Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Argument

Probleme generale:
Aparatele de protecţie sunt destinate să asigure protecţia elementelor de circuit
împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor sau a lipsei de tensiune. Această protecţie evită
suprasolicitările de natură termică şi electrodinamică. Un element de circuit care trebuie
protejat poate suporta, în condiţii prescrise, un anumit interval de timp, o anumită
supratemperatură, definită ca valoarea limită admisibilă.

Suprasarcina cauzează o încalzire. În cazul în care prin conductor trece un curent de

intensitate mai mare decât cea permisă, timp îndelungat, supraîncalzirea produsă poate
provoca un incendiu.
Suprasarcina va fi prevenită cu siguranțe fuzibile sau cu întreruptoare automate.
Scurtcircuitul apare atunci când între părțile metalice ale conductoarelor aflate sub tensiune
se produce contact electric (în general din cauza izolației necorespunzătoare) fără rezistența
semnificâtivă.
În aceste cazuri intensitatea curentului poate atinge mii de amperi. La asemenea
intensitate de curent firele se topesc aproape instantaneu, materialele inflamabile din jur se
pot aprinde sau se pot deteriora aparatele (motoarele). La scurtcircuite se pot produce atât
supraîncălziri cât și solicitări dinamice. Din acest motiv dotarea instalației electrice cu
accesorii de protecție împotriva suprasarcinilor și împotriva scurtcircuitelor este un aspect
foarte important al lucrărilor.

Defectele ce apar în instalațiile electrice sunt foarte complexe, atât ca desfășurare cât
și din punct de vedere al efectelor pe care le pot produce instalațiile electrice. Marea
majoritate a defectelor constau în deteriorarea izolațiilor ceea ce conduce la apariția unor
scurtcircuite.
Curentul de scurtcircuit având o valoare mare supune echipamentul electric și
consumatorii la efecte termice și electrodinamice importatne și în acelasi timp provoacă o
creștere a căderilor de tensiune pe toate impedantele pe care le parcurge, provocând o astfel
de scădere generală a tensiunii în rețea.

1
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Echipamentele electrice de protecție au rolul de a limita efectele regimurilor de

avarie pentru a proteja atât echipamentul electric, cât și consumatorii și generatoarele
electrice.
Cele mai importante echipamente de protecție sunt: siguranțele fuzibile, releele de
protecție, declanșataorele și descărcătoarele. Aparatele de protecție trebuie să sesizeze
apariția unui regim anormal de funcționare și să izoleze zona defectă prin intermediul
aparatelor de comutație. Pentru a fi eficientă o protecție trebuie să fie sensibilă, rapidă,
selectivă și cât mai sigură în funcționare.
Aparatele de protecție sunt destinate să asigure protecția elementelor de circuit
împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor sau a lipsei de tensiune. Aceasta protecție evită
suprasolicitările de natură termică și electrodinamică.
Un element de circuit care trebuie protejat poate suporta, în condiții precise, un
anumit interval de timp, o anumită supratemperatură, definită ca valoarea limită admisibila.
în circuitele electrice supratemperaturile fiind determinate de efectul termic al curentului, se
defineste caracteristica termică a obiectului protejat t=f(I) care reprezintă dependența dintre
durata necesară ca obiectul să atingă temperatura limita admisibilă, datorită valorii
suprasarcinii (I).
Pentru aparatele de protecție se definește caracteristica de protecție ( sau timp-curent, sau
de acționare) care reprezintă dependența dintre timpul de acționare și valoarea curentului de
suprasarcina ta=f(I).

2
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Capitolul I Scurtcircuitul

Prin scurtcircuit, se înțelege o legătură electrică accidentală ce poate avea loc între
conductorul activ(faza) și pământ, sau între conductoarele active ale unei instalații electrice.
Scurtcircutele au urmări dintre cele mai nedorite asupra insalațiilor, dar și asupra
echipamentelor sau aparaturii electrice.
Pentru a înlaturarea aceste efecte, instalațiile electrice sunt prevăzute cu protecții la
scurtcircuit. Locul de montare al acestor aparate se realizează în tablouri electrice, locul unde
se reduce și secțiunea coductoarelor.

1.1Cauze ale apariției scurtcircuitelor

Printre principalele cauze putem enumera:

● Uzura în timp a izolației coductoarelor
● Acțiuni mecanice asupra conductoarelor unei instalații electrice
● Manevre greșite realizate în cazul intervenției în instalațiile electrice

1.2 Valori ale curentului de scurtcircuit

Principalele valori ce trebuiesc luate în calcul în cazul unui scurtcircuit sunt:

● Curentul maxim de scurtcircuit
● Curentul minim de scurtcircuit
Curentul maxim de scurtcircuit, este acea valoare care este luată în calcul la alegerea
capcitații de rupere a dispozitivelor de protecție (întreruptoarelor), dar și din punct de
vedere a stabilității termice a conductoarelor circuitului protejat. Aceasta valoare este
înregistrată în cazul unui scurtcircuit la bornele aparatului de protecție .
Curentul minim de scurtcircuit, este acea valoare care se ia în calcul la alegerea
interuptoarelor automate sau siguranțelor fuzibile. Aceasta valoare corespunde unui
scurtcircuit la capătul cel mai îndepărtat al circuitului protejat.

3
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

1.3 Tipuri de scurtcircuite

Principalele tipuri de scurtcircuite.

În instalaţiile electrice pot să apară mai multe tipuri de defecte. Principalele
caracteristici ale acestora sunt legate de:
- durată (autolichidăre, regimul tranzitoriu, stabilizat);
- cauza;
- aspecte mecanice (ruperea unui conductor, contactul accidental a două conductoare via un
alt corp conductor);
- supratensiuni interne sau atmosferice;
- deteriorarea izolaţiei datorită efectelor termice, umidităţii sau mediului coroziv;
- localizarea (interiorul sau exteriorul unei maşini sau tablou electric);
Scurtcircuitele pot fi:
- fază-pământ, circa 80%;
- fază-fază, circa 15%; acestea degenerează, adesea, în scurtcircuite trifazate;
- trifazate, numai 5%.

1.4 Efecte ale scurtcircuitelor

Efectele sunt variabile depinzând de tipul şi durata scurtcircuitului, locul din instalaţie unde s-
a produs cât şi de puterea de scurtcircuit a sursei.
Efectele includ:
- la locul defectului, prezenţa arcului electric, determinând:
• deteriorarea izolaţiei;
• topirea conductoarelor;
• incendii şi afectarea vieţii
- pe circuitul defect, forţe electrodinamice rezultând în
• deformarea barelor;
• deconectarea cablurilor;
• creşterea excesivă a temperaturii prin efect Joule cu riscul deteriorării izolaţiei.
– partea electrică

4
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

• goluri de tensiune pe durata necesară izolării defectului, durată care poate fi de la câteva
milisecunde la câteva sute de milisecunde;
• deconectarea unei părţi a reţelei, mărimea acesteia depinzând de modul de proiectare şi de
selectivitatea dispozitivelor de protecţie;
• instabilitate dinamică şi/sau pierderea sincronismului maşinilor electrice;
• perturbaţii ale circuitelor de control şi monitorizare, etc.

5
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Capitolul II Siguranțe fuzibile

2.1 Generalități privind siguranțele fuzibile

Siguranțele fuzibile sunt aparate cu întrerupere automată, care protejează circuitele

electrice de iluminat și forța împotriva efectelor termice și dinamice produse de curenți de
suprasarcină și scurtcircuit. Siguranțele fuzibile se caracterizează printr-o construcție foarte
simplă și robustă, care au încorporat ca element de protecție (fuzibilul) un fir rotund sau o
bandă conductoare, montate în serie cu obiectul protejat. În cazul curenților de scurtcircuit și
la suprasarcini mari, metalul din care este confecționat fuzibilul, având cea mai redusă
stabilitate termică din întreg circuitul, se topește și întrerupe curentul, realizând protecția.
Procesul deconectarii cu siguranțe fuzibile se compune din următoarele faze distincte:
a) Încălzirea elementului fuzibil până la temperatura de topire;
b) Topirea și vaporizarea elementului fuzibil;
c) Apariția arcului electric după străpungerea spațiului dintre contactele siguranței;
d) Stingerea arcului electric, care provoacă ruperea curentului și, deci deconetarea circuitului,
Prin natura sa funcționarea siguranței fuzibile este inversabilă, asigurând numai
deconectarea (întreruperea) circuitului; restabilirea circuitului se realizează numai după
înlocuirea siguranței fuzibile topite cu una nouă.
O siguranță fuzibilă corect dimensionată și montată efectuează o protecție sigură și
ieftină împotriva scurtcircuitelor.
Siguranțele fuzibile prezintă următoarele avantaje;
● Au o construcție simplă și un cost scăzut
● Au efect limitator, întrerupând curentul de scurtcircuit înainte ca acesta să atingă valoarea
maximă;
● Îndeplinesc și un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil fiind amovibil.

6
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Ca dezavantaje ale siguranței fuzibile se menționează:

● Necesitatea înlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect, ceea ce pe deoparte,

diminuează avantajul costului scăzut și , pe de altă parte, conduce la timpi mari de repunere
în funcțiune a instalației după eliminarea defectului;
● “Îmbatrânirea” termică a elementului fuzibil, ca urmare a suprasarcinilor din rețea sau a unor
scurtcircuite care au fost eliminate prin topirea altor siguranțe consecutive de curenți
nominali mai mici;
● Posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând funcționarea motoarelor în două faze și
deci, suprasarcini ale acestora;
● Imposibilitatea unui reglaj al curetului de acționare, realizându-se o protecție “brută”;
● Curenți nominali limitați în mod frecvent la 630 A.
Ca o concluzie, avându-se în vedere avantajele prezentate, precum și faptul că o
protecție “bruta” este suficientă în rețele, siguranțele fuzibile sunt folosite în majoritatea
instalațiilor extinse, în porțiunile de rețea cu curenți de sarcină până la 630 A, în special dacă
curenții de scurtcircuit sunt mari, iar suprasarcinile sunt rare.

2.2 Principiul de funcționare al siguranțelor fuzibile

Siguranța fuzibilă are două regimuri de funcționare: când curentul care o străbate este
mai mic decât curentul minim de topire (I<ImÎn top) și regimul tranzitoriu condiționat de
curenții de scurtcircuit sau de suprasarcină, curenții ce depășesc curentul minim de topire
(I>ImÎn topire).

7
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Figura 1.1 Principiul de funcționare al siguranței fuzibile.

Elementul fuzibil este înglobat într-o masă de nisip de cuarț și se topește la

depașirea Imin top, apărând arcul electric, a cărui stingere este determinată de preluarea
căldurii de către granulele de nisip.
Din momentul în care firul ajunge în stare lichidă, masa de lichid nu mai pastrează
forma geometrică a firului, fiind supusă deformării cauzate de forțele electrodinamice în
bucla parcursă de curent și de forțele Lorentz în masa de lichid.

8
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Fuzibilul se topește apoi se evaporă, din stare solidă trece în stare lichidă, apoi în stare
de vapori. Procesul de schimbare a acestor stări diferă esențial după cum se efectuează încet
sau repede, adică dacă fuzibilul siguranței se topește la intensitate mică a curentului de
suprasarcină sau la intensitate mare a unui curent de scurtcircuit.
Se constată ca pe durata 0...t1 are loc încalzirea elementului fuzibil, conform curbei
din figura, până la temperatura q1 corespunzatoare temperaturii de topire (Q1=Qtop).
Durata t1 este de 1...5 ns și ca urmare se poate considera că într-un interval atât de
scurt nu există schimb de caldură cu mediul ambiant, procesul fiind adiabatic.
În intervalul t1-t2 materialul fuzibilului se topește în întregime, iar temperatura se
păstrează constantă în timpul procesului de topire la valoarea q1=qtop. În acest interval există
atât metal solid, cât și lichid, care ocupă ipotetic forma geometrică a elementului în stare
solidă.
În intervalul de timp t2-t3 metalul lichid se încălzește la temperatura Q1 la temperatura
Q2 când se ajunge la temperatura Q1 la temperatura Q2 când se ajunge la temperatura de
vaporizare (Q2=Qvap), după care ar urma formarea arcului electric.
Intervalul de timp scurs între momentul apariției curentului de scurtcircuit și
momentul apariției arcului electric se numește durata de prearc.
Caracteristic pentru funcționarea la scurtcircuit a siguranțelor fuzibile este procesul de
limitare a curentului electric ca durată sau amplitudine. După topirea completă a elementului
fuzibil și, deci după apariția arcului electric, curentul mai crește puțin, deoarece rezistența
arcului este încă mică.
Efectul limitativ al siguranțelor fuzibile este cu atât mai pronunțat cu cât valoarea
(supratensiunile ce apar în circuit sunt mai mari).
În cazul unui curent mic, distrugerea fuzibilului începe în anumite porțiuni, nu prea
mari. Astfel în aceste porțiuni, datorită topirii și evaporării metalului, ia naștere un arc sau
mai multe arcuri mici. Aceste arcuri distrug fuzibilul pe lungimea totală, necesară stingerii
arcului.
Dar metalul fuzibilului rămâne în zona unde se găsea inițial fuzibilul. Dacă acesta este
înconjurat de nisip, metalul topit umple spațiul dintre firele de nisip și formează un canal
semiconductor. Stingerea arcului după topirea fuzibilului, în cazul curenților reduși, este
îngreunata datorită acestui fapt.
În cazul unui curent mare fuzibilul se topește, practic, simultan pe toată lungimea.
Efectul topirii și evaporarii metalului metalului are un caracter de explozie, în care
metalul fuzibilului este aruncat cu putere în lături și se condensează pe firele de nisip.

9
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

La trecere din stare lichidă în stare de vapori, conductanta devine practic nulă și
curentul se întrerupe brusc, aceasta ducând la supratensiuni apreciabile, care de obicei cresc
pană la o valoare la care apare străpungerea mediului siguranței pline cu metal sub formă de
vapori.
După strapungerea mediului, se stabilește un arc, a cărui durată de ardere și caracter
al stingerii depind de construcția dispoztivului de stingere al arcului cu care este prevazută
siguranța.
Valoarea supratensiunii care ia naștere în siguranța după evaporarea fuzibilului,
depinde de lungime acestuia.
Cu cât lungimea este mai mare cu atât supratensiunea care ia naștere este mai înaltă.
Pentru reducerea supratensiunii care ia naștere în siguranța la scurtcircuit, se încearcă
reducerea lungimii fuzibilului. De exemplu, în siguranțele tubulare după topirea fuzibilului și
formarea arcului, unul dintre electrozi este tras din canalul de stingere, astfel incât
supratensiunile sunt practic imposibile.
La siguranțele umplute cu nisip unde nu se poate mării distanța dintre electrozi, se
folosesc fuzibile în trepte. Fuzibilul este construit din sârme de diferite secțiuni. În cazul unui
astfel de fuzibil topirea și evaporarea se produc întâi în porțiunea de secțiunea minimă.
După ce este strapunsă aceasta secțiune urmează cea cu secțiunea mai mare, arcul se
stabilește pe toată lungimea. Este clar că în cazul străpungerilor în trepte, supratensiunile
trebuie să aibă valori mai mici decât siguranța care nu are fuzibilul în trepte, deoarece
lungimile diferitelor secțiuni se micșorează.

10
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Figura 1.2 Efectul de limitare a curentului prin siguranța fuzibilă.

a) Regim sinusoidal.
b) Regim aperiodic.

Arcul care ia naștere într-o siguranță după topirea și evaporarea fuzibilului, trebuie
stins într-un timp cât mai scurt. În funcție de condițiile de funcționare a siguranței, de puterea
scurtcircuitului și de valoarea tensiunii de serviciu, se folosesc diferite metode de stingere a
arcului, începand de la întreruperea simplă în aer și terminând cu dispozitive complicate.
Siguranțele fuzibile limitatoare de curent sunt siguranțele care după topirea fuzibilului
reduc repede curentul la zero, înainte să atingă valoarea maximă. Toate construcțiile de
siguranțe se pot împartiî:
1) Cu limitare de curent
2) Fară limitare de curent
În figura 1.2 s-au reprezentat mărimile standardizate și notate conform recomandarilor CEI:
● ip curentul prezumat, definit ca acel curent care ar trece prin circuit dacă siguranța fuzibilă ar
fi înlocuită cu un conductor de impedanță nulă;
● ipt curentul prezumat tăiat, definit ca valoarea instantanee a ip în momentul apariției arcului
electric;
● il curentul limitat este curentul care trece prin sigutanța fuzibilă după amorsarea arcului
electric;
● ilt curentul limitat tăiat este valoarea instantanee maximă a curentului limitat;

11
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

● tpa este durata de prearc

● ta este durata de ardere a arcului electric

Rezultă că durata de ardere a arcului electric este tpa + ta. Din figrura 1.2 se constată ca
în regim periodic efectul de limitare este mai pronunțat dar durata de ardere a arcului electric
este mai mare. Siguranțele fuzibile limitatoare de curent sunt siguranțele care după topirea
fuzibilului reduc repede curentul la zero, înainte să atingă valoarea maximă. La curentul I,
fuzibilul se evaporă și au loc străpungerea intervalului și amorsarea arcului. În siguranțele
limitatoare de curent, curentul din circuit nu atinge valoarea maximă Im ci, dimpotrivă,
începând de la valoarea I, scăzând câtre zero. Astfel de proprietați remarcabile au de exemplu
siguranțele umplute cu o substanță cu granulație mică. În cazul acesta, arcul se găsește în
astfel de condiții, încât rezistența sa capată dintr-o dată o valoare mare care apoi crește
repede.
Proprietatea siguranțelor, umplute cu substanțe granuloase de a reduce forțat curentul
la zero înainte de trecerea sa normală prin zero, indică posibilitatea utilizării acestui fel de
siguranțe și în curent continuu, lucru confirmat în practică.
Siguranțele fuzibile fară limitare de curent aproape că nu reduc curentul după
evaporarea fuzibilului. În acest caz, curentul din arc după evaporarea fuzibilului trece prin
maxim și, în cazul cel mai bun se întrerupe la prima trecere prin zero, însă poate să se
întrerupă și după trecerea câtorva semi perioade.
Majoritatea siguranțelor fuzibile nu sunt siguranțe limitatoare de curent. În siguranțele
fuzibile se folosește pe scara largă stingerea arcului cu ajutorul descompunerii unei substanțe
solide de stingere. Astfel de siguranțe sunt de exemplu, sunt siguranțele tubulare la care
stingerea are loc într-un curent de gaz. Astfel de siguranțe de înaltă tensiune de curent
alternativ sunt utilizate în special în instalații exterioare. O răspândire și mai mare a căpătat
metoda de stingere a arcului electric în siguranțele fuzibile cu ajutorul unei substanțe de
umplutură cu granulație mică.
Acest principiu de stingere a arcului este folosit pe scara largă, atât la siguranțele de
înaltă tensiune pentru instalații interioare ( până la 35 kV) cât și la siguranțele de joasă
tensiune. Siguranțele cu umplutura granuloasă au efect limitator de curent și pot fi utilizate
pentru întreruperea curenților mari de scurtcircuit.

12
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

2.3 Clasificarea siguranțelor fuzibile

Siguranțele fuzibile se clasifică în principal după felul tensiunii de lucru, și avem

astfel două mari câtegorii de siguranțe:
1. Siguranțe fuzibile de joasă tensiune
2. Siguranțe fuzibile de înaltă tensiune
Reamintim că se consideră conventțional că la joasa tensiune, tensiunea nominală
între faze trebuie să fie până la maxim 1000 V în curent alternativ și 1200 V între
conductoare la curentul continuu, tot ce este peste aceste valori, reprezentând înaltă tensiune.

1. Siguranțele fuzibile de joasa tensiune se clasifica în trei categorii principale:

a) Siguranțe de mare putere de rupere folosite în instalații industriale pentru curenți
nominali de 100-1000 A și putând rupe curenți de zeci de kiloamperi;
b) Siguranțe fuzibile cu filet folosite în instalatii industriale și în domeniul casnic
pentru curenți nominali de 15-100 A și putând rupe curenți până la 33 kA;
c) Siguranțe fuzibile miniatură folosite la aparatele electrice (redresoare, aparate
radio și tv etc.) pentru tensiuni sub 550 V, curenți nominali de 0, 1-10 A și
putând rupe curenți până la 2 kA.

2. Siguranțele fuzibile de înaltă tensiune se clasifică după cum urmează:

a) După felul instalației în care sunt montate:
● Siguranțe pentru instalații de interior;
● Siguranțe pentru instalații de exterior.
b) După felul curentului:
● Siguranțe de curent alternativ;
● Siguranțe de curent continuu.
c) După durata de ardere:
● Siguranțe normale (rapide);
● Siguranțe cu interție;
● Siguranțe cu întârziere.
d) După numărul polilor:

13
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

● Siguranțe unipolare;
● Siguranțe multipolare (bipolare, tripolare)
e) După protecția lor:
● Siguranțe protejate contra atingerilor accidentale a părților sub tensiune;
● Siguranțe protejate contra umidității.

În funcție de modul de stingere a arcului electric, siguranțele de înaltă tensiune se împart în

trei grupe pricipale:
● Siguranțe cu autosuflaj cu gaze (expulzie);
● Siguranțe cu material de umplutură;
● Siguranțe cu alungire mecanică a arcului electric.

14
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Capitolul III
Siguranțe fuzibile de joasă tensiune

Siguranțele fuzibile sunt aparate cu întrerupere automată, care protejează circuitele de

iluminat și de forța împotriva efectelor termice și dinamice produse de curenții de
suprasarcină și scurtcircuit.

Siguranțele fuzibile se caracterizează printr-o construcție foarte simplă și robustă,

care au încorporat ca element de protecție un fir rotund sau o bandă conducătoare, montate în
serie cu obiectul de protejat. În cazul curenților de scurtcircuit și la suprasarcini mari,
metalul din care este confecționat fuzibilul, având cea mai redusă stabilitate termică din
întreg circuitul, se topește și întrerupe circuitul, realizând protecția .

Din punct de vedere constructiv, siguranțele de joasă tensiune se clasifică în:

● Siguranțe fuzibile de mare putere de rupere, utilizate în instalații industriale cu tensiuni până
la 1000 V și curenți nominali între 100 și 1000 A;
● Siguranțe fuzibile cu filet utilizate în instalații industriale, cu tensiuni nominale de până la
1000 V și curenți nominali între 6 și 100 A
● Siguranțe fuzibile în miniatură utilizate la redresoare, aparate de radio și televiziune,
instalații electronice, la tensiuni până la 500 V și curenți nominali între 0,1 și 6 A.

15
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Reprezentarea tabelară a principalelor tipuri de siguranțe fuzibile de joasă tensiune și a

parametrilor lor este dată în tabelul 1.1

Tabelul 1.1 Clasificarea siguranțelor fuzibile de joasa tensiune

Nr.crt. Denumire Tensiune Curent Curentul Folosire

nominală nominal perzumat
V A întrerupt
A

1 Siguranța fuzibilă <1000V 100...1000 <50 Instalații

de mare putere industriale

2 Siguranța fuzibilă <1000V 6...100 <33 Instalații

cu filet industriale și
casnice

3 Siguranța fuzibilă <550V 0.1...10 <2 Aparatele

miniatura electrice
(redresoare,
aparate de
radio și TV)

Se numesc siguranțe fuzibile de uz industrial, siguranțele la care elementul înlocuitor

nu este accesibil și nu poate fi înlocuit decât de persoane calificate; siguranțele fuzinile de uz
casnic sunt cele ce se utilizează în instalațiile casnic.

16
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Figura de mai sus reprezintă:

Evoluția variantelor constructive ale
siguranțelor de joasă tensiune.
a. -Fir fuzibil în aer liber;
b. Fuzibil inclus într-un tub deschis;
c. Fuzibil inclus într-un tub inchis;
d. Fuzibil inclus într-un tub de nisip;
e. Banda fuzibil prevazută cu istmuri (stricțiuni);

Din punct de vedere construcitv siguranțele fuzibile de joasă tensiune se prezintă sub
numeroase variante. În figura de mai sus este prezentată evoluția variantelor constructive de
siguranțe fuzibile de la variantele primitive deschise când arcul electric era stins în aer liber,
la variantele închise când arcul este stins într-un tub de sticlă sau porțelan închis la capete cu
sau fară umplutură de nisip. Pentru a obține puteri de rupere mari, în timpul arderii
fuzibilului trebuie să se reducă la minim cantitatea de vapori metalici.

Utilizarea cuprului și argintului care comparativ cu plumbul au o foarte bună

conductibilitatea electrică și punct de topire ridicat, a permis mărirea densității de curent în
fuzibil și obținerea unor secțiuni mai reduse, reducându-se astfel volumul de metal care se
vaporizează.
Siguranțele fuzibile umplute cu nisip pur și uscat (λ=6,512 Wm-1grd-1), comparativ cu
firele fuzibile în aer au o putere de rupere foarte mare având în anumite condiții un accentuat
efect de limitare a curenților de scurtcircuit.

Este cunoscut faptul ca anumite aliaje eutectiece de staniu și plumb, ușor fuzibile,
dacă vin în contact în stare topită cu unele metale greu fuzibile (cupru, alamă, argint), sunt
capabile să le dizolve.

17
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Pentru declansarea acestui fenomen într-o siguranță este nevoie ca pe elementul

fuzibil, executat dintr-un metal cu punct de fuziune ridicat să se prindă prin lipire o mică
picătura (bobi) dintr-un metal cu punct de fuziune scăzut (staniu, eutecticul plumb-
cadmiu,etc.)

În momentul în care elementul fuzibil, sub acțiunea supracurentului, atinge

temperatura de topire a picăturilor, acestea se topesc și dizolvă metalul elementului fuzibil în
punctul de lipire la temperaturi inferioare temperaturii de topire a elementului. Procesul de
difuzare a metalului picăturii se intensifică odată cu creșterea încălzirii, producându-se o
evoluție în avalanșă. Arcul de întrerupere ia naștere chiar în zona picăturii, unde masa topită
conține un aliaj cu mare rezistivitate și deci unde încalzirea este mai puternică. Acest arc
topește și restul lungimii elementului fuzibil.

Siguranțele cu efect metalurgic au caracterstica de topire inertă (cu întârziere).

În situațiile electroenergetice se utilizează o largă gamă de siguranțe fuzibile cu capacități de
rupere medie și mare. Astfel, industria romanească produce pentru medie putere siguranțe cu
filet tip LS, la care legăturile se fac în spatele panoului (la curenții nominali: 25, 63, 100 A),
la care legăturile se execută în fața panoului pe care se montează soclul(25, 63, 100 A), cu și
fără capac de protecție. Elementele principale ale siguranțelor fuzibile tip cu filet sunt soclul,
patronul (care are încorporat elementul fuzibil și firul de semnalizare) și capacul (filetat
pentru soclu). Pentru curenții de scurtcircuit de valoare mai redusă se execută siguranțe
tubulare de 30 și 69 A.

18
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Capitolul IV
Măsuri de protecție a muncii la utilizarea
instalațiilor și echipamentelor electrice

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilității

de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de muncă sunt:
o Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice și, care se
realizează prin:
• Amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum și a unor echipamente electrice, la o
înălțime inaccesibilă pentru om.
• Izolarea electrică a conductelor;
• Folosirea carcaselor de protecție legate la pământ;
• Îngrădirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectându-se distanța impusă până la
elementele sub tensiune.
La utilizarea uneltelor și lămpilor portative alimentate electric, sunt obligat:
- Verificarea atentă a uneltei, a izolației și a fixării sculei înainte de începerea lucrului;
- Evitarea răsucirii sau a încolaciri cablului de alimentare în timpul lucrului și a deplasării
muncitorului, pentru menținerea bunei stări a izolației;
● Folosirea mijloacelor individuale de protecție și mijloacelor de avertizare.
Mijloacele de protecție individuală se întrebuințează de către electricieni pentru
prevenirea electrocutării prin atingere directă și pot fi împărțite în două categorii:principale
și auxiliare.
Mijloacele principale de protecție constau din: tije electroizolante, clești izolanți și
scule cu manere izolante. Izolația acestor mijloace suportă tensiunea de regim a instalației în
condiții sigure; cu ajutorul lor este permisă atingerea părtilor conducătoare de curent aflate
sub tensiune.
Mijloacele auxiliare de protecție constau din: echipament de protecție (manuși,
cizme, galoși, electroizolanți), covorașe de cauciuc, platforme și gratare cu piciorușe
electroizolante din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza însă singure securitatea
împotriva electrocutarilor.

19
 Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Întodeauna este necesară folosirea simultană cel puțin a unui mijloc principal și a
unuia auxiliar.
Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate
(stabilite prin standarde și care contin indicații de atenționare), îngrădiri provizorii prevăzute
și cu plăcute etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.
● Deconectarea automată în cazul apariției unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor
scurgeri de curent periculoase.
Se aplică mai ales la instalațiile electrice care funcționează cu punctul neutru al sursei
de alimentare izolat faza de pământ. Întrerupatorul automat cu protecție la curenți de defect
este destinat prevenirii electrocutarii prin atingere indirectă.
Menționând faptul ca un curent de defect de 300-500 A poate deveni, în anumite
condiții, un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigură protecția și împotriva
acestui pericol.

Întrerupătorul este prevăzut cu carcase izolante, și este echipat cu declanșatoare termice,

electromagnetice și releu de protecție la curenți de defect.
● Izolarea suplimentară de protecție constă în executarea unei izolari suplimentare față de
izolarea obișnuită la lucru, dar care nu trebuie să reducă calitațile mecanice și electrice
impuse izolării de lucru. Izolarea suplimentară de protecție se poate realiza prin:
- Aplicarea unei izolari suplimentare între izolația obișnuită de lucru și elementele bune
conducătoare de electricitate ale utilajului;
- Aplicarea unei izolații exterioare pe carcasa utilajului electric;
- Izolarea amplasamentului muncitorului fața de pământ.

20
Colegiul Tehnic ”Emanuil Ungureanu”

Bibliografie
1.http://www.referat.ro/referate_despre/aparate_de_protecție
siguranțe_fuzibile_si_relee_termice.html
2.http://www.electricalc.ro/blog/120-scurtcircuite-curentul-de-scurtcircuit
3.http://ro.wikipedia.org
4.http://biblioteca.regielive.ro/referate/electrotehnica

21