PRIMA SEDINTA

Terapeut: Buna ziua si bine ati venit!

Marcel: Buna ziua, bine v-am gasit!

Terapeut: Eu sunt Andrea!

Marcel: Eu ma numesc Marcel.

Terapeut: Incantata de cunostiinta!

Marcel: si eu.

Terapeut: Domnule Marcel, faceti-va comod si cand sunteti pregatit putem incepe.

Marcel: Sunt pregatit si nerabdator sa vorbim.

Terapeut: Te ascult si sunt aici langa tine pe parcursul intalnirii.

Marcel: Multumesc! Incep prin a va spune ca sunt tatal unei fete de 16 ani. Am venit la
dumneavoastra pentru ca nu stiu exact ce anume se intampla. In situatia in care ma aflu,
comunicarea cu fiica mea este obligatorie si efectiv nu gasesc nicio modalitate de a realiza acest
lucru.

Terapeut: Ihi, continuati va rog!

Marcel: Sotia mea a decedat acum un an de zile, iar eu am ramas un tata singur, pus in situatia de
a intretine si a continua educarea unei adolescente rebele. Nu trebuie sa va mai spun ca pe
parcursul vietii, sotia era cea care s-a ingrijit de acest aspect, eu fiind mai mult ocupat cu
asigurarea unei stabilitati financiare a familiei.

Terapeut: Inteleg ca ati fost oarecum distant in relatia cu fiica dumneavoastra.

Marcel: Intr-o oarecare masura da pentru ca tot timpul am considerat ca fetele sunt mult mai
deschise in a-si impartasi problemele cu mamele decat cu tatii si pe de alta parte eram foarte
mult ocupat cu afacerea pe care o detin. Intotdeauna am considerat, si pentru asta am facut atatea
sacrificii ca imi voi pune la dispozitia familiei toate eforturile si cunostiintele pentru a le asigura
un trai fara griji. Dar pana la urma acest lucru s-a dovedit a fi o problema deoarece oferindu-i
foarte multi bani fiicei noastre si indeplinindu-i toate dorintele care presupuneau un efort
financiar mai deosebit am pierdut comunicarea cu ea, controlul asupra activitatilor ei
extrascolare si chiar a situatiei educatiei ei care lasa mult de dorit.

Terapeut: Am inteles. Puteti sa-mi spuneti mai detaliat despre ce este vorba?
Marcel: Primele probleme pe care le-am sesizat eu, au fost cand fiica mea a intrat la liceu. In
foarte scurt timp a reusit sa isi faca un cerc de prieteni care dupa parerea noastra nu erau tocmai
potriviti pentru ea. Dar am considerat ca este totusi momentul potrivit sa ii acordam mai mult
libertate.

Terapeut: Si ce s-a intamplat atunci?

Marcel: Plecarile de acasa erau tot mai dese si mai lungi, cerea tot mai multi bani de buzunar,
plus ca nu mai era multumita cu ceea ce ii ofeream noi in materie de imbracaminte si tehnologie.
Daca incercam sa ii explicam ca anumite cerinte sunt deplasate pentru varsta ei, ne vorbea foarte
urat, mai si injura din cand in cand si incepuse déjà sa ne ameninte ca daca nu ii vom indeplini
dorintele va pleca de acasa.

Terapeut: Cum ati procedat in situatia data?

Marcel: Dupa primul semestru situatia scolara era dezastruoasa, asta in conditiile in care in
gimnaziu a fost o eleva eminenta si a luat examenul de capacitate cu 9.68. Dirigintele ne-a
solicitat prezenta la scoala de cateva ori pentru a ne atrage atentia asupra comportamentului ei si
pentru a ne pune in alerta referitor la prietenii pe care si-i facuse. Sotia nu mi-a spus despre
cateva din aceste vizite la scoala, considerand poate ca voi avea o atitudine mai dura fata de fiica
noastra si voia sa evite conflictul din familie.

Terapeut: Cand ati aflat de fapt adevarul despre nenumaratele vizite ale sotiei dumneavoastra la
liceu?

Marcel: Dupa decesul sotiei cand am ajuns sa fiu eu cel chemat la scoala.

Terapeut: Si ati luat atunci vreo masura in legatura cu toata situatia? Mentionez, situatia de
dinaintea decesului sotiei.

Marcel: Initial am incercat sa avem o discutie deschisa in familie, dar care a esuat lamentabil cu
plansete, istericale si de data aceasta cu amenintarea ca daca nu va fi lasata in pace se va
sinucide.

Terapeut: Si ce ati simti atunci?

Marcel: Ca sunt in deriva. Am apelat de urgenta la psihologul scolar. Apoi dupa vreo 3 sedinte
am fost anuntat de catre diriginte ca nu a mai participat la terapie. Pentru iesirile in oras din
week-end nici macar nu ne mai cerea voie, venea dimineata tarziu acasa, mirosind a alcool si a
fum de tigara. Am intrebat-o daca fumeaza si ne-a raspuns foarte detasata ca da si consuma si
alcool.

Terapeut: Ati simtit atunci ca scapati situatia de sub control.

Marcel: Exact, insa aceasta situatie a culminat cu boala sotiei mele care a evoluat extreme de
rapid si in doar 3 luni de la primul diagnostic a si decedat.

Terapeut: Cum a suportat Andrada acest lucru?

Marcel: A lasat impresia ca nu este afectata deloc si atunci m-am speriat si mi-am pus mari
semne de intrebare referitor la atitudinea si comportamentul ei. Mama unei colege de ale ei care
este secretara scolii mi-a spus intr-o zi ca din cunostiintele ei Andrada se drogheaza.

Terapeut: Cum ati verificat informatia pe care ati primit-o?

Marcel: Pai am inceput sa ii caut prin posete si prin ghiozdan si intr-o zi am gasit o tigara facuta
din ceva plante. Am fost atunci surprins de catre ea si de atunci comunicarea noastra este
aproape inexistenta.

Terapeut: De unde credeti ca avea fata dumneavoastra atatia bani?

Marcel: Am constatat, cu tristete ca din banii lichizi pe care ii aveam ascunsi intr-un loc in casa,
au inceput sa dispara sume tot mai mari. Chiar daca le-am schimbat locul situatia s-a tot repetat,
astfel incat am fost nevoit sa pastrez banii in cont.

Terapeut: Ati fost dezamagit de fata dumneavoastra si inca sunteti.

Marcel: Da, asa este. Ma doare foarte tare faptul ca unicul meu copil caruia mi-am dorit sa ii ofer
tot ce este mai bun are atitudinea aceasta distructiva fata de ea, fata de mine si fata de memoria
mamei ei. Pentru un parinte care are o alta educatie si o alta scara de valori este foarte dureros sa
constate acest lucru.

Terapeut: Simtiti ca v-ati ratat menirea ca parinte.

Marcel: Da si imi reprosez faptul ca nu am stat sufficient alaturi de familie, ca nu am petrecut

mai mult timp impreuna si nu ne-am implicat in activitati commune si mai dese si toate acestea
doar pentru a asigura banii familiei care astazi mi se pare ca nu mai valoreaza absolute nimic.

Terapeut: Va simtiti deprimat?

Marcel: E mult spus. Nu imi permit acest lucru acum deoarece atat relatia cu fata mea cat si
administrarea afacerii mele ma obliga sa pastrez o atitudine cat se poate de cerebral.

Terapeut: Inteleg ca aveti suficienta forta si dorinta sa aplanati conflictul.

Marcel: Ma straduiesc din toate puterile si acesta este si motivul pentru care am venit la
dumneavoastra pentru a ma indruma in a avea un comportament cat mai adecvat in remedierea
situatiei.

Terapeut: Si dumneavoastra ce ati fi dispus sa faceti in acest sens?

Marcel: Orice este necesar.

Terapeut: Sunteti constient ca din partea dumneavoastra necesita cel mai mare efort si timp
alocat pentru acest lucru?

Marcel: Da.

Terapeut: Aveti nevoie de rabdare pentru ca lucrurile nu se vor intampla din senin.

Marcel: Sunt constient.

Terapeut: Ma bucur, in acest caz va propun niste tehnici de interventie specifice acestui tip de
situatie.

Marcel: Sunt pregatit, dar inainte sa incepem as vrea sa va mai spun ca mai exista o problema
foarte delicata in directia Andradei.

Terapeut: Va ascult.

Marcel: Recent am fost abordat la locul de munca de o doamna, care s-a prezentat ca fiind mama
unei prietene de-a fiicei mele…..

Terapeut: Va este greu sa vorbiti despre acest subiect, doriti sa luam o pauza de cateva secunde?

Marcel: Nu, este in regula doar ca nu stiu exact cum sa va spun acest lucru.

Terapeut: Serviti intre timp o bomboana sa va creasca nivelul de serotonina sau macar un pahar
cu apa. Aveti langa fotoliu si un pachet de servetele daca considerate ca aveti nevoie.

Marcel: Multumesc, sa continuam va rog!

Terapeut: Sigur! Va ascult.

Marcel: Doamna respective m-a intrebat daca stiu ce fac fetele noastre cand sunt impreuna. I-am
raspuns necajit ca am aflat din diverse surse sigure ca Andrada consuma alcool, fumeaza si a
inceput sa se si drogheze. Apoi am fost privit de acea doamna intr-un mod foarte ciudat…

Terapeut: Ihi!

Marcel: Da….nu imi gasesc cuvintele

Terapeut: Linistit, cu calm mai avem sufficient timp la dispozitie.

Marcel: Multumesc, sunteti draguta!

Terapeut: Ati fost privit de acea doamna intr-un mod ciudat…

Marcel: Adica am simtit ca pur si simplu sunt luat de prost.

Terapeut: Ati simtit acest lucru pentru ca…?

Marcel: Pentru ca ma simteam agresat in primul rand si in al doilea rand rusinat cu referire la
comportamentul fiicei mele.

Terapeut: Va inteleg si sunt aici cu dumneavoastra. Si acum pareti inca stupefiat, ce v-a spus
acea doamna?

Marcel: Pai, dupa ce eu i-am spus ce stiu ca fac fetele noastre, doamna mi-a ras in fata si mi-a
aratat niste poze de pe telefonul mobil in care fata mea o saruta pe gura pe fata dumneai. Atunci
am simtit ca se face gaura in pamant si intru acolo de rusine….

Terapeut: Va cred. Si totusi care a fost reactia dumneavoastra?

Marcel: in prima faza am negat, nu imi venea sa cred ce vad in fata ochilor dar apoi am zis ca in
mod cert este adevarat. Ma simteam coplesit de probleme.

Terapeut: Dumneavoastra ce stiati despre relatiile ei sociale sau mai bine zis stiati de existent
vreunui iubit sau prieten foarte apropiat?

Marcel: Nu am discutat niciodata cu ea despre acest lucru, deoarece este un subiect mai aparte.

Terapeut: Pentru ca?

Marcel: Din cate am inteles eu de la sotia mea inainte ca ea sa decedeze, Andrada si-ar fi inceput
viata sexuala la inceputul clasei a-IX-a dar cu un baiat, nicidecum cu o fata. Am ramas socat
cand am aflat.

Terapeut: Sunteti deranjat de orientarea sexuala a fetei dumneavoastra?

Marcel: Dupa cum am mai afirmat educatia mea este cu totul diferita si imi ieste foarte greu sa
accept acest lucru. Dar in acelasi timp daca as sta sa pun lucrurile in balanta, ca orice parinte mi-
as dori ca, copilul meu sa fie fericita sau macar impacat cu alegerile pe care le-a facut in viata.

Terapeut: Din ceea ce imi spuneti, inteleg ca sunteti oarecum constient de faptul ca nu este chiar
sfarsitul lumii daca Andrada ar avea o alta orientare sexuala.

Marcel: Daca celelalte probleme ar putea fi rezolvate prin metode mai mult sau mai putin drastic
vis a vis de aceasta problema nu cred ca ar exista vreo metoda alta decat propria ei experienta.

Terapeut: Este un punct de vedere foarte bun, pentru care va felicit!

Marcel: Va multumesc! Dupa cum va spuneam am fost extreme de socat atunci dar gandind
logic problemele pe care Andrada le are, consider ca este cea mai putin importanta. Sau cel putin
doar acum pe moment.
Terapeut: Din punctual meu de vedere sunteti pregatit sa purtati o discutie deschisa si amicala cu
ea in care sa ii explicati punctul dumneavoastra de vedere cu referire la acest subiect oarecum
sensibil.

Marcel: Sunt constient ca eu sunt cel responsabil de acest lucru avand in vedere ca mama ei nu
mai este.

Terapeut: Bravo! Acesta este un pas important spre legarea unei relatii cu Andrada, deoarece
pornind de la acest subiect care este unul foarte important in randul tinerilor v-ar putea facilita si
rezolvarea celorlalte probleme.

Marcel: Sper din tot sufletul ca indiferent cat timp ar necesita sa reusim pana in sfarsit sa avem o
relatie normala tata-fiica.

Terapeut: Atata timp cat aveti rabdare si determinare, veti reusi intr-un final.

Marcel: Ma straduiesc sa fiu optimist.

Terapeut: Aceasta atitudine optimista trebuie sa o aveti si in discutiile pe care le veti avea cu
Andrada si cel mai important lucru, prin tot ceea ce spuneti sa o incredintati ca veti fi tot timpul
alaturi de ea si sa va pastrati calmul in orice situatie.

Marcel: Asa voi face.

Terapeut: Acum ca ne apropiem de finalul intalnirii noastre de azi, va propun ca si tema de casa
sa incepeti sa o solicitati sa participe impreuna cu dumneavoastra la mici treburi gospodaresti.
De exemplu sa o rugati sa va ajute in aranjarea mesei, timp in care sa comunicati deschis despre
orice subiect va trece prin cap, dar nu mult si nu ceva foarte important. Intr-un cuvant:
generalitati. Eventual sa o intrebati despre cum a fost ziua ei la scoala, cum se intelege cu colegii,
etc.

Marcel: Multumesc de incurajari si ajutor!

Terapeut: Data viitoare revenim asupra tehnicilor de care va vorbeam adineauri si care va vor
ajuta sa va apropiati cu inca un pas de fata dumneavoastra.

Marcel: Bine.

Terapeut: Va astept saptamana viitoare in aceeasi zi si la aceeasi ora ca si astazi, daca este
convenabil si pentru dumneavoastra.

Marcel: Sigur. Ramane pe data viitoare, asa cum am stabilit.

Terapeut: O zi buna sa aveti, la revedere!

Marcel: Va multumesc, asemenea va doresc si eu dumneavoastra. La revedere!

A DOUA SEDINTA

Terapeut: Buna ziua si bine ati venit, domnule Marcel!

Marcel: Buna ziua!

Terapeut: De indata ce sunteti pregatit, putem sa incepem.

Marcel: Sa ii dam drumul!

Terapeut: Ma bucur ca sunteti atat de hotarat.

Marcel: Sincer si eu.

Terapeut: Cum ati petrecut aceasta saptamana?

Marcel: Pai am facut ceea ce mi-ati sugerat dumneavoastra in legatura cu Andrada. I-am cerut
ajutorul zilele trecute de doua ori, adica doua serie la rand. In prima seara am rugat-o sa ma ajute
sa pun masa si in a doua seara sa ma ajute sa spalam masina.

Terapeut: Si cum a fost?

Marcel: Pai am discutat generalitati. Despre scoala, despre colegi, despre ce prostii au facut
colegii de la scoala, despre temele de casa pe care le are, etc.

Terapeut: Mi se pare ca nu sunt chiar generalitati ci chiar ce trebuie.

Marcel: Da, poate ca aveti dreptate.

Terapeut: Si care a fost atitidunea ei?

Marcel: A fost comunicativa, nu ma asteptam.

Terapeut: Inteleg ca acum ati abordat-o pentru prima data atat de prieteneste!

Marcel: Da, in rest am lasat-o sa faca ce considera ea pentru ca nu stiam cum s-o abordez si tot
timpul ne certam si ma enervam si eu si era un prea mare consum energetic.

Terapeut: Ihi! Continuati va rog!

Marcel: Da….ma simt mai bine acuma putin.

Terapeut:Va simtiti mai bine pentru ca…?

Marcel: Pentru ca nu am fost refuzat si pentru ca am putut discuta minimul necesar cu ea fara
scandal. Sincer va spun chiar aveam emotii in prima seara.
Terapeut: Si a doua seara cum a decurs?

Marcel: A doua seara si mai bine, am ras, am glumit, am baut chiar si o bere impreuna si am
fumat si o tigara. Am zis ca ii mai ok asa, sa fumeze si sa bea cu mine acasa decat pe ascuns cine
stie pe unde.

Terapeut: Nu ca as incuraja astfel de comportamente, dar ati procedat bine, i-ati oferit incredere.

Marcel: Da, am observat ca a ramas foarte uimita. A ramas uimita si ea si eu si amandoi unul de
celalalt.

Terapeut: Asta este un lucru bun.

Marcel: Da

Terapeut: Am inteles ca in prima seara ati discutat despre scoala si despre colegi, dar in cea de-a
doua seara?

Marcel: Pai in timp ce beam bere, mi-a zis ca daca mai traia mama ei sigurat nu am fi baut noi
bere impreuna. Mama ei era total impotriva alcoolului, probabil pentru ca tata el a fost alcoolic in
tinerete.

Terapeut: Ca si tema de casa pentru data viitoare va propun sa o chemati pe Andrada cu

dumneavoastra la cimitir si sa ii duceti flori impreuna sotiei dumneavoastra.

Marcel: Buna idée, la asta nu m-am gandit niciodata.

Terapeut: Si de asemenea va propun, aaaa…Andrada bea cafea?

Marcel: Nu stiu.

Terapeut: Pai aflati daca bea dimineata cafea si daca bea, puteti sa ii pregatiti o cafea!

Marcel: Ma voi stradui sa aflu.

Terapeut: Va rog!

Marcel: Bine.

Terapeut: Acum vreau sa va propun sa facem cateva exercitii scurte pentru a imbunatati relatia si
comunicarea dumneavoastra cu Andrada. Daca sunteti pregatit, putem incepe.

Marcel: Sigur. Sunt pregatit.

Terapeut: OK. In primul rand va propun ca fiecare discutie pe care o aveti cu fata dumneavoastra
sa o aveti de la egal la egal din punct de vedere al posturii corporale.
Marcel: Adica?

Terapeut: Adica va sfatuiesc ca de fiecare data, evident doar in cazurile in care aveti
posibilitatea, sa o abordati dintr-un unghi corect. De exemplu daca ea sta pe pat, asezati-va si
dumneavoastra langa ea, nu ii vorbiti din picioare, pentru ca astfel va crede ca ii vorbiti superior
si isi va activa din nou mecanismele de aparare.

Marcel: Inteleg!

Terapeut: Astfel, veti avea o sansa mai mare sa obtineti un rezultat eficient in urma discutiei.

Marcel: Aha, am memorat.

Terapeut: Bine, atunci haideti sa punem in aplicare acest exercitiu si aici.

Marcel: Bine.

Terapeut: V-as ruga sa va imaginati ca pe scaunul de vis a vis de dumneavoastra se afla Andrada.
Haideti sa vedem cum ati proceda si ce anume i-ati spune.

Marcel: Pai ma asez langa ea si ii spun ceea ce vreau sa ii comunic, pe un ton amical, cu
atitudine.

Terapeut: Exact, folosind tot timpul cuvantul “eu”. Vorbiti mereu doar in numele
dumneavoastra, incepand fraza cu cuvantul “eu”

Marcel: Aha, am inteles.

Terapeut: Bine, atunci daca sunteti pregatit, haideti sa incercam o alta tehnica.

Marcel: Sunt!

Terapeut: Cea de-a doua tehnica se numeste “tehnica reflexiei” si consta in completarea
gesturilor pe care le face interlocutoul, doar pentru a-i creea senzatia ca il intelegeti si ca sunteti
pe aceeasi lungime de unda cu el. De pilda, daca Andrada se va incorda in momentul in care
dumneavoastra atingeti o coarda sensibila in discutia cu ea, incercati sa adoptati o pozitie cat mai
deschisa, relaxata prin care sa ii aratati ca intelegeti prin ce trece.

Marcel: Cum? Asa?

(Marcel arata terapeutului, pozitia pe care o considera el ca fiind adecvata situatiei)

Terapeut: Asa, da! Incercati intotdeauna, atunci cand atmosfera “se incinge” sa nu mai tineti
mainile sau picioarele incrucisate ci sa adoptati o postura prietenoasa, care sa creeze senzatia de
empatie.

Marcel: Da, am inteles.

Terapeut: In timpul care ne-a mai ramas, vom mai vorbi despre cateva tehnici scurte dar cat se
poate de necesare, care ajuta la blocajele din comunicare.

Marcel: Va ascult cu mult interes!

Terapeut: Este necesar sa o ascultati cu generozitate. Adica, pentru a va asigura ca ati inteles
exact ceea ce a vrut sa va comunice Andrada, va trebui sa invatati sa sumarizati ceea ce a spus
ea, in scurte fraze de urmatorul gen: “Vrei sa spui ca….?” sau “De aici sa inteleg ca…?” sau
“Inteleg de la tine ca…!”

Marcel: Asa!

Terapeut: O alta tehnica ar consta in transformarea plangerilor in cereri. De pilda sa ii spuneti,

sau mai bine zis sa o intrebati: “Daca eu….., atunci faci tu….?”

Marcel: Aha!

Terapeut: Intelegeti?

Marcel: Cred ca da. Am inteles ca voiati sa spuneti ca este un aspect foarte important acela de a
cadea de comun accord in modul cel mai clar posibil.

Terapeut: Bravo, domnule Marcel! Uitati cum tocmai ati sumarizat ceea ce am spus eu mai
inainte.

Marcel: Da, incep sa invat!

Terapeut: Trecem acum la o alta tehnica, care consta in a-i arata celui de langa dumneavoastra
ceea ce dumneavoastra va doriti sa primiti de fapt.

Marcel: Adica daca vreau sa primesc sinceritate de la ea, sa ofer sinceritate. Sau daca vreau sa
primesc un cadou de ziua mea de la ea, sa ii ofer eu inaintea ei un cadou de ziua ei.

Terapeut: Exact! Un alt lucru pe care il mai puteti face ar fi sa ii cereti exact ce va doriti de la ea.
Daca va doriti sa mearga pana la alimentara, sa ii comunicati ei acest lucru cat se poate de
deschis si de concret.

Marcel: Adica fara ocolisuri. Inteleg bine?

Terapeut: Da!

Marcel: Ok

Terapeut: Veti ramane apoi surprins cat de multe lucruri veti putea primi prin simplu fapt ca stiti
ce sa cereti si cum sa cereti.
Marcel: Multumesc! Mi-am luat notite oricum si voi mai repeta cat sunt singur ca sa nu dau gres.
De asemenea am o intrebare la dmneavoastra.

Terapeut: Va ascult cu atentie!

Marcel: Aceste tehnici le pot folosi si in alte relatii? De exemplu la locul de munca?

Terapeut: Evident, chiar va recomand, ca inainte de toate sa incepeti sa utilizati aceste tehnici la
locul de munca, cu colegii, cu prietenii sau cu alte rude sau cunostiinte.

Marcel: Va multumesc!

Terapeut: Acum ca mai avem doar cateva minute din ora noastra de terapie, as vrea sa va propun
ca pe data viitoare sa faceti tot posibilul sa discutati cu Andrada si sa o aduceti aici cu
dumneavoastra. Evident, doar daca considerati ca ar fi posibil sau daca va simtiti pregatit. M-as
bucura sa o cunosc pe fiica dumneavoastra sis a vedem in continuare cu ce anume v-as mai putea
ajuta.

Marcel: Bine, am sa fac tot posibilul, insa nu promit!

Terapeut: Nu o fortati, doar daca este si ea de accord.

Marcel: Pfuuu, asta va fi o munca grea dar avand in vedere ca o iubesc foarte mult si ca mi-as
dori ca relatia noastra sa se imbunatateasca, voi face tot ceea ce imi sta in puteri.

Terapeut: Bine, atunci va astept saptamana viitoare, in aceeasi zi si la aceeasi ora!

Marcel: Este necesar sa va anunt din timp telephonic?

Terapeut: Nu, stati linistit ca oricum noi terapeutii trebuie sa facem fata oricarei situatii din
cabinetul nostru oricat de neprevazuta ar fi aceasta.

Marcel: Pai bine atunci, ramane pe saptamana viitoare.

Terapeut: Va astept cu drag, atat pe dumneavoastra cat si pe Andrada.

Marcel: Va multumesc, la revedere!

Terapeut: Cu placere, o zi buna sa aveti!

Marcel: Asemenea!
A TREIA SEDINTA

Terapeut: Buna ziua si bine ati venit!

Marcel; Andrada: Buna ziua!

Terapeut: Eu sunt Andrea.

Andrada: Eu sunt Andrada, incantata de cunostiinta.

Terapeut: Asemenea, Andrada!

Terapeut: Simtiti-va ca acasa. Andrada pentru inceput serveste-te cu o bomboana sau cu o

ciocolata din bolul de pe masa!

Andrada: Multumesc!

Terapeut: Luati-va oricat timp aveti nevoie sa va acomodati si apoi cand sunteti pregatiti
incepem.

Marcel: Bine, eu sunt pregatit atunci cand este si fata mea pregatita

Andrada: Pai haideti sa incepem, sa nu mai pierdem vremea.

Terapeut: Bine, cum doriti voi.

Terapeut: Andrada, m-as bucura sa aud cateva cuvinte despre tine, despre cine esti tu.

Andrada: Am 16 ani, sunt la liceu in clasa a-X-a, mama a murit, sunt fata lui tata si in rest
probabil ca stiti totul despre mine, toate picanteriile.

Terapeut: In mod cert inca sunt lucruri de descoperit despre tine si iti propun sa o facem
impreuna, asta daca esti si tu de acord.

Andrada: Ok.

Terapeut: Cum a decurs aceasta saptamana?

Andrada: Tata a fost un dragut, mi-a facut cafea pe care am baut-o impreuna si am stat de povesti
la o tigara. De cand vine la dumneavoastra devine un tata cool.

Marcel: Dupa cum am promis, ma straduiesc sa recuperez timpul pierdut si chiar daca sunt nou
in aceasta situatie imi face o deosebita placer sa descopar ca am un copil minunat si mai mult
decat atat sa realizez ca problemele pe care le-a avut ea se datoreaza intr-o oarecare masura si
lipsei mele din viata ei. Imi cer scuze si promit ca zilnic am sa-mi gasesc timp pe care sa-l petrec
impreuna cu copilul meu si sa incercam sa restabilim relatia pe care pana acum am amanat-o.

Andrada: Ma bucur ca recunosti ca nu ai fost prezent de multe ori in viata mea, cand chiar aveam
nevoie de asta.

Terapeut: Andrada ai putea sa dai un exemplu concret in aceasta directie?

Andrada: Pai cand m-am despartit de primul meu iubit si plangeam, mi-ai spus foarte flexat ca
“dupa barbati si dupa tramvai sa nu fugi niciodata ca vine altul”, pe cand eu aveam nevoie de o
cu totul alta forma de incurajare. Ca de exemplu sa ma iei in brate, nu sa imi spui: “lu ma-ta i-ai
spus?”

Terapeut: Inteleg din ceea ce imi spui ca te-ai simtit dezamagita, poate chiar respinsa de tatal tau
atunci?

Andrada: Exact!

Marcel: Din pacate nu am putut sa fac mai mult decat imi permitea educatia pe care si eu am
primit-o la randul meu si care de abia acuma imi dau seama cat este de lipsita de substanta si mai
ales sentimente. Dar asa cum am mai spus eu voi face toate eforturile spre a imbunatati aceasta
situatie in primul rand pentru mine ca om si apoi pentru conditia mea de parinte.

Andrada: Astept!

Terapeut: Ma bucur pentru voi, in primul rand pentru faptul ca va ascultati unul pe celalalt, nu
incercati sa dominate discutia si nici sa va impuneti unul celuilalt punctele de vedere.

Marcel: Daca am invatat ceva in perioada de cand vin la dumneavoastra este faptul ca imi
consider copilul ca pe o persoana in adevaratul sens al cuvantului, cu propriile convingeri si
personalitate, o persoana distinct de mine din toate punctele de vedere.

Terapeut: Acesta este un bun inceput si in acelasi timp si un foarte bun punct de vedere.
Continuati va rog!

Marcel: Ma straduiesc sa evit relatia parinte-copil si sa-mi tratez fiica ca pe un adult independent
si responsabil pentru ca in momentul de fata, consider ca si eu am foarte multe lucruri de invatat
de la ea, si numai din pozitia de egalitate acest lucru este posibil.

Andrada: I-auzi, adult? Independent? Tati, ma uimesti!

Marcel: Andrada, poate nu ai sa crezi dar in primul rand ma uimesc pe mine. Si pornind de aici
vreau sa va multumesc amandurora pentru ocazia pe care mi-o oferiti.

Terapeut: Cu drag si cu toata sustinerea, domnule Marcel!

Andrada: Tati, este foarte adevarat ca de cand a murit mami, eu chiar am observat unele
schimbari la tine.

Terapeut: Ai putea sa numesti acele schimbari?

Andrada: Da

Terapeut: Te rog!

Andrada: Pleaca mai tarziu la serviciu ca sa se asigure ca merg la scoala, vine mai devreme ca sa
putem lua cina impreuna, imi cere parerea in anumite situatii, lucruri care pana acum nu s-au mai
intamplat.De asemenea am fost impreuna si la mami la cimitir.

Marcel: Imi face o deosebita placere sa imi petrec timpul cu Andrada si nu consider acest lucru
nici o impunere, nici o concesie.

Terapeut: Pentru ca tot va aflati intr-o stare atata de apropiata unul fata de celalalt, va propun sa
va spuneti unul altuia orice credeti voi de cuvinta in acest moment. V-as rugat sa vorbiti doar in
numele vostru, folosind propozitii sau fraze care incep cu pronumele “Eu”.

Marcel: Eu vreau sa iti multumesc in primul rand ca ai acceptat invitatia mea de astazi de a ma
insoti la ora de consiliere, fapt pe care il consider un mare atu in ceea ce priveste relatia noastra
prezenta si viitoare.

Andrada: Si eu ma bucur ca am venit sa iti spun drept, la inceput doar din curiozitate, dar pe
parcurs chiar am inteles importanta.

Terapeut: Bravo Andrada! Dai dovada de maturitate.

Andrada: Multumesc, ma bucur ca cineva ma considera si pe mine matura.

Marcel: Nu vreau sa mai existe niciodata derapaje in comportamentul meu fata de tine, asta ca sa
intelegi ca te respect si te iubesc.

(Andrada a inceput sa planga in hohote in bratele tatalui ei care era atat de emotionat incat a
cedat si el emotiilor care il coplesisera si au ramas imbratisati aproximativ 10 minute).

Terapeut: Mai mare dovada de sinceritate si de dragoste nu cred ca ar putea fi posibila. Va felicit
ca ati inteles cat de multa nevoie aveti unul de celalalt, nu doar in situatia voastra ci in orice
relatie sanatoasa dintre un parinte si un copil.

Marcel: Si eu sunt coplesit de greutatea acestui moment si pot afirma ca nu ma asteptam ca acest
lucru sa se intample, sau cel putin nu atata de repede.

Andrada: Imi doresc ca sentimentul pe care l-am trait in bratele tale sa se repete de cat mai multe
ori sau cel putin in momentele in care simt cu adevarat nevoia.
Terapeut: Ihi, continuati va rog…!

Marcel: Iti promit copilul meu ca voi fi alaturi de tine intodeauna, ca voi fi parintele pe care tu-l
doresti atunci cand il doresti, sau voi fi prietenul tau atunci cand vei avea nevoie de o prezenta
mai detasata.

Andrada: Vai tati, multumesc frumos! Niciodata nu ai fost atata de dragut!

Marcel: Simt ca sunt foarte aproape de tine si de sufletul tau.

Andrada: Si eu de al tau.

(Andrada plange din nou cateva minute)

Terapeut: Va doresc ca toata eliberararea pe care ati trait-o astazi, aici, sa fie inceputul unui mod
mult mai sanatos de a va impartasi nevoile si dorintele.

Andrada; Marcel: Multumim!

Terapeut: Ca suntem la finalul sedintei, ii multumesc Andradei ca a acceptat sa vina si sa ne

cunoastem si imi doresc sa va revad pe amandoi saptamana viitoare in aceeasi zi si la aceeasi ora.

Marcel: Eu voi fi aici cu siguranta.

Andrada: Nu te voi mai lasa singur niciodata, tati!

(Marcel plange si el din nou cateva minute)

Terapeut: Sunt bucuroasa sa constat ca va aflati amandoi pe drumul spre vindecarea ranilor din
sufletele voastre!

Marcel: Va multumesc ca ati facut posibil acest lucru! Te iubesc, Andrada mea!

Andrada: Si eu te iubesc, tata, si te rog sa ma ierti pentru toate neplacerile pe care ti le-am creat.

Terapeut: Nici nu se putea un final mai frumos, pentru care si eu va multumesc. Deci ramane pe
saptamana viitoare.

Andrada: Multumesc si eu. Ne vedem cu siguranta saptamana viitoare.

Marcel: Va multumec inca o data si eu si da, ramane sa ne vedem saptamana viitoare.

Terapeut: La revedere si sa aveti o zi frumoasa!

Andrada; Marcel: Asemenea, la revedere!