Sunteți pe pagina 1din 3

NOTIUNI DE BAZA PRIVIND FINANTELE.

RELATIILE FINANCIARE

Cand se vorbeste de finante, se au in vedere doua acceptiuni: una tehnica, si una care considera finantele
ca o stiinta.

Din punct de vedere tehnic, finantele pot fi definite ca totalitatea fluxurilor banesti dintr-o economie care
au ca scop formarea veniturilor (incasarea lor) si realizarea (acoperirea) cheltuielilor la nivele diferite (individ,
organizatie, stat).

Finantele sunt considerate si o stiinta, respectiv stiinta gestionarii patrimoniilor individuale, patrimoniilor
organizatiilor (firme, institutii etc.) sau a banului public. Prin ban public intelegem ansamblul cheltuielilor si resurselor
(veniturilor) statului sau ale unei colectivitati locale.

Finantele – un sistem de relatii financiare

Relatiile financiare sunt relatii banesti care apar in procesul repartitiei produsului intern brut,
reprezentand transferuri monetare, in dublu sens, in legatura cu formarea si repartizarea fondurilor banesti necesare
pentru satisfacerea nevoilor societatii sau agentilor economici.

Notiunea de finante, in sens larg, include urmatoarele relatii financiare:

1. relatiile ce exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil,


considerate relatii financiare clasice, ce isi gasesc reflectarea in bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurarilor sociale, bugetele fondurilor speciale etc. Acestea se reflecta in cadrul finantelor publice;
2. relatiile ce exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada determinata, pentru care se percepe
dobanda, numite relatii de credit;
3. relatiile care exprima un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse banesti in schimbul unei
contraprestatii, care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, numite relatii de asigurari –
reasigurari;
4. relatiile care apar in procesul formarii si repartizarii fondurilor banesti la dispozitia intreprinderilor, in vederea
desfasurarii activitatii acestora, numite finantele intreprinderilor.

Componentele relatiilor financiare

Astfel, se poate afirma faptul ca notiunea de finante mai poate fi folosita in dublu sens:

1. finante in sens restrans (relatiile clasice)


2. finante in sens larg, care cuprind si relatiile de credit, relatiile de asigurari – reasigurari si finantele
intreprinderilor.
1. Finantele publice

Finantele publice exprima relatii sociale de natura economica care se nasc in procesul de constituire si
utilizare a resurselor publice intre stat, pe de o parte, si membrii sai, pe de alta parte, in vederea satisfacerii nevoilor
de interes general a societatii. Componenta publica a finantelor are in vedere:

a. procurarea resurselor necesare statului si utilizarea lor conform nevoilor acestuia, in


calitatea sa de autoritate publica;
b. folosirea procesului de procurare si utilizare a resurselor ca un mijloc (parghie) de
influentare a desfasurarii ansamblului activitatilor economico-sociale( statul cauta sa
atenueze efectele negative ale unor crize ciclice si sa influenteze pozitiv procesele
economice si sociale din societate).

Finantele publice sunt definite in legatura cu existenta statului si a institutiilor sale centrale si locale, adica in
legatura cu existenta si functionarea institutiilor de drept public. Finantele publice comporta
fluxuri banesti organizate in scopul procurariiresurselor statului si institutiilor publice si, ulterior, al satisfacerii unor
nevoi generale ale societatii, cum ar fi finantarea invatamantului gratuit, a asistentei medicale, asigurarilor sociale, a
institutiilor guvernamentale, de procuratura si judecatoresti, precum si a institutiilor de ordine publica si de
aparare nationala.

2. Finantele private
Componenta privata a finantelor are in vedere constituirea si gestiunea resurselor necesare agentilor
economici pentru realizarea obiectului lor de activitate, in conditii normale de profitabilitate. Obiectul finantelor
private include:
- constituirea capitalului social la nivelul agentilor economici;
- repartizarea profiturilor pentru nevoi de crestere economica sau pentru remunerarea actionarilor;
- modalitati de plasare a eventualelor disponibilitati;

- obtinerea de mijloace financiare necesare pentru derularea curenta a activitatii de exploatare;


- mobilizarea operativa a creantelor;
- lichidarea obligatiilor fata de terti etc.
Finantele private se desfasoara in spiritul deciziilor luate in cadrul adunarilor generale ale actionarilor, al
consiliilor de administratie si al contractelor economice sau financiare incheiate cu tertii. Totalitatea finantelor
private si modul lor de organizare sunt astfel concepute incat sa satisfaca activitatea specifica rentabila si o
strategie de dezvoltare optima pentru fiecare agent economic.

In cadrul finantelor private, gestiunea financiara (numita si finantele firmei) priveste deciziile financiare luate
in cadrul unei firme. Exista doua categorii majore de astfel de decizii:

- decizii de finantare, care privesc formarea fondurilor cu care se fac investitii si se finanteaza zilnic
operatiunile firmei;

- decizii de investire, care se refera la utilizarea fondurilor.

Deosebiri finante publice – finante private

In tara noastra, ca si in alte tari cu economie de piata, finantele se pot grupa in doua mari
categorii: finante publice sifinante private.
Intre finantele publice si cele private exista multe deosebiri, printre care se numara:

a) Finantele publice reprezinta acea categorie a resurselor financiare asociata cu statul, cu unitatile
administrativ-teritoriale si alte institutii de drept public, iar finantele private sunt acele resurse financiare asociate
cu intreprinderile, bancile, societatile de asigurare private etc.

b) Finantele publice se manifesta, deci, la nivel macroeconomic, iar finantele private la nivel microeconomic.

c) Constituirea resurselor finantelor publice se face in cea mai mare masura prin constrangere de la persoane juridice si
fizice, si numai intr-o anumita masura si pe calea imprumuturilor, deci pe baza de relatii contractuale. Resursele
necesare finantelor private se realizeaza in primul rand pe calea disponibilitatilor proprii ale subiectilor economici
respectivi si numai diferenta de resurse pana la necesar pe baze contractuale in conditiile cererii si ofertei (creditul
bancar).

d) Impotriva institutiilor statului nu se pot lua masuri de executare silita daca acestea nu-si onoreaza prevederile aprobate
prin bugete, pe cata vreme impotriva agentilor economici si a altor persoane juridice si fizice, daca acestia nu-si achita
obligatiile catre buget, sau nu-si respecta angajamentele contractuale, calea principala este aceea a executarii silite.

e) Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce acela al
resurselor financiare private, pe baza carora functioneaza afacerile private, este obtinerea de profit si a maximizarii
acestuia in beneficiul unui grup restrans de intreprinzatori sau a singurului intreprinzator in cauza.

f) Gestiunea fondurilor publice este supusa reglementarilor dreptului public (Legi, Hotarari ale Guvernului
etc.), in timp ce gestiunea finantelor private este supusa dreptului comercial (contracte etc.).

g) La constituirea resurselor financiare publice participa toti membrii societatii persoane juridice si fizice (care
au venituri impozabile sau detin averi), pe cata vreme la constituirea fondurilor private participa un numar restrans
de persoane si in unele cazuri unul singur.