Sunteți pe pagina 1din 4

Curs entomologie: 10

Pupa la insecte: pupa este un stadiu intalnit la insectele cu dezvoltare holometabola. Este un
stadiu imobil si trofic inactiv. In corpul insectei are loc un proces de histoliza prin care toate organele,
mai putin inima si sistemul nervos se transforma intr-o masa albicioasa care constituie substratul pt un
nou proces de histogeneza sau de formare a noilor organe. Exista la insecte urmatoarele 3 tipuri de
pupa:
 Libera (exarata) la care apendicii sunt liberi pe langa corp. (Coleoptera)
 Obtecta (mumie): apendicii sunt lipiti de corp cu ajutorul unei membrane mai mult sau mai
putin transparenta. (cu cocon sau fara cocon-crisalida): Lepidoptera.
 Coarctata (falsa, sub forma de butoias): este o pupa libera in ultima exuvie larvara (Diptera).

Prolificitatea, generatia si ciclul biologic la insecte


Prolificitatea este capacitatea unei insecte de a da nastere la un numar mai mare sau mai mic
de indivizi. Este in functie de modul ereditar, de specie, dar si de conditiile de mediu. (Brevicoryne
brassicae). In timpul perioadei de vegetatie poate da nastere la o descendenta care ar cantari 822 mil
tone (avand 15-18 generatii/an=trilioane de indivizi). Darwin arata faptul ca daca conditiile de mediu ar
fi optima pt dezvoltarea insectelor si nu ar interveni selectia naturala, acestea ar acoperi in timpul unui
an intraga suprafata a Pamantului.

Generatia la insecte: o generatie o formeaza intreaga progenitura a unei populatii de insecte


adulte de la stadiul de ou (ovipariei) sau de larva (vivipariei) pana la moartea ultimuliu individ adult al
populatiei respective.
La insecte, o generatie (F1) incepe cu stadiul de ou sau stadiul de adult, continua cu celelalte
stadii (larva, pupa, nimfa) pana la stadiul de adult, continuandu-se apoi cu o alta generatie F2…Fn.
In functie de durata in care are loc dezvoltarea unei generatii raportata la intervalul de timp un
an, insectele se clasifica astfel:
 Insecte monovoltine (o generatie pe an);
 Insecte bivoltine (doua generatii pe an);
 Insecte polivoltine (mai multe generatii pe an)
 Insecte miltianuale (o generatie la mai multi ani)
Durata dezvoltarii unei generatii este variabila, de la cateva zile (15-20 zile afide) pana la cativa
ani (17 ani-Tibicina spp.)

Ciclul biologic: prin ciclul biologic (ciclu evolutiv la insecte) se intelege succesiunea stadiilor sau
succesiunea de generatii pana se ajunge la stadiul initial de la care s-a plecat.
La afide, se intalneste un ciclu biologic complicat cu alternanta intre generatii sexuate si
asexuate (holociclica). Exista la aceste specii doua cicluri bine distincte:
 Ciclu biologic complet: la speciile homociclice monoecice (nemigratoare) care se desfasoara
astfel: din oul de iarna, hibernant sau de rezistenta, rezulta in primavara fundatrix (matca sau
fondatoarea coloniei) care da nastere mai departe la fundatrigene (aptere si aripate)-
virginogene (aptere si aripate). Catre sfarsitul verii, inceputul toamnei, in sanul coloniei, apare
forma denumita sexupara (aripata) care da nastere la forma sexuata ( masculi si femele). Forma

1
Curs entomologie: 10

sexuata, la maturitate, se imperecheaza, iar femela depunde oua de iarna sau oua de rezistenta
si ciclul biologic se reia in anul urmator.
 La afidele migratoare (dioecice), holociclice, ciclul biologic se desfasoara astfel: din oul de iarna,
depus pe o planta gazda primara (initiala), apare in primavara fundatrix (matca) care mai
departe partenogenetic ovipar sau vivipar da nastere la fundatrigene (aptere si aripate).
Fundatrigenele aripate parasesc colonia si se deplaseaza pe o planta gazda secundara unde, mai
departe, da nastere la virginogene (aptere si aripate). Catre sfarsitul toamnei, apare forma
sexupara (aripata) care muta colonia din nou pe planta gazda primara, apoi da nastere la forma
sexuata, care dupa imperechere depunde oul hibernant.

Ou de iarna-fundatrix-fundatigene-virginogene-sexupara-forma sexuata-ou de iarna.

Diapauza la insecte: este o prioada de pauza intervenita in viata si activitatea insectelor.


In aceasta perioada, procesele vitale din organism sunt reduse la minimum. Intrarea sau iesirea
din diapauza este determinata de o serie de factori: temperature, hrana, umiditatea, lumina etc.
dupa regularitatea aparitiei, diapauza poate fi:
 Obligatorie: insecta, indiferent de conditiile de mediu, intra in diapauza, fiind o componenta a
fondului genetic sau o adaptare in timp a insectei la conditiile mai putin favorabile.
 Facultativa: intrarea in diapauza se datoreaza actiunii factorilor de mediu.

In functie de stadiul in care are loc, diapauza poate fi:


 Embrionara: are loc in stadiul de embrion
 Larvara
 Pupala
 Imaginipetala (adult)

Dupa momentul in care are loc intrarea sau iesirea din diapauza, insectele se clasifica astfel:
 Estivala sau de vara
 Hibernala sau de iarna: in zona temperata, insectele isi incetinesc activitatea, se retrag in diferite
adaposturi, intra intr-o stare de amorteala (intra in diapauza). In acest fel, insect rezista in
conditiile defavorabile de mediu. Isi reia activitatea in primavara urmatoare.

Cap. 4: Ecologia insectelor


Factorii ecologici care intervin in viata si activitatea insectelor sunt: temperatura, hrana, solul,
umiditatea, radiatiile etc.
Temperatura: insectele sunt organisme heteroterme (poikiloterme), organisme la car
etemperatura corpului este diferita, variaza in functie de temperatura mediului in care traiesc. Este cu
cca. 0,5-1oC mai mare decat temperature mediului in care traiesc.

2
Curs entomologie: 10

Insectele se dezvolta intre anumite limite de temperature. In functie de specie, acestea au


diferite valori. Exista un prag biologic inferior de temperatura (t0), reprezentand temperature inferioara
de dezvoltare sau prag biologic inferior de temepratura sau temperature de la care insectele isi incep
dezvoltarea (5oC). exista si un prag biologic superior de temperature (ToC), reprezentand pragul superior
de temperatura sau temperatura la care insectele isi incheie dezvoltarea (40oC). intervalul cuprins intre
t0 si ToC poarta denumirea de zona biologica, reprezentand zona in care insectele se dezvolta mai mult
sau mai putin in functie de zona. Sub pragul inferior si peste pragul superior se gaseste zona letala sau
mortala.
La temperaturi scazute sub pragul biologic inferior, in zona temperata, insectele isi incetinesc
activitatea, cad intr-o stare de amorteala intrand in diapauza. Daca temperatura continua sa scada,
insect moare.
Moartea insectei la temperaturi scazute se datoreaza inghetarii apei libere din celule. Cu cat
continutul in apa libera este mai ridicat, cu atata rezistenta la inghet este mai mica. Rezistenta la
temperature scazute mai depinde si de alti factori (de modul cum survin aceste temperaturi, daca
acestea survin brusc-rezistenta este mai mica si invers; continutul in grasimi-cu cat continutul in grasimi
este mai mare, cu atat si rezistenta la inghet este mai mare). La temperature ridicate, peste pragul
biologic superior, moartea insectelor se produce datorita coagularii substantelor albuminoide. Rezista la
temperature ridicate depinde de mai multi factori, de specie, de modul cum survin, de continutul in
grasimi.
Dezvoltarea si activitaeta insectelor intre cele doua praguri are loc in mod diferit, in functie de
temperatura. Exista un prag biologic de prolificitate notat O, reprezntand temperatura la care sexele
devin fertile. Tot in zona biologica intalnim pragul optim de temperatura (O1) adica temperatura optima
de dezvoltare (20-30oC). Cele doua praguri impart zona biologica in 3 subzone:
 Rece: cuprinsa intre t0-O; insect se dezvolta, dar nu snt capabile de inmultire.
 Optima: cuprinsa intre O-O1: insectele se dezvolta, se inmultesc, prolificitatea si nr de generatii
cresc pe masura ce ne apropiem de optimul termic.
 Calda: cuprinsa intre O1-ToC: are loc inmultirea, cresterea, dezvoltarea insectelor, numarul
generatiilor si prolificitatea scad pe masura ce ne apropiem de pragul biologic superior.

Hrana: factor ecologic important in cresterea si dezvoltarea insectelor.

zona letala To C

sobzona calda O1 20-30oC

subzona optima O

subzona rece

zona letala t0 5 o C

3
Curs entomologie: 10

Lipsa hranei poate cauza scaderea prolificitatii si moartea insectei. In functie de hrana pe care o
consuma, insectele se clasifica astfel:
 Fitofage: vegetariene, se hranesc cu plante verzi, uscate. In functie de organelle pe care le
consuma, insectele fitofage pot fi de mai multe tipuri: folifage (frunze), xilofage (lemn), rizofage
(radacini), florifage (flori), cletrofage (seminifage-seminte). In functie de spectrul de plante pe
care le ataca, insectele fitofage pot fi: monofage (consuma o singura planta de cultura),
oligofage (ataca specii de plante putine si apartinand unui singur gen), polifage (un spectru larg
de plante care apartin mai multor specii botanice. In functie de numarul de organe pe care le
ataca, insectele se clasifica in insecte eurimere (mai multe organe), stenomere (un singur organ).

 Zoofage: se hranesc cu organisme animale. Pot fi: harpactofage (pradatoare), se hranesc cu


prada vie; parazite-se dezvolta pe diferite organisme vii denumite gazed producand moartea in
timp; necrofage-cadavre; coprofage-excrementele animalelor.
 Mixofage

Solul: in functie de cerintele fata de sol, insectele se clasifica atfel:


 Pietrofile
 Psamofile: nisipoase
 Indiferente: nu au o anumita preferinta.