerea stratului de film.
 4. Proteina surfactant D este implicata in protectie Se leaga de microogranisme.

5. IgA secretor si albumina

Bariera aer-sange se refera celulele prin care gazele trebuie sa difuzeze din alveole in capilare. Cea mai
subtire bariera aer-sange contie un strat subtire de surfactant, pneumocite 1 si lamina lor bazala si celulele
endoteliale si lamina lor bazala. Uneori cele 2 lamine fuzioneaza. Celule conjunctive si fibre prezente intre cele
2 lamine inrgoasa bariera. Astfel se formeaza portiuni groase si subtiri. Cele mai multe schimbrui au loc la
nivelule portiunilor subtiri. In portiunile groase se poate acumula lichid ca sa treaca in alveole. Vasele limfatice
din tesutul conjunctiv al bronhiolelor terminale dreneaza fluidul care se acumuleaza in portiunea groasa.

Macrofagele alveolare sunt neobisnuite deoarece functioneaza si in sept si in aerul din alveole. In
alveole indeparteaza particulele materiale( celule prafoase). Provin din monocite si fac parte din sist
mononuclear fagocitar. Fagociteaza eritrocitele care ajung in alveole in infarct cardiac.

In MES se observa in tes conjunctiv din septuri spatii prin care aerul circula intre alveole. Acesti pori
alveolari (pori Kohn) sunt importanti in bolile care obstrueaza caile clasice. Alveolele aflate la distanta de blocaj
pot fi aerisite in continuare. Au diametrul 0.8-0.15 microni. Exista si canalele Lambert intre bronhiolele
terminale si alveolele adiacente, prezinta epiteliu bronhiolar si au diametrul sub 0.2 mm.

Vascularizatie sangvina

Rr a pulmonare merg cu bronhiile si bronhiolele si cara sange catre capilarele din alveole. Acest sange
este oxigenat si colectat de venulele pulmonare care se unesc si formeaza in final 4 vv pupmonare care ajung la
atriul stang.

Circulatia bronhiala, via artere bronhiale care se ramifica din aorta iriga tesutul pulmonar in afara
alveolelor. Cele mai fine ramuri ale arterei bronhiale se deschid de asemenea in capilarele pulmonare Astfel
cele 2 circulatii se anastomozeaza la jonctiunea dintre caile de conducere si respiratorii. Venele bronhiolare
dreneaza doar tes conjunctiv a regiunii hilului.

Vasele limfatice

Un drenaj limfatic dublu este paralel cu circulatia sangvina duala. Un set de limfatice dreneaza
parenchimul si urmareste caile aerien catre hil. Nodulii limfatici se gasec de a lungul vaselor mai mari. Un al
doilea set dreneaza la suprafata plamanului si merge in tesutul conjunctiv al pleurei viscerale, o seroasa
alcatuita din mesoteliu si tesut conjunctiv subiacent.

Nervii

Cei mai multi nervi care ajung la plamani nu sunt vizibili in MO. Sunt componenete ale sist PS si S si
regleaza reflexele care modifica dimensiunea cailor aeriene.

Pleura
Se imparte in 2 foite: viscerala si parietala, intre cele 2 aflandu-se lichid pleural. Este alcatuita din:
- mezoteliu- epit pavimentos simplu
- membrana bazala- fibre de colagen si reticulina
- tesut conjunctiv submezotelial- fibre de colagen si elastic
Prezinta pori, comunicari intre cavitate pleurala si limfatice, dimensiune de 2-6 microni si sunt mai
numerosi in pleura diaframatica.