UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALA

Bionanocompozite utilizate ca suport pentru

cresterea si proliferarea celulara

Studenti: BULGARU Cristina

LICAN Irina
Grupa:1442

2017

Cuprins
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

1.Introducere....................................................................................................................................3
2. Bionanocompozite.......................................................................................................................4
2.1. Materiale Polimerice.............................................................................................................4
2.2. Silicati Stratificati.................................................................................................................5
3.Sisteme biocompozite ce promoveaza proliferarea celulara.........................................................7
3.1. Chitosan-Caolin....................................................................................................................7
3.2.Chitosan-Hap-MMT..............................................................................................................8
Sinteza CH-MMT-HAP...........................................................................................................9
3.2.1 Obtinerea Hidroxiapatitei...............................................................................................9
3.2.2. Modificarea organică a montmorilonitului....................................................................9
3.2.3. Pregatirea structurilor poroase CH-HAP-MMT..........................................................10
4.Metode de caracterizare..............................................................................................................11
4.1. Chitosan-Caolin..................................................................................................................11
4.2.Chitosan-Hap-MMT............................................................................................................13
4.2.1.SEM..............................................................................................................................13
4.2.1.XRD.............................................................................................................................14
5.Concluzii.....................................................................................................................................16
6.Bibliografie.................................................................................................................................17

1.Introducere

2
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Selectarea materialului s-a dovedit a influenta in mod direct activitatea celulelor, jucand
un rol important in diferențierea si funcțiile celulare, precum și dezvoltarea de noi țesuturi. În
funcție de aplicația și de proprietățile dorite, anumite grupuri de biomateriale pot fi mai potrivite
pentru utilizare decât altele. Selectarea materialului va fi diferită dacă utilizarea preconizată este
un sistem de transport de medicamente, spre deosebire de un mecanism de sprijin structural.
Diferitele categorii de biomateriale includ polimeri, ceramică, metale și materiale
compozite. Ceramicele au un prag ridicat de deformare, dar sunt fragile și, astfel, au tendința de a
eșua. Ele sunt frecvent utilizate fie în matrici preformate sau injectabile. Polimerii pot fi exta și
din surse naturale sau produse sintetice, fiecare traseu având avantaje și dezavantaje.
Compozitele sunt o combinație de materiale care au proprietăți diferite și, prin urmare, se
îmbină trăsăturile avantajoase ale diferitelor materiale. Compozitele sunt adesea folosite pentru a
îmbunătăți proprietățile mecanice și bioactivitatea materialelor existente
Deși natura materialelor folosite este un factor important, arhitectura suport are, de
asemenea, o mare influență asupra răspunsului celular și capacitatii constructului de a
susține regenerarea țesutului. Suporturile celulare servesc la menținerea structurii fizice
pentru a sprijini procesele de regenerare mediate celular in vivo. Proprietă țile biologice
,fizice, chimice, și mecanice sunt adaptate pentru aplicații specifice bazate pe țesutul care
urmează să fie regenerat. Unul dintre criteriile de dezvoltare este abilitatea de a sprijini
funcțiile celulare, cum ar fi adeziunea, proliferarea și diferențierea. Biocompatibilitate
(netoxicitatea și să nu provoace ră spunsul imun ). Porozitatea structurii este un alt
parametru cheie, care joacă un rol important în promovarea migrației celulare și depunerii în
matricea extracelulară (ECM). În plus față de aceste proprietăți, capacitatea de a incorpora
factori de creștere, medicamente si molecule bioactive si de a controla eliberarea lor în
țesutul înconjură tor este cheia pentru a încuraja creșterea țesutului[1].

2. Bionanocompozite
2.1. Materiale Polimerice

3
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Materialele polimerice utilizate în domeniul biomedical pot fi de origine naturală sau

sintetică. Acestea, la rândul lor, pot fi împărțite în degradabile și nederegrabile. Polimerii naturali
pot fi considerați primele biomateriale biodegradabile utilizate clinic. Ei pot mima ECM
,țesuturile înconjurătoare pot recunoaște și metaboliza produșii lor de degradare prin căi comune.
Unele dintre cele mai frecvent utilizate materiale includ chitosan, colagen, acid hialuronic (HA),
alginat, celuloză, gelatină și amidon. Cu toate acestea, unii polimeri naturali pot cauza reac ții
imunologice datorită surselor de aprovizionare și pot oferi proprietăți mecanice inferioare
polimerilor sintetici. La rândul lor, polimerii sintetici prezintă anumite proprietăți (de exemplu,
porozitate, timp de degradare și caracteristici mecanice), care pot fi adaptate pentru aplicații
specifice. Ei sunt de multe ori mai ieftini decât cei naturali, pot fi produse în cantită ți mari, cu
proprietăți uniforme și fiabile și să aibă o durată de via ță lungă. În ciuda acestor avantaje, aces ția
pot duce la toxicitate sau inflamație cronică și prezintă o lipsă de bioactivitate [2].

Tabel 1 Avantajele si dezavantajele utilizarii polimerilor[1].

Polimer Avantaje Dezavantaje
Colagen Procesabilitate,trombogenicitate mare, promoveaza Poate induce raspuns imun, risc de
adeziunea, diferentierea si proliferarea celulara transmitere a bolilor, proprietati
variabile
Elastina Elasticitate mare, biodegrabilitate, se preteaza pentru Poate induce raspuns imun,
obtinerea sistemelor injectabile de eliberare a limitari ce tin de insolubilitate
medicamentelor si grefe vasculare
Fibina Biocompatibilitate, biodegrabilitate, matricea de fibrina Densitatea structurii matricei poate
poate fi optimizata pentru fiecare tip de celula influenta adeziunea celulara
Albumina Procesabila in diferite forme, degradabila in majoritatea Fragilitate in forma uscata
tesuturilor, solubila in apa, datorita prezentei grupelor
functionale se poate modifica, compatibilitate excelenta
cu sangele

4
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Polimer Avantaje Dezavantaje

Policaprolactona Elasticitate mare, versatilitatea proprietatilor fizice, Produsi de degradare, diisocianatii
mecanice si biologice, biocompatibilitate utilizati in obtinere sunt toxici
Chitosan Compatibilitate, raspuns minimal imun al gazdei, Adeziune celulara mica, impuritati
proprietati antibacteriene care pot influenta proprietatile
Acid hialuronic Raspun imun minimal, interactioneaza cu receptorii de Adeziune celulara slaba
la suprafata celulelor
Alginate Injectabil prin procedure minim invasive, conditii Proprietati mecanice slabe, dificil
blande de legare de sterilizat, adeziune celulara
slaba, impuritati care influenteaza
proprietatile
Celuloza Biocompatibila, rezistenta la intindere, puritate mare, Necesita studii ale
procesabilitate comportamentului in vivo

2.2. Silicati Stratificati

Silicaţii stratificaţi (argilele) sunt des utilizaţi în domeniul farmaceutic la obţinerea

formelor farmaceutice în care acţionează ca ingredienţi activi sau excipienţi. Produsele de tip
laxative, protectoarele gastrointestinale, antidiareicele, protectoarele dermatologice şi produsele
cosmetice sunt câteva exemple de produse ce au la bază argilele ca ingredient activ. Excipienţii
pe bază de argile sunt recomandaţi în farmaceutică ca agenţi reologici.
Caolinitul este unul dintre cei mai utilizaţi alumino-silicaţi din grupa caolinului. Acest tip
de silicat stratificat natural prezintă o structură de tip 1:1, în care tetraedrii de siliciu alternează
cu octaedrii de aluminiu (Fig. 1).

Figura 1 Structura Caolinitului

5
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Deoarece Caolinitul este un silicat natural, acesta necesită o purificare avansată în

vederea îndepartării cuarţului, calcitelor, hematitelor, argile frecvent întâlnite în depozitul natural
din care provine caolinitul. Ca şi proprietăţi fizico-chimice şi mecanice, caolinul are o granulaţie
fină, o plasticitate redusă, dar rezistenţă mare la temperaturi ridicate.
Silicaţi stratificaţi cum ar fi magaditul, montmorilonitul sau smectitele au fost
recunoscute ca şi schimbătoare bune de ioni. Aceste materiale au o arie de suprafaţă mare
derivată din nanostructuri compuse din nanostraturi dublu tetraedice de SiO4 şi cationi, care
conţin straturi intermediare şi au o stabilitate chimică şi termică bună [3].

Figura 2 Structura Montmorillonitului

6
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

3.Sisteme biocompozite ce
promoveaza proliferarea celulara
3.1. Chitosan-Caolin
Pentru fabricarea de materiale compozite caolinul a fost pus in contact cu chitosanul.
Interacţiunea dintre chitosan şi caolin a fost examinată pe baza caracteristicilor specifice ale
ambelor componente. Proprietăţile reologice ale cantităţilor folosite în vederea pregătirii
membranelor compozite au fost investigate, în special punându-se accent pe efectele
concentraţiei şi temperaturii asupra vâscozităţilor dinamice, precum şi stresul de forfecare al
diferitelor soluţii apoase de chitosan-caolin, solubilizat în acid acetic. Membrane pe bază de CS-
CK au fost caracterizate prin teste mecanice pentru verificarea rezistenţei acesteia. S-a observat
un aspect important: cu cât a fost crescut conţinutul de caolin, cu atât membranele de caolin au
crescut semnificativ, datorită unei alinieri induse la jumătatea straturilor de particule de argilă
[4].
Silicaţii stratificaţi sunt minerale din argilă, construite din două unităţi de structură. Cele
mai simple sunt structurile 1:1 (caolin), iar structurile de tip 2:1 aparţin familiei de filosilicaţi
(montmorilonit).
Caolinul prezintă diferite proprietăţi mecanice în prezenţa altor materiale, ca de exemplu
polimerii. Aceste proprietăţi sunt rezistenţa la rupere, rezistenţa la abraziune şi stabilitate
termică, dar şi duritatea.
Chitosanul (CS) a fost furnizat sub formă de fulgi. Proba a avut o vâscozitate de 100 cP la
25° C, cu o masă moleculară medie masică de 180.000 g*mol -1 şi un grad de acetilare de
aproximativ 20%. Lutul utilizat în acest studiu a fost Caolinul Codex (KO), cu o distribuţie a
particulelor de 4 pm. Principalele impurităţi din compoziţia chimică a KO sunt CaO, K2O şi
Fe2O3. Componentele majore sunt silice (SiO2: 47,85 %) şi oxidul de aluminiu (Al2O3: 37,6
%). Apa deionizată este utlizată pe parcursul întrgului studiu.
Pregătirea soluţiilor: Soluţiile CS au fost obţinute prin solubilizarea pulberii CS în acid
acetic diluat (0,1 M) pentru a putea realiza protonarea stoichiometrică a aminei, în conformitate
cu următoarea reacţie chimică:

7
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Concentraţia finală a CS a fost cuprinsă între 3% şi 4% (greutate şi volum). Sub 3 %,

proprietăţile mecanice ale membranelor preparate nu au fost suficiente pentru manipularea
probelor, iar concentraţii mai mari au dat soluţii finale prea vâscoase pentru a putea obţine o
turnare omogenă. Solutia de CS a fost agitata până când aceasta a devenit transparentă şi
omogenă. Pulberea de caolin a fost adăugată incet, după agitare pentru a se obţine suspensii
denumite CKn, n indicând raportul KO pulbere. Amestecurile au fost agitate suplimentar incâ 24
de ore, la temperatura camerei, pentru a se asigura o omogenizare completă.
Prepararea membranei: Amestecurile CKn au fost turnate pe o placă de sticlă cu o gaură
de 700 µm. Filmul a fost uscat la temperatura camerei pentru a evapora parţial solvenţii. Ulterior,
membranele compozite au fost neutralizate prin scufundare într-o soluţie de NaOH 1 mol.
Tratarea compozitului cu NaOH a îmbunătăţit semnificativ rezistenţa compozită. Dupa 24 ore de
imersie în apă, membranele obţinute au fost spălate temeinic cu apă deionizată pentru a elimina
excesul de NaOH şi pentru a atinge o valoare neutră a pH-ului [5].

3.2.Chitosan-Hap-MMT

În ingineria țesutului osos, suporturile pentru regenerare ar trebui să fie biocompatibile,

biodegradabile și robuste din punct de vedere mecanic. De asemenea, ele ar trebui să faciliteze
mineralizarea precoce și să sprijine formarea noului os. În țesutul osos matricea extracelulară
(ECM) constă dintr-o fază organică formata din colagen de tip I și tip III și glicozaminoglicani
(GAG) și o fază anorganică formată din hidroxiapatită . Deoarece osul constă dintr-un compozit
poros de faze interpenetratoare de hidroxiapatită și colagen, suporturile pentru regenerare osoasă
ar trebui să fie compozite similare osului natural, cu porozitate si structura similara . O varietate
de materiale au fost utilizate pentru a produce suporturi tridimensionale pentru ingineria țesutului
osos.
Chitosanul, gelatina (polimeri naturali biodegradabili) și hidroxiapatita (ceramica
bioactivă) în diverse combinații se numără printre suporturile compozite biomimetice frecvent
studiate pentru regenerarea osoasă datorită asemănării lor chimice cu ECM osoase naturale.
Sodium montmorillonite (Na-MMT) (Na0.7 (Al3.3Mg0.7) Si8O20 (OH) 4 nH2O), un tip
de silicat stratificat, este drept modificator de polimer datorita suprafetei sale specifice ridicate
(pana la 600 m2 / G) . Biocompatibilitatea polimerilor naturali / MMT a fost raportată a fost

8
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

confirmata de numeroase studii. Ca mineral din argilă, MMT este utilizat în industria
farmaceutică.
De-a lungul timpului s-au studiat proprietățile suportului compozit CS-Gel, Gel / HA, sau
CS-Gel / nHA , precum și compozitului CS-Gel / MMT , insa proprietă țile suportului compozit
bazat pe CS, Gel, nHA și MMT pentru ingineria țesutului osos nu au fost investigate atat de
intens.

Sinteza CH-MMT-HAP

3.2.1 Obtinerea Hidroxiapatitei

Pentru a prepara HA s-au utilizat fosfat de diamoniu ((NH4) 2HPO4) și tetrahidrat de

azotat de calciu (Ca (NO3) 2,4H2O) ca precursori. S-a utilizat bicarbonat de sodiu (NaHC03) ca
agent de spumare a gazului.
6(NH4)2HPO4 + 10Ca(NO3)2.4H2O + 8NaHCO3 → Ca10(PO4)6(OH)2↓ + 12NH4NO3
+8NaNO3 + 8CO2↑ + 10H2O

Reactanții au fost amestecați , după maturare timp de 24 de ore, proba a fost spălată de
mai multe ori cu etanol și apă deionizată pentru a asigura îndepărtarea completă a produsului
secundar, urmată de uscarea într-un cuptor. Apoi proba uscată a fost calcinată pentru a ob ține
HA.

3.2.2. Modificarea organică a montmorilonitului

Într-o procedură tipică, s-a adaugat MMT in apă distilată și s-a agitat la temperatura. O
altă soluție care conține bromură de cetil trimetil amoniu (CTAB) a fost preparata prin adăugarea
CTAB in apă distilată. Soluția CTAB proaspăt preparată s-a adăugat la solu ția de MMT și s-a
agitat timp de 10 ore pentru a realiza reacția de schimb cationic. Proba finală a fost filtrată și
uscată pentru a se obține montmorilonitul modificat organic.

9
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

3.2.3. Pregatirea structurilor poroase CH-HAP-MMT

Soluția CS a fost preparată prin dizolvarea chitosanului 2% (greut / vol) în solu ție de acid
acetic 2% (v / v) cu agitare la temperatura camerei pentru a obține o soluție perfect transparentă.
Apoi, MMT a fost dispersat în soluția CS timp de 24 de ore prin agitare continuă și această
suspensie a fost ulterior sonicata pentru obtinerea unei solutii omogene.
În a doua etapă, HA a fost adaugata în soluția CS-MMT prin agitare continuă pe un
agitator magnetic . Pentru a obține o dispersie perfectă, soluția a fost ultrasonicata ulterior timp .
Apoi s-a adăugat prin picurare soluție de glutaraldehidă (1%) în amestec și s-a agitat lent timp de
20 min la 40 ° C.
Înainte de penerea in contact a prodului cu mediul de cultura celular s-a adăugat 0,9%
(masa/masa) bicarbonat de sodiu. În cele din urmă, spumarea cu gaz a avut loc într-un cuptor cu
microunde de bucătărie cu 300 W timp de 20 de secunde. Probele sintetizate au fost apoi păstrate
pentru frigider la -20 ° C timp de 22 ore și expuse la temperatura camerei timp de 2 ore pentru
pentru a completa un ciclu de înghet-dezgheț[7].

4.Metode de caracterizare
Figura 3 Diagrama schematică a pregătirii suporturilor compozite
10
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

4.1. Chitosan-Caolin
Caracterizarea membranei: Comportamentul reologic al amestecurilor CKn a fost
monitorizat cu ajutorul unui reometru, folosind o geometrie a plăcuţei de 50 mm, ca sistem de
măsurare. Testele de curăţare a temperaturii au fost efectuate în intervalul 25°-80° C.
Spectrele în infraroşu ale membranelor compozite au fost înregistrate utilizând un
spectrometru infraroşu cu transformare Fourier (FT-IR).
Măsurători ale proprietăţilor mecanice: Proprietăţile mecanice au fost efectuate cu un
reometru MCR. O mostră din membrană a fost fixată între două mânere. Distanţa dintre cele
două mânere a fost de 2 cm şi pentru fiecare membrană au fost testate 5 probe. Temperatura a
fost controlată la 25° C. Acest test a fost făcut pe membrană umedă.
Unghiul de contact al apei: Metoda urmăreşte schimbarea hidrofilităţii şi a
umectabilităţii membranei la suprafaţă. Unghiul de contact a fost determinat prin metoda
picăturii sesile. O picătură de apă distilată de 10 pl a fost depusă pe suprafaţa membranei cu
ajutorul unei seringi de 50 µl. Conturul de picătură a fost analizat utilizând imaginea Software de
analiză (software open source ImageJ). Unghiul de contact a fost mai apoi determinat prin
metode interpolare. Măsurarea a fost efectuată de 10 ori, iar valorile medii au fost luate în
considerare.

Figura 4. Evoluţia (a) vâscozităţii cu temperatura şi (b)

logaritmul vâscozităţii faţă de inversul temperaturii pentru
concentraţiile de caolin studiate

Solubilitatea in apa : A fost determinată solubilitatea membranei în apă şi în mediu acid,

din pierderea în greutate a probelor uscate. Conţinutul iniţial de materie uscată a fiecărei

11
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

membrane a fost determinată prin uscarea acesteia într-un cuptor, la temperatura de 80° C. Două
discuri de membrană au fost tăiate, cântărite şi imersate in 50 ml soluţie de echilibru. După 24 de
ore, la temperatura camerei, bucăţile de membrane au fost scoase şi uscate până la o greutate
constantă, în cuptor, pentru a se determina greutatea materiei ucate ce nu a fost solubilizată.
Prepararea membranei: CS este un biopolimer foarte promiţător, dar cu stabilitate
termică, chimică şi mecanică nesatisfăcătoare. Pe de altă parte, din cauza existenţei grupărilor
amino şi hidroxilice, chitosanul poate fi combinat cu grupările anionice şi hidroxilice din
particule minerale prin efect ionic şi legare de hidrogen. Din acest punct de vedere, devine
interesant să se ia în considerare membrana CS modificată prin adăugarea de particule de caolin
funcţionale, pentru a se îmbunătăţi performanţa lor. De aceea s-au format membrane compozite
prin electrostatice cu interacţiuni dintre argile încărcate negativ şi CS. CS este un polielectrolit
slab. În mediile neutre şi alcaline, moleculele din această polizaharidă sunt neîncărcate şi
insolubile. Chitosanul a fost disperat într-o soluţie apoasă de acid acetic cu pH 4. Aciditatea
soluţiei dă naştere unor grupuri încărcate pe moleculele CS. Cu alte cuvinte, CS în acid, se
transformă în grupări amino încărcate pozitiv.
Măsurători reologice: Influenţa temperaturii asupra vâscozităţii suspensiei a fost studiată
folosind diferite concentraţii de caolin.
Figura 3 (a) arată că vâscozitatea creşte considerabil cu creşterea încorporării pulberei de caolin,
dar scade odată cu creşterea temperaturii în intervalul 25°-80° C. Influenţa temperaturii şi
vâscozitatea pot fi descrise folosind legea lui Arrhenius.
Figura 3 (b) arată că aceeaşi evoluţie este observată pentru diferite suspensii preparate cu o
creştere a vâscozităţii logaritmice cu procentul de încărcare a caolinului în intervalul de
temperatură cuprins între 20°-80° C. O linie dreaptă a fost obţinută folosind modelul Arrhenius,
care se potriveşte cu datele experimentale, 99%.
Procentul de pulbere minerală are o influenţă directă asupra vâscozităţii. Această
influenţă este mai mare la temperaturi scăzute. Din figura 4 se poate observa că vâscozitatea
dinamică scade uşor, în funcţie de viteza de forfecare, dar această variaţie rămâne insuficientă
pentru determinarea naturii comportamentului unor astfel de suspensii. Se poate concluziona că
amestecurile caolinului cu chitosanul prezintă un comportament Newtonian generat printr-o
creştere a interacţiunilor între particule, datorită creşterii concentraţiei de caolin (KO) [6].

12
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Figura 5 Influenţa ratei de forfecare asupra curbelor reologice ale suspensiilor de CKn compozite ( T=25° C, 4% Chitosan)

4.2.Chitosan-Hap-MMT
4.2.1.SEM

Analiza de microscopie electronică de baleiaj (SEM) a fost realizată pentru a studia

morfologia suprafeței și porozitatea schelelor compozite. Toate schelele compozite au părut să fie
poroase și să aibă mărimea porilor de peste 100 um.
Microporozitatea favorizeaza creșterea osoasă și atașarea celulelor pe suport. Acesta
induce marirea retenției factorilor de creștere a angiogenezei. Mărimea porilor suporturilor
compozite obținute din acest studiu favorizează creșterea celulară și proliferarea osteocitelor.

Figura 6 Micrografii SEM ale (a) CS, (b) CS-MMT și (c) Suporturi compozite CS-MMT-HA

Suporturile compozite bazate pe CS au fost analizate pentru bioactivitatea lor in vitro

prin imersarea lor în solu ție SBF timp de 21 de zile. După 21 zile, s-a observat formarea
apatitei pe suprafa ța porilor suporturilor. Micrografiile SEM (figura 7) au confirmat

13
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

formarea apatitei pe suprafa ța suporturilor compozite. Cantitatea de formare a apatitei pe

suprafe țele compozitelor a crescut în ordinea CS-MMT-HA> CS-MMT> CS.

Figura 7 Micrografii SEM care prezintă bioactivitatea (a) CS, (b) CS-MMT și (c) suporturi compozite CS-MMT-HA.

4.2.1.XRD

Difracția de raze X (XRD) a componentelor individuale (MMT, HA) precum si a

suporturilor compozite sunt prezentate în Fig. 3. Difractogramele de MMT corespund JCPDS #
13-0259 (Fig. 3a). Difractograma HA corespund JCPDS # 72-1243 confirmând formarea fazei
HA (Fig. 3b). Cele mai puternice vârfuri de difrac ție la valori de 25.9º (002), 31.7º (211), 32.1º
(112) și 32.9º (300). Mărimea cristalitelor pulberilor s-a dovedit a fi 65nm. Distribu ția mărimii
particulelor de HA a fost măsurată prin metoda difuziei luminii dinamice (DLS). Rezultatele
arată că distribuția dimensiunilor particulelor a fost în intervalul de 50-70nm. S-a raportat că
pulberea de chitosan are două vârfuri (2θ = 20.02º, 10.53º)[7].

14
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

Figura 8 XRD ale suporturilor compozite (a) MMT și MMT modificat, Modelul
(b) hidroxiapatită și (c) CS, CS-MMT modificat și CS-MMT modificat-HA.
XRD al structurii
compozite CS-MMT-HA a arătat vârfurile de difracție la 26 ° și 31,7 °, indicând prezența HA în
compozit. Din rezultatele obținute se poate concluziona că prezența grupărilor PO4 pe suprafața
HA și miscibilitatea sporită a MMT a dus la o interacțiune simultană a MMT și HA cu ionii de
amoniu (NH3) ai chitosanului[1].

15
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

5.Concluzii
Compozitele sunt materiale obtinute din punere in contact a cel putin 2 tipri de materiale:
polimerice,ceramice,metalice. Compozitele sunt adesea folosite pentru a îmbunătăți proprietățile
mecanice și bioactivitatea materialelor existente.
Suporturile pentru regenerare ar trebui să fie biocompatibile, biodegradabile și robuste
din punct de vedere mecanic. De asemenea, ele ar trebui să faciliteze adeziunea si proliferarea
celulara.
Chitosanul, gelatina (polimeri naturali biodegradabili) și hidroxiapatita (ceramica
bioactivă) în diverse combinații se numără printre suporturile compozite biomimetice frecvent
studiate pentru regenerarea osoasă datorită asemănării lor chimice cu ECM osoase naturale.
Membranele compozite cu conţinut de caolin au fost preparate cu succes prin combinarea
procesului de turnare cu solvent şi evaporare. Măsurătorile dinamice reologice ale soluţiilor CS
în acid acetic au sugerat un comportament newtonian.
S-a demonstrat interacţiunea puternică dintre chitosan şi caolin şi posibila intercalare a lanţului
CS între plăcile KO are loc în compozit, afectând puternic morfologia şi îmbunătăţind
proprietăţile termice, mecanice şi chimice ale membranelor rezultate.
Porozitatea a fost puternic sporită prin încorporarea caolinului, conducând la o creştere a
permeabilităţii, în comparaţie cu membrana din chitosan pur. Aceste membrane de CS-KO pot fi
membrane prospective pentru aplicaţii de viitor, pentru tratarea apelor reziduale, purificarea ei
sau tratarea efluenţilor industriali.

16
 Bionanocompozite utilizate ca suport pentru cresterea si proliferarea celulara

6.Bibliografie
[1] Beck, S.C., et al., 2 - Chitosan for bone and cartilage regenerative engineering A2 -
Jennings, J. Amber, in Chitosan Based Biomaterials Volume 2, J.D. Bumgardner, Editor. 2017,
Woodhead Publishing. p. 33-72.
[2] Ignjatović, N., et al., Chitosan-PLGA polymer blends as coatings for
hydroxyapatite nanoparticles and their effect on antimicrobial properties,
osteoconductivity and regeneration of osseous tissues. Materials Science and Engineering:
C, 2016. 60: p. 357-364.
[3] Aplicaţii ale bionanomaterialelor, Laboratul nr. 2, Funcţionalizarea silicatului stratificat
(caolinit) cu acidul L-glutamic.
[4] Sreelekshmi R. V., Brahmakumar M., Sudha, J. D., Ravindranatha Menon A. R., 2017,
Studies on natural rubber containing kaolin modified with hexamethylenediamine derivative of
phosphorylated cashew nut shell liquid prepolymer, Applied Clay Science, 171-179.
[5] Kim Jihoon, Kwak Seung-Yeop, 2017, Efficient and selective removal of heavy metals using
microporous layerd silicate AMH-3 as sorbent, Chemical Engineering Journal, 975-982.
[6] Rekik Sonia Bouzid, Gassara Sana, Bouaziz Jamel, Deratani Andre, Baklouti Semia, 2017,
Development and characterization of porous membranes based on kaolin/chitosan composite,1-
9.
[7].Kar, S., T. Kaur, and A. Thirugnanam, Microwave-assisted synthesis of porous chitosan
modified montmorillonite–hydroxyapatite composite scaffolds. International Journal of
Biological Macromolecules, 2016. 82: p. 628-636.

17