Universitatea “Ovidius” din Constanța

Facultatea de Construcții

Studenți: Belceanu Cristina Daniela, Necula Alexandra-Maria, Rusu Daniela- Andreea

Profesor Coordonator: Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer

Anul Universitar
2018-2019
 Cuprins

Capitolul I. Apa potabilă

1.1 Definiția apei potabile
1.2 Condiții de calitate a apei potabile
Capitolul II. Stația de tratare
2.1 Stația de tratare. Noțiuni generale
2.2 Tratarea apelor de suprafață
2.2.1 Sitarea
2.2.2 Presedimentarea
2.2.3 Deznisiparea
2.2.4 Coagularea
2.2.5 Gospodăria de reactivi
2.2.6 Decantarea
2.2.7 Filtrarea apei

Capitolul III. Stația de tratare a apei „Chirița”

3. Componentele stației de tratare
3.1. Dispeceratul de control
3.2 Camera vanelor
3.3 Camera de măsurare a debitului

3.4 Camera de dozare

3.5 Stația de dozare reactiv coagulare ( clorura ferica)

3.6 Stația de dozare a acidului clorhidric
3.7 Stația de dozare a laptelui de var

3.8 Stația de dozare a pudrei de cărbune active (PAC)

3.9 Stația de clorare
3.10 Stația de clorare
3.11 Decantoarele 1 si 2
3.12 Filtrele cu nisip
3.13 Filtrele cu carbune active (GAC)
3.14 Rezervorul Buffer pentru apa de spălare, apa reciclată

3.15 Sala electropompe-Stația de pompare apa de spălare

3.16 Sala electropompe-Celula Redox

 1.1 Definiția apei potabile

“Prin apa potabilă se înțelege apa destinată consumului uman. Aceasta poate fi:

 orice tip de apa în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori
pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea
de distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
 toate tipurile de apa folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman.”
(Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile)

1.2. Condițiile de calitate ale apei potabile

Tabel 3*)
 Parametrii indicatori

Sursa tabele: Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile

2.1. Stația de tratare. Noțiuni generale
“Sursele de apă conţin impurităţi în concentraţii ce depăşesc de zeci de ori, uneori chiar
de sute de ori, limitele potabile. Sarcina de a îndepărta aceste impurităţi revine staţiei de tratare,
care, prin combinaţii cu diverse construcţii şi instalaţii, realizează un lanţ de procese, un flux
tehnologic continuu, prin care, în final, apa trimisă la consumator se înscrie în normele de
potabilitate.
În general, în staţiile de tratare se folosesc, într-o combinaţie sau alta, următoarele
procese de tratare:
 sitarea – pentru reţinerea corpurilor şi materialelor plutitoare antrenate de apă;
 presedimentarea – prin simpla staţionare relativă a apei se urmăreşte reţinerea
suspensiilor grosiere şi a particulelor de nisip din apă;
 deznisiparea – reținerea în bazine special amenajate a nisipului, pietrișului și a
particulelor minerale grele care se pot depune ulterior pe canale și conducte, pentru a
proteja pompele și restul aparaturii de acțiunea lor abraziva.
 coagularea şi flocularea – aglomerarea suspensiilor fine nedecantabile în flocoane,
care să fie uşor sedimentabile;
 decantarea – reţinerea marii majorităţi (90–95 %) a suspensiilor din apă, prin acelaşi
procedeu de staţionare relativă, dar după faza de coagulare–floculare;
 filtrarea – pentru finisarea limpezirii, pentru reţinerea particulelor şi flocoanelor fine
şi a microorganismelor;
 dezinfecţia – distrugerea tuturor microorganismelor;
 aerarea – îmbogăţirea apei cu oxigen, pentru stimularea reacţiilor de oxidare;
 absorbţia – reţinerea gustului şi mirosului neplăcut al apei, prin contact cu materiale
cu proprietăţi de suprafaţă adsorbante;
 precipitarea chimică – eliminarea din apă a unor substanţe dizolvate, ca: fierul,
manganul; reducerea durităţii apei;
 schimbul ionic – eliminarea din apă a unor elemente pentru prepararea unor ape pure,
în special pentru scopuri industriale. ”

,,Mai pot interveni şi alte procedee de tratare, ca: flotare, degazare, ultrafiltrare, dar
numai în cazuri speciale de surse de apă sau în cazurile unor exigenţe sporite ale calităţii apei de
alimentare.
Metodele de tratare menţionate pot fi clasificate, din punct de vedere al naturii proceselor
la care se apelează, în:
• procedee fizice, care nu apelează la reactivi;
• procedee chimice, care apelează la reactivi;
• procedee biologice, care se bazează pe activitatea
microorganismelor”(http://www.arhiconoradea.ro)
2.2. Tratarea apelor de suprafaţă

“Apele de suprafaţă, referindu-se la râuri, ridică probleme de tratare, cum sunt:

 eliminarea materialului plutitor de dimensiuni mai mari sau mai mici (se foloseşte
sitarea);
 eliminarea suspensiilor grosiere printr-o simplă staţionare relativă (presedimentarea);
 eliminarea suspensiilor coloidale, fapt ce necesită coagularea (flocularea şi
decantarea);
 limpezirea finală, prin instalaţii de filtrare;
 dezinfecţia apei limpezite, când este necesară obţinerea apei potabile.”
(www.arhiconoradea.ro)

2.2.1. Sitarea
“Această operaţie se realizează prin prevederea, la priza staţiei de tratare, a unor grătare,
site sau microsite.
Pentru eliminarea materiilor sau corpurilor plutitoare de la suprafaţă sau din masa apei se
folosesc grătare compuse din bare fixe, cu diferite sisteme de curăţare – manual, mecanic”
(www.arhiconoradea.ro)

2.2.2. Presedimentarea
“Scopul presedimentării este acela de a reţine din apă pietrişul, nisipul sau alte particule
materiale, care se pot depune, ulterior, pe canale şi conducte, pentru a proteja pompele şi restul
aparaturii de acţiunea abrazivă a acestora. De asemenea, presedimentarea este deosebit de utilă în
perioadele de viitură, când sursa de apă este încărcată cu materii în suspensie, de concentraţii
care depăşesc capacitatea de reţinere a celorlalte instalaţii din staţia de tratare. Această fază se
realizează în deznisipatoare şi predecantoare.”
Sursa: Ionescu T. si Colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.

2.2.3. Deznisiparea

Deznisiparea este o operație mecanică, care are drept scop reținerea în bazine special
amenajate a nisipului, pietrișului și a particulelor minerale grele care se pot depune ulterior pe
canale și conducte, pentru a proteja pompele și restul aparaturii de acțiunea lor abraziva.

Clasificarea deznisipatoarelor se realizează în funcție de:

-direcția curentului de apa:deznisipatoare orizontale și verticale

-modul de curățire și evacuare a depunerilor:deznisipatoare cu curățire manuală, mecanică,

hidraulica

● Deznisipatorul orizontal fără curățire mecanică

Acestea sunt formate din următoarele componente: cameră de liniștire, cameră de sedimentare,
cameră de colectare a apei deznisipate. Racordarea de la canalul de intrare la cameră de
sedimentare se face progresiv prin pereți drepți saui înclinați, pentru a nu se formă curenți
transversali.
Circuitul de funcționare:

1- intrarea apei brute, 2- ieșire apa tratată, 3- perete pentru repartizarea uniformă a apei, 4 –zona
de evacuare a sedimentelor

● Deznisipatorul vertical

Rolul deznisipatoarelor este de a reduce încărcarea în suspensii a apei brute până la 0,2-3 g/L,
acestea putând fi reținute fără probleme în decantoare. De asemenea, deznisipatoarele pot fi
utilizate că bazin de stocare a apei de rezervă pentru cazurile de avarii la priză sau poluări
accidentale grave sau pentru recuperarea apelor utilizate la spălarea filtrelor sau a apei cu nămol
în exces de la decantoare.

Sistemele de curățire ale deznisipatoarelor sunt :manuale, mecanice sau hidraulice.

► Curățirea manuală se prevede la instalații mici, cu debite sub 100 L/s și necesită scoaterea din
funcțiune a compartimentului respective.

► În cazul deznisipatoarelor mari se ajunge la un volum important de depuneri, apărând

necesitatea unei curățiri mecanizate. Această se poate realize prin mecanisme de dregare, care se
deplasează de-a lungul bazinului de deznisipare, cu ajutorul dispozitivelor de racleti, cu pompe
sau ejectoare.În cazul adoptării sistemului de cu hidroelevator,evacuarea depunerilor dintr-o zi se
prevede a se face într-un timp de 45-90 minute.Nu este indicat că depunerile să stagneze mai
multe zile , deoarece, din cauza întăririi lor, efectul de antrenare al hidroelevatorului scade.

► Curățirea hidrauluica se realizează prin sifonare, prin intermediul unor tuburi verticale, cu
diametrul de cel puțin 150 mm și distanță dintre tuburi de maximum 2 m, care debușează într-o
rigolă laterală situate la minimum 0.60 m sub nivelul apei din bazinul de deznisipare,
asigurându-se o vbiteza de antrenare de cel puțin 105 m/s.

2.2.4. Coagularea
Prin acest proces de coagulare-floculare are loc o reducere considerabilă a turbidităţii,
precum şi a culorii apei. De asemenea, în fazele de aglomerare şi depunere a flocoanelor are loc
şi o antrenare parţială a substanţelor organice şi a bacteriilor conţinute de apa brută.” (Florea
Julieta si Robescu D., 1982, - Hidrodinamica instalatiilor de transport hidrodinamic si de
depoluare a apei si a aerului)

2.2.5. Gospodaria de reactive

“Rolul gospodăriei de reactivi într-o staţie de tratare este acela de a asigura stocarea, dizolvarea,
prepararea soluţiilor de reactivi, dozarea şi introducerea reactivilor în apa de tratat. Spaţiul
destinat stocării reactivilor trebuie să asigure depozitarea unei cantităţi necesare pentru
aproximativ 15 zile.” (www.arhiconoradea.ro)

2.2.6. Decantarea
,,Decantarea apei este un proces de separare a particulelor solide din suspensie, prin
acţiunea forţelor de gravitaţie, astfel că amestecul lichid - solid este separat în lichidul limpezit,
pe de o parte, şi suspensiile concentrate, pe de altă parte. Se mai utilizează şi termeni ca
sedimentarea apei sau limpezirea apei. Aceste procese se realizează în instalaţii speciale, numite
decantoare. În decursul timpului s-au elaborat numeroase tipuri de decantoare. Indiferent de tipul
decantorului, acesta trebuie să asigure:
 introducerea şi distribuţia apei brute, amestecată în prealabil cu reactivii de coagulare;
 spaţii de decantare, în care apa are o viteză de circulaţie foarte redusă, asigurându-se o
staţionare relativă de 1-2,5 ore; aici are loc depunerea suspensiilor;
 colectarea apei limpezite;
 spaţiul pentru suspensiile depuse, precum şi pentru concentrarea lor. În spaţiul de
decantare se rezervă un anumit volum, în zona sa inferioară, pentru acumularea şi
concentrarea suspensiilor depuse. Forma, mărimea şi chiar dispunerea acestui spaţiu
sunt foarte variabile şi depind de tipul decantorului;
 sistemul de curăţare şi evacuare a nămolului din decantor este în funcţie de tipul
decantorului. Se pot folosi procedee manuale, hidraulice sau mecanice. “

Sursa: Ionescu T. si Colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.
Sursa: Ionescu T. si Colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.

2.2.7. Filtrarea apei

“Filtrarea este un procedeu de separare a solidelor de lichide, prin care materiile în
suspensie sunt separate de lichid prin trecerea amestecului printr-un material poros (filtrant), care
reţine materiile solide şi lasă să treacă lichidul, denumit şi filtrat.
În domeniul tratării şi epurării apelor, filtrarea are ca scop, separarea materiilor solide din
apă, în vederea limpezirii apelor, pentru folosirea lor, precum şi pentru deshidratarea nămolurilor
rezultate din instalaţiile de tratare sau epurare. Apa naturală sau apa uzată, datorită impurităţilor
conţinute sub formă de particule de natură minerală sau organică, dizolvate sau în stare de
suspensie, poate fi considerată ca un sistem dispersat de concentraţie mică şi de concentraţie mai
mare, în cazul nămolurilor. Separarea celor două faze, iniţial amestecate, necesită o acţiune care
se poate exercita în cazul unei suspensii, fie asupra particulelor solide aflate în stare de
suspensie, fie asupra lichidului.
 Există mai multe feluri de filtrare, care depind de mărimea şi concentraţia
particulelor solide, de natura şi caracteristicile mediului filtrant şi ale modului de
funcţionare.
 Filtrarea prin straturi granulare, cu grosimea de ordinul metrilor, se utilizează la
debite mari, cu puţine suspensii, spălarea făcându-se, în general, în contracurent.
 Filtrarea prin site sau microsite se utilizează la separarea particulelor grosiere, în
cantităţi mici şi care se îndepărtează, de obicei, la spălare.
 Filtrarea prin membrane se utilizează, în cazul unei cantităţi reduse de suspensii,
pentru obţinerea unei ape foarte limpezi, materialul filtrant fiind foarte subţire, de
ordinul centimetrilor.
  Filtrarea cu turte se aplică, în principal, în cazul concentraţiilor mari de suspensii
ale nămolurilor rezultate din separarea prin alte procedee, în care se foloseşte un
strat suport, din pânză sau alte materiale, pe care se formează turta.” (Ionescu T.
si Colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.)

Sursa: Ionescu T. si Colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.
“În analizele efectuate pentru a studia filtrele în funcţiune, nu rareori s-a constatat că ele
reduc numărul total de bacterii de la 103 până la 104 ori, iar Escherichia coli de la 102 până la
103 ori. Când se alimentează un filtru cu o apă brută de cantitate medie, se observă în mod curent
absenţa totală de Escherichia coli într-un eşantion de 100 ml apă livrată consumatorilor, fapt ce
corespunde, deci, normelor de calitate, în vigoare, pentru apa de băut.“
(http://www.arhiconoradea.ro)

3. Stația de tratare a apei “Chirița” din Municipiul Iași

“ Construită între anii 1968 si 1973, ca o cerință obiectivă a amplificării alimentării cu apă
potabilă a Municipiului Iași, complexul stației de tratare “Chirita” funcționa inițial la o capacitate
de procesare de cca. 300l/s apă potabilă, atingând la începutul anului 1985 capacitatea
finală,proiectată pentru acea etapă, de 650l/s. Ca urmare a modernizării survenite în ultimii ani s-
a ajuns la o capacitate de tratare de pănă la 1150 l/s.
Alimentarea cu apă brută se realizează atât din lacul Chirița, gravitațional, cât și din râul Prut,
prin pompare.
Fluxul tehnologic este complet automatizat, fiind controlat de un sistem SCAD (Supervisory
Control And Dată Acquisition), implementandu-se astfel o mai mare precizie în procesul de
tratare a apei și eliminând riscul unei erori umane. Totodată, sistemul permite și acționarea
manuală a tuturor dispozitivelor implicate în proces. “
,,Componenetele stației de tartare:
3.1. Dispeceratul de control.
De aici se poate monitoriza și acționa, de către personalul calificat, asupra întregului
proces de tratare a apei. Tot de aici se impun parametric necesari pentru a asigura o tratare
eficientă a apei, sistemului SCADA revenindu-i sarcina de a menține acești parametrii acționând
în mod automat asupra tuturor treptelor de tratare.

3.2. Camera vanelor

În camera vanelor se găsesc două vane automate tip AUMA acționate electric ce
conectează conductele de admisie din Lacul Chirița și râul Prut la stația de tratare. Prin aceste
vane se reglează debitul total de intrare a apei brute în rețea, individual pentru fiecare sursă de
apă.Debitul de intrare al apei este monitorizat de sistemul SCADA, astfel încât operatorul de
sistem poate acționa de la distanță asupra vanelor, în funcție de cerințele de debit al orașului.
Tot de aici, de la robinetele prevăzute pe cele două conducte, se prelevează și probele de
apă brută care sunt trimise la laboratorul de analize fizico-chimie din incinta stației.
3.3. Camera de măsurare a debitului

Aici se găsesc cele 2 debitmetre inductive-electromagnetice (câte unul pe fiecare fir de

alimentare)
ale căror valori sunt înregistrate de sistemul SCADA, prin intermediul căruia se acționează asupr
a vanelor din amonte.

Există și posibilitatea de citire “în situ” a debitului pe cele 2 “display-

uri” prezente în interiorul camerei.

3.4. Camera de dozare

În această camera, cele două conducte de alimentare

cu apă converg în una singură, la care se alătură și conducta de recuperare apă de spălare filter.
Cele trei injectoare prezente la partea superioară asigura injecția soluțiilor chimice
necesare în procesul de tratare al apei ( FeCl3, HCl, ClO2).

Tot în camera de dozare se găsește un dispozitiv de măsurare a turbidității apei brute și un Ph-
metru.
3.5. Stația de dozare reactiv coagulare ( clorura ferica)

Clorura ferica este folosită ca principal agent coagulant și este dozată în curentul
de apă din camera de dozare. Această ( FeCl3) se dozează prin intermediul a două pompe cu
membrane, cu frecvența controlată, una fiind în funcțiune iar cealaltă în “stand by”

Înmagazinarea clorurii ferice se face în trei rezervoare de câte 40 cm fiecare.

3.6. Stația de dozare a acidului clorhidric

Acidul clorhidric cu o concentrație de cca. 99% se află înmagazinat într-un recipient specil de
unde poate fi preluat de două pompe și injectat în conducta de alimentare
cu apă brută din camera de dozare.

Rolul acidului clorhidric este de a coborî valorile Ph-

ului din apa brută în cazul când acestea depășesc parametric de potabilitate impuși de lege.
3.7. Stația de dozare a laptelui de var

Laptele de var- Ca(OH)2 – are rolul de a ridica valoarea Ph-ului în cazul când apa are o
aciditate prea mare.

Este obținut în urma amestecului varului stins, sub formă de pulbere și apă. Din silozul
contenitor varul stins ajunge în rezervorul de suspensie de var din camera de dozare, unde este
preparat și dozat. De aici prin intermediul a două pompe cu membrane, poate fi trimis printr-
o conductă spre rezervorul de reactive.

3.8. Stația de dozare a pudrei de cărbune active (PAC)

Pudra de cărbune active (PAC) este dozată în soluție și trimisă în procesul de tratare a
apei numai în cazul unei calități scăzute a acesteia, pentru a îndepărta excesul
de substanțe organice sau toxice din apa tehnică.

Din rezervorul de suspensie Soluția PAC necesară este dozată prin intermediul a două pompe
cu șurub excentric cu frecvență controlată.
O pompă este în funcțiune și cealaltă este în stand-by.
 3.9. Stația de clorare

Apa de clor este folosită la dezinfectarea finală a apei tratate, înainte ca aceasta să fie pompată
în rețeaua de apă publică. În plus, aceasta este folosită la prepararea dioxidului de clor.

Există 2 linii paralele de contenitori cu Cl2, montate cu un schimbător automatic care comută
atunci când presiunea evacuată din conducta de Cl2 scade sub un anumit nivel.

Dozarea clorului gazos în rețeaua de apă este controlată de o supapă de clor gazos și acționată
electric.

3.10. Stația de clorare

Este o structură din beton care împarte fluxul apei în două părți: spre camera de reactive
si spre camera de mixare.

În prima au loc reacții chimice : Clorura ferica formează floculi cu substanțele solide din
apa tehnică, iar dioxidul de clor reacționează cu material organic și o imobilizează.
 În cea de-a doua cameră are loc dozarea opțională și amestecarea soluției de cărbune
active praf(PAC) în cazul în care calitatea apei tehnice este nesatisfăcătoare.

Rezervorul de reacție are în component un sistem de distribuție a apei spre cele două
decantoare printr-un sistem de batardouri. La ieșirea apei spre cele două decantoare există un
punct de injecție a soluției de polielectrolit.

3.11. Decantoarele 1 si 2
În aceste decantoare se separă reziduurile de apă limpezită. Acest process are loc
gravitațional. Observăm 3 zone concentrice. Apa limpezită va fi colectată în zona externă a
decantonului aproape de suprafața prin țevi radiale prevăzute cu găuri și trimisă către filtrele de
nisip.

Rezidurile se depun la baza decantorului, unde sunt colectate de o racleta și avacuate

prin trei ieșiri către sistemul de canalizare. Ciclurile de eliminare sunt efectuate automat de
SCADA.

Decantoarele funcționează ca unități cu racleti de noroi fără recircularea noroiului și o

pătură de noroi în zona de sedimentare. Acest tip de decantor se numește ciclator.

Apa limpezită este trimisă gravitațional spre sala filtrelor cu nisip, în canalul de
distribuție a filtrelor. Înainte de intrarea în sala filtrelor există un punct de injecție a laptelui de
var.
3.12. Filtrele cu nisip
Filtrele cu nisip sunt formate din 8 baterii a câte două bazine intercomunicante în care se
găsește nisip cuarțos ( un strat de 0.8-1.2m). La trecerea apei prin acest nisip, suspensiile
coloidale și alte particule care au “scăpat” din decantoare , sunt reținute aici de granulele de
nisip. Pe lângă controlul efectuat de către sistemul SCADA, un operator poate comanda manual
fiecare operațiune din sistemul de filtrare, prin intermediul pupitrelor de comandă prevăzute
pentru fiecare baterie de filter.

Apa obținută este colectată în rezervorul de apă filtrate. În rezervorul de apă filtrate se
realizează procesul de oxidare intermediară cu dioxid de clor, în scopul distrugerii micro-
biologiei apei și reducerii substanței organice. De aici, apa este trecută în bateriile de filter cu
cărbune activ.

3.13. Filtrele cu carbune active (GAC)

Filtrele cu cărbune active sunt contruite identic ca și filtrele de
nisip, singura diferență constând doar în materialul filtrant. Rolul cărbunelui activ este de
a corecta proprietățile organoleptice ale apei cauzate de anumite alge, dar și de a reține anumite
subtante poluante.
 Filtrele se spală în regim automat sub controlul SCADA la un interval de 24 ore sau în
funcție de situația pe comandă manuală de către operator.

3.14. Rezervorul Buffer pentru apa de spălare, apa reciclată

În acest rezervor se acumulează apa rezultată din spălarea filtrelor de nisip sau cărbunele
active. De aici apa este pompată către camera de dozare, în aval de turbidimetru,dar în amonte de
injectoarele chimice.

O racletă de noroi colectează nisipul depus pe fundul rezervorului și îl descarcă printr-o

conducta și o vană de stranger acționată cu ajutorul unui motor electric, în sistemul de evacuare (
canalizare).

3.15 Sala electropompe-Stația de pompare apa de spălare

Stația de pompare a apei de spălare este echipată cu trei pompe centrifugare orizonatel
identice. Sarcina lor este să transfere apa din spălare din rezervorul cu apa de spălare de sub
filtrul GAC către filtrele individuale ce trebuiesc spălate.
 Debitul apei de spălare poate fi reglat acționând una sau două pompe simultan precum și
aditional printr-o conexiune de by-pass între capetele de aspirație și refulare care sunt echipate cu
o vană de regularizare.

Debitul apei de spălare este monitorizat de un debitmetru inductiv ce trimite datele

sistemului SCADA. O pompă este întotdeauna în stand-by ca rezervă.

3.16 Sala electropompe-Celula Redox

Acest dispozitiv controlează în permanență cantitatea de substanță organică prezenta în

apă.

Dacă această cantitate depășește limitele admise, atunci se va acționa la o implementare a

cantității micro-organismelor prezente.”

(https://www.scribd.com/document/76895431/57279730-Staţia-de-tratare-a-apei-Chiriţa-din-Iaşi)
 Concluzii

În urma căutărilor referitoare la stațiile de tratare din Romanaia, Stația de tratare a apei “
Chirița” ne-a atras cel mai mult atenția. De ce? Datorită complexității întregului proces, realizat
în scopul obținerii unei ape de o calitate superioară. Pe lângă acest argument, a fost printre
puținele stații care a reușit să își facă o prezentare generală, foarte bine structurată, astfel încât
orice răspuns la întrebările celor interesați de procesul de obținere a apei potabile să se afle doar
la un click distanță.

Stația de tratare a apei “Chirița” reprezintă un exemplu național în ceea ce privește

calitatea, respectul față de consumatori, dorința de mai bine.

În încheiere o să lăsăm un citat care nu este într-o corelație perfectă cu tema referatului,
dar care spune multe despre legătură omului cu natura.

“Sufletul omului este asemeni apei!” (Goethe)

 Bibliografie

 Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile

 http://www.arhiconoradea.ro/Info%20Studenti/Note%20de%20curs/Ionescu%20Gh/PDF
-uri%20-%20RETELE%20EDILITARE%20-%20MTC%20IV/4%20SUBIECTE%2019-
27%20RETELE%20EDILITARE.pdf
 Ionescu T. si Colab., 1964, - Ape industriale si reziduale, Ed. Tehnica, Bucuresti.
 https://www.scribd.com/document/76895431/57279730-Staţia-de-tratare-a-apei-Chiriţa-
din-Iaşi